„M-au asigurat că până seara voi naște, iar ceea ce a urmat nu pot să-mi explic nici astăzi”
Silvia Rotaru
29 iunie, 2021, 13:19
Vizualizări: 4071
La 9 ani, un copil poate fi de sine stătător în multe privințe, nu și Ionuț Matcovschi, un băiețel din Capitală, care este ajutat de mama să mănânce, să bea, să meargă. Și poate nu ar fi fost așa, dacă părinții ar fi știut ce afecțiune i-a provocat paralizia cerebrală de care suferă încă de la naștere.
Sutele de analize și
teste, pe care le-au făcut, i-au determinat într-un final să nu mai alerge după
un diagnostic, ci să învețe să trăiască cu fiul lor așa cum este el, să se
concentreze pe reabilitarea lui, să-i ofere toată dragostea și condițiile unei
vieți frumoase.
Valentina Matcovschi l-a
născut pe Ionuț în 2012, la maternitatea nr.1 din Capitală. Sarcina a fost obișnuită,
fără probleme. Nimic nu prevestea că un făt care se dezvolta sănătos, se va
naște cu probleme. Părinții erau fericiți că vor avea un băiat, care le va fi
sprijin când va crește.
Și dacă sarcina a
fost ușoară, nașterea a fost una complicată, iar Valentina crede că medicii nu
i-au acordat asistență medicală profesionistă. E foarte tristă când vorbește
despre aceste lucruri, spunând că ar fi fost lăsată în voia sorții tocmai când
avea cel mai mult nevoie de ajutor.
„Practic m-au lăsat
în voia sorții. Mi-au spus să aștept că până diseară voi naște. M-a văzut șefa
secției, apoi s-au apropiat și alți medici de mine și îmi spuneau că dacă s-a
uitat ea, să mai aștept. Am născut greu copilul. Atunci nu înțelegeam ce mi se
întâmplă, dar acum îmi dau seama că fiul meu era vânăt, nu a țipat imediat cum
s-a născut, ci mult mai târziu”.
După naștere, Valentina a stat cu Ionuț trei săptămâni în spital. Simțea că micuțul ei nu e la fel ca alți copii. Nu plângea și mânca doar dacă era obligat.
„Știu cum sunt
copiii, pentru că i-am văzut crescând pe a surorii mele, pe fiica mea mai mare
și înțelegeam că ceva nu este în regulă. Dormea mereu, nu reacționa, abia dacă mânca
un pic. Medicul mi-a spus: „iată, dacă ai vrut injecție înainte de naștere,
acum copilul doar doarme”. Copiii din start trebuie să se curețe, adică să aibă
scaunul tot mai des în primele 10 zile. Nouă nu ni se întâmpla așa ceva. A doua
zi a venit neonatologul și ne-a spus că dacă vor să ne externeze, să nu plecăm,
pentru că trebuie să-i facem mai multe investigații”.
Ecografia, pe care a
făcut-o la două zile de la naștere, arăta că Ionuț se dezvoltă fizic bine.
Totuși, un eritem toxic, pe care l-a făcut după ce asistenta medicală l-a dat
pe cu ulei pe corp, i-a mai ținut în spital câteva zile.
Între timp, medicii
au sesizat că Ionuț nu respiră la fel ca ceilalți copii, iar după ce au făcut o
radiografie la plămâni au constatat că avea pneumonie bilaterală cu alipirea
pleurilor. Femeia crede că bebelușul ei s-a îmbolnăvit în spital, pentru că:
„Pneumoniile, care apar în primele zile de viață sunt luate din spital. Copilul nu a fost spălat, nu a ieșit afară. Nu putea să facă altfel pneumonie. Se întâmplă numai din cauza că copilul aspiră apele la naștere, din cauza incompetenței medicale. Dacă era pneumonie bilaterală și cu alipirea pleurilor, vă dați seama cât lichid amniotic a aspirat. Am făcut tratament cu antibiotice de la care indicii de bilirubină au crescut. Am stat atunci 3 săptămâni în spital. Am fost externați în speranța că totul va fi bine. Pneumonia a trecut, eritemul toxic, la fel. Noi chiar am crezut că va fi bine, dar....”.
Când avea două luni, Valentina
a mers cu Ionuț la medicul de familie. A insistat să-l vadă un neurolog.
„Măsurătorile erau
bune, adăugase 1,5 kilograme. A crescut 4 cm. I-am spus că aș vrea să ne vadă
un neurolog. Potrivit protocoalelor, copilul trebuie văzut de neurolog la 3
luni, dar medicul ne-a spus că îl cheamă, dacă tot insistăm mai devreme. Fizic
nu prezenta semne care să ne dea de bănuit, dar în momentul în care ne-a văzut neurologul
ne-a spus că de urgență trebuie să îl internăm. El observase că buzele copilului
sunt vinete, că făcea apnee. Pentru că el dormea permanent și era în convulsii,
noi nu le puteam înțelege ce are. Putea fi treaz și la un moment dat închidea
ochii. Înainte de asta însă se învinețea. Atunci neurologul mi-a spus că nu
este normal asta, mi-a arătat toate semnele”
Valentina și Ionuț au
fost spitalizați de urgență la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”,
unde au făcut encefalograma și li s-a prescris fenobarbital.
