INTERVIU EXCLUSIV cu Dmitrii Starostin, medic rezident: „Doar în baza unei plângeri nu faci declarații și concluzii despre acțiunile unui medic”

Sursa Foto:

redactor

19 martie, 2016, 11:06

Vizualizări: 15150

Săptămâna trecută opinia publică, inclusiv comunitatea medicală, era oripilată de un cazul unei tinere care s-a plâns public, pe Facebook, că ar fi fost tratată necorespunzător de un medic rezident, atât din punct de vedere medical, cât și moral. Fata povestea că Ditrii Starostin, care era de gardă la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie i-a stabilit un diagnostic greșit și i-a adresat întrebări care nu ar fi avut nicio legătură cu situația ei.

Autor: Elena Cioina

Săptămâna trecută opinia publică, inclusiv comunitatea medicală, era oripilată de cazul unei tinere care s-a plâns public, pe Facebook, că ar fi fost tratată necorespunzător de un medic rezident, atât din punct de vedere medical, cât și moral. Fata povestea că Dmitrii Starostin, care era de gardă la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie i-a stabilit un diagnostic greșit și i-a adresat întrebări care nu ar fi avut nicio legătură cu situația ei. Pentru doctorul în devenire consecințele, cel puțin cele de imagine, au fost destul de nefaste. Ministrul Sănătății a declarat, înainte să fie făcută o anchetă amplă, că rezidentul trebuie concediat și dat afară de la universitate. Acest anunț a pus pe picioare întreaga comunitate medicală. Pe de o parte unii l-au susținut, pe de altă parte l-au blamat. Am reușit să-l găsim pe Dmitrii Starostin și l-am rugat să ne răspundă la mai multe întrebări privind incidentul cu Cristina Cernenchi. Iată ce declarații a făcut medicul-rezident pentru Sănătate INFO.

Dmitriii, săptămâna trecută cel mai mediatizat subiect din domeniul sănătății a fost legat de numele dvs. O tânără din Chișinău v-a acuzat public de neglijență și aroganță, iar acest lucru a atras după sine o serie de acțiuni, declarații în favoarea sau în defavoarea dvs. S-a implicat chiar și ministrul în elucidarea acestui caz. Pe Facebook Cristina Cernenchi și-a prezentat povestea așa cum a simțit-o ea. Am vrea să auzim și de la dvs ce s-a întâmplat în acea noapte de miercuri spre joi, pe patru martie, când tânăra a ajuns la spital?

Eram de gardă în acea noaptea de trei spre patru martie. La ora 4 și 10 minute dimineața la noi a fost adusă pacienta Cristina Cernenchi de către Serviciul 903. Eu am fost chemat de asistenta medicală de gardă, din secția internare. Lucram în acel moment cu pacienții gravi, la etajul doi, în secția de Neurologie. Am coborât. Medicul sau felcerul de la Salvare, nu-mi mai amintesc, mi-au prezentat pacienta, mi-au spus ce dureri acuză și din ce motiv a fost solicitată Salvarea.

Și care a fost motivul?

Medicii mi-au spus că ea avea senzație de insuficiență de aer, palpitații cardiace, salt hipertensiv. Este ceea ce au constatat ei atunci când i-au măsurat tensiunea. I-au fost administrate medicamente hipertensive la locul de trai și pacienta a fost luată, așa cum spune chiar ea, și adusă la noi la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, în secția internare. Nu ne-a fost clar de ce un pacient cu salt hipertensiv a fost adus la neurologie, dar nu am refuzat să o primim.

I-ați întrebat pe doctorii de la Salvare de au adus-o la Neurologie?

