50 de respirații pe minut

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO

Violeta Colesnic//Editor: Elena Cioina//Foto: Elena Covalenco

21 decembrie, 2021, 16:47

Vizualizări: 5463

Spațiul de tranzitare dintre zona roșie și vestiarul improvizat pentru cei care se echipează este de trei pași și două uși. În camera de lângă ascensor, cele câteva asistente medicale și medici care se pregătesc să intre în următoarea tură în zona roșie, se apropie de câte unul din vrafurile de pachete aranjate - care pe pat, care pe scaune sau în cutii.

Mai întâi își iau câte un combinezon, îl îmbracă, apoi, pe rând, își iau câte un respirator, bonetă, mănuși, ciupici și, fără să li se ceară, se tot apropie unul de altul și se ajută - aici fixează un lipici în zona gâtului pentru a izola orice milimetru de piele, dincolo prinde niște capse care fixează câteva falduri ale unui combinezon prea larg. Se pare că de asta nici nu au nevoie de oglindă. Fiecare are grijă atât de el, cât și de echiparea colegului, aranjându-i respiratorul, viziera ori așezându-se în genunchi și îndoindu-i ciupicii (bahilele) prea largi. Camera largă devine aproape neîncăpătoare și, în mișcarea lor, se aude foșnet de combinezoane. Pentru că au respiratoare, vocile lor răsună deja mai înfundat și și-au pierdut sonoritatea de acum cinci minute.

- Mă trezesc dimineață și mă gândesc: să mă machiez oare azi? Să-mi aranjez frumos părul? Apoi îmi zic: „și pentru ce mie asta, dacă oricum vin la spital, mă echipez și intru în focar? Nici măcar bijuterii nu mai port.”

În timp ce noi ne echipăm în combinezoane și ne pregătim să intrăm în secția Ftiziopneumologie COVID, șefa secției, Doina Rusu îmbracă un halat chirurgical, steril.

„Combinezoanele sunt foarte mari și eu, efectiv, înot în ele”, explică ea. Micuță de statură, aproape miniaturală, îmbrăcată într-un halat care oricum este mare pentru statura ei, trece printre cele două uși și ne conduce în secția plină cu bolnavi, mai exact 42 de pacienți.

Doina Rusu: „Avem familii întregi internate. Sunt cazuri în care părinții se vaccinează pe ascuns, ca să nu știe copiii lor, care sunt anti-vacciniști. Spun că s-au vaccinat pentru că au comorbidități și le era frică să nu moară. Nu putem ști cum ar fi evoluat boala, dacă nu ar fi fost vaccinați. Iată avem o femeie de 78 de ani, vaccinată, care a făcut o formă medie, care poate fi tratată în secție. Fiica ei, de 51 de ani, nevaccinată, a făcut o formă gravă și a fost internată în terapie intensivă. Consider că vaccinul a ajutat-o, ea fiind și vârstnică, cu insuficiență cardiacă și cardiopatie ischemică, a suportat mai ușor boala decât fiica ei mai tânără, nevaccinată. Nepoata ei, fiind mai tânără și cu o imunitate mai puternică, a fost deja externată. 10%-15% dintre pacienții din secție sunt vaccinați. Acesta a fost un val al nevaccinaților și al vaccinaților cu comorbidități. În cazul persoanelor cu comorbidități vaccinul scade riscurile de a face o formă critică sau chiar de a deceda, dar nu oferă protecție deplină de a nu se infecta”.

Ina și bunica ei stau pe două paturi alăturate. Au fost internate în aceeași zi, dar înainte de aceasta s-au tratat timp de o săptămână acasă.

„Tata a decedat anul trecut din cauza pneumoniei. A avut Covid, dar s-a tratat, apoi a decedat din cauza pneumoniei. Când am aflat că și eu am pneumonie provocată de Covid m-am speriat foarte tare. Aveam impresia că dacă mai fac un pas, o să cad și o să mor. Bunica tot era într-o stare gravă și era clar că trebuie să fim internate în spital, dar nu avea cine să stea cu copilul meu. Nu voia nimeni, pentru că se temeau că el tot ar putea fi infectat și că i-ar infecta pe toți cu care ar intra în contact. Din cauza aceasta am avut un stres enorm. Of, doamne ferește ce frică și stres am avut! Nu puteam să-l iau cu mine la spital și eram într-o situație imposibilă în care nu știam ce să fac”, povestește Ina printre lacrimi, făcând pauze, icnind și ștergându-și șiroaiele.

„Acum mă simt mai bine, dar atunci, singurul gând că eu aș putea să mor și copilul să rămână singur pe lume, mă scotea din minți. Sper că pneumonia va trece…sper să treacă…”

Afectarea plămânilor

Plămânii afectați, cu o extindere foarte mare de pneumonie, pe pelicula de la radiografia pulmonară sunt de culoare albă. Asta înseamnă că ei sunt consolidați, inflamați.

