Un pat și o lumânare aprinsă: ce poate oferi statul moldovenilor aflați la finalul vieții
Irina Papuc
26 decembrie, 2019, 11:51
Vizualizări: 3736
Nu sunt bani, nu sunt profesioniști, iar serviciile oferite la nivel de țară sunt insuficiente: domeniul „îngrijirilor paliative” în Republica Moldova este văzut ca o povară suplimentară în activitatea instituțiilor publice spitalicești. Acestea sunt unele dintre concluziile studiului „Accesul și calitatea serviciilor de îngrijiri paliative în Republica Moldova”.
Studiul a fost
realizat de Serviciul Independent de Sociologie și Informații OPINIA (SISI
Opinia) la solicitarea Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate
(Centrul PAS) în cadrul proiectului „Îngrijirile paliative în Republica
Moldova, 2007-2017”, implementat de Centrul PAS cu suportul financiar al
Fundaţiei Soros-Moldova/Departamentul Sănătate Publică. Cercetarea s-a
desfășurat printre factorii de decizie, prestatori specializați în servicii de
îngrijiri paliative, prestatori de servicii medicale care oferă și servicii de
îngrijiri paliative, precum și alți specialiști care pot face parte din echipa
multidisciplinară de îngrijiri paliative (psihologi, asistenți sociali,
reprezentanți ai cultelor religioase).
„În societate are loc o acceptare tacită a neputinței de a oferi sprijin sau ajutor persoanelor aflate în dificultate, acest fenomen predomină în localitățile rurale și orașele mici ale republicii. În urma migrației și a scăderii esențiale a nivelului de urbanizare în mediul rural, precum și a supraponderii categoriilor de persoane de vârstă înaintată a fost diminuat și sentimental solidarității sociale în comunități. Multe persoane aflate în fazele finale ale vieții, deși se încadrează în serviciile de îngrijiri paliative, se simt abandonați, în special în localitățile sau chiar raioanele unde nu există prestatori specializați și unica îngrijire specializată de care pot beneficia – 30 de zile/an internare în unitatea cu paturi paliative”, au constatat autorii cercetării.
Astfel, printre problemele majore ale serviciilor de îngrijiri paliative, identificate în prezent, se numără indisponibilitatea fondurilor suficiente și adecvate pentru a susține serviciile de îngrijiri paliative existente și pe cele în dezvoltare; nevoia neacoperită cu servicii de îngrijiri paliative la nivel de țară și lipsa de profesioniști formați în domeniul îngrijirii paliative. Totodată, autorii studiului arată că în spitale predomină reticența medicilor de familie în prescrierea și eliberarea opioidelor și asumarea responsabilității de supraveghere a simptomelor, precum și că există percepția „îngrijirilor paliative” ca fiind o povară suplimentară în activitate din partea instituțiilor publice spitalicești. La toate acestea se mai adaugă și nivelul redus de informare a potențialilor beneficiari de servicii de îngrijiri paliative despre disponibilitatea serviciilor la nivel de raion sau comunitate.
„Studiul denotă plasarea responsabilității îngrijirii paliative din sistemul medico-social asupra sectorului neguvernamental (ONG-uri, fundații, asociații obștești), în timp ce nu este asigurată acoperirea teritorială (decât cu paturi paliative în spitalele raionale în care serviciile se prestează nu neapărat conform standardelor) și nu este monitorizată eficiența acestor servicii”, subliniază autorii.
De asemenea, în urma cercetării s-a constatat că țara noastră nu este reprezentată de servicii de îngrijiri paliative în ambulatoriu. Numărul de echipe de îngrijiri paliative la domiciliu este de asemenea foarte redus la nivel național pentru a acoperi necesitățile potențialilor beneficiari de servicii. Cea mai asigurată zonă a țării cu servicii de îngrijiri paliative specializate este Unitatea Teritorial-Administrativă Găgăuzia (1 hospice și 2 prestatori specializați privați).
În ceea ce privește legislația națională din domeniu, specialiștii spun că aceasta nu prevede acces sporit a persoanelor care necesită îngrijiri paliative la servicii sociale, impunând condiționalități pentru alocarea beneficiilor, cum ar fi precizarea că accesul la servicii sociale finanțate din bugetul de stat sau din bugetele locale este prevăzut doar pentru cei care au statut de persoană asigurată.
„Pentru a beneficia de unele servicii este obligatorie
confirmarea gradului de dizabilitate, de altele pot beneficia doar persoanele
pensionate”, explică aceștia. În acest sens, autorii cred că implicarea în
echipe multidisciplinare a asistenților sociali și conlucrarea între asistența
socială și medicală în abordarea pacienților paliativi și a familiilor acestora
ar spori și gradul de informare a beneficiarilor cu privire la serviciile
posibile în cadrul îngrijirii paliative și ar avea un impact asupra ameliorării
sau chiar îmbunătățirii calității vieții acestei categorii de persoane.
Bariere în aplicarea îngrijirii paliative în activitatea practică
Aplicarea
îngrijirilor paliative în practică se lovește de mai multe bariere, care sunt
de ordin economic, comunitar (cu referire la accesul fizic), structural sau
organizatoric. Spre exemplu, autorii studiului atrag atenția că din cauza
exodului de specialiști, sunt localități în care nu este medic de familie:
acolo unde acesta lipsește cu desăvârșire populația este deservită doar de un
asistent medical sau de un medic din altă localitate o dată la câteva zile.
