Sergiu Vasilița, director Spitalul „Toma Ciorbă”: „Pentru că sunt militar, am spus o dată că trebuie să ne vaccinăm. Obligatoriu. Punct”

Sursa Foto: Sănătate INFO

Silvia Rotaru

03 noiembrie, 2021, 14:12

Vizualizări: 7906

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă” este prima instituție medicală din țară antrenată în primirea și tratarea pacienților cu Covid-19. Aici ajung pacienții infectați cu Sars-Cov-2 în stare medie, spre gravă, care nu trebuie conectați la aparatele sofisticate din secțiile de terapie intensivă. Spitalul, de altfel, nici nu are o asemenea secție.

Deși atunci, în 2020, la începutul anului, Covid-19 era o infecție necunoscută pentru toată lumea, specificul spitalului a ajutat cadrele medicale să fie pregătite, măcar puțin, să înfrunte boala. Bineînțeles, nimeni nu știa ce-i așteaptă și câți pacienți vor ajunge zilnic în secții. Cu toate acestea, instituția, care se află și într-o clădire istorică și care Patrimoniu Național, a fost una dintre cele mai bine organizate pentru a putea face față noi provocări pandemice.

Directorul Spitalului, Sergiu Vasilița recunoaște însă că fără sprijinul donatorilor străini, fără ajutorul agenților economici, oamenilor simpli, care au făcut donații de echipamente medicale, dezinfectanți, costume de unică folosință, etc, nu ar fi reușit. După o perioadă mai calmă din vară, acum 5 din totalul de 7 secții clinice, în care sunt tratați pacienții, sunt ocupate de bolnavii infectați cu Covid-19. Cei cu alte maladii infecțioase (hepatite, boli diareice acute, rujeolă, rubeolă, etc) sunt nevoiți să stea doar în două secții. Altă soluție, deocamdată, nu există.

Sănătate INFO a stat de vorbă cu directorul instituției, Sergiu Vasilița despre condițiile „de luptă”, pe care le-a impus pandemia lucrătorilor medicali, lipsuri, necesități, strategii de dezvoltare a instituției medicale, care, brusc s-a pomenit una strategică, după ce ani de zile, autoritățile din Sănătate, au considerat-o una prea puțin importantă pentru țară și pentru sistemul medical.

Domnule Vasilița, ați împlinit un an de când conduceți Spitalul de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”, o instituție medicală, care în ultimii ani nu a fost deloc o prioritate pentru responsabilii din domeniul sănătății, chiar s-a dorit desființarea ei. Ce s-a schimbat în abordarea autorităților din sănătate în acești 2 ani de pandemie față de domeniul bolilor infecțioase? Dacă s-a schimbat ceva?

Desigur că s-a schimbat. În pandemie spitalul a devenit prioritar și el prioritar va rămâne. Și Guvernul precedent și acest Guvern atrag atenția la necesitățile pe care le avem. Pandemia Covid-19 a atins întreg globul, inclusiv Republica Moldova. În plus, nu doar noi am fost pregătiți pentru lupta cu Covid-19, ci și alte instituții medicale. Au fost multe discuții pe tema Covid-19 și nopți nedormite la începutul pandemiei. Tot atunci ne întrebam câte zile vom face față? Pentru că, prima dată toți pacienții din țară au fost aduși aici ca fiind suspecți la Covid-19. Cum a apărut primul caz am pregătit o secție pentru suspecți și una pentru confirmați, până s-a umplut spitalul. În 4 zile, cât se luau decizii la nivel înalt pentru a deschide alte instituții medicale, Toma Ciorbă s-a umplut cu bolnavi.

V-ați așteptat că așa rapid vor decurge lucrurile?

Nu. Nimeni nu s-a așteptat că așa rapid și așa masă de populație să se infecteze. Presupuneam că va fi greu, dar credeam că infectarea se va produce treptat, însă a fost o avalanșă foarte mare de pacienți suspecți din start. Noi internam, triam, verificam analizele, externam, transmiteam informațiile la medicii de familie pentru a monitoriza mai departe pacientul. În raioane s-au implicat și reprezentanții Agenției Naționale de Sănătate Publică (ANSP). Eram întrebați ce facem, cum facem. Erau multe discuții pe această temă, până s-a decis cum vom lucra.

