Mesajul Cameliei Călugăreanu, fetița salvată de donatorii de sânge. „Dacă citiți acest text, vă spun că am supraviețuit și că sunt bine. MULȚUMESC, oameni, deși nu v-am cunoscut niciodată”

Sursa Foto: Facebook//arhivă personală

Elena Cioina

14 iunie, 2021, 19:28

Vizualizări: 4908

„Era anul 2002, prin aprilie-mai, când de urgență am ajuns la Spitalul de boli infecțioase pentru copii. Una dintre fiicele mele a făcut o infecție meningococică foarte gravă și medicul care ne-a investigat ne-a spus că e nevoie urgent de plasmă. Îi făcuseră puncție și au văzut că lichidul din coloana vertebrală era aproape verde, ceea ce însemna că e destul de grav.

Așa că ne-am împărțit. Soția a mers la laborator și a dus proba cu lichid din coloana vertebrală pentru testare, iar eu am alergat la Centrul de Transfuzie a Sângelui”.

E un început din istoria familiei Călugăreanu, care în urmă cu 20 de ani a ajuns cu una dintre fetele gemene la Spitalului Municipal de Boli Infecțioase pentru Copii, după ce la un alt spital „Emilian Coțaga” le-au spus că situația e pe muchie de cuțit. Viața Cameliei depindea de plosca cu plasmă, pe care mort-copt trebuiau s-o obțină de la Centrul de Transfuzie a Sângelui anume în acea zi de primăvară în care au ajuns la infecțioase. Alternative nu existau.

Povestea Cameliei devenise cunoscută și în urmă cu 20 de ani, când internetul și rețelele sociale abia prindeau contur în Republica Moldova. Au făcut-o cunoscută protestele stradale de atunci, când organizatorii au rugat public mulțimea adunată în fața Parlamentului să meargă să doneze sânge. Chiar și un marș până la Centrul de Transfuzie au organizat, doar să salveze viața copilului. Acum, peste ani, Camelia, care e deja anul doi la facultate, practic își amintește vag, din ce i-au povestita părinții, de „cumpăna” prin care a trecut. Avea doar un an și câteva luni. Spune însă că le este recunoscătoare tuturor donatorilor de sânge pentru gestul lor. Sunt eroii ei și ai țării, deopotrivă.

„E clar că nu îmi amintesc nimic. Eram prea mică. Însă mama și tata mi-au povestit că aveam nevoie de o injecție și injecția aia trebuia să fie cu plasmă. Mi-au mai povestit că eram într-o stare destul de complicată și că orice minut conta pentru a mă salva. Eu mă bucur foarte mult că tăticul a reușit până la Centrul de Transfuzie. Și mă bucur că au găsit medicamentul. Cred că sunt o norocoasă, pur și simplu.”

Totuși, ceea ce își amintește bine Camelia, din ce i-au povestit părinții, e că un grup de oameni au mers la Centrul Național de Transfuzie a Sângelui și au donat pentru ea. Astăzi, ea are un mesaj pentru ei.

„În timpul protestelor anticomuniste de la Chișinău din iarna-primăvara anului 2002, de pe scena din fața Parlamentului din Chișinău a fost făcut un anunț precum că este nevoie de donatori de sânge grupa B3 RH+. Era un anunț pentru salvarea vieții mele. Oamenii au mers în grup și au donat sânge pentru mine. Dacă cei care au donat atunci sânge citesc asta, vreau să le spun că am supraviețuit și că sunt bine. MULȚUMESC, oameni, deși nu v-am cunoscut niciodată. Pentru mine voi sunteți eroi. M-ați salvat. Pur și simplu mi-au dat încă o șansă. E cel mai important lucru care putea să mi se întâmple atunci”.

În schimb, tatăl Cameliei, jurnalistul Vitalie Călugăreanu, își amintește cu lux de amănunte prin ce emoții a trecut atunci și cum instinctul de tată i-a salvat copilul.

Când v-au văzut medicii ce v-au spus? Cât de urgent trebuia să aduceți plasma?

Când ne-au spus că trebuie să aducem plasmă urgent, fetița era practic în comă. Deci, într-o stare foarte-foarte gravă și cazul ei era o urgență medicală. Era ora 16 și vreo 40 de minute și ne-au spus că Centrul de Transfuzie se închide la 17.00. Ne-au spus că trebuie să reușim, pentru că dacă nu reușim, va fi și mai grav. Însemna că abia dimineață puteau începe tratamentul propriu-zis.

Eu am ajuns la fix 17.00 Am alergat pe jos, pentru că nu aveam mașină, iar un taxi ar fi venit mai greu. Am alergat la propriu până la Centru. Ușa deja era închisă. Era o ușă din metal, cafenie și avea o ferestruică la mijloc. Am bătut și omul nu a deschis ferestruica, dar a deschis ușa să-mi spună să vin mâine că nu mai lucrează.

Și atunci cred că a funcționat instinctul. Mi-am dat seama că dacă închide ușa, ar putea însemna o tragedie pentru familia mea. Eu pur și simplu am pus piciorul ca ușa să nu se poată închide și am împins-o foarte puternic, astfel că omul cela practic o căzut, pentru că ușa a venit peste el.

Și atunci a înțeles, probabil, cât de gravă e situația ta?

Probabil. Pentru că în timp ce stătea jos, eu am întrebat unde-s frigiderele cu plasmă. Omul m-a privit, s-a ridicat, a mers la frigider și mi-a dat. I-am mai spus atunci că nu am bani, dar vin mâine, achit și îmi cer scuze pentru gest.

Și a doua zi așa ai făcut?