Plămâni devin consolidați din cauza că alveolele și spațiul din jurul lor este zona afectată în pneumonii și, respectiv, este invadată cu celule inflamatorii. Astfel, zonele afectate se inflamează și plămânul nu mai este ca un burete care poate să respire, nu mai este atât de elastic, ci devine mai tare. Din această cauză participă mai greu în procesul de respirație. Altfel spus, membrana sau peretele prin care va trece aerul inhalat pentru a ajunge în sânge este îngroșată.

În mod normal, această membrană este extrem de fină. Noi inhalăm oxigenul prin membrana „alveolo-capilară”, care poate fi numită şi membrană respiratorie. Datorită ventilaţiei, aerul bogat în oxigen intră în alveolele pulmonare prin inspir şi aerul bogat în bioxid de carbon este eliminat din plămâni în atmosferă prin expir. Între alveolă și vasul de sânge în care trebuie să ajungă oxigenul, este o membrană fină, ca un fel de perețel. Prin el oxigenul difuzează, trece în sânge, și odată cu circulația sângelui este transportat și spre organe.

Când vorbim despre „consolidarea plămânului”, anume acest „perețel” și se îngroașă în pneumonii, iar oxigenul are de parcurs deja nu o membrană fină, ci un perete consolidat. Astfel, pacientul respiră greu, îi scade oxigenul în sânge. Asta se întâmplă în special la persoanele cu zone extinse, zone mari din plămâni sunt afectate. Din această cauză apare insuficiența de oxigen în sânge și, respectiv, în organe.

Pe măsură ce plămânul își revine, adică scade inflamația, această membrană „alveolo-capilară” își revine spre normal, oxigenarea se ameliorează. La examenul radiologic plămânul nu mai este așa alb, pentru că își recapătă culoarea cenușie, explică medicul Doina Rusu.

Sechele

Orice inflamație severă, cu lezare profundă pulmonară va lăsa după sine o cicatrice. Pacienții care au suportat forme grave, care au fost spitalizați în terapie intensivă și ventilați mecanic sau non-invaziv, riscă să rămână cu sechele, adică să facă fibroze post-inflamatorii, care în timp se pot manifesta prin dereglări de ventilație.

„Aceste sechele sunt ireversibile și vorbim despre fibroză sau sechela post-pneumonică. Tratamentul administrat în pneumonie este pentru diminuarea inflamației, pentru că sechela este rezultatul inflamației. Sunt și fibroze post-inflamatorii mici, care nu dereglează ventilația și plămânul își realizează completamente funcția, dar sunt și sechele extinse care duc la scăderea volumului respirator, adică pacientul respiră mai dificil. Oxigenul traversează cu greu această barieră. Asta și înseamnă insuficiența respiratorie cronică. Unii dintre acești pacienți vor avea nevoie de concentrator de oxigen, de oxigenoterapie la domiciliu. Cazurile pacienților cu sechele nu sunt atât de frecvente, marea majoritate se restabilesc. Pacienții care au fost ventilați mecanic timp îndelungat, care au avut o pneumonie extrem de severă, cel mai probabil vor rămâne cu sechele și insuficiență respiratorie”, a mai explicat medicul.

Majoritatea pacienților infectați cu Covid-19 vor dezvolta forme ușoare. Chiar dacă este afectat pulmonul, zonele afectate sunt mici, nu sunt consolidări extinse care să facă dificil actul de respirație și pacientul nu are insuficiență respiratorie, nu este supus ventilației pulmonare. Cei cu un răspuns imun eficient, cei care nu au comorbidități și persoanele tinere vor dezvolta forme ușoare de boală și plămânul se va vindeca fără intervenție medicamentoasă. Plămânul se va restabili complet.

Andrei lucrează pe camion și crede că s-a infectat în una din turele pe care le-a făcut peste hotare. Nu este vaccinat și de fiecare dată când trece vama prezintă testul PCR. Lângă patul lui stă pregătită o geantă cu lucruri personale. Astăzi ar trebui să meargă acasă.

Când Doina Rusu intră în salon, el se ridică repede de pe pat și îi zâmbește cu toată gura. „Astăzi merg acasă, da?”, o întreabă el și o privește insistent cu un fel de frică, ca nu cumva să primească un alt răspuns.

„Da, astăzi mergeți acasă”, îi răspunde ea. Și, deși nu se vede din cauza respiratorului, din felul cum i-a răspuns ghicim că și ea zâmbește.

„Tocmai i-am făcut radiografia de control și așteptăm rezultatul. Analizele lui sunt bune, dacă rezultatele de la radiografie arată că totul este bine, pacientul merge astăzi acasă”, ne explică medicul. Andrei așteaptă cuminte să i se măsoare tensiunea arterială, temperatura și saturația cu oxigen, iar când doctorița îi cere să se întoarcă cu spatele, el se întoarce cât de repede poate cu fața spre fereastră, ridicând puloverul până sus la gât. Nici măcar nu tresare atunci când Doina Rusu îi lipește pe piele diafragma receptoare de sunete, rece, a stetoscopului. Îl mută din loc în loc pe spatele bărbatului, iar după ce ascultă timp de câteva secunde, spune un „îhââââm” lung ca pentru sine, apoi apucă de brațele stetoscopului și îl scoate din urechi. Andrei o privește insistent și este nerăbdător să părăsească spitalul.