Foarte multe spitale, în această perioadă au profitat de pandemie și au reușit să doteze, mai ales secțiile Covid și cele de terapie intensivă, cu echipamente pentru pacienții gravi. Cu ce fel de echipamente ați fost dotați Dvs, care sunteți una dintre instituțiile strategice de tratament a infecției Covid-19?

Noi ne-am dotat din mers. Am avut un stoc de echipamente de protecție, pe care nu le mai avea nimeni. Ele au fost cumpărate cu mult înainte de pandemie, pentru că așa este domeniul bolilor infecțioase. Întotdeauna la noi se prevedeau situațiile, se făceau rezerve pentru holeră și se făceau rezerve pentru antrenamente. Noi știam că trebuie să avem un stoc de rezervă, pentru a face față unei maladii infecțioase.

Să vă povestesc și despre stațiile de oxigen. Noi aveam o rețea de oxigen pentru 6 paturi și în toamna lui 2019 ne pregăteam de gripă. Atunci am întrebat vice-directoarea cum vom da oxigen pacienților? Mi-a zis că balonul va sta lângă pacient și prin reductor vom da la fiecare pacient câte jumătate de oră. Asta era insuficient pentru un pacient cu insuficiență respiratorie de gradul II. Am zis că trebuie să facem ceva. Am văzut cândva că în secția nr.5 a fost un sistem de oxigenare, am căutat investitori care să ne ajute. A venit o firmă care ne-a spus că totul costă peste 100 de mii de lei, bani pe care noi nu îi aveam. Am ajuns la suma de 50 de mii de lei și am reușit să facem sistem de oxigenare doar pentru 2 saloane, de câte 4 paturi, pentru că a venit pandemia peste noi.

Apoi am văzut că avem nevoie de concentratoare de oxigen, pe care le-am împrumutat de la Spitalul Ministerului Apărării. Inițial au fost aduse 6 și puse în secția nr.1. Apoi au venit donatorii și ne donau și bani. Eu le-am spus să nu ne dea bani, ci să ne cumpere concentratoare de oxigen, de care aveam mare nevoie. În luna aprilie 2020 aveam 45 de concentratoare de oxigen. În țară nu mai erau concentratoare. Noi le cumpărasem pe toate. Mai târziu am primit și de la Ministerul Sănătății echipament.

De la început a fost foarte greu. Dar au fost multe donații. Veneau oamenii, pur și simplu, și ne aduceau dezinfectant, populația a fost foarte receptivă. Stomatologii s-au împărțit cu noi, cu măști, halate de unică folosință și alte instituții medicale care nu erau implicate în Covid-19. De asemenea, Ambasada Americii, Ambasada Chinei, Ambasada Italiei, Ambasada Germaniei, toate au donat pentru spital.

Să știți că noi nu numai că tratam pacienții, dar făceam instruire și în alte spitale. Noi am făcut zona verde, roșie și galbenă.

Cum ați reușit să mobilizați medicii și să trateze, și să învețe personalul medical?

E greu să răspund. Nu am avut destul personal medical și acum este deficit de personal medical, inclusiv medici și asistente medicale. Noi răspundeam prompt la solicitările altor spitale. Coordonam care medic este disponibil pentru jumătate de oră sau o oră să meargă să instruiască cadrele medicale. În primul rând, instruiam cum se îmbracă echipamentul medical, regulile de conduită într-o secție Covid pentru personalul medical și care sunt necesitățile pentru acordarea minimului de asistență medicală.

Domnule Vasilița, că tot vorbeam de concentratoare de oxigen, care este situația acum privind asigurarea cu oxigen? Aveți sisteme puse la punct sau prin butelii?

Acum avem 65 de concentratoare de oxigen, dintre care 10 sunt defectate și nu acoperim toate necesitățile. Am vorbit cu Ministerul Sănătății și am rugat să ni se mai aducă 15 concentratoare.

Domnule Vasilița, dar când ați înțeles că nu-i o pandemie care se va încheia foarte curând?

