În Republica Moldova, îngrijirile paliative sunt subdezvoltate, iar în unele cazuri sunt confundate cu asistența medicală primară clasică ori cu asigurarea unui pat într-o secție de spital. În ultimii 10 ani, sectorul non-guvernamental s-a implicat dezvoltând servicii bazate pe demnitate, reducerea durerilor fizice și psihologice, în cadrul echipelor specializate.
În pararel, și sectorul spitalicesc a încercat să integreze acest tip de servicii în activitatea sa. Studiile disponibile arată însă discrepanțe în calitatea tratamentului și starea de siguranță a beneficiarilor. În acest articol explicăm ce sunt îngrijirile paliative de bază și cele specializate, prin ce se diferențiază și ce putem învăța din cifrele pe care le arată sondajele de opinie ale beneficiarilor acestor tipuri de servicii.
ÎNGRIJIRILE PALIATIVE DE BAZĂ
Rezultatele studiului „
Accesul și calitatea serviciilor de îngrijiri paliative în Republica Moldova”, Analiza rezultatelor cercetării cantitative, relevă incapacitatea instituțiilor de medicină primară de a asigura servicii paliative în deplină măsură și la nivelul necesar pacienților diagnosticați cu boli incurabile în faze terminale. În sprijinul acestei afirmații poate fi invocat faptul că, deși 94% dintre respondenți afirmă că beneficiază sau au beneficiat de servicii de îngrijire paliativă de la medicul de familie și asistentul medical al acestuia,
40,4% dintre aceștia nu au fost vizitați niciodată la domiciliu.
De asemenea, 52,4% dintre beneficiari și 40,6% dintre îngrijitori reclamă insuficiența vizitelor.
De asemenea, respondenții la studiu au menționat că primesc de la medicii de familie doze și cantități prea mici de medicamente pentru atenuarea durerii. Mai mult de jumătate din respondenți au afirmat acest lucru - 52,6%. De asemenea, se obervă o proporție ridicată a beneficiarilor care afirmă că simptomele și efectele administrării acestor medicamente sunt verificate de medicul de familie mai rar decât o dată pe săptămână (53,6%) sau chiar deloc (14,5%). În acest sens, doar 51% dintre îngrijitori au confirmat că au fost instruiți de medicul de familie și asistentul medical și doar 31,9% - în volumul de care au avut nevoie.
Cel puțin un aspect este încurajator - 93,6% dintre respondenți au spus că nu au trebuit să achite oficial, în casieria Centrului de Sănătate, 94,7% au spus că nu au efectuat plăți neoficiale (directe personalului medical), pentru serviciile de îngrijire paliativă prestate de medicina primară.
GRADUL DE SATISFACȚIE AL BENEFICIARILOR DE SERVICII DE ÎNGRIJIRI PALIATIVE DE BAZĂ
Pachetul de bază de servicii de îngrijiri paliative include consultații, prescrierea medicamentelor, monitorizarea simptomelor: controlul durerii, greață, vomă și alte simptome, suport psiho-emoțional și social, ghidare pe parcursul îngrijirii paliative.
În cadrul studiului, respondenții care au primit îngrijire paliativă de bază au spus în proporție de 65,9% că se declară mulțumiți de cunoștințele și calificarea medicului de familie care le prestează servicii de îngrijiri paliative. Mai puțini s-au declarat mulțumiți de profesionalismul cu care sunt tratați de asistenții medicali. Totodată, 39,3% dintre beneficiari afirmă că atitudinea personalului medical din instituția de medicină primară față de ei este inacceptabilă, de cele mai dese ori aceștia menționând că în fazele terminale ale bolii sunt tratați cu indiferență.
În ceea ce privește indicatorii de satisfacție privind performanța medicinei primare în asigurarea serviciilor paliative de bază, nici unul din cei propuși spre evaluare participanților la sondaj - (1) informația primită cu privire la drepturile sociale; 2) suportul pentru a beneficia de îngrijiri specializate; 3) supravegherea simptomelor; 4) informația privind îngrijirea generală; 5) consultația medicală; 6) comunicarea cu medicul de familie; 7) comunicarea cu asistenții medicali ai medicului de familie) - nu a acumulat peste 50 la sută de răspunsuri pozitive.
SERVICIILE DE ÎNGRIJIRI PALIATIVE SPECIALIZATE
În cazul serviciilor de îngrijiri paliative specializate rezultatele obținute evidențiază diferența de calitate dintre zona de intervenție, unde beneficiarii sunt deserviți de asociațiile obștești și organizațiile de profil, și zona de control, unde respondenții sunt internați în spitalele de raion sau din Chișinău, pe paturi paliative.
Astfel, se poate constata că, în zonele de control, pacienții paliativi care au beneficiat de serviciile de îngrijiri paliative specializate în cadrul spitalelor raionale, simt considerabil mai mult lipsa unor consultații medicale din partea medicilor specialiști, nu au acces la medicamente gratuite, simt mai des insuficiența vizitelor medicului de familie și nevoia consilierii psihologice, decât cei din zona de intervenție. Mai mult, 60% dintre respondenții care au beneficiat de îngrijiri paliative specializate în cadrul secțiilor din spitale afirmă că lucrătorul medical nu îi vizitează pe durata spitalizării și 32% beneficiari intervievați au afirmat că medicul i-a vizitat mai rar decât o dată pe săptămână.