- Totul este bine. Urmați acasă tratamentul de reabilitare și ne întâlnim peste o lună la control. În funcție de modificările pulmonare de la radiografia pe care ați făcut-o cu jumătate de oră în urmă vom decide dacă va mai fi nevoie de un control radiologic la o anumită perioadă, dacă va fi nevoie să-l repetați peste două-trei luni sau dacă va fi nevoie să faceți tomografia la un interval de două-trei luni.

Nu toți pacienții au nevoie de reabilitare după externare. Unii trebuie doar să aibă un mod de viață sănătos și un efort fizic echilibrat. Răspunsul imun este menținut într-o stare bună, dacă o persoană duce un mod de viață sănătos, cu echilibru între odihnă și activitate fizică, cu limitarea stresului și o alimentație corectă.

Procentele

Sanatateinfo.md: Deseori auzim că afecțiunile unui plămân sunt măsurate în procente. Cum funcționează un plămân în funcție de procentul de afecțiune?

Doina Rusu: „Nu vreau să operez cu acest termen, „procentele”. Pacienții s-au fixat cumva matematic și permanent întreabă „câte procente din plămânii lor sunt afectați?” Sunt pacienți la care sunt afectați 25-30 % din plămâni, dar cu consolidări atât de pronunțate, încât necesită ventilare. Pe de altă parte, sunt pacienți la care extinderea este mai mare, dar consolidările sunt mai fine. De aceea evit utilizarea procentelor, mai ales în discuții cu pacienții. În plus, gravitatea depinde și de comorbidități. Pentru o persoană cu insuficiență cardiacă și un procent mic (adică o zonă mai mică) de afectare pulmonară, poate fi critic. O persoană tânără, care are un volum pulmonar bun, chiar și cu o extindere mare a consolidării pulmonare ar putea să nu aibă insuficiență respiratorie”.

Forma severă. Boala Covid-19

Forma severă este înseamnă un complex, adică sunt afectate și alte organe. Mai ales în formele critice este afectat patul vascular, adică vasele sangvine mici din multe organe. Și atunci apare așa numitul sindrom de insuficiență multiplă de organe. În organismul uman, în cazul infecției cu Covid-19, poate fi afectat și ficatul, și inima, și rinichii și chiar, și chiar coloana cerebrală. În complex, apare așa o formă gravă, care este nu doar infecție, nu doar pneumonie, ci boală. Boala Covid-19.

Forma gravă

Aproximativ 15-20% dintre pacienții cu infecția SARS-CoV2 fac forme grave, cu pneumonii severe și foarte severe.

5-10% dintre pacienți fac forme critice și ajung în terapie intensivă, iar rata de mortalitate în aceste cazuri este destul de mare.

Ventilația non-invazivă

În formele severe, la pacienții din terapie intensivă apare sindromul de detresă pulmonară, adică o lezare pulmonară extinsă, când este lezată bariera de trecere a oxigenului din aerul respirat în patul vascular și mai apar și complicații trombotice extinse. Astfel, plămânul nu se isprăvește cu funcția lui și pacientul nu poate respira. În astfel de situații se recurge la ventilația non-invazivă, cu CPAP, o mască etanș prin care se administrează cu presiune aer îmbogățit cu oxigen.

Ventilația mecanică

Pacientul este sedat medicamentos și ventilat printr-un tub care unește cavitatea bucală cu căile respiratorii superioare. Prin acest tub pacientului i se administrează aer îmbogățit, de obicei concentrația de oxigen, fiind dublă față de concentrația aerului natural.

Terapie Intensivă

Adrian Cauia este medic reanimatolog-anesteziolog și șeful secției Terapie Intensivă din cadrul Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”. Nu a mai asistat la o operație încă din 2020, când au încetat să mai opereze pacienții bolnavi de tuberculoză. Cele două săli de operație au fost golite de instrumentele chirurgicale, sterilizatoare și chiar masa de operații care au fost depozitate într-un birou aparte și în locul lor au fost aduse paturi. Secția de chirurgie a fost reorganizată și a devenit Terapie Intensivă COVID.

Adrian Cauia: „Deși sunt pacienți bolnavi de tuberculoză care au nevoie de operații, noi nu avem posibilitate acum să-i operăm, așa că ei merg la alte spitale. Pentru că sunt pacienți cu o boală infecțioasă, trebuie asigurate niște condiții speciale, așa că la alte spitale nu prea este posibil, prin urmare, o parte dintre pacienți suferă din cauza aceasta. Dacă dispare Covid-ul ne reluăm activitatea și începem să facem operații”.

