Aliona Serbulenco: Oamenii nu vor mai muri de tuberculoză atunci când vom avea politici consistente și angajamente asumate de toți actorii implicați. TB nu este sarcina doar a sistemului de sănătate

Sursa Foto: Foto: Aliona Serbulenco, arhivă personală

Irina Papuc

15 ianuarie, 2019, 13:47

Vizualizări: 5315

Republica Moldova derulează cel de al cincilea Program național de control al tuberculozei, pentru anii 2016-2020, iar un parteneriat regional din care fac parte 11 țări - TB-REP – determină țara noastră să schimbe conceptual modul în care era abordată tuberculoza până acum.

O delegație a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în frunte cu secretarul de stat în domeniul sănătății publice, Aliona Serbulenco, s-a aflat la Copenhaga, la sediul Organizației Mondiale a Sănătății, în luna decembrie, unde au fost prezentate succesele Republicii Moldova în procesul de tranziție de la modelul clasic către modelul de tratament centrat pe pacient. Am discutat cu Aliona Serbulenco despre cauzele care nu-i permit Republicii Moldova să afirme cu credibilitate că tuberculoza este o problemă de sănătate publică gestionată corect. Avem câteva motive ce pot umbri drastic orice rezultat: avem o regiune necontrolată de autoritățile de la Chișinău unde indicii de mortalitate și morbiditate nu pot fi monitorizați și, în plină reformare a medicinii primare, nu avem nici doctori care să-și dorească un post în satele lipsite de infrastructură ale Moldovei. Așadar, deși tuberculoza este o problemă a tuturor ajungem la același consens – prea puțini își asumă lupta.

Doamnă Serbulenco, ați vorbit despre o problemă îngrijorătoare privind tuberculoza în regiunea transnistreană. Ce se întâmplă acolo, mai exact?

Până în prezent este un teritoriu necontrolat de noi. Noi primim statistici pe care nu le putem verifica dacă sunt sau nu adevărate. Dar chiar și cele primite de noi sunt foarte îngrijorătoare. Și la incidență, și la prevalență, și la mortalitate indicatorii sunt de trei ori și chiar patru ori mai mari decât pe malul drept. Și acestea sunt date oficiale.

Care este problema, mai exact?

Noi nu suntem convinși că ei aplică aceleași scheme de diagnostic și tratament în conformitate cu acele protocoale clinice pe care noi le-am aprobat. În cadrul unei ședințe mai mult tehnice la Consiliul Național de Coordonare, unde au fost prezenți și reprezentanții din regiunea transnistreană, am observat că ei tind să nu recunoască actele normative semnate de către ministrul Sănătății de la Chișinău. Într-o perioadă, un viceministru al cărui nume nu merită menționat, s-a exprimat că noi ar trebui să elaborăm și să traducem protocoalele și ca acestea să fie semnate de către ministrul lor al Sănătății. Până în prezent nu am încrederea că ei respectă normativele aplicate la Chișinău.

Ce date privind tuberculoza aveți de la ei, de fapt?

În ultimul timp, datorită vizitelor colegilor noștri de la OMS, coordonatorii naționali reușesc să meargă acolo. Nu pot fi numite vizite de monitorizare, căci oricum nu sunt admiși în unitățile sanitare, dar cel puțin se întâlnesc și discută problemele existente.

Regimul de la Tiraspol nu procură până în prezent medicamente. Dacă la noi procurările sunt făcute în conformitate cu un plan de sustenabilitate financiară, atunci regiunea transnistreană nu contribuie financiar. Doar anul acesta a fost primul an când ei au alocat resurse pentru aproximativ 500 de pacienți cu HIV care trebuie incluși în tratamentul antiretroviral. Și numai pe programul HIV. Deci, ei practic până în prezent sunt dependenți de banii Fondului Global.

Noi am mers la negocieri și am modificat Hotărârile de Guvern privind programele naționale, atât în privința HIV, cât și în privința TB pentru accesarea mecanismului de procurări pe platforma internațională. Adică, noi facem procurări pe trei programe – HIV, TB și imunizări. Prin modificările operate, am inclus un punct prin care regiunea transnistreană încheie contract cu una din instituțiile subordonate Ministerului Sănătății, în cazul de față ar fi IFP „Chiril Draganiuc”, SDMC sau ANSP, transferă bani pe contul acestor instituții, iar noi centralizăm necesitățile atât pentru malul drept, cât și pentru malul stâng și facem procurările împreună. Sunt procurări internaționale, de aceea sunt cost-eficiente.

Ați intrat vreodată în spitalele din stânga Nistrului să vedeți cum sunt tratați pacienții?

Nu, de ani buni deja nu am fost acolo.

De ce?

Nu trebuie neapărat s-o fac eu. În teritoriu merg coordonatorii naționali de programe.

