Cine este lucrătoarea sexului – o criminală sau o victimă? Interviu cu Svetlana Doltu, directoare AFI

Sursa Foto: Facebook//arhivă personală

Elena Cioina

27 iulie, 2022, 15:23

Vizualizări: 3477

Răspunsul la întrebarea cine este lucrătoarea sexului – o criminală sau o victimă încă nu a fost găsit. Totuși, poate fi doar dedus în condițiile în care cele mai multe dintre femeile care au decis să se prostitueze au fost împinse de sărăcie, violență fizică și sexuală în copilărie și un nivel redus de instruire.

Bătaia constantă și abuzul sexual la vârsta de 8,9,10 sau 12 ani lasă urme adânci atât fizice, cât și psihice. Partea proastă e că în societatea moldovenească, lucrătoarele sexului sunt privite, cel mai des, ca fiind criminale, care își vând corpul pentru a câștiga mulți bani. De aceea, își merită soarta spun unii, atunci când aceste femei sunt violate, marginalizate sau încriminate. Se pot ele proteja în aceste condiții? Pot dovedi că merită o altfel de abordare atât din partea societății, cât și din partea reprezentanților statului? Sunt întrebări pe care i le-am adresat Svetlanei Doltu, directoare a Organizației AFI (Act for Involvement).

Doamna Doltu, este pentru prima dată când se face un studiu atât de amplu despre problemele lucrătoarelor sexului. Care sunt cele mai esențiale concluzii?

Până la acest studiu, cele realizate anterior în mediul lucrătoarelor sexului, s-au axat pe aspecte de prevenire a infecției HIV/SIDA și a infecțiilor transmise pe cale sexuală. Cercetarea, pe care am realizat-o noi, s-a axat mai mult pe aspectele sociale ale fenomenului prestării serviciilor sexuale și, inclusiv, pe riscurile la care sunt supuse lucrătoarele sexului în afara celor ce țin de sănătate. Ne-am propus să cercetăm aspectele care le-ar face pe lucrătoarele sexului să se mobilizeze în activități de prevenire a infecției HIV în Republica Moldova. Adică am vrut să înțelegem ce le-ar determina să se mobilizeze ca o comunitate.

Și ce ați constatat?

În primul rând, am sesizat că există o concurență aprigă în mediul acestui grup și precedente de mobilizare comunitară pentru a-și promova drepturile, inclusiv dreptul la sănătate. Acestea ar fi motivele care le-ar determina să se coaguleze într-o comunitate.

De exemplu?

În primul rând, noi am identificat că lucrătoarele sexului lucrează într-un mediu destul de violent. Această violență se manifestă mai ales din partea clienților. Însă am constatat o atitudine discriminatorie și deloc prietenoasă din partea autorităților. De cele mai deseori lucrătoarele sexului contactează cu poliția, fiindcă activitatea de prestare a serviciilor este una ilegală. Apoi ele contactează cu sistemul de sănătate. Și acolo, în interiorul instituțiilor medicale, aceste femei se confruntă cu discriminarea, în momentul în care încearcă să acceseze servicii medicale.

Am încercat să mergem mai în profunzime cu cercetarea și am analizat aspectul sănătății sexuale reproductive. De ce? Pentru că înțelegem că e o activitate cu riscuri pentru sănătate, cu riscuri pentru planificarea unei familii sau chiar pentru conviețuirea în mediul familiei.

Noi am identificat că programele de reducere a riscurilor, cel puțin în Municipiul Chișinău, își au eficiența. Practic 100% dintre lucrătoarele sexului au menționat printre metodele de prevenire a răspândirii riscului de infectare cu HIV și prevenire a sarcinii, în mare parte, utilizarea prezervativului, dar și alte metode de contracepție. Am mai constatat că numărul de sarcini este net superior numărului de nașteri finalizate.

La ce concluzie ați ajuns în urma acestei constatări?

Concluzia e că există și practici de prestare a serviciilor fără utilizarea prezervativului, care în final se poate solda cu o sarcină. Și dacă femeia rămâne însărcinată, mai degrabă face avort decât naște. La două-trei sarcini, noi avem 0-1 nașteri. Sunt concluzii pe care le-am dedus din răspunsurile primite.

