Malpraxisul dincolo de vina individuală a medicului. Când managementul spitalului devine o problemă de siguranță a pacientului

Sursa Foto: Unsplash/Piron Guillaume

Irina Papuc

21 septembrie, 2026, 14:04

Vizualizări: 197

Un medic prescrie un medicament. Asistentul medical îl pregătește și îl administrează. La scurt timp, pacientul face stop cardiorespirator, pe fondul unei reacții severe la substanța activă a medicamentului. Cui aparține greșeala? La prima vedere, pare simplu. A medicului, pentru că a prescris greșit medicamentul. Sau poate a asistentului, pentru că nu a verificat? Sau poate amândurora?

Dar dacă două medicamente cu denumiri asemănătoare, ușor de confundat, erau depozitate unul lângă altul? Dacă pe secție era aglomerație și personalul lucra cu doi oameni mai puțin decât era necesar? Dacă schimbul de tură s-a făcut în grabă și informația despre pacient, cum ar fi diagnostic, anamneză, alergii etc nu a fost transmisă complet? Dacă această confuzie nu este nici pe departe prima, mai fusese observată și în alte situații, dar nimeni nu a vorbit despre ea?

Aceasta este una dintre numeroasele situații ipotetice în care erorile medicale nu pot fi atribuite unei singure persoane. Deși erorile medicale sunt asociate aproape exclusiv cu un medic sau alt cadru medical, este momentul oportun să ne întrebăm care este rolul managerilor în siguranța pacientului.

Siguranța pacientului începe înaintea actului medical

Când vorbim despre siguranța pacientului, de cele mai multe ori analizăm acțiunile medicului sau alte asistentului medical, pentru că aceștia sunt ultima verigă în lanțul de acordare a asistenței medicale. Acolo se ia decizia clinică, respectiv acolo căutăm vinovații.

Dar condițiile în care se iau deciziile clinice sunt create cu mult mai devreme. Când are loc o eroare, precum cea descrisă de mai sus, ne întrebăm prea rar câți oameni lucrează pe secție, cum sunt organizate turele, dacă există echipamente necesare, dacă protocoalele sunt clare și cunoscute, cum circulă informația medicală între echipe, dacă personalul are timp să verifice un rezultat, dacă rezultatele de laborator întârzie sau nu, dacă incidentele sunt raportate și analizate, dacă angajații pot spune că ceva nu funcționează fără teama că vor fi sancționați.

Organizația Mondială a Sănătății afirmă că 1 din 10 pacienți suferă un prejudiciu în timpul acordării asistenței medicale. Dar rareori greșelile sunt individuale și pot fi atribuite unei singure persoane. De regulă, erorile au cauze multiple, interdependente și, contrar așteptărilor, sunt implicați mai mulți factori. Printre aceștia se numără factori de sistem și organizaționali, precum procese și proceduri neadecvate, probleme ale fluxului de lucru și coordonării îngrijirilor, constrângeri de resurse sau personal insuficient, dar și factori umani și comportamentali, precum deficiențele de comunicare, munca în echipă ineficientă, oboseala și epuizarea profesională.

Asta înseamnă că siguranța pacientului nu ține exclusiv de momentul în care medicul ia o decizie. Ci și de instituția medicală în care acea decizie trebuie luată.

Ce sunt „factorii contributivi”?

Literatura de specialitate analizează nu doar erorile, dar, în egală măsură, și contextul în care acestea se produc, pentru a înțelege mai bine condițiile care, prin acțiune sau omisiune, pot favoriza apariția unei erori sau îi pot crește probabilitatea.

Aceste condiții sunt numite „factori contributivi”.

Termenul poate suna tehnic, dar ideea este simplă. Pentru erorile de medicație, precum cazul menționat la începutul articolului, factorii contributivi pot fi medicamente cu denumiri asemănătoare depozitate unul lângă altul, comunicarea deficitară între profesioniști, lipsa unor sisteme informatice care să semnaleze riscurile sau absența unor liste de verificare (check-listuri).