În secția Terapie Intensivă sunt internați 10 pacienți, opt dintre ei fiind conectați la ventilator.

În sala mare de operații sunt trei pacienți. Pacienta conectată la ventilator este internată de trei săptămâni, iar situația ei rămâne încă destul de gravă. Pacientul de alături a fost transferat de la un alt spital și starea lui, la fel, rămâne destul de gravă fiind conectat la ventilator.

Intubarea

O perioadă, pe rețelele sociale circulau informații despre faptul că ventilarea mecanică omoară și că pacienți infectați cu Covid-19 n-ar trebui categoric conectați la aparatul de ventilare. Deși medicii au infirmat acest lucru în repetate rânduri și au spus că această informație este falsă, mulți pacienți au refuzat categoric intubarea. Și au plătit cu viața pentru această decizie.

Doina Rusu: „Intubarea are anumite indicații. Nu orice pacient din terapie intensivă are criterii pentru intubație. Dacă el nu răspunde la oxigenare prin concentrator (când aerul îmbogățit cu oxigen este administrat prin canulă nazală), înseamnă că se aplică masca CPAP și pacientul primește oxigenul sub o anumită presiune, pentru a putea depăși bariera din plămânul inflamat. Atunci când nici ventilația non-invazivă nu asigură concentrația satisfăcătoare în sânge a oxigenului și suferă celelalte organe, atunci apar criterii pentru intubare.

Pacienții au citit acele informații și fac cumva o asociere între intubare și deces. Pacienții cu comorbidități severe, cu pneumonii grave, conectați la ventilarea mecanică au risc înalt de deces din gravitatea suferinței pulmonare. Necesitatea de intubare vorbește despre o stare extrem de gravă a pacientului. El nu decedează ÎN rezultatul ventilației, dar a complicațiilor care survin. 30-50% dintre pacienții ventilați supraviețuiesc anume datorită ventilației. Fără ventilație ei nu pot fi salvați și mor. Evident, metoda acesta presupune și anumite riscuri, dar întotdeauna punem pe balanță beneficiile și riscurile. Întreg procesul ventilației mecanice este realizat de mașini (bineînțeles sub controlul medicului), care prin intermediul tubului de intubație, administrează și scoate aerul din căile respiratorii. Este o metodă care permite supraviețuirea unei bune părți din pacienții internați”.

Pneumonia din Covid-19 nu evoluează în timp scurt, la fel ca pneumoniile clasice, bacteriene, pneumococice. Cu un tratament antibacterian în pneumonia bacteriană plămânul se restabilește de obicei în 10-14 zile. La un pacient infectat cu Covid procesul de restabilire a plămânilor poate dura luni de zile. Procesul este mult mai lent, de asta și este nevoie de o perioadă de reabilitare, mai ales pentru persoanele care au făcut forme severe, grave, care au fost intubați”.

În fosta sală de operații se aude vuietul ventilatorului, iar pe monitor sunt arătați parametrii ventilatori, curbele pe care le face aerul inhalat și cum respiră pacientul.

Adrian Cauia: „Pacienta aceasta are o lună de când a fost adusă la noi. Trecută prin ventilație mecanică invazivă, adică intubare, apoi mască CPAP și acum este cu mască simplă, cu un suport de oxigen în plus. Situația ei se ameliorează și deja poate fi transferată în secție, unde va continua tratamentul, apoi va urma și tratamentul de reabilitare. Pacienții se află în terapie intensivă minimum două săptămâni, dar avem și pacienți care sunt conectați la ventilație timp de o lună. Avem și pacienți vaccinați, care fac o formă mai ușoară decât cei nevaccinați. Chiar și cei care erau într-o stare mai gravă își reveneau mult mai repede și erau transferați în secție. Un singur deces al unui pacient vaccinat am avut, un bărbat de 82 de ani cu cancer la stomac. Practic fiecare pacient cu COVID este sedat medicamentos. Un pacient care vine și are 40-50 de respirații pe minut sau pacienții care trebuie intubați, mai întâi trebuie anesteziați.

Unii pacienți, care au trecut prin forme grave, necesită un tratament anticoagulant, pentru a nu face cheaguri în vase. Pentru pacienții cu forme extinse sunt prescrise anumite preparate, care ajută plămânii să se restabilească, pentru a reduce sechela post-inflamatorie. De asemenea, au nevoie de monitorizare, pentru că odată cu trecerea perioadei acute riscurile nu dispar. Tot mai des în ultima perioadă se vorbește despre „Covid-ul lung”, a precizat doctorul Cauia.