I-am întrebat. Mi-au spus că odată ce i-au administrat medicamente hipertensive starea arterială s-a normalizat și deja nu mai era motiv să fie transportată la Centrul de Cardiologie, dar persistau senzațiile acestea de insuficiență de aer, stare de neliniște și cefalee. Pentru că nu mai erau motive să fie internată la Cardiologie, am hotărât împreună să investighez pacienta din aspect neurologic. De fapt, am început discuția cu pacienta prezentându-mă cine sunt și ce funcție am. Am întrebat-o cum o cheamă, ce vârstă are, cu ce se ocupă, unde locuiește, date generale. În primul rând am întrebat ce acuză ea. Mi-a povestit că are senzații de neliniște, de insuficiență de aer, palpitații cardiace, dureri de cap și greață. Am întrebat-o de când simte aceste senzații neplăcute, ce medicamente primește, dacă suferă de alte boli cronice sau acute și dacă primește tratament legat de ele. A mai fost o întrebare, dacă pacienta folosește sau a folosit cândva substanțe toxice, inclusiv substanțe psiho-active. Este o întrebare standard, atunci când interoghezi un pacient, am specificat ca pacienta să înțeleagă ce am eu în vedere, ca să nu fie interpretată greșit întrebarea mea. Am întrebat-o de două sau trei ori. Este o tactică specială. Eu nu am afirmat că pacienta consumă, eu doar am precizat. Și nicidecum nu am acuzat-o că ea consumă substanțe toxice. Ulterior am întrebat cu ce se ocupă, întrebări ce țin de latura socială.

Înțeleg, dar până la urmă era un caz de urgență. Ea a fost adusă cu Salvarea. Dvs ați început să-i adresați o serie de întrebări care în acel moment nu știu dacă își aveau rostul…Și oricum, din ceea v-a povestit, ați stabilit un alt diagnostic decât cel ce a urmat…

Vă explic. La examinarea neurologică semne care ar fi indicat o maladie neurologică acută sau cronică și care ar fi avut nevoie de internare în staționar, eu nu am depistat. După ce am investigat pacienta inclusiv somatic, asta înseamnă tensiunea arterială, pulsul, temperatura, am palpat abdomenul. Iarăși, careva semne de urgență pentru orice patologie somatică care puteau fi în momentul adresării, în afară de subfebrilitate, nu au fost.

Adică semnele clinice în favoarea patologiei cu care a fost diagnosticată mai târziu pacienta nu le avea în momentul în care am investigat-o eu. Nu era prima dată când vedeam pacienți cu astfel de simptome, care ajungeau cu diagnostic presupus neurologic și la examenul neurologic-somatic se constata că ori e pancreatită cronică, ori hemoragie, ori apendicită stabilită de mine.

Dar nu v-ați gândit că pot fi niște semne false și să le puneți la îndoială? Poate chiar avea nevoie de o intervenție de urgență?

M-am gândit și la acest lucru.

Atunci de ce ați lăsat-o să plece?

Eu nu am găsit argumente pro, adică caracterul durerilor, evoluția lor, semnele asociate, intensitatea lor, şi ceea ce mi-a povestit și pacienta m-au dus spre diagnosticul stabilit de mine – gastrită și pancreatită. Nicidecum simptomele nu erau în favoarea apendicitei.

Înțeleg că ați avut mai mulți pacienți cu aceleași simptome și totuși dvs sunteți încă rezident, nu aveți nici studii complete și nici experiență atât de mare ca să fiți atât de sigur că stabiliți un diagnostic corect. De ce nu ați chemat un alt medic de gardă să vă consultați?

În timpul nopții în spital sunt patru medici – medicul rezident care exercită funcția neurologului de gardă și are la telefon consultantul superior neurolog, mai este un doctor neurochirug de gardă și doi reanimatologi în secția de terapie intensivă. N-am cerut ajutorul medicului superior, pentru că nu aveam dubii în privința diagnosticului pe care-l pun și starea ei nu era gravă. Nu aveam îndoieli.

Noi ne consultăm cu medicul neurolog superior când avem întrebări legate de diagnostic sau de managment medical, sau când apar conflicte și pacienții sunt nemulțumiți. În momentul acela nu a fost nici conflict, nici probleme de diagnostic sau terapeutice. Analizând retrospectiv, ceva totuși s-a întâmplat.

Dar pot să vă spun că uneori evoluția apendicitei este fulminantă și într-adevăr în momentul adresării apendicita putea să nu fie nici suspectată. Totodată, eu i-am spus pacientei ca la prima oră să se adreseze medicului de familie pentru investigații suplimentare. Chiar am insistat să meargă la doctor. Pacienta spune că i-am recomandat să bea somnifere și să doarmă acasă. Nu, eu i-am spus să se odihnească puțin și de dimineață să meargă la medic.

