Corina ILIADI-TULBURE: Rezultatul bun în naștere înseamnă sănătate și experiență pozitivă

Sursa Foto: Sănătate INFO

Vitalie Dogaru

11 decembrie, 2025, 16:14

Vizualizări: 1166

Până de curând, îngrijirile intranatale în Republica Moldova erau făcute în baza unor documente elaborate de Organizația Mondială a Sănătății sau a unor ghiduri de bune practici ale asociațiilor internaționale de obstetrică și ginecologie. Protocolul clinic standardizat „Îngrijiri intranatale pentru o experiență pozitivă în naștere” pune bazele unei abordări complexe și unice a managementului în timpul nașterii, dar și a comunicării între echipa medicală, parturientă și partenerul acesteia.

Corina Iliadi-Tulbure, doctor în științe medicale, conferențiar universitar la Catedra de obstetrică și ginecologie a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, este una dintre autorii protocolului clinic standardizat. Potrivit ei, documentul aprobat de Ministerul Sănătății în data de 19 iunie 2025 are printre scopuri creșterea calității asistenței medicale intranatale prin reducerea riscurilor și asigurarea unei îngrijiri sigure și de calitate în naștere

Doamnă Iliade-Tulbure, ce a stat la baza elaborării acestui protocol?

Astăzi femeile care nasc, dar și partenerii lor care vin să asiste la naștere, sunt tot mai informate despre proces. Cunoștințele lor vin din surse bine documentate, dar și de pe rețelele de socializare. Am avut parturiente care făceau trimitere la ghiduri internaționale și naționale. Această emancipare a condus la interpretarea contradictorie a unor norme profesionale în procesul de naștere. Despre violența obstetricală s-a discutat și în Parlament.

De aici a pornit și ideea de a elabora un protocol clinic standardizat care să ducă nu doar la respectarea managementului nașterii fiziologice, dar să aibă în vizor și gradul de satisfacție al beneficiarei, cu un accent sporit pe comunicare în procesul de naștere.

Protocolul de îngrijiri intranatale pentru o experiență pozitivă în naștere a fost elaborat în baza documentelor medicinei bazate pe dovezi și a ghidurilor OMS. Aceste prevederi sunt focusate pe acodarea de servicii de calitate la naștere, minimalizarea nivelului de stres atât al parturientei, cât și al personalului medical.

Până acum eram obișnuiți să asociem protocoalele medicale cu managementul unor patologii. Care este diferența dintre documentul despre care vorbim și celelalte protocoale?

Nașterea nu este sub nicio formă o maladie și, probabil, acesta a fost unul din motivele tergiversării apariției protocolului. Documentul, ghidat de criteriile și recomandările OMS, arată că nașterea este un proces fiziologic, fără modificări patologice. El punctează repere de ordin general și cele mai importante acțiuni în timpul nașterii care trebuie efectuate într-o perioadă scurtă de timp de către echipa de medici, moașe, parturientă și partenerul acesteia.

Nașterea, este un proces dinamic. Niciodată nu știm care ar putea să fie evoluția lui, poate decurge bine, dar poate fi și cu anumite complicații care pot influența rezultatul atât pentru mamă, cât și pentru făt. Acest protocol vine să ne ghideze cu pași și algoritme pentru evitarea unor complicații în naștere la fel și pentru asigurarea unei bune comunicări între echipa de medici, moașe și parturientă. Documentul face multă referire la parteneriatul în travaliu, la comunicarea non-violentă și, în particular, comunicare în travaliu.

Pentru punerea în practică a Protocolului, au avut loc mai multe sesiuni de informare/instruire a prestatorilor de servicii medicale despre îngrijirile intranatale pentru o experiență pozitivă în naștere. Ce au scos la suprafață aceste instruiri?

Au fost două tipuri de întrebări. Unele se refereau strict la procedurile medicale, iar celelalte la felul cum comunicăm cu parturienta și persoana ei de încredere. Primele, pornind de la cunoștințele și experiența cadrelor medicale, țin mai mult de concretizări legate de travaliu și managementul nașterii conform prevederilor OMS. Aici vorbim de date importante cum ar fi contracțiile uterine, dilatarea colului uterin, scurgerea lichidului amniotic, la prezența sau absența membranelor amniotice, coborârea craniului fetal, date focusate pe procesul și managementul fiecărui caz separat, în funcție de scenarii.