Ce spun ei?

Prin intermediul lor noi încercăm să schimbăm lucrurile. Nu e chiar așa de drastic, căci în cadrul ședințelor grupurilor tehnice în cadrul Programului Național reprezentanții din regiunea transnistreană vin de fiecare dată. Iarăși, doctorii nu au hotare, la nivel tehnic facem un lucru extraordinar. Este altceva cum se face lobby acolo pe loc, ce căi aleg ei să-și rezolve problemele. Hai să zic așa – la nivel de ministere nu au fost probleme până acum.

Din medicamentele pe care le cumpără/solicită ce puteți deduce? Se respectă raportul, schemele de tratament?

Eu aș vrea să cred că totuși folosesc aceleași scheme, pentru că până la urmă avem același finanțator – Fondul Global care dictează reguli stricte. Și atunci când managerul de portofoliu vine în țară noi avem un feed-back imediat. Nu pot spune cu certitudine că acolo ceva se întâmplă, în sensul că există încălcări. Problema e în faptul că noi nu putem verifica informațiile care ni se prezintă și nu putem face monitorizări. Din acest motiv spuneam că este normal să existe suspiciuni.

La noi există mecanisme foarte clare de monitorizare, de evaluare în teritoriu, atât pe componenta HIV, cât și pe componenta TB. Mai puțin suntem informați de acolo – cum se fac aceste evaluări, etc. Atunci când au loc întâlniri la nivel de parteneri, și mă refer aici la OMS la FG, UNAIDS, din punct de vedere al documentelor totul arată bine. Dar pe mine mă îngrijorează indicatorii și asta mă face să nu prea cred în cifrele oficiale. Eu văd ce se întâmplă la nivel de morbiditate și mortalitate. Și înseamnă că undeva este ceva, undeva există o fisură. E greu de explicat. N-aș vrea să zic că migrația e mai mare decât la noi... În final, sunt cetățenii noștri. Ei au acces mai redus la servicii medicale, iar acest lucru afectează situația per ansamblu. Au și o universitate acolo de pregătire a cadrelor medicale și există problema recunoașterii diplomelor de studii. Chiar recent am discutat despre faptul că există o avalanșă de cereri prin care se solicită recunoașterea diplomelor. Dar Universitatea de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu tot nu poate să le recunoască fără să știe care e curricula de pregătire, etc. Sunt multe chestiuni și toate ar putea determina acele rate despre care am amintit mai sus.

Doamnă Serbulenco, noi avem o societate încă insuficient informată atunci când vorbim de tuberculoză. Și mai grav este când subiectul este politizat. Am avut anul trecut un precedent periculos când actuala ministră Silvia Radu l-a acuzat pe șeful Direcției de la Sănătate că se îmbolnăvesc mulți copii de tuberculoză în Chișinău. Ca și profesionist în domeniul sănătății publice, vreau să vă întreb: când copiii se îmbolnăvesc de tuberculoză unde să căutăm vina?

Eu voi răspunde la întrebare, dar fără să fac referire la conflictul dintre cei doi, chiar nu mă interesează. Dacă vorbim strict de tuberculoză, eu vreau să zic că este regretabil pentru Republica Moldova că în veacul XXI la noi se îmbolnăvesc copiii de tuberculoză. Mai mult, în 2016 am avut chiar și patru cazuri de deces. Ce se întâmplă? În primul rând trebuie să avem curajul să recunoaștem că este vina noastră.

A noastră, adică a ministerului, a părintelui, a primarului, a învățătorului?

E vina tuturor acestor categorii. Atât la nivel de minister, cât și la nivel de societate, la nivel de educație și la nivel de familie. Spun asta din următoarele motive. Dacă avem o cultură sanitară joasă, atunci este vina noastră, a autorităților, a sistemului de sănătate, a sistemului de educație.

Atunci când întrebi pe cineva cum să se apere de tuberculoză, iar el spune că trebuie să-și spele mâinile mai des atunci asta este grav. Asta înseamnă lipsă de medic, în primul rând, apoi lipsă de pedagog.

Desigur, fiecare caz de îmbolnăvire și de deces este discutat în comisii. Și acele patru cazuri de deces din anul 2016 au fost discutate la nivelul Ministerului Sănătății. Este firesc că atunci când au loc aceste discuții, fiecare tinde să-și apere poziția. Dar copilul a decedat din vina noastră, indiferent cum a acționat părintele. Bine, să spunem că părintele nu este conștient, este dintr-o pătură social vulnerabilă sau este alcoolic, dar unde sunt vecinii? Unde sunt rudele? Unde este asistentul social? Unde este lucrătorul medical?

În plus, oricât ne-am eschiva și am prefera să folosim cuvinte frumoase, discriminare încă există. Deci, motive sunt multe, dar orice caz de îmbolnăvire la copil este o vină certă a noastră, a maturilor.

