Dumitru Laticevschi: Succesul Moldovei în răspunsul la tuberculoză ține de fortificarea sistemului de sănătate pentru a evita încetinirea progresului

Sursa Foto: din arhiva personala

Vitalie Dogaru

09 iulie, 2024, 14:48

Vizualizări: 1355

Republica Moldova este printre primele țări din lume care au obținut sprijin financiar pentru combaterea tuberculozei încă din aprilie 2003 din partea Fondului Global. Dumitru Laticevschi este manager regional pentru Europa de Est și Asia Centrală la Fondul Global. El susține că Moldova s-a menținut în ultimele două decenii pe o traiectorie foarte favorabilă în răspunsul la tuberculoză, iar tendință trebuie menținută pentru a preveni încetinirea sau inversarea progresului de-a lungul anilor.

Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei a alocat Moldovei peste 8 milioane de dolari pentru combaterea tuberculozei pentru anii 2023-2025. Ce înseamnă această sumă pentru situația epidemiologică din Moldova și care ar trebuie să fie rezultatele la finalul acestei perioade?

Republica Moldova este printre puținele țări din lume care au obținut finanțarea Fondului Global încă din runda întâi, în aprilie 2003. De atunci s-au investit 53 milioane USD în combaterea HIV, 61 milioane USD în combaterea tuberculozei și 56 milioane USD în Granturi combinate TB/HIV.

Grantul în curs de implementare (1 ianuarie 2024 - 31 decembrie 2026) are un volum de finanțare de 18.5 milioane, dintre care 8.3 sunt pentru tuberculoză.

Finanțarea Fondului Global are rolul de a fortifica răspunsul multisectorial la problema tuberculozei și de a cataliza inovația în acest domeniu. La ambele capitole Moldova s-a prezentat ca un partener foarte serios. Morbiditatea și mortalitatea prin tuberculoză s-au redus semnificativ. Pe durata grantului curent se preconizează reducerea mortalității de la nivelul de 6.78 per 100,000 populație în anul 2022 până la 5.25 la începutul anului 2025; 4.62 în 2026 și 4.07 în 2027.

După ce în perioada sovietică combaterea tuberculozei a avut parte de o finanțarea considerabilă, primii ani după proclamarea independenței au fost marcați de haos în acest sector fapt care a provocat o creștere considerabilă a numărului de cazuri de tuberculoză. Apoi a urmat testarea mai multor politici, iar astăzi sistemul încearcă să se focuseze pe necesitățile fiecărui pacient în parte. Cât de vizibile sunt eforturile depuse de autorități și care ar trebui să fie modelul acceptat de sistem în răspunsul la tuberculoză?

Descrieți un tablou care caracterizează toate statele post-comuniste, din Bosnia și până în Mongolia tratamentul bazat pe spitalizarea îndelungată deturna atenția de la pacient la clădiri și paturi. Când tranziția la economia de piață a complicat situația economică a unor mase largi de populație, răspândirea tuberculozei s-a suprapus pe un sistem ftiziatric scump, greoi și ineficient. În mare măsură, problemele curente cu tuberculoza multi-rezistentă sunt rezultatul acestei situații din anii 1990.

La începutul anilor 2000 Moldova și-a modernizat abordarea tuberculozei. Inițial în penitenciare și ceva mai târziu în sistemul civil a fost introdus un sistem bazat pe modelul Styblo. Se impunea prioritizarea depistării și vindecarea pacienților cu spută pozitivă. Această strategie a permis concentrarea resurselor pe segmentul cel mai relevant din punct de vedere epidemiologic. În scurt timp s-a reușit obținerea unor tendințe epidemice favorabile, care continuă până în prezent.

Politicile bazate pe necesitățile pacientului permit o interacțiune mai bună între sistemul sănătății și pacient, fapt foarte important având în vedere că tratamentul rămâne îndelungat. Moldova a reușit progrese importante în această direcție, iar pandemia COVID 19 a confirmat valoarea acestei abordări.

COVID a dus la creșterea numărului de cazuri de tuberculoză după ce pe timpul pandemiei o parte din persoanele afectate nu s-au adresat după servicii medicale. De câți ani are nevoie Republica Moldova pentru a compensa această restanță? Ce riscuri pot apărea între timp?