Doina Rusu: „Asta înseamnă că la o anumită perioadă după suportarea infecției acute pot apărea complicații. Pentru a le monitoriza, pentru a interveni medicamentos la timp, le recomandăm pacienților să facă anumite analize, care trebuie repetate la un anumit interval de timp: un examen radiologic, o testare funcțională pulmonară pentru a vedea cum s-au restabilit parametrii ventilației pulmonare sau o evaluare cardiacă la pacienții cu boli cardiovasculare. Pacienților care au trecut printr-o formă gravă li se recomandă și o reabilitare complexă cu kinetoterapie și gimnastică respiratorie. Cei care au fost în terapie intensivă o perioadă îndelungată de timp au fost imobilizați, mai au și o scădere musculară, de aceea și au nevoie de reabilitare fizică. Este un complex de proceduri care îi ajută să-și revină la funcționalitatea de până la suportarea Covid-ului. Depinde de forma și de bolile concomitente ale pacientului, pentru că unor pacienți putem să le recomandăm doar un șir de analize, iar altor pacienți - un șir întreg de investigații”.

Adrian Cauia: 35% dintre pacienții care ajung în Terapie Intensivă Covid decedează. Noi nu știm ce va fi mâine cu acești pacienți care sunt acum internați în secție. Covid-ul este atât de imprevizibil, încât nu putem ști ce va fi peste o zi sau două. Reacția organismului este individuală. Nu oboseala ne doboară psihologic, ci faptul că munca noastră de o lună de zile în care încercăm să salvăm pacientul se finalizează cu decesul lui. Am avut un pacient conectat la aparat care a stat în terapie intensivă o lună de zile, a fost transferat în condiții bune în secție unde a mai stat două săptămâni și înainte de externare brusc decedează. La unii pacienți complicațiile apar în timp, la distanță, fac embolii pulmonare care sunt greu de prevăzut. Nu-i atât de simplu acest Covid”.

Pacientul internat aseară este singur în salon. Puțin confuz, dezorientat, cu insuficiență respiratorie. „Nu știu dacă înțelege unde se află, dar este stabilizat după parametrii clinici”, ne spune una din asistentele medicale. „Cum azi matale, mai ușor?”, îl întreabă Doina Rusu. Bărbatul abia se întoarce spre noi și abia mimează o mișcare a capului în semn de negație. „Nu?...Dar ce vă supără?”. Bărbatul tace, așa că doctorița li se adresează asistentelor medicale.

- Îi punem concentratorul să respire cu oxigen.

În trei, îl întorc încet pe spate, îi conectează masca de oxigen și îi fixează cateterul în vena, prin care imediat începe să picure medicamentul. „Matale dacă te simți rău, spune-mi”, i se adresează asistenta în timp ce îi fixează o bucată de lipici peste cateterul din vena lui.

„În câteva ore vor fi gata rezultatele de laborator și radiografia. Asta ne va permite să știm cu exactitate dacă este un caz care poate fi tratat în secție sau necesită transfer în terapie intensivă. Din câte văd, cel mai probabil va fi transferat în terapie intensivă”.

Doina Rusu: „Majoritatea pacienților care nu supraviețuiesc sunt cei cu comorbidități, mai ales cei cu diabet zaharat, boli cardiovasculare sau bolile pulmonare cronice. Pentru acești pacienți Covid-ul poate fi fatal”.

Boala fumătorului înveterat

O persoană cu un stagiu mare de fumător are schimbări ireversibile pulmonare. Deja pe volume mici, pe rezerve mici pulmonare, se mai suprapune și o infecție și acești pacienți decedează. Fiind cu o insuficiență respiratorie cronică, se mai suprapune și insuficiența respiratorie acută care devine un factor precipitant.

Pacienții oncologici

Acești pacienți sunt imunocompromiși din start, pentru că au o imunitate compromisă atât de boala oncologică, cât și de tratamentele oncologice. Mai au și problema coagulării sângelui, iar Covid-19 este o patologie care asociază complicații trombotice, adică se formează trombi în multiple vase de sânge. Dacă pacientul din start are această patologie sau are un defect în coagulogramă, atunci are un risc de coagulare sporită. Acești pacienți sunt în grupurile de risc de a dezvolta o formă extinsă de pneumonie. Evident, depinde și de virulența virusului, apariția noilor tulpini cu rezistență mai sporită.

Galina are 65 ani și s-a tratat singură acasă, timp de o săptămână. A fost internată cu bronhopneumonie și insuficiență respiratorie. Spune că nu s-a vaccinat, pentru că spera să nu se infecteze.

Valentina este internată de două săptămâni. A pierdut nu doar gustul și mirosul, dar și vocea.

- Nu puteam scoate niciun sunet. Nu sunt vaccinată și nici nu știu de ce nu m-am vaccinat. Când m-am infectat mă temeam pentru viața mea, dar cel mai mult îmi fac griji pentru soțul meu. El este în terapie intensivă. Nu l-am văzut din ziua în care ne-am internat, atunci l-am văzut ultima oară.

Și femeia începe să plângă cu icnete.

