Conceperea unui copil și Covid-19: pot femeile să rămână însărcinate sau trebuie să mai aștepte?

Sursa Foto: UNICEF

Irina Papuc

12 octombrie, 2020, 16:51

Vizualizări: 4884

În timpul urgențelor anterioare de sănătate publică, problema dacă instituțiile de sănătate publică ar trebui să recomande femeilor să evite să rămână însărcinate din cauza riscurilor potențiale pentru ele și pentru nou-născuții lor, a fost controversată.

Pandemia Covid-19 în curs de desfășurare generează din nou întrebări cu privire la faptul dacă femeile ar trebui să ia în considerare amânarea sarcinii din cauza riscurilor potențiale legate de virus. Astfel de discuții implică considerații etice importante.

Gestionarea riscurilor în perioada epidemiilor de HIV și ZIKA

Problema evitării sarcinii a apărut la începutul epidemiei HIV, după recunoașterea faptului că transmiterea perinatală a avut loc într-un sfert din sarcini în rândul femeilor cu HIV și că atât copiii infectați perinatal, cât și mamele lor au suportat consecințe serioase.

Unele organizații de sănătate publică și profesionale, inclusiv Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, au recomandat inițial ca femeile cu HIV să amâne graviditatea până când știința va aduna mai multe dovezi. Această recomandare a implicat o serie de preocupări etice, inclusiv îngrijorarea cu privire la potențialul de cenzură morală a femeilor, politicile coercitive, constrângerile asupra autonomiei reproductive și discriminarea. În anul 1996, un grup de lucru multidisciplinar privind HIV și reproducerea a recomandat o politică de „consiliere contextualizată”, care nu ar exclude o decizie precaută de a continua planurile de sarcină, recunoscând în același timp riscurile cunoscute ale HIV netratat pentru femeile cu HIV și pentru copiii lor.

În timpul pandemiei de gripă H1N1, pe măsură ce au apărut date care arătau că femeile însărcinate cu H1N1 prezentau un risc crescut de complicații și deces, unii medici au cerut CDC să recomande femeilor să aștepte până la sfârșitul pandemiei pentru a rămâne gravide. Având în vedere capacitatea existentă atunci de a atenua riscurile pentru femeile însărcinate prin prevenirea gripei, profilaxia antivirală și tratamentul precoce, CDC și-a concentrat în schimb eforturile pe educarea femeilor și a clinicienilor acestora cu privire la modalitățile de prevenire a infecției, importanța tratamentului precoce și necesitatea vaccinării odată ce un vaccin a devenit disponibil.

Problema întârzierii conceperii unui copil a fost ridicată din nou în timpul focarului Zika, în perioada 2016 și 2017. Din cauza riscurilor substanțiale pentru făt, a fost discutată întrebarea dacă femeile care trăiesc în zone cu transmitere activă a virusului Zika ar trebui să evite să rămână însărcinate. Având în vedere că astfel de riscuri ar putea fi atenuate prin evitarea mușcăturilor de țânțari și protejarea împotriva transmiterii sexuale, CDC a recomandat clinicienilor să discute cu pacientele riscurile infecției cu virusul Zika în timpul sarcinii și modalitățile de evitare a transmiterii și să întrebe pacienții despre planurile lor de viață reproductivă, mai degrabă decât să recomande amânarea sarcinii. Pentru a sprijini mai bine femeile care doreau să evite să rămână însărcinate în timpul focarului, CDC a pus în aplicare eforturi pentru a îmbunătăți accesul la contracepție. Unii experți au criticat însă decizia de a nu recomanda femeilor care trăiesc în zone cu transmitere activă a Zika să evite sarcina.

Ce știm acum despre Covid-19 și femeile însărcinate

Subiectul întârzierii conceperii unui copil a apărut din nou în timpul pandemiei Covid-19. Deși datele privind riscurile legate de Covid-19 pentru femeile însărcinate și nou-născuți sunt limitate, un studiu recent a constatat că femeile însărcinate cu Covid-19 prezintă un risc crescut de 1,5 ori de a fi admise la o unitate de terapie intensivă și de 1,7 ori – de a necesita ventilație mecanică, comparativ cu femeile de vârstă fertilă cu Covid-19 care nu sunt însărcinate. Totodată, datele existente nu confirmă faptul că femeile însărcinate au un risc crescut de deces.

Informațiile despre reacțiile adverse ale sarcinii asociate cu Covid-19 sunt, de asemenea, limitate. Transmiterea intrauterină a SARS-CoV-2 pare să se producă rar și nicio dovadă nu a sugerat o asociere între Covid-19 și defecte congenitale. Cu toate acestea, datele sugerează că nașterea prematură și admiterea la o terapie intensivă neonatală sunt frecvente la sugarii născuți de femei infectate cu SARS-CoV-2.

În contextele clinice, sfaturile privind evitarea sarcinii au avut tendința să se bazeze pe o doctrină a consilierii non-directive, adică atunci când un clinician oferă informații despre riscuri și abordări pentru a le minimiza și sprijină pacientul în luarea deciziilor în cunoștință de cauză. Cu toate acestea, există situații când clinicienii pot fi mai directivi cu privire la evitarea sarcinii, cum ar fi atunci când există riscuri materne severe asociate cu sarcina (de exemplu, la femeile cu sindrom Marfan). În astfel de cazuri, problema evitării sarcinii a fost abordată mai degrabă ca o consiliere individualizată, decât ca recomandare de sănătate publică.