Acest aspect, care ține de nașterea viitorului copil, le determină pe unele dintre ele să renunțe la prestarea serviciilor sexuale, pe de o parte. Pe de altă parte, apariția unui copil le face să revină la prestarea serviciilor sexuale, pentru că ele văd în această practică o metodă de a-și întreține familia și copilul. Sunt niște dileme etice foarte profunde.

Apropo despre dilemele etice. Din această cercetare reiese că o parte dintre femei păstrează, totuși, sarcina și nasc copii. Însă foarte puțini dintre ei trăiesc cu mamele. Acum spuneți-ne cum se răsfrânge activitatea lucrătoarelor sexului asupra copiilor din aceste familii?

În momentul în care le-am întrebat ce ar putea să le mobilizeze pe lucrătoarele sexului într-o comunitate, ne-am gândit că ar fi bine să vedem dacă interesul suprem pentru copil ar fi un factor determinant sau măcar un punct de pornire. Marea majoritate, peste 70%, au menționat că au copii și ei locuiesc cu familia, mai exact cu bunicii de cele mai multe ori. Doar 10-20% dintre copii locuiesc cu mamele, adesea în apartamente închiriate.

La ce riscuri pot fi supuși acești copii pe termen lung?

Acești copii locuiesc cu bunicii, deja există o ruptură a relației dintre mamă și copil. Un alt aspect e legat de momentul în care cineva din mediul copilului va afla ce activitate are mama, astfel că poate fi supus stigmei, discriminării și chiar a bulling-ului, atât de către adulți, cât și de către colegi.

Al treilea moment, noi avem tentația să repetăm practicile părinților sau ale celor care se află în preajma noastră. Nu este exclus riscul ca acest copil să repete același model de comportament, pe care l-a văzut în mediul lui.

Din păcate nici aici nu avem cercetări, este un grup foarte închis și un subiect tabu de a se discuta despre copiii lucrătoarelor sexului. Fiecare încearcă să-i protejeze cât mai mult și cât mai bine.

Al patrulea risc, pe termen lung, e atunci când părinții direct ori indirect își determină copiii să presteze servicii sexuale pentru a genera anumite venituri familiei. E dificil de înțeles fenomenul și amploarea lui în Republica Moldova, dar dacă ne amintim de publicații care promovează pornografia infantilă, legătura între prestarea serviciilor și profilul familiei nu a fost niciodată examinat și cercetat. Din acest motiv e destul de dificil să spunem care va fi și dacă există consecința fizică, psihologică și socială pentru copiii din acest mediu.

Vorbesc lucrătoarele sexului despre activitatea lor și în ce condiții?

Dacă discutăm, în general, despre stigmă și discriminare a activității, în mare parte lucrătoarele sexului încearcă să ascundă această activitate generatoare de venituri. În cercetare, cel mai des au menționat că au început această activitate, pentru că le-a sfătuit o prietenă ori cineva din mediul apropiat și pentru ele veniturile câștigate sunt considerabile.

Cele mai multe au până la 9 clase. Adică noi nu vorbim de studii calificate sau de o specialitate care poate fi bine plătită. Respectiv, drept motiv de începere a activității de prestare a serviciilor sexuale a fost suportul financiar, care trebuie să-l asigure pentru a-și întreține familia ori pe sine. La fel, acesta a fost motivul revenirii la activitatea de prestare a serviciilor, în caz de divorț.

Ca motiv de încetare a prestării serviciilor au fost invocate, în primul rând sarcina și căsătoria sau pur și simplu au obosit de această muncă.

Femeile care au „îmbrățișat” această „profesie” neordinară pentru un stat prea moralist cum e Republica Moldova, sunt din familii vulnerabile, adică sărace, sunt fără studii și respectiv fără venituri. Care dintre aceste vulnerabilități e cel mai des întâlnit în studiul Dumneavoastră? Pentru că multe femei din Moldova sunt vulnerabile financiar, însă doar o parte dintre ele recurg la acest gest de a presta servicii sexuale plătite...