„Este una dintre cele
mai mari erori care se petrece în Moldova, ca toți copii care se nasc cu
anumite probleme, să fie puși pe fenobarbital. După ce am făcut din nou, la
câteva zile encefalograma, ni s-a scos acest preparat”.
Au urmat multe tratamente și dezamăgiri. Ca să înțeleagă ce se întâmplă cu fiul ei, Valentina a fost nevoită să-și vândă casa la care visa de multă vreme. A făcut nenumărate investigații și a plătit pentru fiecare dintre ele, chiar dacă unele ar fi putut să le facă gratis, având doar un bilet de trimitere de la medicul de familie.
„Nimeni nu ne-a spus
atunci că nu trebuie să achit pentru tot, că nu ar trebui să vând casa ca să
fac toate investigațiile, pe care le-am făcut, că multe dintre ele puteau fi
făcute în baza asigurării medicale, pe care o are orice copil din țara noastră.
Ni se spunea faceți asta, faceți asta și noi tot am făcut investigații de
urgență la privați”.
Ionuț a petrecut
primul an de viață în spital, printre analize, investigații, medici și
medicamente. Părinții făceau totul în speranța că micuțul lor se va face bine. El
însă nici măcar să-și țină căpșorul nu putea.
„La un an de zile ne-am
dat seama că fiul nostru nu va fi la fel ca alți copii. Nu știam ce diagnostic
are. Un medic ne-a spus că ar putea să-i stabilească diagnosticul de paralizie
cerebrală, provocată de o boală a creierului. Era un diagnostic mai mult
formal, că să putem obține grad de invaliditate pentru copil. Dacă îi punea
diagnosticul de boală genetică nedeterminată, umblam încă mulți ani pentru un
grad de dizabilitate”
Prima rezonanță
magnetică, pe care au făcut-o la 2 luni a arătat că o parte din
creierul lui Ionuț este afectat de hipoxie. Valentina spera că nu este vorba despre o paralizie
cerebrală, că intelectul copilului este păstrat.
„În cazul nostru nu
este păstrat intelectul. Partea pe limbaj este total afectată și nu știu cât de
mult înțelege ceea ce spun”.
Femeia a căutat timp
de șase ani ce boală are copilul ei. A ajuns și la medici din Germania, și la
cei din Rusia, dar nimeni nu i-a spus clar de ce fiul ei s-a născut așa.
Într-un final s-a resemnat și a înțeles că cel mai bun ajutor pentru Ionuț e să
aibă grijă de el cum știe mai bine.
„Am căutat
diagnostice până la 6 ani, după care am renunțat. Încă un diagnostic la cele care
le are, nu va schimba nimic. Ne axăm pe reabilitare. Așa cum ne-au spus medicii
din Germania. În Germania se face, o dată la câteva luni, un consiliu cu mai
mulți medici din toate clinicile mari. Noi țineam legătura cu ei și ne-au spus
că ar fi trei cauze care ar fi putut duce la starea lui Ionuț - o hipoxie severă
la naștere, o boală genetică rară sau o infecție cu citomegalovirus. Noi am
făcut tratament împotriva citomegalovirus și am exclus această cauză. Medicii
au revizuit peste 640 de boli genetice rare, care aveau tangență cu starea lui
Ionuț, dar boli genetice rare sunt 8 mii. Niciuna dintre ele nu s-a adeverit”, ne-a
explicat Valentina.
Pentru că făcea des convulsii,
lui Ionuț i se administrau des anticonvulsivante. A făcut foarte multe
tratamente, dar fără vreun efect.
„Mai târziu, un
epileptolog rus ne-a spus că nu mai trebuie să-i dăm aceste preparate. Ele îi
linișteau convulsiile, dar îi stopau dezvoltarea intelectului. Și atunci am
renunțat la orice tratament”, spune Valentina
Acum Ionuț are gradul de dizabilitate sever, pe care îl va avea până la vârsta de 18 ani. Face reabilitare de la 6 luni la reabilitare. Când are posibilitate Valentina merge cu el la sanatoriu sau face terapie cu cai. Toate acestea l-au ajutat cât de cât pe Ionuț să apuce cu mâna, să facă pași ajutat de cineva.
Valentina nu s-a mai
întors la munca ei de la școală. E profesoară de limba și literatura română și
limba engleză. A devenit asistenta personală a fiului ei. A divorțat de soțul
ei, care nu a putut accepta care un copil cu dizabilități.
