Violul asupra bărbaților. Mărturii dramatice
redactor
15 august, 2017, 15:38
Vizualizări: 5301
Violența sexuală este una dintre cele mai oribile arme de război, un instrument de teroare împotriva femeilor. Totuși, un număr foarte mare de bărbați sunt și ei victime, inclusiv a unor forme de tortură greu de conceput. Într-un material înfiorător al lui Will Storr pentru The Guardian, victimele torturii sexuale povestesc prin ce au trecut.
Redactor: Silvia Rotaru
Violența sexuală este una dintre cele mai oribile arme de război, un instrument de teroare împotriva femeilor. Totuși, un număr foarte mare de bărbați sunt și ei victime, inclusiv a unor forme de tortură greu de conceput. Într-un material înfiorător al lui Will Storr pentru The Guardian, victimele torturii sexuale povestesc prin ce au trecut.
Din toate secretele războiului, există unul atât de bine păstrat, încât s-a răspândit mai mult ca un zvon. De obicei, violul este negat de făptuitor și de victima acestuia. Guvernele, diversele ONG-uri și apărătorii drepturilor omului de la ONU abia de recunosc posibilitatea ca zvonurile să se adeverească. Totuși, din când în când, cineva prinde curaj și vorbește despre asta, scrie The Guardian.
Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat într-o după-amiază obișnuită în biroul unui consilier în Kampala, Uganda. Timp de patru ani, Eunice Owiny a lucrat în cadrul Makerere University's Refugee Law Project (RLP) pentru a ajuta persoanele strămutate din toată Africa să depășească traumele prin care au trecut. Un caz de tortură a fost identificat după ce o femeie a raportat dificultăți în comunicarea cu soțul ei. Bărbatul evita sexul, iar ea nu înțelegea de ce. Owiny l-a invitat pe bărbat la o ședință. Numai după ce soția acestuia a fost scoasă din cameră el a povestit atrocitățile prin care a trecut. În timpul evadării sale din războiul civil din vecinătatea Congo, el fusese separat de soția sa și luat de rebeli. Răpitorii l-au violat. În fiecare zi de câte trei ori, timp de trei ani. Și nu a fost singurul. A văzut cum numeroși bărbați erau violați. Unii aveau răni atât de grave încât au murit în celula din fața lui.
„A fost greu pentru mine”, a explicat ulterior Owiny. „Există anumite lucruri pe care pur și simplu nu crezi că se pot întâmpla cu un bărbat, mă înțelegi? Acum știu că violența sexuală împotriva bărbaților este o problemă enormă, toată lumea a auzit povestirile femeilor, dar nimeni nu le-a auzit pe ale bărbaților”.
„Am venit în Kampala pentru a auzi poveștile câtorva bărbați curajoși care au convenit să vorbească cu mine: o ocazie rară de a afla despre o problemă controversată și profund tabu. În Uganda, supraviețuitorii sunt expuși riscului arestării de către poliție, deoarece se presupune că sunt gay - o infracțiune în această țară și în 38 din cele 53 de națiuni africane. Ei sunt răniți, izolați și în pericol. Sunt disprețuiți”, afirmă Owiny.
█ Când sexul cu soțul tău se transformă în viol
Ei sunt dispuși să vorbească, mulțumită, în mare măsură, regizorului britanic al RLP, Chris Dolan. Dolan a auzit pentru prima oară de violența sexuală din timpul războiului împotriva bărbaților la sfârșitul anilor 1990, în timp ce-și cerceta doctoratul în nordul Ugandei și a simțit că această problemă ar putea fi subestimată dramatic. Pentru a obține o înțelegere mai detaliată, a pus afișe în toată Kampala în iunie 2009, anunțând un atelier de lucru pe această temă într-o școală locală. În acea zi au sosit 150 de bărbați. Într-un moment de sinceritate, un participant a recunoscut: „Tuturor de aici li s-a întâmplat asta”. De curând cei 200.000 de refugiați din Uganda au aflat că RLP îi ajută pe bărbații care au fost violați în timpul conflictului. Încet, mai multe victime au început să apară.
Jean Paul, o altă victimă, a povestit și el experiența lui absolut traumatizantă. El studia ingineria electronică la Universitatea din Congo, când tatăl său, un om de afaceri bogat, a fost acuzat de armată că a ajutat inamicul și a fost împușcat mortal. Jean Paul a fugit în ianuarie 2009, doar pentru a nu fi răpit de rebeli. Împreună cu alți șase bărbați și șase femei a fost dus într-o pădure din Parcul Național Virunga. În timp ce femeile erau trimise pentru a pregăti mâncarea și cafeaua, 12 luptători înarmați au înconjurat bărbații. Jean Paul dăduse cu privirea de comandant. Pe atunci, acesta era chel, gras și cu uniformă militară. Purta o eșarfă roșie în jurul gâtului.