Dacă în iulie-august 2020 credeam că, iată, se termină, că China a scos restricțiile, speram că va fi mai ușor. Credeam că se încălzește timpul și virusul va mai încetini, pandemia va mai bate în retragere. Iarna am crezut că va fi frig și iar va fi mai ușor. Dar, am văzut că anotimpurile nu acționează asupra acestui virus. Nici acum nu putem spune când se va termina. Sperăm că până în vara viitoare să se vaccineze lumea masiv.

Ce a fost cel mai dificil la început, chiar dacă specialiștii, bănuim, sunt printre puținii care știu cum să acționeze în situații de acest fel?

Ne-a fost greu la început să aducem cadrele medicale la serviciu. Nu mergea transportul public, era situație excepțională, dacă vă aduceți aminte, dar personalul medical trebuia să ajungă la muncă. Ne-a ajutat Ministerul Apărării cu un microbuz ca să aducem lucrătorii medicali din suburbii. Noi cu o zi înainte făceam lista cine trebuie să fie la serviciu, ce automobile avem, cât combustibil avem. Aveam un program de la 3 dimineața până la 9 seara, în care duceam și aduceam personal medical la muncă. Medicii de gardă lucrau suplimentar. Nu puteam rămâne câte unul, rămânea medicul de gardă peste program. Au fost făcute ore triplu, cred.

Ați știut că veți fi prima instituție medicală care va intra în circuitul instituțiilor declarate cu profil Covid?

Da. Noi eram gata. Dacă țineți minte aici a venit o delegație că noi pregătim o secție cu 15 pacienți și așa a începutul totul.

În cât timp s-a umplut spitalul cu pacienți bolnavi de Covid-19?

Cred că în 3-4 zile. Am fost nevoiți ca pacienții cu hepatită să îi referim în alte instituții, după viza de reședință, inclusiv la medicul de familie. Nu aveam altă soluție. Noi umpleam o secție, apoi următoarea, pe rând. Acum avem 5 secții cu pacienți Covid, din totalul de 7 destiante pentru tratamentul pacienților cu diferite maladii infecțioase. Am avut la poarta spitalului și 135 de ambulanțe timp de 24 de ore. Oamenii aveau un pic de febră și veneau la noi să le facem test, dar nu puteam să le facem atunci teste. Nu se făceau la noi și nu erau teste în așa volum.

Specialiștii de la Toma Ciorbă au fost implicați în două studii clinice privind tratamentul infecției Covid-19. Cum v-a ajutat implicarea în acest studiu în tratamentul pacienților cu Covid-19?

În practică ne-a ajutat mult. Am căpătat experiență de conduită medicală a pacienților cu Covid-19. Însă pe parcursul acumulării experienții în tratamentul pacienților cu Covid-19 se schimba și protocolul clinic național, care era unul provizoriu, algoritmul de conduită a pacientului cu Covid-19. Asta însemna că trebuiau întreprinși pași concreți privind izolarea pacienților, investigarea și asigurarea tratamentului complex, în funcție de gravitate. În acest moment avem ediția șasea a protocolului clinic național de tratament a pacientului cu Covid-19.

În România și tot mai mult în Europa se vorbește despre noi tratamente, cum ar fi anticorpii monoclonali. Ați discutat posibilitatea de import a unor asemenea tratamente pentru pacienții noștri?

Este un tratament pentru pacienții aflați în ambulatoriu, nu pentru cei care ajung în spital. Este un tratament pentru pacienții care nu sunt gravi și nu sunt spitalizați. Despre asta se discută. Nouă tot ni s-a propus, dar noi ne-am consultat cu catedra și acest tratament nu este util pentru pacienții care ajung la noi.

Spitalul Dvs a comandat o cantitate destul de mare de Remdesivir în aprilie. Recent, l-ați primit. Cât ați folosit din acest medicament?

Ceea ce s-a comandat este rezerva de stat, care se aduce la noi. Nu doar noi îl folosim, ci toată țara. Noi suntem ca depozit. De exemplu, Tocilizubamul (n.r. medicament antiinflamator pentru tratamentul artritei, care se folosește și în tratamentul pacienților gravi cu Covid-19, la care s-a activat furtuna de citochine) l-a primit Institutul de Medicină Urgentă, el necesită, păstrare în frigidere. La IMU au aceste condiții. Noi folosim mult Remdesivir, dar precizez că medicamentul are efect în primele zile ale bolii. De exemplu între zilele 3 și 7. Altfel nu are rost să-l administrezi.