Înțeleg că din punct de vedere medical dvs ați procedat corect, i-ați stabilit diagnosticul conform simptomaticii, dar din punct de vedere moral, cea mai mare nemulțumire a Cristinei Cernenchi a fost legată de atitudinea dvs față de ea – că i-ați vorbit arogant, că i-ați pus întrebări pe care ea nu le considera relevante, că ați lăsat-o să plece acasă fără să-i spuneți cel puțin adresa. Dvs personal, ca viitor medic, credeți că ați greșit din punctul acesta de vedere?

Acum, dacă stau și analizez, evident că un conflict a avut loc. El a apărut din cauza neînțelegii reciproce. Uneori, în timpul gărzilor, când ești ocupat cu pacienți gravi în secție și vin urgențe după urgențe ești limitat în timp ca să găsești limbă comună și să stabilești relații calde cu un pacient. Și totuși, întrebările mele erau pentru informare și au valoare medicală. Eu sunt obligat să obțin informații de la pacient despre toate aspectele vieții medicale, sociale, psihosociale, inclusiv unde învață, cine sunt părinții etc., fiindcă de multe ori unii pacienți pot avea un stres emoțional puternic, care poate duce la sinucidere. Eu nu vorbesc de acest caz, dar la modul general. De asta noi trebuie să știm și lucruri mai sociale. Eu trebuie să știu dacă pacienții au conflicte în familie, dacă sunt agresați în familie, mai ales pacienții adolescenți, dacă au conflicte la locul de muncă sau la cel de studii, fiindcă în Moldova viața socială e grea. Avem mulți părinți plecați peste hotare și copii abandonați, care suferă din cauza plecării părinților, au depresii. Sunt multe momente și eu, într-o manieră mai rapidă, am întrebat-o să înțeleg care este situația din acest aspect, nu pentru ca să vorbesc cu pacienta despre nimic. Al doilea moment - posibil că aspectul meu la ora patru dimineața, după 20 de ore de lucru în spitalul, nu era cel mai proaspăt. Posibil că expresia feței nu a fost tocmai cea mai potrivită, poate eram puțin obosit. Şi totuși, nu cred că am vorbit arogant. Posibil s-a înțeles greșit.

Ați discutat acest lucru cu tânăra? Știu că ați avut o întâlnire ulterior la Ministerul Sănătății?

Da.

V-ați cerut scuze de la ea?

Mi-am exprimat regretul că am fost înțeles greșit și că acțiunile mele au fost interpretate nu ca acțiuni îndreptate spre binele pacientului. Totuși nu cred că am încălcat ceva în mod flagrant sau m-am purtat arogant.

Adică din punct de vedere deontologic, de asemenea, considerați că nu ați greșit cu nimic absolut?

Cred că sunt niște momente relative, că nemulțumirea pacientului pune în gardă pe toți. Cine este responsabil că eu am fost înțeles greșit? Cred că acesta este momentul subiectiv. Dacă pacientul simte antipatie față de medic, orice gest, orice cuvânt îl va interpreta nu neapărat în favoarea medicului. Posibil că și în acest caz a fost la fel.

Adică dvs nu ați ridicat vocea la pacientă?

Nu am ridicat vocea.

Nu ați vorbit ironic cu ea?

Nu. Eu am vrut cumva să o calmez, să găsesc limbă comună cu ea. Pentru că e tânără, am avut un ton mai vesel, am vrut ca ea să simtă că nu vreau să-i fac niciun rău. Posibil abordarea mea nu a fost interpretată corect.

Vreau să vă întreb și despre decizia și declarațiile doamnei ministru Ruxanda Glavan. Din câte înțeleg, declarația privind concedierea și suspendarea din rezidențiat a apărut înainte să fiți întrebat despre ce s-a întâmplat, adică fără să fi fost creată o comisie care să analizeze cazul, etc. E așa sau nu?

Da.

Cum ați interpretat declarația ministrului?