Un factor contributiv poate fi direct legat de momentul în care apare eroarea sau poate exista la nivelul instituției medicale.

O revizuire sistematică realizată de Rebecca Lawton și colegii săi a încercat să construiască un cadru pentru identificarea acestor factori în incidentele de siguranță din spitale. Cercetătorii au analizat 95 de articole, reprezentând 83 de studii, și au extras 1.676 de factori contributivi, pe care i-au grupat în 20 de domenii. Managementul personalului și nivelul de personal au reprezentat 5,8% dintre factorii identificați. Politicile și procedurile au reprezentat 3%, sprijinul oferit de funcțiile centrale ale spitalului – precum IT, resurse umane, laboratorul, farmacia sau serviciile logistice – 3,2%, volumul de muncă al personalului 2,7%, iar supravegherea și leadershipul 2,4%.

Procentele nu reprezintă în acest caz „vina” managementului. Studiul nu măsoară nivelul de „vină” al managerului, dar evidențiază vulnerabilități organizaționale asupra cărora managementul are o influență importantă.

Cât de departe merge responsabilitatea managerului?

Întrebarea este una delicată, dar necesară, în special în contextul în care vina individuală a medicului este unica lentilă prin care suntem obișnuiți să analizăm eroarea medicală. Dacă un medic greșește, nu putem spune automat că managerul spitalului este responsabil. Dar managementul are o influență asupra mediului în care se desfășoară actul medical.

O revizuire sistematică publicată în BMJ Open, care a analizat 19 studii, arată că managerii pot influența calitatea și siguranța prin decizii concrete: setarea unor obiective de calitate, folosirea datelor pentru monitorizarea performanței, promovarea unei culturi a îmbunătățirii continue, implicarea personalului clinic și asigurarea resurselor necesare.

Studiile analizate au găsit asocieri între leadershipul managerial și un grad mai mare de implementare a inițiativelor de îmbunătățire a calității, implicarea personalului clinic și un climat de siguranță mai bun. În același timp, autorii arată că managementul trebuie să fie implicat nu doar în stabilirea obiectivelor, ci și în urmărirea lor, în oferirea de feedback și în identificarea obstacolelor care împiedică schimbarea.

Concret, asta poate însemna să analizeze datele despre incidente, să verifice dacă problemele raportate sunt remediate, să asigure personalul și echipamentele necesare sau să revizuiască procedurile care se dovedesc ineficiente. Managementul poate influența și felul în care angajații reacționează atunci când apare o problemă: dacă aceasta este ascunsă de teama sancțiunii sau raportată și analizată pentru a preveni repetarea ei. Deși dovezile sunt încă limitate, ele arată că managementul contează.

Managerul nu stă în sala de operație, dar poate influența o parte din condițiile în care sala de operație funcționează.

O eroare care începe cu mult înainte de pacient

Ca să înțelegem și mai bine rolul managementului instutuției medicale, putem porni de la exemplul unei secții de spital în care personalul este insuficient. Aceasta este o realitate pentru majoritatea spitalelor din Republica Moldova. Un medic are mai mulți pacienți decât îi permite timpul să o facă în siguranță și confortabil. Un asistent medical trebuie să administreze tratamente pentru un număr mare de bolnavi. Apar urgențe. La sfârșitul turei, o informație importantă despre un pacient este omisă. Dacă a doua zi apare o complicație, există tendința de a identifica persoana care a omis informația și de a o pedepsi.

Dar, dacă analizăm din perspectiva managerială, ar trebui să ne întrebăm: era organizat corect schimbul de tură? Existau reguli clare privind informațiile care trebuie transmise? Avea personalul timpul necesar pentru această transmitere? Cum are loc de facto transmiterea datelor despre pacient? Problema mai apăruse și anterior? Dacă da, cine știa despre ea? Ce s-a făcut pentru ca astfel de erori să nu se mai repete?