Am văzut mai multe tragedii în spitalele din România, mai ales în secțiile ATI unde rețelele electrice nu au rezistat și au provocat incendii. Cât de mare e acest risc pentru spitalele din Moldova, în mod special pentru spitalul Dvs? Ce măsuri ați luat ca să evitați o eventuală tragedie, având în vedere că spitalul e unul destul de vechi.

Riscul este mare. Noi am avut decizia Ministerului Sănătății și am instruit personalul pe această cale. Problema este că la noi totul e vechi, sistemul electric trebuie schimbat tot, rețeaua nu ține. E din 1948. Noi de asta am ajuns la Ministerul Sănătății, pentru că este necesar de renovat tot sistemul de comunicare, de electricitate, de apeduct. O dată și chiar de două ori pe săptămână chemăm specialiști pentru a curăța rețeaua de canalizare, pentru că este veche. Sistemul de canalizare este făcut de medicul Toma Ciorbă din cărămidă arsă. Pământul s-a mișcat, pe drum trec mașini grele. Conexiunea dintre țevi nu este deloc trainică. Noi chemăm de 3-4 ori pe an numai să ne facă reparație la sistemul de încălzire, pentru care facem cheltuieli suplimentare. Noi am schimbat punctul termic de la 0.

Domnule Vasilița, într-o discuție telefonică, mi-ați spus că anul trecut ați făcut niște calcule și ați ajuns la concluzia că este nevoie de 7 milioane de lei pentru sistemul de electricitate, 7 milioane de lei pentru apeduct și canalizare și alte 7 milioane de lei pentru rețeaua de comunicare a spitalului. Sunt priorități destul de importante pentru dezvoltarea unui spital. De ce anume aceste direcții sunt importante?

Noi avem 2 clădiri pe teritoriul spitalului care înainte erau Institut de Cercetare, dar acum unul dintre ele este monument istoric și altul este în construcție. Am făcut demersuri la Primărie pentru a primi certificat de urbanism. Ele nu sunt conectate la lumină, la căldură, la absolut nimic. Ele nu sunt folosite în acest moment. Cablul pentru energia electrică datează din anul 1948, rețeaua termică este din 1960. Ele toate trebuie reînnoite. Au uzură mai mare de 100%. Lumina nu trebuie să fie prin cablu pe afară, ci subterană.

Ați avut discuții pe tema asta cu autoritățile?

Am făcut demers la MS la sfârșitul anului 2020. Suntem gata cu caietul de sarcini pentru proiecte, inclusiv cu devizul de cheltuieli, dar vedem de unde găsim bani. Problema este una strategică. Eu am puțină experiență în boli infecțioase, dar am înțeles, venind aici, că avem nevoie de un spital complex cu mai multe specialități, inclusiv cu staționar de zi. Spitalul ar trebui să aibă de la 300 de paturi, să fie incluși și pediatri pentru tratamentul copiilor, și chirurgi, și neurologi, pentru că bolile infecțioase au o manifestare foarte diversă și necesită consultații de la diferiți specialiști. Noi avem în statele de personal oameni pe 0,5 salariu, dar asta este foarte puțin și nu acoperă necesitățile populației.

Este Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase pentru copii, dar unde se referă copiii cu boli infecțioase din teritoriu. Noi nu putem să facem față necesităților copiilor cu meningită și meningoencefalite. Avem nevoie și de o sală de operație, de proceduri. Avem mulți pacienți.

Cele două clădiri trebuie puse în circuit. La noi secția de internare nu a fost reparată de ani buni, ea nu corespunde necesităților și nici normelor. Fluxul mare de pacienți ne impun să avem aceste condiții.

Dacă am face un spital modern, trebuie să facem multe intrări, ieșiri. Acesta este și specificul. Noi întotdeauna trebuie să avem paturi libere. Nu dă Doamne să avem o intoxicație în masă. Ne aflăm într-un loc foarte lacom pentru multe persoane. Nu pretindem la loc. Vrem spital modern, ca să tratăm și copiii, și adulții. Las să se numească cum vreți, dar să fim un singur spital. Spitalul poate exista când sunt mai multe paturi. Atunci se poate schimba și numărul specialiștilor.