În tot spațiul Europei de Est și al Asiei Centrale anii 2020 și 2021 s-au remarcat printr-o scădere abruptă a numărului de cazuri depistate. Redresarea acestei situații înseamnă depistarea cazurilor legate de procesul epidemic natural, plus a cazurilor care nu au ajuns să fie depistate în timpul pandemiei. O creștere compensatorie în anii 2023 și 2024 deasupra nivelului pre-pandemic mi se pare un semnal foarte favorabil.

Marea provocare pentru sistemul de sănătate din Republica Moldova în răspunsul la tuberculoză rămân cazurile rezistente la medicamente. Ce pot face autoritățile pentru a reduce din incidența tuberculozei multidrog rezistentă, dincolo de asigurarea cu antibiotice de linia a doua? Ce experiențe pot fi preluate din alte țări unde acestea au avut succes?

Răspândirea tuberculozei este puternic influențată de factorii sociali. În istoria Europei și a Americii de Nord, tendința de reducere a numărului de cazuri s-a început cu mult înainte de antibiotice, la începutul secolului al XIX-lea, și a fost în cea mai mare măsură rezultatul condițiilor mai bune de trai. (De altfel, începând cu anii 1950 antibioticele au accelerat progresul într-o manieră decisivă).

Suprapopularea favorizează transmiterea. Termoizolarea proastă a clădirilor și încălzirea insuficientă în lunile reci ale anului pot forța oamenii să reducă pierderile de căldură prin ermetizarea geamurilor și a ventilației și prin utilizarea în comun a spațiilor restrânse. Îmi amintesc cum în iarna anului 1995-96 pe fondul întreruperilor de curent electric, deținuții din secția de boli infecțioase a spitalului penitenciar încercau să-și creeze un minim de confort prin acoperirea geamurilor cu mai multe straturi de polietilenă. Greu de imaginat un mediu mai bun pentru micobacterii.

Orice măsură de termoizolare, instituire a unor sisteme de încălzire eficiente, ameliorarea ventilației în încăperi și sporire a suprafeței locative poate produce un efect masiv asupra tuberculozei, dar și asupra altor infecții respiratorii.

Republica Moldova are un Program național de răspuns la tuberculoză pentru anii 2022-2025 cu un buget de peste un miliard de lei. Dar autoritățile se confruntă cu lipsa specialiștilor și reticența din partea grupurilor de risc. Cum pot fi depășite aceste provocări pentru a face accesul universal la depistarea contacților și a grupurilor cu risc ridicat la tuberculoză?

Este un tablou tipic în regiune. Ne confruntăm cu randamentul descrescător al investițiilor. Atunci când în sistem lipsesc preparatele esențiale, prima mie de euro asigura diagnosticul și tratamentul a zeci de pacienți. Această etapă ține de trecut. Prevalența redusă face efortul de depistare mult mai intens. Iar mortalitatea redusă scade motivarea de a completa tratamentul.

În condițiile bugetelor și resurselor specializate limitate, ambele tendințe dictează transferul de sarcini către medicii generaliști, asistentele medicale și ONG-urile specializate. Generaliștii si lucrătorii comunitari pot cunoaște exact cine și de cât timp tușește în comunitate, cine ia tratamentul și cine trebuie să beneficieze de bani pentru o călătorie dus-întors în oraș pentru radiografie. Acest transfer de sarcini poate elibera specialiștii pneumoftiziologi pentru sarcinile de complexitate pe care le pot realiza doar ei.

Experții locali vorbesc despre realizarea unor planuri de tranziție care să stabilească perspectivele de colaborare cu Fondul Global și trecerea la autofinanțare a Programului național TB. Care sunt prognozele pentru continuarea finanțării din parte Fondului Global și cât de pregătită este Republica Moldova pentru trecerea la finanțarea programelor din bani proprii? De ce depind aceste ajutoare?

Fondul Global alocă resursele pe baza de capacitate economică și povara HIV, tuberculozei și malariei. Moldova continuă să fie în lista de țări eligibile în viitorul apropiat și mediu. Detaliu important – „business modelul” Fondului Global presupune ieșirea o dată la trei ani cu cereri de reînnoire a finanțării în „piața” donatorilor. La acel moment se prezintă rezultatele investițiilor anterioare și se fac proiecții pentru următorul interval.