Probabil aici avem încă o dilemă etică – cine este lucrătoarea sexului, o criminală ori o victimă? Din datele pe care le-am obținut și care ne-au impresionat arată că 50% dintre aceste femei au fost victime ale violenței fizice în familie la vârste extrem de fragede, până la 8,9,10 ani. Momentul în care au început să presteze servicii sexuale a fost determinat de această experiență negativă. Însă fuga din acest mediu violent și lipsa resurselor financiare le-a „împins” să se apuce de această activitate. Femeile respective nu au putut identifica alte soluții de a câștiga bani, decât așa, pentru că această activitate le-a dat posibilitate să-și închirieze o locuință unde se pot refugia.

La fel e și cu violența sexuală, care este extrem de puțin percepută în acest mediu. În percepția populației Republicii Moldova, cea care prestează servicii sexuale și are un comportament imoral în viziunea comunității nu poate fi victimă a violului. Se consideră că aceasta este activitatea ei de bază. Și noi am identificat că 30% dintre respondente, care au fost 355 la număr, au fost violate. Deci, e vorba de peste 100 de femei care au spus că au fost violate până la vârsta de 18 ani de către cineva din afara familiei.

Dar acum, când sunt suficient de mature, înțeleg aceste femei, fete că au fost victime ale abuzului sexual sau nu?

În cea mai mare parte, nu. Noi am încercat să identificăm în această cercetare percepțiile lor față de diverse fenomene. Cele mai multe dintre ele cred în destin și noroc și ele percep ceea ce li se întâmplă ca soartă care le-a fost dată pe acest pământ. Și această predeterminare și noroc, și credință într-o soartă fericită se răsfrânge atunci când ele încep activitatea și cred în istorii de succes cum ar fi filmul „Krasotka” cu Julia Roberts. În percepția lor, prestarea de servicii sexuale înseamnă o etapă care va trece.

Totodată, referindu-se și la aspecte legate de infecția HIV, pentru că activitatea lor sexuală reprezintă un risc major de infectare, lucrătoarele au avut și răspunsuri de genul „cum ne-a fi norocul” sau „dacă mi-e dat să mă infectez cu HIV sau se va întâmpla ceva cu mine, înseamnă că așa va fi”. Deseori această percepție are legătură cu nivelul lor de instruire, care este unul scăzut.

Avem și o altă fațetă a problemei. Printre lucrătoarele sexului sunt femei angajate, dar complementar activității de bază, prestează și servicii sexuale. Această activitate e considerată o sursă de venit suplimentară pentru a putea face față etapelor critice ale vieții.

Au intrat și ele în cercetare?

În cercetarea noastră am acoperit acest grup inclusiv acest grup, dar care este nesemnificativ reprezentat (circa 5%). Am încercat să identificăm în sondajele noastre care ar fi alte căi de prestare a serviciilor sexuale, care posibil nu sunt, totuși, afiliate direct celor sexuale. Din păcate nu avem ieșire la acest grup, fiindcă de obicei aceste femei sunt destul de bine asigurate material. La fel, nu poți delimita foarte clar dacă activitatea lor se încadrează în categoria de prestare a serviciilor sexuale sau, poate, e vorba de un abuz sexual. Poate unele dintre aceste femei se află într-o poziție dependentă față de cel care le obligă să presteze aceste servicii. E un aspect care se încadrează în prevederile Codului penal, dar ca fenomen în Republica Moldova el nu a fost investigat sau cercetat în profunzime și nici nu știm dacă femeile ar recunoaște că au asemenea activități tangențiale celei de bază.

Apropo, estimativ câte lucrătoare ale sexului avem în Republica Moldova?

În Chișinău avem o cifră estimativă de 4 mii 400 de lucrătoare ale sexului, dar noi înțelegem că numărul poate varia și există persoane care vin din mediul rural și închiriază apartamente în Municipiul Chișinău.

Chiar și în baza acestor estimări, vi se pare o cifră mare pentru țară ca Moldova sau ea nu poate fi măsurată și nici nu e corect să o facem?

Probabil că trebuie să începem de la ideea ce măsurăm și cum. Noi discutăm despre prestarea serviciilor sexuale și ce înseamnă remunerarea acestor servicii. Încercăm să vedem care sunt riscurile pentru sănătate la care sunt supuse aceste femei.

4.400 este cifra estimativă a persoanelor care pot să se asocieze și să recunoască că ele sunt prestatoare a serviciilor. Și cum vă spuneam, noi avem practici în Republica Moldova care e greu să le afiliezi prestării serviciilor sexuale, dar, totodată, există anumite beneficii pentru aceste femei, care sunt promovate la locul de muncă.