Revenind la conceptul de factor contributiv, nu ne concentrăm doar pe momentul în care s-a produs greșeala medicală, dar analizăm lanțul de condiții care a făcut posibilă apariția ei. Revizuirea realizată de Lawton și colegii arată nevoia acestei abordări: factorii identificați în literatura analizată nu se limitează la erorile individuale ale medicului, ci includ echipa, comunicarea, echipamentele, supravegherea, leadershipul și organizarea personalului.

Când angajații nu spun ce nu funcționează

Erorile medicale nu pot fi eliminate complet din activitatea clinică, dar incidența lor ar trebui să scadă dacă managementul și angajații unui spital depun un efort comun pentru aceleași obiective. Dar există un elefant în cameră - ce se întâmplă atunci când angajații observă o problemă, dar aleg să tacă?

Să presupunem că o asistentă vede de mai multe ori că anumite medicamente sunt depozitate într-un mod care poate duce la confuzie. Sau că medicii observă că informațiile despre pacienți se pierd între ture. Sau că un echipament se defectează repetat. Sau că unii colegi nu respectă protocoalele. Dacă fiecare raportare se termină cu pedepse, oamenii pot învăța rapid că este mai sigur să tacă și să se prefacă că n-au văzut nimic.

Cercetările privind sistemele de raportare a incidentelor arată că acestea pot fi utile pentru siguranța pacientului atunci când informațiile colectate sunt analizate și transformate în schimbări. O revizuire sistematică a 43 de studii a arătat că sistemele de raportare a incidentelor pot duce la modificări ale proceselor și practicilor din spitale, de la schimbarea unor proceduri până la instruirea personalului sau introducerea unor măsuri de siguranță. Dar raportarea, de una singură, nu este suficientă.

Așadar, ce face instituția medicală cu informația pe care o are, devine o chestiune de management.

Leadershipul se vede în felul în care lucrează echipa

O revizuire sistematică publicată în 2026, care a inclus 12 studii, a analizat legătura dintre stilul de leadership și cultura siguranței în spitale. Cercetătorii au găsit că leadershipul transformațional, etic și tranzacțional s-au asociat cu o cultură mai bună a siguranței pacientului, inclusiv prin îmbunătățirea muncii în echipă, comunicării, feedbackului și învățării din probleme.

Tradus în viața de zi cu zi a unui spital, asta înseamnă că managerul influențează nu doar ce trebuie făcut, ci și cum lucrează oamenii împreună: dacă personalul primește feedback, dacă problemele sunt discutate, dacă angajații simt că managerul ia în serios siguranța pacientului și dacă există condiții pentru ca ei să-și poată face corect munca. Studiul identifică printre factorii importanți și pregătirea profesională, resursele disponibile, implicarea angajaților, sprijinul organizațional și mentoratul pentru dezvoltarea competențelor.

Unde se termină eroarea medicului și unde începe problema instituției medicale?

Aceasta este, probabil, cea mai dificilă întrebare. Pentru că nu există studii, regulamente sau legi care să delimiteze, în fiecare caz, responsabilitatea celor două niveluri. Deși există factori organizaționali și individuali, în majoritatea situațiilor acestea se suprapun.

Un sistem de sănătate care își dorește să dezvolte un concept de siguranță al pacientului, trebuie să decidă dacă un incident de siguranță rămâne o competiție pentru găsirea unui vinovat. Fie că vorbim despre un medic, asistent medical sau manager. Pedeapsa, de una singură, nu rezolvă problema siguranței pacientului. Abordarea ar trebui să se mute către analiză, identificarea factorilor care au contribuit la incident, învățare și schimbare.

Eroarea medicală: unde se termină greșeala individuală a medicului și începe responsabilitatea instituției medicale

TVA la medicamente și reducerea contribuției medicale: organizațiile din sănătate cer explicații privind impactul reformei fiscale

Penalități de patru ori mai mici la plata primei de asigurare medicală obligatorie

Tag: management eroare medicala malpraxis

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.