Prin contrast, în zona de intervenție 58% dintre beneficiari au spus că sunt vizitați de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic de lucrătorul medical din echipa multidisciplinară. Cu toate acestea, anumite deficiențe pot fi remarcate și în funcționarea echipelor multidisciplinare, care ar trebui să asigure atât asistența medicală specializată, cât și pe cea psihologică sau socială necesară pacienților diagnosticați cu boli incurabile. În acest context, deși asistentul social este membru al echipei multidisciplinare, 70% dintre beneficiarii intervievați au afirmat că nu sunt vizitați de un lucrător social pe parcursul îngrijirilor paliative.
În mod similar, 57% dintre respondenți afirmă că nu au fost niciodată vizitați de un psiholog pe parcursul tratamentului paliativ specializat, chiar dacă doar 7% consideră că nu au nevoie de un astfel de specialist. Deși în zona de intervenție, beneficiarii mai frecvent au contactat asitentul social și psihologul din cadrul echipei multidisciplinare, la nivel național oricum se impune reconsiderarea rolului asistentului social și al psihologului în îngrijirile paliative specializate.
Cu referire la alte aspecte, însă, rezultatele studiului reconfirmă eficiența activității organizațiilor și instituțiilor specializate în zona de intervenție, unde pacienții primesc, de rând cu medicamentele, și consumabilele pentru administrarea acestora, în timp ce beneficiarii din zona de control cumpără aceste consumabile pe parcursul îngrijirilor paliative specializate în spitalele raionale.
La fel, în funcție de zona de studiu, se observă o diferență de 32% între nivelul de satisfacție privind doza de medicamente pentru atenuarea durerilor administrată pacienților sub supravegherea echipelor specializate din zona de intervenție (88%), în comparație cu nivelul de mulțumire înregistrat în cazul respondenților aflați în condiții de staționar, pe paturi paliative (56%).
De asemenea, capacitatea individuală a furnizorilor specializați de a acoperi din surse proprii o parte sau toate medicamentele și consumabilele de care au nevoie pacienții influențează costurile îngrijirilor paliative raportate de respondenți. În acest sens, 90% dintre respondenții din zona de intervenție, în comparație cu 64% din zona de control au afirmat că totul a fost gratuit și că nu au suportat cheltuieli pentru asemenea servicii.
Beneficiarii de îngrijiri specializate în spitalele raionale suportă însă mai dificil cheltuielile, deoarece beneficiază de aceste servicii o perioadă limitată (maxim 30 de zile), plătesc suplimentar pentru transport și adesea sunt nevoiți să cumpere consumabile parafarmaceutice fiind spitalizați.
În general, se constată că gradul de satisfacție cel mai înalt se înregistrează în zona de intervenție, unde beneficiarii au parte de îngrijiri specializate continue, o abordare mai familială și prietenoasă a echipei multidisciplinare, există mai multă încredere în cunoștințele și calificarea personalului medical și unde le este oferit mai mult suport și sprijin, decât în raioanele unde astfel de servicii sunt furnizate doar în spitalele raionale și nu întotdeauna implică echipe multidisciplinare complete, unde personalul medical abordează adesea acești pacienți de rând cu ceilalți internați în secție și unde pacientul nu simte abordarea focalizată asupra lui.
80% de beneficiari din zona de intervenție sunt foarte mulțumiți de calitatea vieții lor de când beneficiază de servicii de îngrijiri paliative specializate prestate de asociațiile obștești, cu o diferență de 48% în raioanele unde aceste servicii se oferă doar în staționar.
Astfel, conluzia pe care o putem deduce este că echipele multidisciplanare complete, contribuie pozitiv la ameliorarea sau/și îmbunătățirea calității vieții beneficiarilor lor și a familiilor acestora. Beneficiarii lor la această etapă a vieții se simt mai în siguranță. Siguranța este percepută prin prisma comunicării continue cu specialiști în îngrijiri de care are nevoie pacientul.
Mențiune: din zona de intervenție au făcut parte:
Spitalul Clinic Municipal Nr. 4
Fundaţia Hospice Angelus Moldova
Asociația Obștească ”Angelus Ocnița”
Asociația Obștească ”Angelus Soroca”
Asociația Obștească ”Aripile Speranței”
Societatea Comerciala “Mediclas” S.R.L.
Asociația Obștească ”Gloria”
Asociația Obștească ”Prosperare-Zubrești”
Asociația Obștească ”Angelus Taraclia” .
Din zona de control au făcut parte:
Spitalul Raional Călăraşi/ Secţia Boli Cronice
Spitalul Raional Făleşti/ Secţia Boli Cronice
Spitalul Raional Drochia/ Secţia Îngrijiri Cronice
Spitalul Raional Glodeni/ Secţia Îngrijiri Cronice
Spitalul Raional Ialoveni/ Secţia Îngrijiri Cronice
Spitalul Raional Telenești/ Secţia Boli Cronice
Spitalul Raional Ștefan Vodă/ Secţia TerapieGenerală
Spitalul Raional Hâncești/ Secţia Îngrijiri Cronice.
Cifre pe scurt:
Zona de invervenție versus zona de control
• Grad de satisfacție 100% vs 64% mulțumiți de comunicarea cu medicul specializat;
• Grija cu care sunt efectuate îngrijirile per ansamblu - 98% vs 56%;
• Supravegherea simptomelor - 96% vs 28%;
• Suportul oferit familiei privind îngrijirea bolnavului - 96% vs 28%:
• Implicarea în luarea deciziilor privind planul de tratament și adaptarea în funcție de necesitatea pacientului - 88% vs 32%.