Ce înseamnă un copil cu tendințe psihopatice

Sursa Foto:

redactor

01 iunie, 2017, 15:15

Vizualizări: 3688

„Vreau să vă ucid pe toți”. Aceasta a fost amenințarea terifiantă rostită de Samantha, în vârstă de doar șase ani, lăsându-i pe părinții ei șocați și într-o stare de frică de neimaginat.

Redactor: Irina Papuc

După ce a fost prinsă încercând să o stranguleze pe sora ei pe scaunul din spate al mașinii, Samantha - adoptată în familie - a fost chemată pentru o discuție importantă cu părinții. Mama ei i-a explicat că ar fi putut să-și ucidă sora.

- Știu, răspunse sec Samantha. Apoi le-a spus că exact acesta și este planul ei. „Vreau să vă omor pe toți”.

Samantha a crescut cu dorința de a provoca dureri altora, potrivit reporterilor care au vorbit cu familia și au publicat istoria lor în The Atlantic.

Ea practica uciderea imaginară pe păpușile sale și desena imagini distorsionante care descriau arme de crimă, inclusiv o pungă de plastic pentru sufocare și produse chimice pentru otrăvire. Într-o zi a urinat pe un copil, la grădiniță, deși avea acces la veceu.

Acum Samantha are 11 ani și își petrece timpul într-o unitate de tratament din sudul Austinului, Texas, încercând să-și controleze comportamentul violent. Ea a fost diagnosticată cu ceea ce experții numesc „tulburare de comportament cu trăsături de cruditate sau lipsite de orice sentiment”.

„Avea toate caracteristicile unui psihopat în devenire”, raportează The Atlantic.

Există o serie de cazuri când insensibilitatea copiilor și tendința de a provoca durere a generat drame. Un caz care a rămas în memoria americanilor a fost când James Bulger, un băiețel de doar doi ani, a fost ucis cu sălbăticie de doi băieți cu vârste cuprinse între 11 și 10 ani. Victima a fost teribil torturată până la moarte, iar corpul acestuia a fost lăsat pe liniile de cale ferată.

Cei doi - Robert Thompson și Jon Venables - au fost găsiți vinovați de răpire și crimă în 1993 și au fost izolați în penitenciar. Venables a fost eliberat în 2001, după numai opt ani de pedeapsă, în timp ce Thompson a fost protejat de reguli draconice și se crede că are acum o nouă identitate.

Ce înseamnă comportamentul psihopatic

Heather Irvine, psiholog senior și director la Clinica R.E.A.D, a declarat pentru News.com.au că primul an al vieții copilului joacă un rol semnificativ în determinarea modului în care aceștia se dezvoltă.

„Psihopații nu vin brusc, din nicăieri. Trebuie să te uiți atent la istoria lor și la ce s-a întâmplat cu ei de când s-au născut”. Potrivi doctorului, majoritatea copiilor care au trăsături psihopatice au fost supuși unei forme de abuz, probabil în primele șase luni de viață.

„Dacă copiii sunt abuzați, sistemul emoțional începe să se închidă pe măsură ce restul creierului se dezvoltă. Creierul devine incredibil de afectat din cauza experiențelor de abuz, neglijență sau lipsă de empatie”, explică Irvine.

Ea precizează un detaliu extrem de important – dacă copilul a crescut într-un mediu prielnic, unde a existat empatie și dragoste pentru primii cinci ani, iar apoi brusc ar fi supus traumelor, atunci există mult mai puține riscuri ca acel copil să dezvolte un comportament psihopatic sau sociopatic, deoarece creierul deja a dezvoltat un sentiment de empatie, ceea ce înseamnă că micuții sunt foarte vulnerabili, în special în primele lor luni de viață.

„Dacă în primele șase luni ale vieții tale ai strigat și nimeni nu a venit, ți-era foame și nimeni nu te-a hrănit, ai fost singur și nu te-a ajutat nimeni, creierul tău îți spune că sentimentele tale nu contează. Restul structurilor creierului încep să se formeze în jurul acestui concept”.

Doctorul Irvine spune că trăsăturile nesănătoase și neobișnuite la copii erau foarte puțin frecvente, afectând doar unu la sută din populație. „Nu există copii foarte răi și copii foarte buni. Cu cât abuzul este mai sever, cu atât este mai probabil ca un copil să aibă comportamente psihopatice sau sociopatice severe”.

Copiii cu astfel de trăsături pot fi identificați după comportament.

„Pentru început, ei pot face rău animalelor, găuri în pereți, să urineze peste mobilier sau murdărească veceul cu fecale. Mai târziu, ei vor provoca daune semnificative unei alte ființe umane, de obicei de vârstă mai mică. Ei încearcă astfel să înțeleagă conexiunile, mai degrabă prin violență, decât prin grijă”.

Specialista recomandă să mergeți neapărat la pediatru, psiholog sau să anunțați medicul de familie, cărora să le cereți măsuri de intervenție timpurie, dacă vedeți o vedeți o tendință a copilului de a provoca rău altcuiva.

„Un copil poate lovi cu piciorul, dar asta nu înseamnă că are comportament sociopatic sau psihopatic. Este foarte important ca părinții să înțeleagă comportamente persistente care arată o ignorare completă a sentimentelor altora”, a precizat Heather Irvine.

Părinții cu astfel de copii trebuie să fie pregătiți pentru perioade complicate. Ei vor trebui să-și arate de nenumărate ori dragostea și grija pentru a le reîncărca creierul. Un copil cu astfel de tendințe nu devine neapărat un criminal. Trebuie mai întâi identificată problema și apoi ajutat. „Acești copii au nevoie de multe ore de terapie și de o casă iubitoare”, a precizat ea.

█ Articole relaționate:

Medic neurolog-pediatru: Cum se atrofiază creierul unui copil care petrece prea mult timp la calculator

Speranță pentru pacienți oncologici. Un om de ştiinţă spaniol a găsit leacul pentru cancerul pancreatic

Nouă bebeluși au murit în doar câteva zile la o maternitate din Rusia. Medicii riscă închisoare

Donator cu genă cancerigenă, tată biologic pentru aproape 200 de copii

Tag:

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.