„Sunteți toți spioni”, spusese comandantul. „Vă voi arăta cum vom pedepsi spionii”. El a arătat spre Jean Paul. „Scoate-ți hainele și ia o poziție ca un bărbat musulman”. Jean Paul credea că glumește. El clătină din cap și spuse: - Nu pot face aceste lucruri.
Comandantul a chemat un băiat de doar nouă ani înarmat să-l dezbrace și să-l lovească. L-au așezat în poziția în care au cerut.: „Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le voi spune. Mi-a făcut asta, în timp ce toată lumea urmărea. A început să îngâne un cântec și să mă lovească”. De la prima lovitură, Jean Paul a început să vomite. 11 rebeli au așteptat la coadă și l-au violat pe rând pe Jean Paul. Bărbatul povestește că a sângerat atât de mult, încât simțea că sângele curge ca apa. Fiecare dintre prizonierii de sex masculin au fost violați de 11 ori în acea noapte și în celelalte nopți care au urmat.
În ziua a noua, în timp rebelii căutau lemne de foc, Jean Paul a reușit să se ascundă între rădăcinile unui copac uriaș, care formau o mică grotă. După cinci ore de căutări în zadar răpitorii au tras câteva focuri de armă, pentru ca ulterior să-i spună comandantului că l-au împușcat. Bărbatul s-a târât slăbit și distrus așa cum a putut până a ajuns în oraș. Purta pe el doar niște chiloți.
Astăzi, în pofida tratamentului administrat, Jean Paul încă mai sângerează când merge. Ca și multe alte victime, rănile sunt atât de serioase încât le impun o dietă specială formată din alimente moi, cum ar fi bananele, care sunt scumpe. Jean Paul își poate permite doar porumbul și meiul. Fratele lui continuă să se întrebe ce e în neregulă cu el. Jean Paul se teme să-i spună, din frica că va fi respins. Din acest motiv, atât făptuitorul cât și victima intră într-o conspirație a tăcerii. De cele mai multe ori supraviețuitorii de sex masculin își pierd încrederea și sprijinul o dată ce povestea lor este descoperită de cei din jur. În societatea lor bărbații nu au voie să fie înfrânți. Femeile care află despre violul asupra soților lor decid să-i lase. De frica că nu vor putea fi protejate ele însele.
Bărbații care au trecut prin trauma violului nu sunt pur și simplu violați. Ei sunt supuși unor umilințe greu de conceput - sunt forțați să stea cu organele lor genitale peste foc, să tragă roci legate de penis, să facă sex oral altor soldați, să fie penetrați cu șurubelnițe și bastoane. Supraviețuitorii acestui tip odios de tortură pot fi identificați chiar după anumite gesturi. „Ei au tendința de a se apleca înainte și vor sta adesea pe o fesă. Când tușesc, se apucă de părțile de jos. Uneori când se ridică pe scaun rămâne sânge”, explică Salome Atim, membră a RLP.
Deoarece au existat cercetări atât de puține despre violul bărbaților în timpul războiului, nu este posibil să se spună cu certitudine cât de comun este fenomenul. Autorul conchide că despre violul asupra bărbaților se vorbește prea puțin. Dacă femeile tind să vorbească despre acest lucru, atunci bărbații păstrează totul în secret. Astfel, serviciile de îngrijire pentru bărbații supuși violului aproape că lipsesc cu desăvârșire.
Numele victimelor au fost schimbate, pentru a le proteja identitatea.
█ Articole relaționate:
Femeile, forțate să facă sex imediat după nașterea copilului
Lăsate să lupte singure. Povestea unei fete violate, care se luptă să uite o noapte de coșmar
Categoria: Știri Externe
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
06 februarie, 2014, 16:15
06 februarie, 2018, 23:44
06 februarie, 2017, 19:44
Cele mai citite
Olga Cernețchi a preluat conducerea USMF „N.Testemițanu”, du ...
12 noiembrie, 2025, 17:43
Noul ministrul al Sănătății va fi Emil Ceban, rectorul USMF ...
27 octombrie, 2025, 10:19
Adrian Belîi: „USMF aplică IZO, orice mișcare lasă urme în d ...
07 noiembrie, 2025, 18:29
Ministrul Sănătății, Emil Ceban, explică procedura de eliber ...
11 noiembrie, 2025, 16:33
Între promisiune și realitate: Ce a reușit și ce n-a reușit ...
24 octombrie, 2025, 17:26
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi13,14 %