Ce justificări auziți cel mai des în comisiile în care discutați cazurile de îmbolnăvire?

Primul lucru pe care încearcă să-l invoce lucrătorii medicali este că este vorba de familii social vulnerabile, care dau dovadă de neglijență. Problemele apar, din punctul meu de vedere, din cauza lipsei cadrelor medicale. Trebuie să recunoaștem că acolo unde nu avem medic de familie, acolo avem și probleme mai acute. Cât privește cazurile că medicul de familie vine o dată în lună, nu este salvare nici pe departe. Noi nu putem fi convinși că atunci când a venit medicul, a venit și mama cu copilul la control.

Dacă e să vorbesc în tonalitatea lucrătorilor medicali, nu pot explica ceea ce observ ca medic și aici nu vorbim de tuberculoză numai: dacă adultul este bolnav, atunci el apelează la consult medical. Dacă s-a îmbolnăvit copilul, atunci se încearcă mai întâi cu ce-a tratat vecina, cumătra sau sora, sau alte metode neverificate.

Este paradoxal și eu nu știu cum să explic această situație. Adulții au planuri, și dacă s-a îmbolnăvit copilul în ziua aceea, el n-avea timp să meargă la medic. Este un deranj. Și speră că o să treacă. Dar nu e așa.

Administrația IFP Chiril Draganiuc a fost schimbată după ce directoarea de atunci a fost demisă de ministrul Sănătății. Ce schimbări vedeți de atunci?

Eu sunt foarte mulțumită de echipa de acum. Văd o schimbare, prin faptul că vedem un management corect și coerent. Cel mai important lucru pe care l-a reușit coordonatorul național a fost că a reușit să formeze o echipă multi-sectorială, adică toți actorii din sectorul guvernamental, cât și din sectorul neguvernamental iau decizii comune. Toate reușitele Republicii Moldova în domeniul tuberculozei sunt rezultatul unui efort comun. Nu sunt succesele unei persoane. Nu pot eu să spun că acesta este rezultatul Ministerului Sănătății sau a unei structuri subordonate, din motiv că toate actele semnate și toate reformele făcute reprezintă un consens amiabil cu organizațiile non-guvernamentale. Atunci când am făcut reforma serviciului de ftiziopneumologie și am aprobat Foaia de Parcurs am lucrat împreună - cu Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, cu toate organizațiile care prestează servicii în domeniul controlului tuberculozei, și din sectorul public. Toți și-au asumat acest angajament. Ulterior, s-a realizat un audit al serviciului de ftiziopneumologie, ceea ce iarăși a fost o premieră pentru Moldova.

Noi azi vorbim despre faptul că suntem la etapa de implementare a celui de-al cincilea program național de combatere a tuberculozei. Al cincilea. Și s-ar părea că este o perioadă care ne-a învățat multe lecții, dar nu este așa. Auditul a scos în față multe probleme care nu necesită finanțe sau resurse extraordinare. Necesită doar atitudine și implicare propriu-zisă.

Bine, spuneți că acum avem o echipă care face lucrurile să se miște. Dar Ministerul Sănătății vrea, în viteză, să facă reforma medicinii primare, prin instituirea cabinetelor individuale și vă întreb – tuberculoza în grija cui rămâne?

Din punctul meu de vedere, libera practică s-ar potrivi foarte bine cu obiectivele noastre de luptă cu tuberculoza. Dar depinde foarte mult de persoană. Dacă eu, medic de familie, știu că am două focare pe teritoriul de care sunt responsabil, aș fi cointeresat să semnez un contract cu medicul ftiziatru care să facă un plan de diagnostic și tratament strict supravegheat, să stabilim grupul de risc, planul de tratament, evoluția etc. Eu chiar cred că ar fi un model mai durabil.

Cui rămâne, ca și organizare, tuberculoza ne-a interesat și pe noi și am mers în alte state să vedem cum funcționează lucrurile. Mai multe state, nu numai cele din spațiu CSI, se confruntă cu problema exodului cadrelor medicale, de aceea se caută un model viabil. Dacă în teritoriul respectiv ar exista un specialist, eu aș prefera ca tuberculoza să rămână pe seama lui. În multe țări am găsit acest model. Noi nu putem pune câte un specialist în fiecare sat, de aceea ne-am dori ca această responsabilitate să revină medicului de familie. Chiar dacă medicul de familie este excesiv de încărcat. La cele peste 20 de maladii pur terapeutice care intrau în responsabilitățile lui, medicilor de familie li s-au mai adăugat responsabilitățile din asistența specializată de ambulatoriu. Din cauza multitudinii de sarcini pe care le are, îi scade și exigența. Nimeni n-a stat niciodată să verifice cât poate duce un medic de familie, de fapt.