Vreți să spuneți că uneori aceste femei sunt rugate să presteze servicii sexuale de șefii lor?

De exemplu, unele angajate pot fi rugate de șef să presteze anumite servicii, când vine o delegație ori invers, aceleași servicii sunt prestate șefului pentru un premiu bănesc sau pentru o funcție în instituție. Și aceste servicii se încadrează în categoria prestării de servicii sexuale pentru o anumită remunerare și eu cred că acest tip de servicii în Republica Moldova, în general, nu a fost estimat.

De aceea, aceste 4.400 ca număr este mai mic decât era în anii anteriori. Acest număr estimativ acoperă un anumit segment populațional, dar este extrem de instabil, fiindcă femeile pot veni chiar și din regiunea transnistreană la Chișinău pentru prestarea serviciilor, iar seara pot pleca înapoi în localitatea în care trăiesc. E dificil să spunem dacă e o cifră mare sau mică. Cel puțin, în programele de reducere a riscurilor din proiectele care le implementăm în paralel, noi cuprindem cu servicii 2.500 de persoane. E mai mult de jumătate din cifra estimată.

Dar acest abuz despre care vorbiți Dumneavoastră, și fizic, și sexual și înjosirile prin care trec, și discriminarea pe care o suportă le determină să renunțe la această activitate sau și aici au o percepție greșită a fenomenului?

Sunt mai multe aspecte legate de această violență. În mare parte nu le determină să întrerupă prestarea serviciilor. Altele au fost motivele determinante pentru aceste femei ca să renunțe la prestarea serviciilor sexuale.

În primul rând, am avut în cercetare întrebări cu privire la consumul alcoolului. Substanțele psiho-active sunt foarte puțin consumate și înainte, și după prestarea serviciilor sexuale. În schimb, se atestă o creștere a consumului de alcool printre victimele violenței fizice sau sexuale. Este o practică și o soluție, pe care o văd femeile, pentru a-și îneca durerea în paharul cu alcool.

Cel de-al doilea aspect care ne-a atras atenția ține de faptul că lucrătoarele sexului cred că prestarea acestui serviciu își are riscurile sale și violența e considerată ca normă pentru activitatea ilegală, pe care femeile înțeleg că o prestează. De aceea, 60% dintre ele au optat pentru legalizarea prestării serviciilor sexuale ca soluție de prestare a serviciilor în siguranță.

Cel de-al treilea aspect ține de gradul extrem de redus de credibilitate față de poliție și instituțiile de drept, fiindcă lucrătoarele percep drept discriminatorii situațiile când, fiind abuzate fizic ori sexual, atitudinea acestor polițiști este de genul „așa vă trebuie, fiindcă voi faceți parte din acest grup”. Din acest motiv, în realitate, foarte rar lucrătoarele sexului raportează cazurile de violență asupra lor.

Este legată această atitudine de faptul că în poliție, în instituțiile de drept lucrează în mare parte bărbați?

Nu am studiat acest aspect în profunzime, dar cred că atitudinea discriminatorie există și din partea femeilor și este destul de pronunțată. Deseori femeile condamnă acest comportament și consideră această activitate nedemnă pentru o femeie. Atitudinea atât a bărbaților, cât și a femeilor depinde de atribuțiile funcționale și înțelegerea fenomenului violenței și responsabilitățileiile care le revin în momentul în care orice persoană abuzată li se adresează, indiferent cine este ea. Imaginați-vă că e un bărbat care prestează servicii sexuale. Intuiesc că va fi tratat la fel.

Revenind la aspectul emoțiilor, citind acest studiu m-am gândit că aceste femei sunt niște corpuri fără suflet și spuneați și Dvs că unele reușesc să-și creeze familii, altele nici familii și nici măcar o relație cu un bărbat. Din datele pe care le aveți câte dintre ele reușesc să-și facă familii, să-și planifice copii, să studieze, să se angajeze la un altfel de serviciu?