Au fost și întrebări care țin de etapele nașterii. Documentul prevede o perioadă mai îndelungată de travaliu în comparație cu ghidurile sau protocoalele anterioare. Este vorba de o schimbare recomandată de OMS care prevede o expectativă mai îndelungată pentru începutul nașterii, după care se intervine cu preparate medicamentoase sau, de exemplu, stabilirea indicațiilor pentru operația cezariană. Pornind de la această prevedere, mulți medici se întreabă cum poate fi asigurată experiența pozitivă în situația când travaliul – și așa complicat pentru unele femei – se prelungește? Numai intervenția promptă a personalului medical și comunicarea cu parturienta și persoana de încredere pot crea starea de calm și încredere care ar trebuie să domine în procesul de aducere pe lume a unui copil.

Dacă tot vorbim de transparența nașterii, o altă întrebare a fost cum să se explice pe scurt și clar într-o situație de stres apariția unei complicații, cum ar fi necesitatea extracției fătului prin procedura de vacuum, pentru ca un cuplu să înțeleagă și să accepte efectuarea procedurii. Toate acțiunile și explicațiile cadrelor medicale trebuie să inspire încredere. În general, comunicarea deschisă este cea mai complicată încercare pentru cadrele medicale.

Pornind de la această constatare, ce soluții le oferă protocolul cadrelor medicale pentru îmbunătățirea comunicării cu parturientele și persoanele care le însoțesc la naștere?

Astăzi avem femei cu experiențe diferite la naștere. Unele nu cunosc ce urmează să se întâmple sau știu doar teorii, altele au avut parte anterior de experiențe nu tocmai pozitive.

Personalul medical este cel care contribuie cel mai mult la o experiență pozitivă la naștere. Tocmai de aceea au fost aduse concretizări privind comunicarea, ca parte importantă a acestui proces. Este important să știm cum depășim situațiile când parturienta și partenerul acesteia nu au frecventat lecțiile în cadrul Școlii viitorilor părinți și nu au pregătirea necesară pentru naștere. Aceasta este o etapă importantă din îngrijirile prenatale, iar femeile sau cuplurile care au beneficiat de pregătire, contribuie la menținerea unui echilibru în travaliu și nașterea decurge mai ușor.

În lipsa unei informări prealabile a cuplului viitorilor părință, este nevoie de o recuperare din mers. Informarea ad-hoc solicită din parte medicilor și a moașelor abilități de a explica clar și în termeni ușor de înțeles ce înseamnă un travaliu și cum ar trebui parturienta și partenerul acesteia să comunice și să lucreze cu echipa medicală compusă din medici obstetricieni-ginecologi și moașe sau cu una extinsă, dacă procesul solicită și alți specialiști.

Pentru unii experiența pozitivă într-o instituție medicală ține de zâmbetul angajaților, alții așteaptă ca personalul medical să fie echilibrat și empatic, dar fără prea multe emoții nonverbale. Nu putem face referire la un standard anumit atunci când e vorba de comunicare în prestarea serviciilor de calitate într-o perioadă scurtă de timp cum ar fi travaliul, dar putem vorbi de respectarea unor norme care să asigure confortul psihologic al parturientei și experiența pozitivă în naștere.

Când credeți că vor apărea primele rezultate ale implementării noului protocol care își propune să transforme nașterile în experiențe pozitive?

Nu voi face referire la o zi anumită sau la o perioadă anumită. Acest obiectiv depinde nu atât de o perioadă, cât de numărul de nașteri asistate de către personalul medical și de complexitatea acestora, precum și de pregătirea cadrelor medicale pentru a comunica deschis cu beneficiarele.

Dacă este complicat să prognozăm asta în timp, atunci vă întreb de ce depinde această schimbare?

Este nevoie de mai multă comunicare echilibrată și non-violentă în timpul nașterii care să susțină sau să completeze calitatea serviciilor medicale atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Cantitatea serviciilor prestate poate fi stabilită prin studierea fișelor medicale unde sunt stipulați pașii și algoritmii întreprinși de personalul medical. Pentru a afla mai multe despre calitatea și gradul de satisfacție al beneficiarelor acestor servicii, va fi nevoie de opiniile acestora și nu doar ale lor.

În varianta ideală, rezultatele implementării protocolului ar trebuie să arate o micșorare a numărului de complicații la naștere pentru mamă și făt. Asta în primul rând. După care un alt criteriu ar fi satisfacerea necesităților și acoperirea tuturor serviciilor acordate în cazul unei nașteri premature și a procedurilor care urmează în secția de reanimare și terapie intensivă. Un alt rezultat important este creșterea gradului de satisfacție al cuplului față de întregul proces medical și, bineînțeles, față de modul de comunicare cu instituția medicală.