Echipa medicului de familie este cheia pentru un tratament medical observat. Aici situațiile se complică. Cunosc echipe de medici care urmăresc tratamentul strict supravegheat și fac acest lucru cu multă responsabilitate. Și avem, invers, cazuri când pacientului i se dă săculețul cu medicamente și fă ce vrei cu el. Acesta deja nu mai este tratament strict supravegheat.

Și totuși, la această etapă avem ordine departamentale care să reglementeze responsabilitățile privind tuberculoza în contextul liberei practici?

Nu, acum doar discutăm. Deocamdată nu pot să zic că am mers mai departe de atât. Să-i vedem pe medicii care și-au ales libera practică stabiliți și gata de muncă, după care ne vom gândi cum să ajustăm cât mai rapid intențiile noastre.

Doamnă secretar, am început discuția cu faptul că avem o societate încă slab informată când vorbim de tuberculoză. Sistemul sănătății nu se implică suficient, sistemul educației nu se implică suficient. Recent, analizam cum au fost gestionați în ultimii 6-7 ani banii din fondul de profilaxie al CNAM. În 2016 am avut un procent de absorbție de 2 procente. Nu este iresponsabil într-o societate despre care spunem, de comun acord, că este prost informată? În paralel, serviciul supravegherii de stat al sănătății publice a fost extrem de mult subfinanțat ani de-a rândul. Discutați cu CNAM aceste probleme?

Discuțiile acestea sunt în permanență între Ministerul Sănătății și CNAM. Noi, ca serviciu a supravegherii de stat a sănătății publice, am pledat ca cel puțin 1 procent din FAOAM să fie alocat, doar atunci vom vorbi de profilaxie propriu-zisă. Că noi nu avem doar povara bolilor transmisibile, dar și a celor netransmisibile. Lucrurile stau așa cum stau. Nu pot să nu menționez că se fac și lucruri frumoase, cu bani puțini. Campania „Un doctor pentru tine” este foarte eficientă. Vin specialiști pe profil îngust acolo unde nu au fost niciodată. În plus, aceste mobile procurate acum tot sunt din fondul de profilaxie. Patru automobile pentru investigații radiologice sunt la IFP și trei mamografe sunt la Institutul Oncologic.

Noi avem altă poziție referitor la această campanie. Care sunt șansele ca să obțineți acel procent din fondul de profilaxie pentru campanii reale de prevenire, acolo unde este nevoie acută de ele?

Hai să spun așa – prioritățile pentru sistemul de sănătate le-am stabilit noi, în conformitate cu angajamentele internaționale și programelor naționale. Noi ne-am dori mai mult. Cred că putem face mai mult cu banii care sunt, căci trebuie să găsim altă modalitate de a comunica cu oamenii. Trebuie să vedem ce mesaje și ce intervenții de sănătate publică eficientă putem dezvolta.

Doamnă Serbulenco, când în Republica Moldova nu vor mai muri oamenii de tuberculoză?

Mi-aș dori să se întâmplă cât mai curând. Nu vreau să spun că este irealizabil. Probabil atunci când vom avea o acoperire de 80 la sută cu medici de familie, când vom avea medici ftiziatri în fiecare raion, când vom avea politici consistente și vom avea angajamente din partea tuturor actorilor. Nu vreau să se creadă că tuberculoza este sarcina doar a sistemului de sănătate. Și, probabil, atunci când tuberculoză va fi recunoscută în sfârșit ca o problemă existentă, atunci nu vom mai avea tuberculoză. Este, de fapt, ceea ce spune OMS – sănătatea trebuie să fie prezentă în toate politicile. Numai atunci nu vom avea tuberculoză.

Știți, acest obiectiv – sănătatea în toate politicile – nu este o vorbă aruncată la întâmplare. Eu am ocazia să mă aflu într-o vizită de serviciu în Norvegia, Municipiul Drammen. Primarul vorbea cu mine de la egal la egal în materie de politici de sănătate. Și atunci eu mi-am permis să-l întreb de unde știe atâtea lucruri despre sănătate. L-am întrebat dacă e medic de profesie. A zis că este jurist. L-am întrebat câți consilieri medici are. A zis că niciunul. Și mi-a mai spus că atunci când merge în campanie electorală analizează indicatorii de sănătate a localității unde candidează și se gândește cum ar putea să-i îmbunătățească în patru ani. Dacă nu face asta, nu mai vede niciodată primăria. M-a impresionat enorm de mult. Atunci când tuberculoza va fi problema tuturor, atunci oamenii nu vor mai muri de tuberculoză.

Vă mulțumim pentru acest interviu!

Dumitru Laticevschi: Succesul Moldovei în răspunsul la tuberculoză ține de fortificarea sistemului de sănătate pentru a evita încetinirea progresului

Tag: tuberculoza tb tb-rep aliona serbulenco

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.