Tema spitalului nou a pus-o în discuție și fostul director – Victor Diatișen, care a fost aici mai bine de 30 de ani. El a venit cu un proiect norvegian de schimbare a structurii spitalului. Opinia mea personală este că partea aceasta fizică (partea de jos a spitalului) poate fi utilizată ca monument istoric, dar în partea din sus, să construim un spital nou cu toate cele necesare. Însă până aici trebuie să renovăm sistemul de canalizare, de electricitate, totul să fie nou.

Cât ne-ar costa un asemenea edificiu?

Nu avem o cifră. Noi am luat schema de proiectare a Spitalului Matei Balș din București. Am discutat despre asta cu Domnul Adrian Streinu Cercel și a fost propunerea ca proiectanții de acolo să vină și să renovăm, să vedem care sunt posibilitățile și estimările financiare. Am inițiat discuțiile cu Patrimoniul Național ca în clădirea care este monument istoric să facem o clădire administrativă. Avem nevoie și de o unitate de primiri urgente, care să corespundă tuturor normelor, cu generator aparte. Dar toate aceste schimbări au nevoie de o decizie politică și guvernamentală.

Până la urmă, acum câțiva ani autoritățile au dorit comasarea acestui spital cu cel de Traumatologie. Cum vedeți o posibilă revenire la acest subiect?

Da. S-a dorit comasarea cu Spitalul de Dermatologie și cu Institul de Medicină Urgentă. Erau mai multe variante. Eu, personal, nu am discutat cu nimeni acest subiect.

Fiecare manager, când ajunge în funcție, trece printr-un concurs și trebuie să prezinte și un plan de dezvoltare a instituției medicale. Pentru că planurile nu sunt publicate nicăieri, vreau să vă întreb cum v-ați propus Dvs să dezvoltați acest spital și ce ați reușit să realizați în primul an de activitate?

În această perioadă noi am avut niște surse financiare și am schimbat acoperișul în pandemie, am anunțat licitație și am schimbat. O organizație non-guvernamentală ne-a ajuta la reparația toaletelor, dar ele sunt reparate foarte bine, cu cabină de duș. Am reparat 2 secții. Am făcut tot posibilul ca să avem medicamente și echipamente. Însă planul de dezvoltare pe hârtie este una, în realitate este alta. Câte ceva am făcut, câte ceva îmi doresc să reușesc, desigur că întotdeauna vrem ceva mai mult.

Domnul Vasilița, dar care sunt cheltuielile de întreținere pentru spital, în acest moment? Mă refer aici la agentul termic, electricitate, apă potabilă. Cu cât au crescut cheltuielile în perioada Covid și cât cheltuiți pentru fiecare dintre aceste utilități?

Sigur, foarte mult. Dacă anterior noi foloseam câte 20-30 de butelii cu oxigen pe an, acum pe săptămână avem în jur de 30. Vă imaginați, ce cheltuieli sunt. La noi apa potabilă este mai scumpă decât pentru consumatorii casnici. Avem concentratoare care stau la pacient non-stop, iar cheltuieli. A crescut de 2 ori și jumătate consumul de electricitate față de anii precedenți. Consumul de apă s-a triplat.

În cazul crizei gazelor, Dvs ne spuneați că nu v-ați gândit ce alternative ar putea exista. În cazul în care se închide robinetul la gaze, se închide și spitalul? Dispuneți de un generator de electricitate? Pentru câte zile v-ar ajunge electricitate dacă se întâmplă un eveniment natural neprevăzut (cutremur, de exemplu?)

Nu avem un generator electric și am discutat pe tema asta cu Ministerul Sănătății, săptămâna trecută, am dat necesitățile și am dat ce parametri ar trebui să aibă un generator electric pentru noi. Noi suntem numai pe electricitate, gaze nu avem. Acest generator ne-ar ajuta să funcționeze concentratoarele cu oxigen. Dar cu încălzirea nu avem idee cum ne-am descurca.

Nu știm dacă am fi nevoiți să închidem spitalul. Așteptăm să se înțeleagă autoritățile pe subiectul gazelor.

Ce schimbări v-ați dori în domeniul bolilor infecțioase? Pe ce ar trebui să pună accentul autoritățile din sănătate, din punctul Dvs de vedere?

