Rodica Gramma: De ce este important ca pacientul să aibă dreptul de a alege, de a decide și a consimți

Sursa Foto: Sanatate INFO

Vadim Vasiliu

06 iunie, 2018, 18:08

Vizualizări: 6304

Bioeticianul Rodica Gramma a explicat într-un interviu pentru Sănătate INFO de ce este necesar ca pacienții să semneze acordurile informate standardizate pentru operații, investigații sau proceduri medicale invazive. Aceste acorduri vor apăra medici de posibilele acuzații nedrepte în cazul în care apar anumite complicații, iar pacientului i se va asigura dreptul la a consimți și a decide asupra propriului tratament.

Interviul este realizat în contextul unor cazuri mediatizate de Sănătate INFO – Daniela Levițchi și Ion Lupan, ambele de la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”. În primul caz a fost vorba despre niște complicații urmare a unei operații la apendicită, iar în al doilea este vorba despre decesul medicului Ion Lupan în Secția reanimare din cauza unei boli incurabile. Cel mai probabil, ambele cazuri nu ar fi stârnit o nemulțumire dacă comunicarea dintre medici și pacienți s-ar fi realizat conform practicilor recomandate.

Doamna Gramma, spuneți că luptați pentru implementarea acordurilor standardizate, noi știm că ministerul a aprobat un ordin încă în luna martie privind implementarea ghidului de comunicare medic- pacient. Acel ghid nu presupune și implementarea acordurilor informate standardizate?

Da, prevede. Deschideți ghidul la capitolul dreptul de a consimți și veți găsi că managerii instituțiilor sunt obligați să dezvolte acorduri informative standardizate.

De ce atunci luptați cu ei dacă instituțiile sunt obligate să dezvolte aceste standarde?

Credeți că ei știu ce sunt aceste acorduri standardizate? Ei îmi flutură cu acordul aprobat în anul 2010 și consideră că este suficient acesta. Eu însă le explic pentru ce este nevoie de acorduri informate standardizate. Abia după aceea ei înțeleg că trebuie. Sunt instituții care încep să le dezvolte.

Înainte de implementarea ghidului persista opinia că este suficient ca medicul să explice totul verbal pacientului. Una însă este să explici, alta este să ai dovada că el a primit informația respectivă și a semnat-o, sunt două lucruri diferite. Medicul nu se poate apăra legal atunci când explică doar verbal despre riscurile intervenției. De aceea, acordurile trebuie oferite în formă scrisă. Medicul trebuie să explice în formă scrisă toate complicațiile, riscurile, opțiunile de tratament, iar pacientul semnează că a luat decizia privind procedura.

Aceste acorduri se numesc acorduri standardizate și conțin formularul de informare care descrie procedura, sau tratamentul, sau investigația; beneficiile sau complicațiile acestora. Acordul informat trebuie să conțină și informații despre riscuri, despre modul în care pacientul trebuie să se comporte după procedură, adică responsabilitățile pacientului. Sunt niște lucruri care se prezintă în scris în mod desfășurat și cu semnătură.

Acordul standardizat presupune și specificarea substanțelor care i se administrează pacientului?

Acordul standardizat se face pentru intervenții invazive, pentru proceduri cu risc și tratament care implică risc. Toate riscurile trebuie explicate pacientului. Cu toate acestea, nu putem să cerem acord pentru fiecare tabletă pe care medicul o introduce în linia de tratament.

Dacă vorbim despre tratament cu risc înalt, atunci da. Dacă aceste tratamente nu intră în protocol, este ceva extraordinar. Atunci poate să scrie pe o foaie aparte că acceptă tratamentul dacă este unul agresiv, dar nu putem să primim acord standardizat de la pacient pentru fiecare tabletă din linia de tratament.