Pripită și unilaterală. Așa cum știu eu legislația, a fost încălcată procedura, fiindcă doar pe baza unei plângeri nu se fac declarații și concluzii despre acțiunile unui medic. Procedura de verificare este una mai complexă și presupune mai multe procese. E adevărat că fiecare pacient are dreptul să-și exprime nemulțumirea, dar autoritatea este obligată să ceară o plângere oficială, să creeze o comisie care investighează cazul multilateral și partea opusă are dreptul să-și exprime părerea și viziunea proprie. Reacția majorității medicilor rezidenți, dar și colegilor medici seniori a fost următoarea - în primul rând s-au simțit neprotejați, fiindcă ministerul face concluzii și declară sancțiuni fără a face o investigație.

I-ați spus acest lucru doamnei ministru?

Nu.

De ce?

Am fost într-o stare de presiune emoțională, fiindcă pentru mine a fost o situație fără precedent. Și nici nu am știut că pot să-mi spun punctul de vedere în fața ministrului Sănătății. Acum îmi dau seama că am avut acest drept.

De ce nu ați venit și Dvs ulterior cu o declarație publică?

M-am ținut de procedura prevăzută de lege, că dacă și apare plângerea ea trebuie investigată de către o comisie competentă. A fost creată o comisie în spital, a fost o ședință a catedrei, eu am fost ascultat acolo.

Cine v-a anunțat că un pacient se plânge pe Dvs în mod public?

Directorul Institutului m-a căutat prin colegii mei și m-a rugat să vin să discut cu el.

Și când ați discutat cu el?

Pe data de 11 pe la ora 12.00.

Decizia pe care au luat-o în privința Dvs – v-au concediat de la Institut și ați primit mustrare de la Universitate. Credeți că au fost decizii obiective?

Am fost eliberat din funcția de medic rezident de gardă, fiindcă am lucrat prin cumul pe jumătate de salariu în secția internare. N-am nimic împotrivă.

Înseamnă că vă recunoșteți vina...

Nu. Asta înseamnă că anumite momente organizatorice vor fi modificate. Acest lucru nu se va întâmpla din cauza acestui incident, pentru că s-a stabilit că din partea mea greșeală medicală nu a fost, că am acționat conform standardelor existente. Ce ține de mustrarea din partea universităţii, la ședința comisiei de etică mi s-a explicat că, analizând retrospectiv, s-a constatat că a fost un conflict între pacient și medic și primul a rămas nemulțumit. Asta înseamnă că eu nu am prevăzut și nu am preîntâmpinat un posibil conflict. Cred că e un moment subiectiv. De altfel, momentele etice se referă la oameni și ei sunt tentați să le interpreteze în favoarea lor.

Dar în acel moment v-ați gândit măcar o clipă în ce ar putea să se transforme situația, că va avea o rezonanță și un impact atât de mare și de negativ asupra carierei Dvs?

Nu am făcut nimic intenționat. Când i-am spus pacientei că ea nu trebuie să stea în staționar, i-am prescris medicamentele care nu erau pentru convulsii, cum spune pacienta, ci pentru ameliorarea stării psiho-emoționale, pentru calmare. Doza pe care i-am prescris-o nu tratează convulsiile. I-am explicat că nu trebuie spitalizată. Ea nu are nevoie să fie internată în spitalul neurologic și i-am propus să meargă acasă să se odihnească în condiții mai bune.

Este sau nu o lecție acest incident?

Mi-am făcut câteva concluzii. Trebuie și mai mult să lucrez ca să evit posibilele conflicte. Cred că de-acum încolo voi pune totul la îndoială înainte să stabilesc un diagnostic, îl voi întreba pe pacient dacă a înțeles ce i-am vorbit. În acel moment, eu am crezut că pacienta a înțeles ce i-am explicat și atunci ea nu și-a exprimat dezacordul.

O altă concluzie la care am ajuns și este o practică internațională – să ceri a doua opinie. Eu o să mă adresez colegilor mei cu mai multă experiență, voi cere părerea a doua. În acest caz chiar și colegii seniori mi-au spus că ar fi stabilit același diagnostic pe care l-am pus eu, fiindcă a fost argumentat.

După acest scandal în care ați fost implicat, v-ați pierdut din încredere în propriile cunoștințe, deprinderi cu pacienții?