Cred că această pondere este foarte mică. Poate percepția mea este subiectivă, dar ele intră într-un cerc vicios din care, din păcate, nu pot ieși. Foarte des ajung la o anumită vârstă, inclusiv de pensionare, ajung la o bătrânețe nesigură, când unica sursă de venit este doar din prestarea serviciilor sexuale sau din activitatea de proxenet, atrăgând în servicii sexuale persoane tinere. Din păcate, ponderea celor care au reușit să-și realizeze viața este una mică.

Noi avem subgrupuri diferite în interiorul acestui grup. De obicei, lucrătoarele sexului concurează între ele din cauza clienților. Unii plătesc mai bine, alții mai puțin bine, unii sunt mai violenți sau mai puțin violenți. Există lucrătoare care consideră că fac un lucru bun pentru femeile din Moldova, deoarece satisfăcând sexual soțul cuiva ele diminuează gradul de violență în familie, unde acesta se simte insatisfăcut.

Se întâmplă și invers. În studiu am întrebat de câte ori lucrătoarele sexului obțin orgasm ori satisfacție din prestarea serviciilor sexuale. În cea mai mare parte au spus că nu li se întâmplă acest lucru. Este doar o muncă mecanică, generatoare de venituri și nu are nimic cu partea emoțională și psihologică.

Ați dedus în acest studiu că multe dintre aceste femei se confruntă cu anumite afecțiuni mentale. Despre ce anume este vorba?

Noi am dedus aceste probleme de sănătate mentală din două aspecte. În primul, pentru că unele dintre aceste femei au fost victime ale abuzului fizic ori sexual și la un moment dat au avut nevoie de un anumit suport psihologic. O altă situație se referă la violența suportată în copilărie, deoarece unele ne-au spus că au început viața sexuală la 12 ani și prestarea serviciilor sexuale la 14 ani.

Noi înțelegem că este o vârstă extrem de fragedă, când legătura dintre activitatea începută și consecințele fizice ori sociale nu este percepută corect. Ulterior, cercetând adresabilitatea la servicii medicale, am văzut că există cazuri când femeile s-au adresat nu doar la medicul ginecolog, dar și la traumatolog sau neurolog. Respectiv, ele au niște traume cranio-cerebrale, care la fel își pot lăsa amprenta asupra creierului și asupra comportamentului lor. Reieșind din acest complex mare, legat de aspecte ce țin de auto-stigmatizarea activității, de cele mai multe ori percepută ca o rușine, femeile își atenuează suferințele consumând alcool.

Sănătatea are o definiție foarte clară – starea de bunăstare fizică, psihică și socială. Bunăstarea socială la lucrătoarele sexului deja nu e un compartiment sănătos. Respectiv, reieșind din aceste aspecte, care se reflectă foarte mult în cele ce țin de sănătatea mentală, necesită suport psihologic. Deci, nu e obligatoriu să sufere de vreo boală psihică.

Ziceați că foarte puține dintre ele s-ar mobiliza într-o comunitate pentru a-și apăra eventual drepturile, pentru a putea beneficia de anumite programe de susținere, sociale sau medicale. Totuși, ce le-ar putea determina pe aceste femei să vrea să beneficieze de aceste servicii, care ar fi condițiile pe care le-ar accepta să se unească într-o astfel de comunitate, să nu fie atât de divizate și vulnerabile?

S-ar mobiliza pentru a reduce violența în timpul prestării serviciilor și pentru a-și apăra drepturile în momentul în care sunt reținute de poliție. Acestea sunt două aspecte pe care femeile le-au menționat ca fiind importante pentru ele.

Dacă discutăm despre probleme de sănătate, ca punct de plecare ar fi legalizarea activității pentru obținerea poliței de asigurare, fiindcă doar 7% dintre ele au polițe de asigurare medicală. Și mai puține accesează serviciile medicului de familie. Credeam că familia și copiii vor fi aspecte mai determinante, care le-ar putea uni în soluționarea problemelor. Însă, probabil, din cauza stigmei înalte asupra acestei activități, această componentă nu a fost atât de evidențiată. Cu toate că, femeile care au copii au o deschidere mai mare către soluționarea acestor probleme legate de violență și accesul la servicii de sănătate.

În general, dacă vorbim despre legalizarea acestei activități, cum credeți, în perspectivă în ce context și în ce condiții ar putea să se întâmple acest lucru în Republica Moldova? Pentru că ziceam noi suntem o societate prea moralistă ca să acceptăm legalizarea unei activități sexuale pe teritoriul țării...