Pacientul are dreptul să cunoască substanțele care îi sunt administrate, acest lucru însă nu înseamnă că el trebuie să semneze acorduri pentru toate medicamentele. Există totodată și legi care îl obligă pe medic să informeze pacientul despre medicația administrată. Este vorba despre legea Ocrotirii sănătății și Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Aceste două legi explică în mod expres că pacientul este în drept de a cunoaște tratamentul, alternativele, pronosticul. Pacientul trebuie să știe ce i se administrează, pentru asta însă nu există un acord de informare. Pacientul nu semnează sub lista de medicamente. Asta ar fi un exces, dar el trebuie informat despre medicație pe care o primește.

Să presupunem că un pacientul are comorbiditate, mai multe maladii. Urmează el să semneze mai multe acorduri standardizate? Nu presupune oare acest fapt prea multă birocrație?

Dacă un pacient intră într-o anestezie, este nevoie de un acord informat standardizat, pentru că anestezia prezintă și ea un risc. Intervenția chirurgicală poate decurge perfect, iar anestezia poate să dea complicații. De aceea, la orice intervenție chirurgicală există două acorduri – cel pentru intervenția specifică și altul pentru anestezie. Dacă o să urmeze a doua intervenție chirurgicală, va mai fi un acord standardizat. Deci acordurile sunt pentru tot ceea ce este invaziv și implică risc înalt.

Dar este etic ca să informezi un pacient despre toate riscurile la care este supus? Această informație îl poate face anxios pe pacient.

Contează și modul în care este prezentată informația pacientului. Greșeala medicilor este că ei își asumă toată responsabilitatea în speranța că totul va fi bine. Sunt cazuri când intervenția nu decurge bine. În aceste cazuri medicii sunt acuzați că nu au făcut ceva corect, că au comis un malpraxis. Acordul informat este obligatoriu atunci când există un risc dovedit prin experiență și cercetări științifice. Acorduri informate sunt realizate în cadrul clinicilor cu renume, în special dacă e vorba despre intervenții cardiace sau neurochirurgicale. Există un risc de până la 40% că pacientul va muri în timpul intervenției. Pacientul trebuie să fie conștient că există acest risc. În acest caz medicii vor fi protejați împotriva acuzațiilor pe nedrept.

Să ne amintim de cazul cu infecția în plagă a Danielei Levițchi. Dacă ridicăm statisticile internaționale o să vedem că există riscul complicațiilor post-anestezie cum este cefaleea. Ceea ce a și acuzat Daniela. Este o complicație care se încadrează în statistica nefavorabilă și nu depinde de doctor. Dacă a apărut efectul advers ca cefaleea, înseamnă că există și strategia de tratament al acesteia, tactica ulterioară.

Pacientul trebuie să fie partenerul medicului în tratament, de aceea el trebuia informat. Medicul nu trebuie să spună doar că totul o să fie bine. Avem un caz când medicul a spus că totul o să fie bine, însă femeia a murit în timpul operației, iar soțul ei a venit a doua zi cu toporul la medic. Era de fapt un caz foarte grav, iar medicul nu a avut dreptul să spună că totul va fi bine. El a vrut să ajute familia, însă el trebuia să informeze corect – „femeia este în situație gravă, noi nu suntem dumnezei, dar ne vom lupta pentru ea”. Atunci, toată lumea va fi pregătită. Medicul nu trebuie să ia decizia paternalistă de a nu-l supăra pe pacient. De multe ori această protejare se întoarce împotriva medicului.

Sunt foarte multe cazuri când pacienții vor să li se dea acest drept de a alege, de a decide, de a consimți.

Doamna Gramma, vă mulțumim pentru acest interviu.

Liuba Ceban: „Suicidul nu este o soluție. Soluția este să vorbim despre durerea noastră”

AUDIO// De ce în Moldova nu se leagă comunicarea dintre doctori și pacienți. Explică specialistul în bioetică și legislație medicală, Rodica Gramma

Rodica Rusu-Gramma, specialist în etică medicală: „Dacă și un manager strigă public că nu este importantă comunicarea și consilierea pacientului, ce fac angajații lui?”

Tag: acord informat, rodica gramma, comunicare

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.