Bolile infecțioase nu vor dispărea niciodată. Lumea a învins variola, rujeola. Dacă nu ar fi vaccinurile, ele ar apărea din nou, apar virusuri noi. Necesitatea acestei specialități nu va dispărea niciodată. Virusurile devin cu timpul rezistente la metode de prelucrare, la tratament. Noi avem nevoie de o politică a statului în privința bolilor infecțioase. Specialitatea noastră este la hotar cu foarte multe specialități.

Care sunt cele mai importante trei probleme majore pe care le are spitalul și trebuie urgent rezolvate?

Electricitatea, apeductul și sistemul de comunicare. Sunt problemele cele mai stringente, pe care trebuie să le rezolvăm.

Dvs sunteți nu doar medic, dar și militar. Vă ajută milităria în gestionarea instituției? Aveți mai multă autoritate în fața colegilor, anume din acest considerent?

Da. Să nu fi avut experiență, eu aici a doua zi mă înădușeam. Este un domeniu complicat, plus colectivul este foarte profesionist și dacă eu mă uit cu 2 ochi la 100 de oameni, 200 de ochi se uită la mine. Trebuie să ai și curaj și capacități, și posibilități să faci ceva. Când am depus documentele la concurs, am întrebat echipa dacă îmi dă voie să particip. Și mi-au spus că „da”.

Dar când ați fost detașat aici, cum ați luat decizia să veniți într-un domeniu pe care nu îl cunoșteați, nu era specialitatea DVS.

Șefii de la catedră, când am venit aici ,m-au întrebat – „Dl Vasilița, dar Dvs o să vă rețineți mult?” Le-am spus: „Cum găsesc o candidatură mai bună, nici nu depun actele la concurs”. Asta a fost.

Revenind la pandemie, în spitalul, pe care îl conduceți, s-au infectat mai puțini lucrători medicali. Care este situația acum? De asemenea, care este starea de spirit a personalului, având în vedere că ne apropiem de doi ani de pandemie? Mai pot lupta? Le asigurați cumva suport psihologic la nevoie?

Au fost și la noi multe infectări. Din 340 de lucrători medicali, 1/3 dintre ei s-au infectat. Însă personalul nu s-a îmbolnăvit aici, ci în afara spitalului. Ba că venea soțul din străinătate, ba o rudă.

Starea de spirit: Noi nu avem altă ieșire. Trebuie să lucrăm și punct. Ei toți sunt epuizați, au familii, copii. Personalul medical de la Toma Ciorbă este ca o familie. Ne-am mobilizat și ne-am îndrumat să ne ținem unul de altul și să mergem înainte.

Cu ce învățăminte v-ați ales după un an și jumătate de pandemie? Ce credeți că am făcut bine ca țară și ce am făcut rău în gestionarea ei?

Trebuie să ne mobilizăm și să trăim în țara noastră, să o facem să arate mai bine, în domeniul în care activăm. Noi trebuie să mobilizăm țara, nu trebuie să o divizăm.

Dacă vorbim despre mobilizare, cum am putea mobiliza cetățenii să se vaccineze, pentru că noi suntem divizați în acest moment.

Pentru că sunt militar, eu am spus o dată că trebuie să ne vaccinăm și punct.

Să fie obligatorie?

Da. Trebuie doar să luăm în considerare starea de sănătate, vârsta, comorbiditățile. Nu trebuie să se vaccineze doar persoanele care au contraindicații medicale. Și nu trebuie să aducem în discuție motive morale, psihologice, religioase și alte motive. Când acordăm asistență medicală, nu ne uităm după gender sau religie. Îi tratăm pe toți.

Domnul Vasilița, vă mulțumesc pentru acest interviu!

Juozas Galdikas: „Sistemul de despăgubire fără dovada va reduce stresul printre lucrătorii medicali, iar pacienții vor simți că statului îi pasă de ei și de sănătatea lor”

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Elvira Andon, proctolog: Locurile intime solicită la fel de multă atenție ca și cele la vedere, dar poate că mai multă grijă

Tag: sergiu vasilita, interviu, covid-19, spitalul clinic de boli infectioase toma ciorba, pacienti, spital

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.