Tratamentul apendicitei fără intervenție chirurgicală. Dezbatere și perspective
Cristina Ghermanschi
14 august, 2023, 14:37
Vizualizări: 3925
Majoritatea persoanelor diagnosticate cu apendicită care au fost tratate cu antibiotice în loc să le fie îndepărtat apendicele prezintă rezultate favorabile pe termen lung.
Această concluzie se bazează pe aproximativ două decenii de
monitorizare a pacienților în Suedia, scrie Medicinenet.
Studiul a constatat că, printre cei care au primit inițial
tratament cu antibiotice în loc de intervenție chirurgicală, mai puțin de
jumătate dintre ei au dezvoltat ulterior un nou episod de apendicită sau au
necesitat o intervenție chirurgicală legată de apendice în anii care au urmat.
Raportul a fost publicat online la 9 august în JAMA Surgery.
„Niciuna dintre opțiuni nu este „cea mai bună””, a subliniat
autorul studiului, Simon Eaton, lector senior în chirurgie pediatrică și
biochimie metabolică la Institutul de Sănătate Infantilă Great Ormond Street al
University College din Londra, în Marea Britanie.
„Acum suntem în măsură să-i comunicăm mai eficient unei persoane cu apendicită că, dacă este tratată neoperator, mai mult de jumătate dintre ele nu vor avea niciodată nevoie de o operație”.
Eaton a mai remarcat că înainte de secolul al
XX-lea, apendicita, o afecțiune care implica inflamație dureroasă și umflătură
a apendicelui - un mic organ în formă de pungă, lung de 2 până la 4 inci,
atașat de intestin, ducea efectiv la decesul multor pacienți.
„Progresele
chirurgicale de atunci au făcut posibilă îndepărtarea apendicelui în condiții
de siguranță”, a spus Eaton, care a precizat că standardul de îngrijire
este acum „chirurgia minim invazivă prin
gaura cheii” (laparoscopie), pe care a caracterizat-o ca fiind „foarte sigură”.
Cu toate acestea, acest lucru s-a întâmplat în epoca de dinaintea antibioticelor, a subliniat Eaton, adăugând că „deoarece acum înțelegem mai multe despre bacteriile din intestin, inclusiv despre apendice, ar putea exista avantaje pe termen lung în ceea ce privește păstrarea apendicelui”.
Și, în același timp, „unii
oameni sunt îngroziți de ideea de a fi operați, așa că ar prefera să încerce
mai întâi tratamente alternative”, a adăugat el.
În legătură cu utilizarea antibioticelor, Eaton a descris cum
acestea au fost introduse inițial în arsenalul terapeutic în anii 1990. Cu
toate acestea, de atunci, studiile de monitorizare care au implicat pacienți
tratați exclusiv cu antibiotice s-au concentrat în mare parte pe rezultatele pe
termen scurt, cu perioade de doar cinci ani sau chiar mai puțin.
Pentru a obține o perspectivă asupra rezultatelor pacienților
pe o perioadă de urmărire mult mai lungă, Eaton și colegii săi s-au concentrat
asupra unui grup de aproape 300 de pacienți suedezi cu apendicită.
Între 1992 și 1996, toți pacienții - marea majoritate bărbați
- fie au fost supuși unei intervenții chirurgicale, fie au fost tratați în
schimb cu antibiotice.
Niciunul dintre pacienți nu a ales un tratament în
detrimentul celuilalt. Deciziile de tratament au fost luate la momentul
respectiv în mod aleatoriu, aproximativ jumătate dintre pacienți fiind supuși
unei intervenții chirurgicale, iar jumătate primind doar tratament cu
antibiotice.
Au fost disponibile date de urmărire pentru aproximativ 260
de pacienți, dintre care unii au fost urmăriți timp de până la 26 de ani după
tratamentul inițial.
De asemenea, cercetătorii au observat că 15% dintre cei care
inițial fuseseră tratați doar cu antibiotice au ajuns să fie supuși unei
apendicectomii în timp ce erau încă spitalizați. În plus, aproape 30% din
grupul celor tratați doar cu antibiotice au ajuns să fie supuși unei operații
de apendicită la un moment dat.
Dar, pe de altă parte, acest lucru a însemnat că, în general,
aproximativ 6 din 10 dintre acei pacienți care au fost tratați doar cu
antibiotice în anii 1990 nu s-au mai confruntat niciodată cu necesitatea unei
apendicectomii de atunci. De asemenea, cei din grupul cu antibiotice nu păreau
să se confrunte cu un risc mai mare de boală inflamatorie intestinală, în
comparație cu cei din grupul cu operație.