Conferința de reînnoire a finanțării din 2025 va decurge pe fondul unor provocări enorme în afara conturului de sănătate publică globală. În cazul unei sume colectate mai puțin reușită, țările eligibile cu economie relativ puternică și povara maladiilor relativ mică vor avea, probabil, acces redus la finanțare. În acest sens, orice demers al demnitarilor și activiștilor pe lângă liderii mondiali de a continua sprijinul pentru lupta cu epidemiile globale este un mod de a îmbunătăți șansele la o finanțare mai bună.

Privitor la gradul de pregătire a Moldovei pentru tranziție vreau să spun că succesul țării în reducerea epidemiei este evident. Reducerea de aproximativ 30% a numărului estimat de cazuri multi drog-rezistente între 2015 și 2022 este un exemplu al modului în care dimensiunea problemei poate fi redusă, astfel ca un sistem fortificat de sănătate să o poată prelua mai ușor în viitor. Totodată, efectul pandemiei demonstrează foarte clar că și o scurtă slăbire a focusării pe tuberculoză poate încetini și inversa progresul. Din punctul meu de vedere, Moldova e pe o traiectorie de tranziție foarte favorabilă, iar încetarea imediată a finanțării ar fi prematură și riscantă.

Republica Moldova are bugetate resurse financiare pentru intervențiile organizațiilor societății civile în combaterea tuberculozei. Cât de vizibile sunt activitățile ONG-urilor și de ce depinde impactul acestora în comunitățile cheie?

Faptul că Moldova contractează serviciile ONG-urilor pentru combaterea tuberculozei e o trăsătură foarte avansată. În afară de Moldova, în Europa de Est și Asia Centrală doar Kazahstanul și Ucraina (până la invazie) aveau programe robuste de implicare a societății civile. Atunci când ONG-urile pot prezenta rezultate tangibile în depistarea și urmărirea tratamentului se lansează un cerc virtuos: programele naționale încep să beneficieze și devin cointeresate în activitatea ONG-urilor.

Responsabilii din sănătate afirmă că laboratoarele din țară pot face investigații performante pentru depistarea tuberculozei și stabilirea tratamentului corect. Cum sunt resimțite aceste capacități în datele statistice despre situația epidemiologică și ce restanțe ar mai existat pentru îmbunătățirea activității laboratoarelor?

Moldova se poate mândri cu un serviciu de laborator foarte solid. Acesta a stat la baza succesului în reducerea morbidității și mortalității în ultimii 20 de ani. În mare măsură datorită serviciului de laborator, Republica Moldova a fost primul program din emisfera de Est care a obținut încă în 2004 acordul Organizației Mondiale a Sănătății („lumina verde”) de a purcede la tratamentul de masă a tuberculozei multidrog-rezistente. Numărul de articole în reviste mondiale de specialitate este impresionant. Personal, în 2005-2006 am colaborat cu laboratoarele civile și cele din penitenciarele din Moldova la un studiu internațional al diferențelor cantitative în rezultatele microscopiei sputei. Acel studiu a condus la modificarea de către OMS a recomandărilor pentru numărul de analize a sputei pentru diagnostic.

În același timp, așa cum disponibilitatea tratamentului nu e identică cu reușita tratamentului, prezența unui serviciu de laborator nu este identică cu depistarea precoce și completă. Pentru a accelera tendințele epidemice favorabile este nevoie de un set de măsuri de organizare care să asigure testarea rapidă a tuturor suspecților și tratamentul imediat și calitativ al cazurilor.

Stoparea tuberculozei până în 2030 necesită nu numai sisteme de sănătate puternice, ci și investiții în îngrijirea centrată pe oameni. Pe ce ar trebuie să se focuseze comunitățile pentru a contribui la misiunea globală de eradicare a bolii?

Exemplul pandemiei de COVID-19 a demonstrat că prezența mijloacelor de combatere a infecției poate fi nivelată de rezistența indivizilor contra măștilor sau al vaccinurilor. Comunitățile sunt mult mai bine echipate pentru a înțelege circumstanțele specifice ale pacienților cu tuberculoză și pot servi drept sprijin foarte eficient pentru a-i determina pe cei cu tuberculoză presupusă să se testeze, iar pe cei cu tuberculoză confirmată să-și urmeze conștiincios tratamentul.

