De ce părinții cad în plasa anti-vacciniștilor „Dacă aș fi fost vaccinat, aș fi fost protejat de virus. Am rămas infertil și mi-aș fi dorit să fie altfel”

Sursa Foto: Realitatea.md//foto simbol

Elena Cioina

12 martie, 2019, 13:17

Vizualizări: 6944

„În 2007, când a fost epidemia de oreion, eram în clasa a 11-a. M-am îmbolnăvit ca și alți colegi. Mi s-au inflamat glandele salivare, arătam ca un purceluș. Peste câteva zile s-a inflamat și un testicul. Era de mărimea unui ou de gâscă.

A mai trecut puțin timp și doctorii mi-au spus că există riscul să rămân infertil. Mi-au mai spus că dacă eram vaccinat, aș fi fost protejat de virus. Acum nu pot să-mi întemeiez o familie. Într-adevăr am rămas infertil și mi-aș fi dorit să fi fost altfel”...

Atât a vrut să ne mărturisească Tudor (n.r. nume schimbat), un tânăr din Orhei, victimă a epidemiei de oreion din 2008, dar și unul dintre copiii ai cărui părinți au refuzat să-l imunizeze împotriva infecției. Acum, la 28 de ani, cea mai mare frustrare pe care o are este că nu va mai avea niciodată propriii copii. Împreună cu el, în epidemia din 2007-2008 au avut de suferit aproape 31 de mii de adolescenți și tineri, iar mai mult de jumătate dintre ei erau băieți. Majoritatea dintre pacienților erau spitalizați cu aceste semne ale bolii – gâtul pătrat și testicule inflamate. Rapoartele specialiștilor arată că cei mai mulți dintre acești copii nu erau vaccinați sau aveau o singură doză de vaccin ROR, care cuprindea și oreionul, fiind astfel vulnerabili în fața infecției.

O parte dintre pacienți nu erau vaccinați, pentru că părinții aveau o reticență față de noile vaccinuri. O altă parte nu au putut primi dozele suplimentare de vaccin, pentru că statul nu avea posibilități financiare să-i asigure pe toți cu dozele necesare.

Nu se știe acum câți dintre adolescenții și tinerii de atunci se confruntă cu probleme de infertilitate, or, pentru a afla acest lucru e nevoie de studii, iar Moldova nu are bani pentru ele.

Sistemul medical din Moldova și-a învățat atunci lecția, astfel că epidemii de oreion nu au mai fost înregistrate. Mai mult, acum doi ani, datorită pragului înalt de imunizare împotriva Rujeolei, Rubeolei și Oreionului, țara a fost declarată liberă de aceste infecții. Însă dezvoltarea tehnologiilor informaționale și accesul la internet pun sistemele de sănătate din întreaga lume, inclusiv Moldova, în fața unor noi provocări – Mișcările anti-vaccin.

Adepții nevaccinării devin tot mai influenți în întreaga lume. Sute de mii de copii rămân vulnerabili în fața multor maladii infecțioase care pot fi prevenite prin imunizare. Doar un exemplu din cele prezentate de UNICEF: anul trecut, în Ucraina, s-au îmbolnăvit de o singură maladie infecțioasă – rujeolă – peste 35 de mii de oameni, majoritatea copii. Anul acesta deja sunt peste 24 de mii de îmbolnăviri, potrivit datelor aceleiași organizații. Bineînțeles, nu au putut fi evitate decesele. Organizația Mondială a Sănătății a înregistrat doar în Europa 82.596 cazuri, dintre care 72 de decese. (http://www.euro.who.int/en/media-centre/sections/press-releases/2019/measles-in-europe-record-number-of-both-sick-and-immunized )

Deși specialiștii, organizațiile internaționale în sănătate depun eforturi considerabile, argumentând științific eficiența administrării vaccinurilor, forumurile anti-vaccinare, se pare, au mai multă autoritate. Aici se operează cu exemple nefericite singulare, fără dovezi clare sau rupte din context. O altă problemă ține de lacunele sistemelor de sănătate – lipsa specialiștilor în domeniul imunizării, lipsă de argumente, comunicare insuficientă, etc.