„Am fost liniștiți de faptul că doar un număr redus de
pacienți au necesitat îndepărtarea apendicelui în primul an și că nu există
dovezi privind alte daune”, a spus Eaton. Concluzia sa: „Credem că acum există
două opțiuni de tratament pentru apendicită”.
„Având în vedere aceste informații, unii oameni ar putea
alege să se opereze de teama că există o șansă ca durerea teribilă a
apendicitei să revină. Pe de altă parte, alții ar putea fi atât de speriați de
cuțit încât sunt fericiți să profite de oportunitatea de a nu fi operați. La
urma urmei, poate că dacă antibioticele ar fi fost descoperite înainte ca
tratamentul chirurgical pentru apendicită să fie sigur, atunci poate că
tratamentul neoperator ar fi fost cel implicit”, a concluzionat Eaton.
Dr. Paulina Salminen este profesor de chirurgie la Universitatea din Turku, Finlanda. Deși nu a fost implicată în acest studiu, Salminen a efectuat ea însăși cercetări aprofundate în acest domeniu. Ea a subliniat importanța recunoașterii unei mari distincții între cazurile de apendicită care sunt ușoare și cele care sunt „complicate”.
Cel mai recent studiu, a precizat ea, a analizat cazurile
ușoare, adică majoritatea pacienților cu apendicită care „ar putea să nu necesite
intervenție chirurgicală, ci doar o rezolvare spontană, evitând intervenții
chirurgicale inutile și, de asemenea, ducând la economii majore în ceea ce
privește costurile asistenței medicale și resursele spitalicești”.
Cu această avertizare importantă, Salminen și-a exprimat
puțină surprindere față de rezultatele în mare parte pozitive în urma tratamentului
exclusiv cu antibiotice.
„Mesajul principal aici este că aceste rezultate pe termen lung confirmă și mai mult aceste dovezi solide existente că intervenția chirurgicală nu este necesară pentru toți pacienții cu apendicită acută necomplicată, iar tratamentul cu antibiotice este fezabil și sigur și pe termen lung.”
Acest gând a fost susținut de Dr. Salomone Di Saverio,
chirurg consultant la Cambridge Colorectal Unit din cadrul Cambridge University
Hospitals NHS Foundation Trust's Hospital Addenbrooke's Hospital, din
Cambridge, Marea Britanie.
„Nu sunt surprins, constatarea unei rate de succes ridicate
în rândul pacienților nechirurgicale poate fi deosebit de valoroasă pentru
pacienții mai în vârstă, mulți dintre aceștia având comorbidități semnificative
și putând fi supuși unui risc ridicat de anestezie generală și intervenție
chirurgicală, chiar și pentru o apendicectomie”, a spus Di Saverio.
„Să ne imaginăm un pacient în vârstă cu BPOC (boală pulmonară
obstructivă cronică), insuficiență cardiacă și sub anticoagulante (medicamente
împotriva coagulării). Medicii ar putea alerge sî abordeze acest tip de pacient
în mod diferit față de un bărbat tânăr și sănătos, care ar putea face față mai
ușor și mai sigur „unei laproscopii rapide și care poate reveni la muncă și la
activitățile fizice în câteva zile”, a explicat el.
Pe de altă parte, Dr. Philip Barie, profesor emerit de
chirurgie și de sănătate publică în medicină la Weill Cornell Medicine din New
York, a oferit o evaluare mult mai puțin roz, sugerând că „este mult mai puțin
aici decât se vede”.
În primul rând, Barie a remarcat că grupul de pacienți acoperit
de analiză este „minuscule”.
Iar Barie, care este, de asemenea, directorul executiv al
Fundației pentru Educație și Cercetare a Societății pentru Infecții
Chirurgicale, a mai sugerat că pacienții tratați nechirurgical „sunt mult mai
susceptibili de a avea nevoie de o altă evaluare urgentă a durerii abdominale
acute mai târziu în viață. Grija nu dispare, cel puțin în primii cinci ani,
decât dacă apendicele dispare, prin îndepărtarea chirurgicală".
„Intervenția chirurgicală rămâne tratamentul de elecție pentru
apendicită", a spus Barie. „Este curativă, prezintă un risc scăzut de
complicații și este eficientă din punct de vedere al costurilor. Unii pacienți
aleg să nu fie supuși unei intervenții chirurgicale după un consimțământ
informat. Aceștia au un risc de aproximativ 40% de a avea nevoie de o intervenție
chirurgicală mai târziu și un risc mai mare de evaluări suplimentare pentru
dureri abdominale acute mai târziu în viață.”
Tag: apendicită tratament nonchirurgical
Categoria: Știri Externe
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
12 noiembrie, 2014, 11:20
12 noiembrie, 2013, 13:26
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,56 %