Este o întrebare foarte dificilă, pentru că eu din start voi suprapune cu procesul de decriminalizare a consumului de droguri, unde noi, ca țară, am depus eforturi enorme în ultimii 15 ani și nici până acum, cu regret, nu am progresat.

Eu privesc aspectul legalizării prin prisma sănătății publice, fiindcă la fel ca și în strategia antidrog noi avem trei piloni esențiali – reducerea cererii, reducerea ofertei și reducerea riscurilor. Prin această cercetare noi încă suntem în nișa reducerii riscurilor de infectare cu maladii sexual transmisibile. Dacă discutăm, totuși, despre legalizare, ar fi minunat dacă am reuși să promovăm măcar politica de reintegrare socială. Ne punem însă o întrebare clară – cât de deschis va fi statul să ofere un suport social persoanelor din acest grup, care nu au studii și a căror nivel, dacă ar fi să-l comparăm cu activitatea care ar putea-o presta, atunci le-ar aduce un venit care nu va depăși mai mult de 3-5 mii de lei pe lună.

În cercetare am văzut că mai mult de 50% dintre lucrătoarele sexului au un venit mai mare de 10 mii de lei lunar. Aproximativ 20% au un venit mai mare de 25 de mii de lei pe lună și acum încercăm să înțelegem dacă statul va fi în stare să elaboreze niște programe de reintegrare socială a acestora, cum ar fi cazarea, iar venitul lunar obținut să poată fi folosit pentru studii, pentru obținerea unei profesii bune, așa încât aceste femei să înceteze să presteze servicii sexuale. Practic, noi înțelegem că e aproape ireal pentru economia Republicii Moldova.

Practicile străine ce spun?

Avem bune practici în alte țări, cum ar fi Olanda, care a mers pe decriminalizarea consumului de droguri și pe aceeași certificare sau patentare a activității de prestare a serviciilor sexuale. Astfel, lucrătorii sexuali au acces la servicii medicale, controale, protecție împotriva violenței. Sunt programe de susținere care ar putea diminua riscurile acestui fenomen. Alte țări au mers pe alte căi. De exemplu e sancționată nu persoana care prestează servicii, dar cea care le procură, fiindcă dând bani, de exemplu, unei persoane care cerșește în stradă, de fapt, noi o încurajăm ca ea să se ocupe în continuare de cerșit.

Sunt niște dialoguri și dileme care sută la sută vor trezi multe emoții, multe poziții pro și contra, dar trebuie să privim lucrurile prin prisma unde vrem noi să ajungem. Lucrătoarele sexului sunt un grup în Republica Moldova, printre care se înregistrează o rată înaltă de infectare și răspândire a infecției HIV/SIDA.

Uitându-ne la toate aceste aspecte trebuie să mergem pe abordarea reducerii riscurilor. Respectiv, această legalizare a activității poate fi o cale cu cele mai bune rezultate decât interzicerea ori sancționarea, fiindcă cu regret populația noastră e învățată să evite cadrul legal și să continue activitățile ilegale.

Doamna Doltu, vă mulțumesc pentru această discuție.

Notă: Acest interviu a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA.

Interviul are la bază cercetarea „Evaluarea nivelului de pregătire a lucrătoarelor sexului din Chișinău (capitala Republicii Moldova) în Mobilizarea Comunitară, inclusiv implicarea în măsurile de control pentru HIV”, realizată în perioada în perioada octombrie – noiembrie 2021, cu suportul financiar al UNAIDS Moldova.

Elena Madan, director Terre des Hommes Moldova: „Orice criză umanitară crește riscul de trafic, abuz sexual, violență sau discriminare a celor refugiați. E important să știm cum le garantăm siguranța”

Svetlana Doltu: Tuberculoza rezistă datorită persoanelor care nu-și cunosc statutul de bolnav

Angela Paraschiv: „Doar 4% din copiii din Republica Moldova eligibili pentru vaccinare au primit până acum un vaccin anti-Covid”

Tag: lucratoare ale sexului, legalizare, Republica Moldova, Svetlana Doltu

Categoria: PodCast

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.