De ce mor tinerii

Un răspuns imun exagerat este la fel de rău ca și un răspuns imun diminuat. Sunt persoane tinere la care răspunsul imun este exagerat, celulele imunitare sunt hiper-active și distrug nu doar virusul, dar și celulele proprii și atunci, persoane tinere, fără comorbidități, decedează. Cel mai recent caz din secția Ftiziopneumologie este al unui pacient de 33 de ani, fără comorbidități, la care răspunsul imun a fost atât de pronunțat, încât lezările de organe au fost incompatibile cu viața.

Pacientul nevaccinat

Două săptămâni. Acesta este intervalul în care virusul se reproduce „nestingherit” și face ravagii în organism. Sistemul imunitar nu îl recunoaște încă. Odată ajuns în organismul unui pacient nevaccinat, non-imun, virusul produce milioane, miliarde de copii pe care le răspândește în toate organele. Răspunsul imun vine cu întârziere, abia peste două săptămâni, când deja au fost afectate mai multe organe.

Pacientul vaccinat

Celulele imunitare recunosc virusul din prima zi, din prima oră, din primele minute în care organismul s-a întâlnit cu virusul. Imediat se implică celulele imunitare cu producerea de anticorpi, lucru care permite să prevină această multiplicare. Astfel, infectarea se reduce la o afecțiune sau la o boală non-severă.

Furtuna citochinică

Sanatateinfo.md: Este posibil ca plămânii să fie afectați total, fără posibilitatea de a fi restabiliți?

Doina Rusu: „Da, este posibil. Și atunci cauza decesului este insuficiența respiratorie acută. Situația severă nu este determinată doar din lezarea determinată nemijlocit de virus, ci de un ansamblu din afecțiunea virulentă a virusului care a pătruns în celule și le distruge, dar și de rezultatul răspunsului imun. Atunci când celulele imunitare întâlnesc un microorganism străin încearcă să-l distrugă, iar virusul, fiind localizat într-o celula umană, este distrus și el.

Mai este și un complex patologic care se numește furtună citochinică sau „răspuns imun exagerat cu lezarea propriilor celule”. Da, se întâmplă să fie afectat complet plămânul. De obicei, în așa situație apare și suferința altor organe, a plămânului, cordului, rinichiului și a vaselor mici care duc sângele în toate organele. Asta se numește suferință poliorganică, multiorganică. Plămânul este consolidat complet. Acesta este sindromul de detresă respiratorie. Aceștia și sunt pacienții pe care încercăm să-i salvăm prin ventilare. Prin acest plămân consolidat, îngroșat, dur încercăm să depășim această barieră cu ajutorul concentrației crescute de oxigen sau a presiunii crescute, pentru ca în sângele periferic să ajungă oxigen, iar apoi și în organe. Dacă în răspunsul acesta imun ies învingătoare celulele imune și elementele de reparație, pacienții se refac. Într-o rată mai mică, dar sunt pacienți care se refac. Da, rămân cu sechele, dar plămânul se reface, se vindecă”.

Consolidarea plămânului

Inflamația de la plămâni nu este determinată doar de virus, ci și de celule noastre imunitare care vin să lupte cu virusul. Ele se află în țesuturi, însă cresc ca număr în infecție, de asta plămânul și s-a îngroșat. S-a consolidat. Asta însemnă inflamarea plămânului.

Plămânul este format dintr-un fel de săculețe, din alveole. Alveolele au un perete foarte fin, subțire. Aerul inspirat trece prin căile respiratorii și după ce este filtrat, încălzit și curățat, trece în sânge.

În pneumonie alveolele se umplu cu exsudat inflamator. De exemplu, când avem o inflamație, ne curge nasul, acesta și este un exsudat inflamator. Exact așa se adună exsudat inflamator în alveolele plămânului. În plus, din sânge vin un șir de celule care se duc în țesutul plămânului să lupte cu microbii din alveole, respectiv, această membrană alveolo-capilară se îngroașă. Una-i când vin trei celule de strajă și cu totul altceva-i când vin sute. Și atunci membrana aceasta se îngroașă. Asta și se numește consolidare: exsudat în alveole și îngroșarea peretelui alveolar.

Acum, aerul trebuie să străpungă toată această barieră pentru a ajunge în sânge. În plămâni alveolele sunt în număr de milioane. Dacă a fost afectată o zonă pulmonară, ceilalți saci alveolari rămân intacți și preiau funcția, dar dacă este o afectare extinsă, mai puțini saci alveolari rămân neafectați.

Și atunci prin căile respiratorii este trimis aer concentrat în oxigen (terapie cu oxigen) ca să treacă de această barieră și să ajungă în sânge. Pe măsură ce pacientul se vindecă, exsudatul acesta se produce tot mai puțin, o parte pacientul îl expectorează prin tuse. O parte din celule au luptat cu virusul și membrana „s-a curățat”. Celulele deja pleacă de aici, pentru că și-au făcut funcția, așa că treptat, membrana își revine. Respectiv, și sacul alveolar își revine.