Pentru că ne-am pomenit într-un cerc vicios, iar rata vaccinării scade de la un an la altul, se încearcă diverse modele pentru a-i proteja pe copii de boli, care în alte secole au curmat milioane de vieți. De exemplu, de curând, Facebook anunța că va elimina din sistemele de recomandări postările sau grupurile anti-vacciniștilor, după ce a fost acuzat că, involuntar, este implicat în răspândirea informației false despre vaccinuri. La fel ar urma să procedeze și Google. Mai devreme, din aceleași considerente, YouTube a schimbat modul în care recomandă videoclipurile.

„Informațiile care descurajează oamenii să se vaccineze au găsit „teren fertil” pe Facebook, în special în grupuri închise sau deschise, unde membri pot fi și zeci de mii de utilizatori. Astfel, se crede că promotorii anti-vaccinării au găsit soluția perfectă ca să semene dezamăgire și chiar panică, iar asta ar putea fi rezultatul reapariției focarelor de rujeolă”. Facebook a răspuns astfel unei scrisori a senatorului Adam Schiff care a trimis scrisori în care semnala problema, atât lui Mark Zuckerberg, cât și șefului Google, Sundar Pichai, cerându-le să intervină, scrie Bloomberg.”

Moldova nu este o excepție din acest punct de vedere. Deși, potrivit autorităților, rata vaccinării este destul de înaltă, în vara anului trecut țara noastră nu a fost ocolită de cea mai temută infecție din ultimii doi ani – rujeola. Autoritățile din Sănătate sunt îngrijorate că și difteria ar putea reapărea, întrucât cazuri au fost înregistrate deja în țara vecină, Ucraina.

Focarul de rujeolă din 2018 a apărut anume în comunitățile cu un număr mare de copii nevaccinați. Într-o singură lună s-au îmbolnăvit 234 de copii, cei mai mulți (164) fiind din Ceadâr-Lunga, câte 35 din Vulcănești și Soroca și câte 20, respectiv 21 de copii din Ungheni și Drochia. De cele mai dese ori, părinții susțin că nu-și vaccinează copiii din motive religioase. Se întâmplă în condițiile în care, doi ani mai devreme, Moldova era declarată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) țară liberă de rujeolă. Prin urmare, înregistrăm un regres la acest capitol.

În al doilea rând, spun funcționarii de la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, o responsabilitate mare o poartă medicii, care au obligația nu doar să imunizeze copiii, ci și să le explice părinților de ce e important să le administreze acestora vaccinurile. Numai că sunt și cazuri când chiar unii medici răspândesc falsuri și reticență față de imunizare.

„Da, noi avem medici de familie - am observat asta la Comrat - care sunt anti-vacciniști și ei chiar încurajează mamele să nu-și imunizeze copiii. Motivul invocat e cel religios. Cred că un medic nu are dreptul să aibă o politică antistatală. Din momentul în care lucrezi pentru stat și ai politica ta individuală, nu poți să propagi altceva decât ceea ce și-a asumat statul – să asigure securitatea cetățenilor săi, inclusiv securitatea sănătății. Iar în acest caz vorbim despre vaccinare”, declara anterior secretarul de stat, Aliona Serbulenco, responsabilă de domeniul sănătății publice.

Funcționara a lăsat să se înțeleagă că scăderea ratei de vaccinare nu este doar o consecință a convingerilor religioase, a miturilor create cu ajutorul grupurilor întreținute de anti-vacciniști, ci inclusiv a carențelor din sistemul de sănătate.

Și totuși, după valul de îmbolnăviri, părinții au început să-și vaccineze copiii, indiferent de etnie sau convingere religioasă. Tendințele imunizării pot fi văzute în datele pentru ultimii trei ani oferite de Agenția Națională pentru Sănătate Publică.

Otilia (n.r. nume schimbat) are doi copii. Ambilor le-a administrat doar primele vaccinuri, cele care se fac la naștere și în primele luni de viață. La celelalte a renunțat. Nu din cauză că ar face parte dintr-o comunitate religioasă sau etnie. Pur și simplu a avut experiențe urâte cu sistemul medical și acest lucru a făcut-o să evite calendarul imunizărilor.

„Practic de mici nu le-am pus și după aceasta era nevoie de altă schemă de vaccinare, că doar nu poți să le pui așa din capul tău. Pur și simplu nu am avut cu cine vorbi despre aceasta. Cel puțin cât au fost mici erau singurii copii din sector care nu aveau alergii, deși nu știu dacă asta are sau nu legătură cu nevaccinarea. Nu agreez vaccinarea, deși înțeleg că multe boli infecțioase au fost eradicate anume prin vaccinare. Acum când a apărut această epidemie de rujeolă în România, chiar am fost stresată. Sper că se mai poate face la vârsta lor”.