Recomandăm femeilor să nască copii în pandemie sau nu? 3 îngrijorări majore

Exercitarea autorității publice într-un domeniu atât de profund personal și privat ca decizia cu privire la dacă și când să aibă un copil, necesită o justificare puternică, având în vedere numeroasele probleme etice pe care le implică. Există mai multe domenii potențiale de îngrijorare.

Primul se referă la autonomia reproductivă. Respectarea autonomiei este un principiu director în medicină; autonomiei reproductive i s-a acordat o prioritate deosebită datorită importanței pe care deciziile privind fertilitatea le pot avea pentru autodeterminarea, securitatea personală și cursul vieții unei persoane. Eforturile anterioare de a constrânge oamenii să evite sarcina (de exemplu, politicile de sterilizare obligatorie) sunt considerate pe scară largă ca reprezentând încălcări etice grave.

O altă preocupare este potențialul discriminării. Chiar și politicile neutre din punct de vedere obiectiv se pot traduce în experiențe diferite în funcție de rasă, grup etnic sau clasă socială. Sfaturile publice care descurajează sarcina pot, de asemenea, transfera în mod necorespunzător responsabilitatea pentru rezultatele sarcinii către părinți și departe de instituțiile care sunt, în cele din urmă, responsabile pentru atenuarea prejudiciului și care au puterea de a face acest lucru.

O ultimă preocupare se referă la interesele persoanelor cu dizabilități. Așa cum a susținut comunitatea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, sfaturile cu privire la evitarea sarcinilor care ar putea duce la descendenți cu dizabilități pot transmite un mesaj dăunător privind înțelegerea a ce sau cine este apreciat. Există o diferență importantă din punct de vedere moral între prevenirea bolii și prevenirea nașterii unui copil cu dizabilități.

Urgențe justificate pentru recomandarea amânării sarcinii

Credem că înainte ca agențiile de sănătate publică să emită o recomandare pentru a evita sarcina în timpul unei urgențe de sănătate publică, ar trebui îndeplinite mai multe criterii. În primul rând, riscurile legate de sarcină asociate cu urgența ar trebui să fie bine înțelese. La începutul pandemiilor, aceste riscuri sunt adesea necunoscute. Cu toate acestea, în unele situații, cum ar fi în cazul unei eliberări de radiații pe scară largă, riscul ar fi ridicat, iar consecințele sunt foarte bine știute și înțelese.

În al doilea rând, riscul legat de sarcină ar trebui să fie ridicat mult peste riscul asociat cu alte afecțiuni care sunt destul de frecvente în rândul femeilor însărcinate. De exemplu, riscul apariției malformațiilor congenitale este de două până la patru ori mai mare la bebelușii născuți de femei cu diabet zaharat pregestional decât la copiii născuți de femei fără diabet. Diabetul este, de asemenea, asociat cu un risc crescut de avort spontan, prematuritate, mortalitate perinatală și macrosomie, iar femeile însărcinate cu diabet sunt expuse riscului de infarct miocardic acut, progresia retinopatiei, nefropatie și cetoacidoză diabetică. În ciuda acestor riscuri, multe femei cu diabet aleg să rămână însărcinate.

Un al treilea criteriu ar trebui să fie acela că riscurile legate de sarcină nu pot fi minimizate sau atenuate în mod rezonabil. În timpul pandemiei H1N1 din 2009, femeile au putut să diminueze riscurile, luând măsuri pentru a evita infecția sau, dacă au fost expuse, primind profilaxie antivirală sau tratament precoce. În mod similar, în timpul focarului Zika, riscul de infecție putea fi redus de către femeie și partenerul ei, evitând mușcăturile de țânțari și protejându-se împotriva transmiterii sexuale.

În al patrulea rând, contracepția eficientă ar trebui să fie ușor accesibilă. Femeile care doresc să evite sarcina ar trebui să poată face acest lucru, fără impedimente. În cele din urmă, programe educaționale care să stabilească cu atenție și eficient riscurile și beneficiile asociate sarcinii în timpul urgențelor de sănătate publică în comparație cu așteptarea până la sfârșitul perioadei de urgență, ar trebui să fie disponibile pe scară largă. Aceste programe ar trebui să fie accesibile persoanelor din diferite medii educaționale, să fie formule în limbajul vorbit de persoanele afectate și să fie sensibile din punct de vedere cultural și, la fel de important, ar trebui să abordeze rolul potențial al partenerilor și al altor persoane ce au roluri importante în atenuarea riscurilor.

În cele din urmă, având în vedere preocupările etice pe care le implică recomandările de sănătate publică cu privire la evitarea sarcinii, este necesară o justificare puternică pentru orice astfel de sfat. Criteriile subliniate mai sus ar putea fi îndeplinite în timpul anumitor situații de urgență de sănătate publică (de exemplu, o urgență ce implică radiații cu expunere continuă), dar nu credem că riscurile asociate cu Covid-19 corespund criteriului. Pandemia subliniază în plus necesitatea de a oferi informații și sprijin femeilor legate de deciziile lor de a continua sau întârzia sarcina.

Această opinie este exprimată de către Sonja A. Rasmussen, doctor în medicină, Anne Drapkin Lyerly, doctor în medicină și Denise J. Jamieson, doctor în medicină și masterand în sănătate publică. Articolul a fost publicat în revista online de specialitate New England Journal of Medicine. AICI LINKUL către articolul original.

Mai mult de 10% dintre femei nu reușesc să stabilească o conexiune cu propriul lor copil

EMA: vaccinurile ARNm nu provoacă complicații ale sarcinii la viitoarele mame și nici bebelușilor acestora

Varianta Omicron a noului coronavirus prezintă simptome „neobișnuite”

Tag: Covid-19 concepere sarcina copil

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.