Doina Rusu: „În Covid acesta este un proces lung. În pneumoniile bacteriene acest proces decurge mai repede: în câteva ore pneumonia este dezvoltată, după un curs cu antibiotice de o săptămână pneumonia este tratată. Deci, totul decurge repede. În Covid organismului îi ia două săptămâni doar pentru a recunoaște virusul (pentru persoana neimuniztă). În acest timp el face ravagii nu doar în plămâni, dar în toate organele, suferă nu doar alveolele, dar și vasele sangvine. Pe lângă faptul că alveola este inflamată, mai sunt și un șir de vase în care deja sunt cu trombi. Și atunci apare o leziune poliorganică. Virusul nu doar a venit și a „mușcat” distrugând membrana alveolară, dar a acționat în compex, în tot organismul”.

Cum comunică celulele imune între ele?

Unele dintre celule, care au întâlnit primele virusul, au produs niște substanțe ca să-i spună celeilalte „vino și ajută-mă”. Aceste substanțe le numim citokine. Excesul de citokine se numește „furtună citochinică” sau răspunsul imun exagerat. Virusul intră în celulă, pentru că altfel nu poate supraviețui. Și atunci, celula venită să distrugă virusul, lezează și celula proprie pentru ca să ajungă la virus. Adică are loc lezarea propriilor celule. Este un proces mult mai dificil decât se întâmplă într-o infecție cu bacterii. Bacteria se află la suprafața celulelor, ea este mai accesibilă și mai ușor de distrus. Ca să nu apară inflamația excesivă este foarte important ca răspunsul imun să fie eficient, adică să se producă repede anticorpi, celulele să fie învățate ce să facă, să vină repede să distrugă virusul și să nu-i permită să invadeze toate celule, astfel încât răspunsul inflamator să fie de o intensitate mai scăzută.

Cum răspunde un organism vaccinat unui virus

La primul contact cu o infecție, oricare ar fi ea, în organism are loc un proces de studiere a acestui corp străin care a pătruns în organism. Asta înseamnă că sunt celule care mai întâi distrug, desfac pe bucățele, prelucrează virusul și informația o transmit celulelor producătoare de anticorpi. Este ca o orchestră de celule. Toate comunicările lor, produsul final, anticorpii apar peste două săptămâni. Asta se întâmplă în orice infecție. Abia după aceasta celulele îl învață și îl recunosc, iar a doua oară când vine același microorganism nu mai trece etapa de învățare, ci imediat se includ „luptătorii” care vin cu „arma”, adică cu anticorpi. Ei vin direct la plămâni, la piele, la nas, la ochi. Întâlnește microorganismul și luptă cu el prin diferite metode: fie că nu-i dă voie să se atașeze de mucoase, fie că o bacterie este acoperită cu niște substanțe și este dezactivată. Procesul este diferit, dar celulele imune inactivează microbul. Acum, rolul vaccinării este că, printr-o metodă inofensivă, celulelor imunitare li se aduce informația despre virus.

Cum? Fie că îi aduci o bucată de ADN sau ARN din acest virus, iar celulele imunitare o prelucrează și o învață creând un fel de santinelă, o întreagă „armată de soldați” gata să lupte cu virusul; fie că este administrat (prin vaccin) un virus slăbit, inactivat, care nu este virulent și nu are cum să provoace boala, iar celulele imunitare îl distrug, îl învață, îl dezghioacă mai ușor și produc apoi anticorpi; fie este un virus care duce informația ca și vector: conține informația despre virusul respectiv într-un „pliculeț” cu informarea celulelor imune. Celulele imune l-au învățat și organismul are imunitate, adică îl memorează, iar la a doua întâlnire cu virusul celulele noastre sunt pregătite cu anticorpi, care din prima zi intră în interacțiune cu microorganismul. O bună parte dintre persoane nu se mai îmbolnăvesc sau o să facă forme asimptomatice, adică întâlnirea virusului și a celulelor imunitare decurge fără simptome. Putem spune că organismul s-a isprăvit.

Unii vor simți lupta aceasta din organism sub o anumită formă: o infecție a căilor respiratorii, vor face o bronșită, o rinită, etc. În cazul persoanelor cu comorbidități celulele imunitare și vasele sangvine deja sunt afectate, răspunsul imun va fi mai slab. Sigur, virusul găsește mai multe locuri slabe, breșe, pentru a depăși imunitatea

Doina Rusu: „Și iată celulele care cunosc deja virusul, anticorpii și toate substanțele pe care le produc, ajută organismul să facă față. Pacientul dezvoltă boala, dar nu ajunge la ventilație mecanică. În final, scade rata formelor grave și, respectiv, scade rata de mortalitate. Infecțiile decurg într-o formă mai controlată. Asta și este diferența între o persoană cu imunitate și alta fără imunitate”.

Imunitatea colectivă. De ce să ne vaccinăm?

Să facem mai întâi o paralelă cu virusul gripal. Imunitatea noastră cunoaște acest virus de sute de ani, respectiv, el nu mai este pentru noi un virus nou. În materialul nostru genetic este multă informație despre acest virus, avem anticorpi către el, iar mamele transmit anticorpi copiilor.