Prima dată Otilia a renunțat să-și mai imunizeze fetița când după vaccinul de la 2 luni a avut trei zile și trei nopți de nesomn. Nimeni nu i-a explicat, spune femeia, ce ar putea face ca fiica ei să treacă mai ușor peste imunizare.

„Simt un soi de nesiguranță. Nu știu ce efecte au aceste vaccinuri pe termen lung și care sunt efectele asupra imunității. Mă uit la generația asta a noastră plină de cancer și eu nu știu de unde apar aceste boli. Sunt lucruri nestudiate până la capăt. Nu știu ce să zic. Încerc și eu să-i protejez alimentându-i sănătos. Nu știu dacă fac sau nu corect”, a adăugat Otilia.

Ea este convinsă că în Occident programul de imunizări este mai rațional decât în Republica Moldova și că acolo se administrează vaccinuri împotriva maladiilor care într-adevăr trebuie eradicate doar prin imunizare.

Ce argumente au specialiștii?

„Nicio practică în domeniul imunizărilor nu este implementată „din capul nostru”. Toate sunt conform cerințelor internaționale ajustate la nivelul național, în funcție de context. Există Comitetul consultativ pe imunizări și Grupul național tehnic consultativ în domeniul imunizărilor, care revizuiește și propune Ministerului Sănătății implementarea unui vaccin nou în calendar. Alte state au vaccinuri împotriva infecțiilor meningococie și varicelă, de exemplu. Noi însă nu dispunem de resurse financiare pentru a le cumpăra. Țările europene mai fac vaccinarea împotriva tusei convulsive la gravide (Tdap). Noi nu o facem tot din lipsă de bani”, a explicat Alexei Ceban, medic epidemiolog în domeniul profilaxiei specifice.

Silvia este o altă mamă care nu și-a vaccinat copiii. De ceva vreme s-a stabilit cu traiul în România și acolo, spune ea, nu ești obligat să faci vaccinurile, nici atunci când copiii trebuie să meargă la grădiniță ori la școală. Ea spune că nu este împotriva imunizării, dar crede că decizia ar trebui să le aparțină părinților. E convinsă că lucrurile care le-a citit în cărțile care fac din vaccinuri adevărate conspirații sunt mai adevărate decât toate cercetările științifice pro-vaccin.

„Ideea nevaccinării am respins-o categoric înainte de a se naște fiul meu și am avut cea mai proastă și acuzatoare părere despre părinții care făceau aceste „experimente” pe propriii copii. Am decis să mă informez, să pun în balanță argumentele pro și contra, în primul rând pentru copiii mei și pentru a le oferi un start bun în viață. Surpriza a fost că după aceste lecturi (de câteva luni, în română, engleză, rusă și franceză), efectiv nu am putut să-mi mai vaccinez copiii, nu am mai avut niciun argument pro-vaccin. Deci lucrurile îmi erau atât de clare, încât nu a mai existat dilema sau dificultatea ulterioara de a decide”, a explicat Silvia.

Femeia spune că a citit multă literatură despre imunizare, pentru că trebuia să aibă argumente în fața soțului, mamei, nașilor – toți cu studii medicale.

De ce, totuși, curentele anti-vaccin sunt mai credibile decât știința?

EllieMae O’Hagan, jurnalist freelancer, scria zilele trecute pentru „The Guardian” că se întâmplă din cauza comunicării proaste. Ea spune că aproape în fiecare săptămână internetul produce câte o diatribă împotriva anti-vacciniștilor despre cât de teribili de proști sunt cei care se tem de vaccinuri.

Autoarea opiniei aduce și un exemplu de comunicare proastă a celor care încearcă să pună capăt teoriilor conspiraționiste în studiul „Dezinformarea se menține în memorie”, realizat de Universitatea din Edinburgh. Cercetătorii au constatat că folosirea tehnicilor de combatere a miturilor a crescut tendința oamenilor de a crede într-o legătură între vaccinul ROR și autism.