Avem nevoie de o înțelegere mult mai profundă a procesului de naștere, atât din partea femeii care naște, cât și a persoanei care o însoțește. Cu cât acest proces este mai bine conștientizat, cu atât se ajunge mai ușor la un dialog constructiv, mai ales atunci când sunt implicate proceduri invazive. O comunicare clară și constantă din partea personalului medical facilitează colaborarea cu parturienta sau cuplul și permite realizarea mai rapidă a procedurilor care vor crește semnificativ șansele unui rezultat pozitiv.

Cât de pregătiți sunt prestatorii de servicii medicale pentru punerea în practică a obiectivelor despre care vorbim?

În primul rând, toți prestatorii de servicii medicale trebuie să cunoască și să aplice prevederile celor trei protocoale de îngrijire antenatală, intranatală și postnatală care asigură o experiență pozitivă în timpul sarcinii, la naștere și după naștere. Este necesară instruirea continuă a specialiștilor pentru a le explica modul de funcționare și aplicare a noilor concepte introduse în aceste documente. Totodată, este importantă o evaluare permanentă, care să monitorizeze cum pun prestatorii în practică noile standarde și să identifice eventualele dificultăți în implementare.

Astăzi avem nevoie de activități direcționate pe comunicarea în situații de stres pentru prestatorii de servicii medicale. Din cauza nivelului mare de migrație din sistem, medicii sunt supuși unei presiuni enorme. Arderea profesională afectează calitatea serviciilor prestate și comunicarea cu pacientele. Este important ca specialiștii să conștientizeze aceasta, dar cel mai bine este ca să aibă și la cine apela pentru ajutor. Medicul obstetrician-ginecolog, sau moașa au nevoie de un psiholog, la fel ca și parturienta, pentru un echilibru psiho-emoțional în situații de stres. Și nașterea e o situație de stres, inclusiv pentru prestatorul de servicii de sănătate.

Cum se va transforma experiența femeilor în anii următori dacă protocoalele medicale în general, și protocolul privind asistența intranatală în special, vor fi implementate conform intențiilor și recomandărilor autorilor?

În naștere rezultatul contează foarte mult. Și atunci când se naște un copil sănătos și mama îl aude strigând vorbim despre un rezultat bun, o experiență pozitivă. O comunicare deschisă și o înțelegere reală a trăirilor prin care trec femeile în timpul nașterii pot transforma profund această experiență. Implicarea cuplului în luarea deciziilor oferă un sentiment de siguranță, încredere și liniște, transformând nașterea într-o experiență mai calmă și pozitivă.

Astăzi medicii și moașele trec printr-o perioadă mai complicată, dincolo de frica și neîncrederea unor beneficiare/cupluri care vin la maternitate cu multe stereotipuri și prejudecăți preluate de pe rețelele de socializare. Comunicarea cu aceste persoane solicită multă atenție și răbdare, iar centrele perinatale depun eforturi pentru a oferi informațiile necesare și a-i include în proces.

Ați făcut de mai multe ori trimitere la prezența unei persoane de încredere în procesul de naștere. Ce rol îi oferă protocolul acestei persoane?

În urma adoptării și adaptării unor criterii ale OMS, protocolul stipulează foarte clar că prezența partenerului sau a altei persoane în care femeia are încredere este binevenită și încurajată pe toată durata nașterii, în travaliu și după naștere. Aceasta persoană ar fi bine să aibă anumite cunoștințe de bază despre procesul care se întâmplă în travaliu și capacitatea de luare a unor decizii la necesitate.

Cu ce cunoștințe ar trebui să ajungă o viitoare mamă sau un cuplu într-o instituție perinatală pentru un parteneriat bazat pe încredere cu cadrele medicale?

O viitoare mamă trebuie să fie la curent cu toate schimbările care se produc în sarcină în zece luni obstetricale cu ea și copilul. Ar trebui să știe care sunt perioadele în care ar putea să nască și este vorba de nașterea prematură, la termen sau una prelungită, semnele de debut ale nașterii ca să se adreseze la timp oportun la instituția medicală unde urmează să nască. Dacă cuplul are răspunsuri la aceste întrebări, el va reacționa mai bine la toate provocările unei nașteri și va avea mai multe șanse ca aceasta să fie o experiență pozitivă.

Zinaida SÂRBU: Protocolul postnatal urmărește îngrijirea mamei și a nou-născutului pentru reducerea riscurilor în lăuzie

Gheorghe CALIGA: Protocolul de îngrijiri intranatale unifică acțiunile echipei medicale și îmbunătățește relația cu parturienta

Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar rata de utilizare a contraceptivelor rămâne foarte scăzută

Tag: maternitate, centru perinatal, UNFPA

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.