Coronavirusul SARS-CoV2 este un virus nou, iar organismul uman încă nu-l cunoaște și, ca „să-l învețe” are nevoie de timp pentru a produce imunitate față de el. Dacă procesul acesta decurge natural: adică o să facem boala iarăși și iarăși și, poate la următoarele infectări, vom fi protejați deja de un răspuns imun construit în timp. Acest proces, de obținere în mod natural a unei imunități colective ar putea dura 7-9 ani. Ne putem permite noi acest lucru? Nu. În primul rând pentru că sunt presiuni enorme asupra serviciilor de sănătate: spitale încărcate, medici epuizați și pacienți care decedează din cauza altor patologii, pentru că nu au acces la serviciul medical. În plus și economia țării este pusă pe brânci. Acest șir de repercusiuni nu putem să ni-l permitem, de aceea imunologii și virusologii vin cu propunerea de vaccinare, iar procesul acesta de obținere a imunității colective o reducem de la 9-10 ani, la unu-doi ani. Prin așa metode, de vaccinare, de exemplu omenirea a combătut virusul variolei.

Doina Rusu: „Cât despre COVID19, noi nu spunem că o să dispară virusul, nu. Doar că el va deveni o infecție sezonieră, cunoscută de noi, așa cum este gripa. Grupurile de risc vor trebui anual sau, în funcție de rezultatele studiilor și recomandările ghidurilor, să fie vaccinați, iar majoritatea persoanelor cu imunitate bună vor avea simptome ca la o infecție obișnuită. De aceea, toate aceste imunizări și boostere sunt pentru a crea imunitatea colectivă. Vaccinarea va reduce și din apariția tulpinilor noi, cu mutații. Virusul, infectând organismul uman, produce milioane, miliarde de copii și există riscul ca la una din replicări să apară o mutație care va permite apariția unei variante mai deșteaptă, mai performantă, mai rezistentă de virus. Astfel vor apare tulpini noi, care nu sunt recunoscute de sistemul imunitare – celule imune vor necesita iarăși timp pentru învățare și asigurarea imunității. În mod natural, fără imunizare activă prin vaccinuri, asta ar putea dura ani de zile.”

Anticorpii

Doina Rusu: „După producerea de anticorpi ei persistă în organismul nostru timp de două-trei luni într-un titru mare și, dacă nu intrăm în contact repetat cu virusul, numărul de anticorpi scade. Anticorpii sunt produși atunci când suntem stimulați de infecția respectivă, în caz contrar concentrația lor scade. Prin această doză, a treia, de vaccin, noi întărim această imunitate pentru a menține nivelul protectiv de anticorpi. Lucruri asemănătoare sunt în vaccinările contra hepatitei de exemplu, când se face vaccinarea copiilor în trei etape, la naștere, la două luni și la șase luni; la fel în vaccinurile anti-difterie și tetanos, când la anumite vârste se repetă vaccinare, pentru a menține un răspuns imun pe parcursul vieții.

De la începutul pandemiei oamenii au fost bombardați cu atâtea informații despre virus, inclusiv false, încât la un moment dat oamenii nu mai puteau deosebi ce este adevărat și ce minciună. Astfel, oameni fără studii medicale vorbeau despre cât de criminal este vaccinul sau cât de periculoasă și inutilă este ventilarea mecanică, ajungându-se la aceea că oamenii refuzau intubarea. Informația falsă era luată în serios și avea un impact mult mai mare decât adevărul pe care-l tot diseminau medicii”.

Doina Rusu: „Anti-informarea este atât de agresivă încât acoperă orice adevăr. Acesta este terorism informațional. Așa cum se fac acte teroriste pentru a distruge oameni, exact așa este promovată și anti-vaccinarea, pentru ca să moară cât mai multă lume. În alte țări cultura generală, bunul simț prevalează și oamenii au încredere în medici. Omul nu merge la medic cu gândul că doctorul este criminal, ci că este profesionist și că îl va ajută să depășească o problemă de sănătate. În țările în care atitudinea față de medicină este la un nivel înalt, cuvântul medicului este respectat. De aceea și rata de vaccinare în aceste țări este de 70%-80% din populație. Acolo unde încrederea în medicină este la pământ și oamenii nu pot face diferența între o informație falsă și una adevărată, situația este complicată. Asta este problema țărilor cu un nivel jos de cultură generală și sanitară, și în aceste țări campaniile de anti-vaccinare sunt cel mai dezvoltate”.

Scurgere de date medicale la un laborator din Moldova: Rezultatele analizelor a mii de pacienți, disponibile pe site

Cum a fost posibil ca un complet de judecată să permită fumatul narghilelei în spațiile interzise. Modificarea legislației este urgentă

De ce a plecat un secretar de stat de la Ministerul Sănătăţii

Tag: Covid-19, plămâni, Institutul de Ftiziopneumonie, Doina Rusu, Adrian Cauia

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.