Cu alte cuvinte, „simpla repetare a unei teorii a conspirației de vaccinare și apoi demitizarea acesteia cu fapte și date concrete face ca oamenii să creadă mai mult în teoria conspirației decât au făcut-o înainte, pentru că amintind oamenilor despre teoria conspirației - chiar și pentru a o discredita – rămâne în conștiința publică. Aceasta nu este doar vina oamenilor care au auzit aceste argumente - este eșecul nostru; este un eșec al comunicării”, se spune în studiul citat de EllieMae O’Hagan.

În Moldova e la fel ca în alte țări. Ori țara nu este izolată nici teritorial, cu atât mai mult informațional. Oameni care nu au nicio tangență cu medicina încearcă să tragă foloase din ezitarea și neîncrederea părinților în vaccinare. Așa s-a întâmplat vara trecută, când rujeola căpăta proporții, iar reprezentanții unui partid aflat atunci în opoziție au folosit contra-argumente vaccinării, erodând și mai mult încrederea părinților în eficiența vaccinurilor.

De ce nu ajung argumentele specialiștilor la urechile părinților?

Cei care au obligația să promoveze imunizarea printre părinți sunt, în primul rând, medicii de familie. Acolo ajung mamele să-și vaccineze copiii. Însă, Moldova se confruntă cu un deficit acut de asemenea specialiști. Anul trecut, satele Moldovei aveau un deficit de 283 de medici de familie. Asta înseamnă că aproximativ 25 la sută dintre localitățile rurale nu aveau doctori. În lipsa lor, asistentele medicale sunt cele care duc povara asistenței medicale primare. Mai mult, majoritatea doctorilor care muncesc acum în asistența medicală primară au vârsta medie trecută de 50 de ani, iar facultățile la care au învățat aceștia nu au pus accent pe comunicarea medic-pacient. Instituțiile de învățământ care pregătesc cadre medicale nu fac asemenea instruiri.

Constatarea se regăsește și într-un studiu al UNICEF în care cercetătorii și-a propus să înțeleagă mai bine ce anume determină ezitarea părinților de a-și vaccina copiii. Realizat în patru țări, printre care Moldova, România, Ucraina și Bosnia și Herțegovina, unde ratele vaccinării sunt în descreștere, autorii au constatat că una dintre problemele sistemelor de sănătate din aceste țări este capacitatea de a se adresa părinților ajunși în „zona gri” a ezitării. Asta ar trebui să recupereze sistemele de sănătate publică – să crească această capacitate de comunicare a cadrelor medicale și să îmbunătățească relația lor cu pacienții, a declarat Raluca Zaharia, ofițer de comunicare pentru schimbare socială la UNICEF România.

„Această relație e foarte importantă, pentru că duce la creșterea încrederii părinților în sistemul de sănătate. Comunicarea, sincer, ar trebui să se învețe la facultate, credem noi. De aceea, colegii mei de la nivel global au dezvoltat un pachet de comunicare interpersonală pe care putem să-l preluăm și să-l oferim ca formare oricărui angajat al sistemului de sănătate care intră în contact cu pacientul, nu numai medicii, dar și asistenții medicali sau mediatorii sanitari, pentru a îmbunătăți cumva și a face mai netedă relația dintre părinte și sistem. Poate că n-ar fi rău ca astfel de cursuri de comunicare, chiar din formarea inițială a profesioniștilor din sănătate, dar aici este o altă muncă a noastră de colaborare cu autoritățile și cu Guvernele, Universitățile, să includă aceste pachete de comunicare la nivel de formare profesională”, a explicat Raluca Zaharia.

Potrivit datelor oficiale, acoperirea vaccinală printre copiii cu vârsta de un an variază între 90%-93%. Însă, potrivit recomandărilor OMS, pentru a asigura imunitate colectivă, este nevoie ca acoperirea vaccinală pe grupuri țintă să fie de cel puțin 95 la sută.

Vaccinul împotriva varicelei ar putea fi inclus în Programul Național de Imunizare nu mai devreme de anul 2028

Imunizarea împotriva COVID-19 a devenit una de rutină. ANSP: „Astăzi vaccinul are un caracter recomandabil”

Un caz de rujeolă confirmat. Alte trei cazuri suspecte urmează să fie investigate la un laborator de referință din Chișinău

Tag: epidemie, oreion, mituri vaccinare, mișcări antivaccinare

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.