„Eu muncesc la negru.
Nu am o muncă stabilă. Soțul lucra permanent. Până la urmă, când Ionuț avea 2
ani, am divorțat. El nu a putut să accepte că copilul nostru nu este ca toți ceilalți.
Acum s-a obișnuit, ne ajută. Are o relație frumoasă cu fiica cea mare, ținem legătura
cu bunicii, care ne ajută și ei foarte mult”.
Ionuț este un băiat
brunet cu ochii mari și cafenii, nu poate merge singur și este mereu ajutat de
mama. Încă se mai joacă cu jucăriile picilor de un an. În camera lui predomină
culoarea albastră. Patul, dulapul, chiar și draperiile sunt albastre. Deasupra
pătuțului, pe partea stângă stă poza lui cu părinții. Este prima poză și poate
ultima ei toți împreună. Lângă pat stă scaunul cu rotile cu care Ionuț merge la
plimbare și încă un scaun, făcut la comandă, ca Ionuț să se poată așeza comod.
În cele aproape 2 ore cât am discutat cu Valentina, Ionuț a fost mereu agitat. Respira greu și uneori dădea de înțeles că e speriat. Sunt semne care doar Valentina le înțelege.
Am întrebat-o ce a
ajutat-o să reziste psihologic tuturor acestor greutăți?
„Biserica este locul
unde găsesc eu liniște sufletească, locul care m-a învățat să accept starea lui
Ionuț. Dacă l-a început strigam, plângeam, mă întrebam de ce eu, cu timpul am
reușit să văd partea plină a paharului. Înainte eram o perfecționistă, dar în
viața nu asta contează. Ionuț m-a învățat că nu lucrurile scumpe și bogăția
sunt importante. Acum fără jenă merg la second-hand și le cumpăr copiilor haine,
dar am grijă să le pun pe masă produse bune”.
Valentina spune că
pandemia a fost benefică pentru familia ei. I-a dat răgaz să nu mai alerge, să
acorde mai multă atenție copiilor, lucrurilor abandonate, să încerce lucruri noi.
„E fac brățări
hand-made și le vând acolo unde am posibilitatea și așa mă descurc. În Moldova
fiecare se descurcă cum poate. Chiar ieri am primit coletul cu pampers, care
îmi ajunge pentru maxim 2 zile. Este foarte costisitor. În pandemie am început
să fac și torturi la comandă. De asemenea, mamele din Asociația Copiii Ploii ne
ajutăm reciproc, mă ajută și Biserica și asistența socială. M-am gândit și să
emigrez, dar de una singură este foarte greu. De multe ori m-am gândit, mai
ales că știu engleza. Însă după ce tata a făcut un atac cerebral, mama are
probleme cardiace, am renunțat la idee”.
În final ne-a spus că și-ar dori de la sistemul medical mai multă atitudine omenească și implicare. Nu a depus vreo plângere pe doctorii care i-au primit nașterea, pentru că elementar nu a avut timp să se gândească la acest lucru. Prea complicată era povara. Nici măcar nu așteaptă minuni de la acest stat. E fericită că cel puțin o pensie de invaliditate a reușit să obțină pentru copil. Cu restul încearcă să se descurce cum poate.
Ce ste este hipoxia înainte sau după naștere?
Literatura de
specialitate spune că hipoxia este o afecțiune în care oxigenul nu poate ajunge
la țesut, înainte și după naștere. Cu toate că, în traducere directă, hipoxia
la naștere înseamnă o deficiență de oxigen la nivelul țesuturilor înainte și
după naștere, această condiție reprezintă ceva mai mult decât atât. Din cauza
complicațiilor la naștere, copilul încetează să respire după naștere, privând
creierul de oxigenul atât de esențial. Astfel, este provocată o leziune
cerebrală legată de lipsa de oxigen, care ucide unele celule ale creierului și
care, în esență, ar putea duce la o paralizie cerebrală. Afecțiunea poate
produce leziuni cerebrale și, dacă nu este tratată în mod corespunzător, poate
avansa către tulburări permanente, cum ar fi paralizia cerebrală, deficiențe
cognitive sau encefalopatie hipoxico-ischemică (HIE).
Tag: valentina matcovschi, ionut matcovschi, boala genetica, hipoxie, paralizie cerebrala
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
18 septembrie, 2018, 11:52
18 septembrie, 2020, 17:37
18 septembrie, 2019, 17:09
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Adrian Belîi: Republica Moldova ar putea avea, de la anul vi ...
26 martie, 2024, 12:29
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
O femeie risca să moară după ce a încercat să trateze cancer ...
22 aprilie, 2024, 11:39
„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toat ...
29 martie, 2024, 10:16
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,61 %