Da. Chiar mai mult. Atunci, în 2002, erau proteste în fața Parlamentului. A doua zi, când am promis eu că vin și-mi cer scuze, s-au făcut un anunț public că una dintre fetele noastre gemene este cu meningită în spital și au rugat oamenii să meargă să doneze sânge. Atunci s-a făcut un marș până la Centrul de Transfuzie și au donat sânge foarte mulți oameni.

Acum, peste ani cum vă amintiți în familie de acel moment când salvarea copilului a depins de o pungă cu plasmă?

Acum suntem fericiți că totul e bine, deși șansele fiicei erau... cum să vă spun? Deci, acum ne-am revenit din acel șoc, dar mă gândesc oare cum reacționează instituțiile medicale, atunci când sunt situații atât de grave? Dacă oamenii mai sunt nevoiți să recurgă la aceleași acțiuni disperate, la care am apelat și eu, pentru a-și salva apropiații. Mă întreb dacă instituțiile statului vin în întâmpinarea pacienților sau în continuare funcționează legea junglei, când trebuie să dai cu ușa peste cineva doar să obții o plosca din aia cu plasmă.

Acum vorbesc din proprie experiență și din impresia, pe care mi-am făcut-o după ce ne-am implicat împreună cu soția în istoria unei cunoștințe de la Hâncești, care a ajuns la Spital după un accident grav. Senzația mea e că situația nu s-a schimbat foarte mult, pentru că atitudinea față de oamenii rămași la nevoie, în pericol pentru viață, a fost aceiași ca atunci când a trebuit să împing eu ușa cu forța. Judecând după poveștile oamenilor, pe care le aud în calitate de jurnalist, cred că atitudinea responsabililor de sus față de oamenii aflați în dificultate e la fel. Fie e vorba de copil, fie e vorba de adult.

Oricum, responsabilii din Sănătate încearcă să ne convingă că situația la capitolul donare de sânge este acum mult mai bună în comparație cu ceea ce se întâmpla în acest domeniu acum 20 de ani...

Nu-i neapărat meritul lor, ci al campaniilor de promovare pentru donarea de sânge. Și oamenii sunt cumva mai conștienți că această donare de sânge chiar salvează vieți. Și mulțumesc ar trebui să le spunem în primul rând oamenilor, nu neapărat unor instituții și nu neapărat unor birocrați, e cel mai important ce vreau să accentuez. Nu trebuie să direcționăm aceste mulțumiri către anumiți indivizi sau individe, care ajung în anumite funcții și care ajung să facă bani din sânge.

Ce mesaj ai avea către donatorii de sânge?

Vreau să le spun că am simțit pe propria mea piele cum acest gest al donatorilor mi-a salvat mie fiica. Deci, îi încurajez în continuare să meargă să doneze și sunt convins că dacă lucrurile la acest capitol ar fi și mai bine puse la punct, ar salva mult mai multe vieți, decât salvează în prezent. Eu tare sper că Centrul de Transfuzie funcționează inclusiv noaptea și oamenii oricând pot beneficia de sânge ori plasmă atunci când au nevoie, nu când e deja prea târziu. Sper că acum spitalele au rezerve de sânge și plasmă ca să nu fie nevoiți părinții sau rudele să alerge să rezolve această problemă, dar s-o rezolve statul din oficiu.

Camelia, Vitalie, eu vă mulțumesc pentru această discuție.

Anul 2020 a fost unul extrem de greu din punct de vedere al donării sângelui. În lume, donarea de sânge, în unele țări, practic s-a înjumătățit. Donatorilor le-a fost frică să nu se infecteze cu Covid19, de aceea au ezitat să meargă la centrele de donare, chiar dacă erau asigurați că sunt respectate toate regulile antiepidemice. Moldova nu este o excepție. Anul trecut s-au colectat cu 5 mii de kilograme de sânge mai puțin decât în 2019. E adevărat că responsabilii nu au publicat nicio informație oficială pe paginile web în acest sens.

Totuși, Sănătate INFO a reușit să vorbească cu directorul medical al Centrul Național de Transfuzie a Sângelui, Silvia Roșca, care ne-a spus că anul trecut au fost donate 24 de mii 678 de kilograme de sânge și consumate 24 de mi 649 de kilograme. Alte 62 de mii 850 de kilograme de sânge au fost rebutate, adică nu au putut fi folosite de către pacienți. Tot în 2020 au fost colectate de la donatori 1 mie 532 de kilograme de plasmă convalescentă. 1 mie 420 de kilograme au fost administrate pacienților. Cele mai multe doze au fost folosite în secțiile de terapie intensivă. 98 la sută dintre donările de sânge făcute pe parcursul anului trecut sunt benevole.

Sunt singurele date, pe care am putut să le obținem, astăzi, de Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Ziua în care se vorbește mai mult despre acest gest nobil și în care autoritățile încearcă să sensibilizeze oamenii și să-i convingă că donarea sângelui înseamnă salvarea vieților. Tot de la responsabili am aflat că Moldova are suficiente rezerve de sânge și produse din sânge, dar cât anume și pentru cât timp ne ajung, Silvia Roșca a refuzat să spună, pentru că „despre astfel de date nu se vorbește”.

Noi le mulțumim donatorilor de sânge pentru gestul lor și îi încurajăm să salveze viețile oamenilor și în continuare.

Banii din asigurările medicale: Cât costă în 2025 polița de asigurare medicală și unde vor fi distribuiți cei mai mulți bani din fondurile administrate de CNAM

Contactul sexual întrerupt, cea mai utilizată metodă printre cuplurile de moldoveni care se tem de contraceptive

30 de organizații internaționale îndeamnă Parlamentul de la Chișinău să acorde un „VOT pentru sănătate în Moldova”: „Acum, în 2024 a venit momentul să luați o decizie!”

Tag: Ziua Mondială a Donatorilor de Sânge, plasmă convalescentă, CNTS, meningită, infecție, donare

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.