Încrederea, nu. Dar voi fi și mai precaut, și mai atent.

Universitatea a anunțat că va revizui cursul de deontologie și etică medicală. Credeți că e nevoie de revizuirea acestui curs de deontologie și etică medicală? Ce ar fi bine să fie introdus nou?

Cursurile de deontologie medicală sunt destul de interesante. Ele sunt de folos, indiferent dacă este sau nu vreun scandal. În Occident sunt organizate cursuri de deontologie medicală, drept medical, managment medical în permanență.

În ce relații ați rămas cu pacienta?

Nu știu. Nu am discutat.

Nu v-ați strâns mâna, nu v-ați vorbit deloc?

Nu.

Nu credeți că ar fi fost bine?

Ar fi fost bine, dacă totul s-ar fi făcut conform legii. I-am scris pe Facebook. I-am scris că, analizând retrospectiv, îmi exprim regretul că totuși s-a îmbolnăvit. Nu i-am spus că am acționat greșit, nu. I-am spus că regret în general ceea ce s-a întâmplat.

Bine, revin la întrebarea mea – de ce nu ați venit cu o declarație publică despre faptul că nu a fost respectată procedura de investigare a cazului?

Eu nu am vrut să fac declarații publice înainte de o concluzie oficială. Eu am avut mai multe așteptări de la ședința organizată de ministru. Și iată acest interviu e o declarație publică a mea. Eu am vrut să fac acest lucru după concluziile tuturor organelor competente.

Ce așteptări ați avut?

Să fiu înțeles corect și acțiunile mele tot să fie interpretate corect.

Credeți că și ministerul și comisia au interpretat greșit acțiunile Dvs?

Eu nici acum nu vreau foarte mult să comentez acțiunile ministerului. Nu știu dacă e în competența mea să comentez acțiunile ministerului.

Sunteți viitor medic și reprezentant al sistemului de sănătate. Aveți tot dreptul...

La ședința de lucru au fost prezenți mai mulți profesori, șefi de catedră, deci decizia ministerului a fost luată în baza opiniilor exprimare.

V-a luat cineva apărarea?

Catedra de Neurologie. A fost ședința catedrei unde a fost analizat acest caz și este concluzia întregii catedre.

Mai vreți să rămâneți în sistemul medical din Moldova?

Toți vor să trăiască acolo unde se simt bine. Eu mă simt bine aici deocamdată, dar spre regret ,condițiile care ne sunt create nu mă motivează să rămân pe multă vreme.

Veți pleca?

Cred că da.

Credeți că acest caz ar putea să vă afecteze cariera de mai departe?

Nu știu. Nu știu dacă asta va fi scris undeva.

Și totuși ce planuri aveți? Rămâneți să profesați aici?

Vreau să plec din Moldova, dar nu din cauza acestui caz. Mă gândesc la acest lucru din primii ani de universitate. Îmi place lumea anglo-saxonă.

Rămâneți să lucrați în continuare la Institutul de Neurologie?

Da.

Credeți că i-ați afectat imaginea acestei instituții medicale?

Spre regret, da.

Ce mesaj ați avea pentru medicii rezidenți, dar și pentru pacienți?

Ceea ce aș vrea să spun este că atât medicii rezidenți, cât și cei cu studii terminate trebuie să fie mai protejați. Pacienții au dreptul să își exprime public nemulțumirile, însă instituțiile competente ar trebui mai întâi să investigheze cazul și să nu facă declarații mai mult populiste. S-a creat impresia că acțiunea a fost populistă. Și nu doar eu am avut această senzație.

Concluzia care am făcut-o și pentru mine – fiți mai deștepți și mai vizionari.

Dmitrii, vă mulțumim pentru acest interviu.

Dragoș GUȚU, director general AMDM: Noi trăim într-un deficit de medicamente

Valentina Buliga: „Statutul nostru de țară candidat de arerare la Uniunea Europeană ne va obliga să ajustăm legislția în domeniul activității farmaceutice, vrem sau nu vrem”

Spitalul Clinic Republican Bălți are de astăzi un nou director pentru următorii 5 ani. „Vom avea o secție de terapie intensivă conform tuturor standardelor anului 2022”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.