Ultimele conferințe la nivel de Uniune Europeană au scos la iveală că unele țări europene nu dispun de echipamente moderne pentru diagnostic și nu au acces la medicamente tratamentul celor mai grave tulpini de tuberculoză. S-a descoperit că în unele țări medicamentele de ultimă generație fie nu sunt autorizate, fie sunt prea scumpe pentru a fi utilizate. Pornind de la aceste informații vehiculate de organizații internaționale, care sunt riscurile pe termen mediu și lung pentru continentul european?

Da, am luat cunoștință de raportul respectiv al Medicilor Fără Frontiere și am urmărit sesiunile respective la Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Sănătății. Problema a devenit acută când un număr mare de cazuri din Ucraina s-au confruntat cu un sistem sanitar obișnuit cu un număr infinit mai mic de cazuri înregistrate în țările europene.

Sub presiunea unui număr enorm de cazuri, Estul continentului european și-a modernizat tratamentul tuberculozei și a reușit să-l facă extrem de eficient cu sprijinul Fondului Global. Astăzi costul tratamentului unui pacient în Est este de circa 500 euro, iar în Vest ajunge la circa 40.000 de euro. Pe termen lung, Vestul Europei va depista și vindeca cazurile de tuberculoză multidrog-rezistentă și va rezolva criza. La costuri sporite.

Ce arată datele privind tuberculoza în țările vecine Republicii Moldova – Rusia, Ucraina și România – și cum se pot acestea reflecta asupra situației din Moldova?

Trendurile din România sunt foarte solide. Scăderea numărului estimat de cazuri de tuberculoză multidrog-rezistentă a fost foarte bună între 2015 și 2020, după care a stagnat și s-a majorat ușor în 2022. Trendul din Moldova este asemănător, dar cu un gradient de scădere mai puțin intens.

Ucraina prezintă un tablou diferit. Programul de tuberculoză din Ucraina și-a început reorganizarea mai târziu, și linia numărului estimat de cazuri de tuberculoză multidrog-rezistentă era practic plată între 2015 și 2019. Pandemia și războiul care au urmat au întors trendul în sus. Mișcarea maselor mari de cetățeni ucraineni e în măsură să influențeze situația tuberculozei în țările de destinație. În acest sens, în 2022 Fondul Global a alocat mijloace suplimentare de urgență programelor din Moldova și România. Programelor din Caucaz și Asia Centrală li s-a recomandat să trateze refugiații la fel ca și pe propriii cetățeni.

Fondul Global nu finanțează tuberculoza în Rusia și nu urmărește situația din această țară.

Cât de mult credeți că până în anul 2030 omenirea poate ține sub control tuberculoza, așa cum își propun organizațiile internaționale? Ce mai are de făcut lumea pentru ca bacilul Koch să rămână doar în laboratoare de cercetare?

Tuberculoza poate fi pusă sub control. În regiunea Europei de Est, țări precum Bulgaria, Macedonia, Bosnia și Serbia au adus problema la nivelul capacităților programelor și au încetat să fie eligibile pentru finanțarea din partea Fondului Global. Armenia și Turkmenistan se apropie de acest moment. Însă la nivelul curent al economiei globale și la starea curentă a sistemelor de sănătate, obiectivul 2030 pare a fi prea optimist. Va fi nevoie de accelerarea prevenției, a tratamentului tuberculozei latente și introducerea vaccinului pentru a apropia orizontul 2030.

Expert OMS: Experiența Republicii Moldova în domeniul testării rapide la HIV este grozavă și merită să fie cunoscută în lume

Viorel Soltan: Am cunoscut mulți moldoveni care oferă expertiză unor guverne și instituții internaționale. Unii sunt foști colegi de la Centrul PAS

Igor Kilcevschi: „Există riscul ca epidemia HIV să se extindă în Moldova, să avem mai multe decese, dacă ONG-urile care sprijină social aceste persoane nu vor fi susținute”

Tag: tuberculoza, campanie, PAS, Dumitru Laticevschi, Fondul Global

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.