Respectiv, accesul la asistență medicală nu este asigurat pentru toți, cu atât
mai mult pentru persoanele care au nevoie de îngrijiri paliative: „În Republica
Moldova, mulți pacienți decedează în condiții de domiciliu, deseori fără
supraveghere chiar și în ultimele clipe ale vieții”.
Acum, în Republica Moldova există două centre-model de prestare a serviciilor de îngrijiri paliative, de tip hospice: Hospice-ul Carolina de Nord din satul Zubrești și Hospice-ul Gloria din orașul Ceadîr-Lunga. „Numărul acestor centre nu este suficient în raport cu numărul de persoane care decedează anual în suferință. În municipii și în centrele raionale pacienții au mai mult acces la serviciile de îngrijiri paliative decât cei din localitățile rurale.
Crearea
unor centre-model de prestare a serviciilor de îngrijiri paliative, de tip
hospice, în fiecare regiune a țării ar servi atât beneficiarilor, cât și loc de
instruire pentru prestatorii existenți și cei ce vor să inițieze astfel de
servicii în comunitatea lor”, explică specialiștii.
Au nevoie de îngrijiri paliative, dar nu beneficiază de ele: Așteaptă în singurătate moartea
Potrivit
studiului citat, la nivel de cadru normativ serviciile de îngriji paliative
sunt oferite echitabil pe tot teritoriul țării, acesta incluzând dezvoltarea
serviciilor și asigurarea accesului universal și echitabil la servicii. „Însă,
de facto, se constată că accesul echitabil la îngrijirile paliative la ziua de
azi în Moldova, nu este asigurat, în special în profil teritorial, și nu sunt
respectate principiile de bază ale îngrijirii paliative așa cum este reflectat
în Standardul Național”.
„Cele mai vulnerabile categorii de pacienți care au nevoie de îngrijire paliativă, dar nu beneficiază de ea sunt în primul rând persoanele nedepistate, adică acele care nu sunt diagnosticate la moment, bolnavii vârstnici, care locuiesc singuri și care fac parte din chintila inferioară de bunăstare. Aceste persoane nu se adresează la medicul de familie, întâmpină dificultăți atunci când trebuie să se deplaseze la centrul raional sau la Chișinău pentru diagnosticare și consultații la specialiștii de profil și adesea suportă durerea și se împacă cu gândul că trebuie să îndure suferință și să aștepte în singurătate moartea”.
De asemenea,
studiul mai arată că marginalizate sunt și persoanele ce suferă de boli
concomitente și cei cu boli vasculare. Potrivit autorilor, conducătorii
instituțiilor spitalicești menționează că pacienții vârstnici cu boli vasculare
nu au acces la servicii paliative din motiv că beneficiază de medicamente
compensate și mulți din ei decedează subit pe fon de maladii cronice. Tot ei
consideră că pacienții care au nevoie de îngrijiri paliative trebuie depistați
și monitorizați de medicii de familie și faptul că unii pacienți în faze
terminale nu sunt încadrați în servicii este un indicator al implicării proaste
a medicinii de familie la nivel de comunitate.
Ce spun
persoane-cheie din sistemul de sănătate despre domeniul „îngrijirilor paliative”
Am selectat din
studiul respectiv mai multe citate a persoanelor-cheie din instituțiile
spitalicești sau a cadrelor didactice care au fost chestionați în timpul
cercetării, pe care le prezentăm mai jos:
Despre
insuficiența studiilor recente despre evoluția serviciilor de îngrijiri
paliative în Moldova sau a literaturii de specialitate:
„Atunci când mergem la o Conferință sau la un simpozion, nu avem referințe, nu prea se găsesc materiale recente la acest subiect pentru a fi prezentate la nivel internațional”.
„În Moldova, avem foarte puțină literatură în îngrijiri paliative... Dar la nivel de republică, în bibliotecă chiar nu avem literatură de specialitatea ÎP”.
Despre lipsa
instituțiilor medicale focusate pe prestarea serviciilor de ÎP:
„Poate nu
internări de lungă durată, dar să fie instituții specializate, cu condiții
adecvate – până la urmă asta și ar însemna să ai o moarte demnă unde să fie
abordată atât partea medicală cât și spirituală și cea fizică și socială”.
Despre condițiile din spitale:
„Cu regret, la noi acești pacienți sunt spitalizați cu 4-5 pacienți într-un salon, pacienții muribunzi se află alături de cei care mai sunt în viață (urmează un tratament)”.
Unica instituție publică de servicii spitalicești cu o secție specializată în îngrijiri paliative este Spitalul Clinic Nr.4 din Chișinău. În secția „Îngrijiri Paliative” din cadrul spitalului sunt 30 de paturi. Însă, în urma procedurii de evaluare efectuate în anul 2017 Secția de Îngrijiri Paliative nu a fost acreditată:
„Acolo am găsit un salon cu 9 pacienți, dintre care un pacient stătea cu lumânarea aprinsă deja. Aceasta nu este o abordare a Îngrijirilor Paliative”.
Despre lipsa
unui sistem informațional de monitorizare:
„Pacientul
simte că umblă mult pe drumuri... El se duce la medicul de familie, de la
medicul de familie – la oncologul din raion, de la oncolog –la Chișinău pentru
analize, la care mai întâi se programează și apoi la Institutul Oncologic.
Practic sunt 4 instituții...”.
„În unele cazuri este nevoie de o investigație mai rapidă, mai performantă și trebuie să așteptăm rezultatele mai mult”.
Studiul „Accesul și calitatea serviciilor de îngrijiri paliative în Republica Moldova” poate fi găsit aici (http://pas.md/ro/PAS/Studies/Details/146)
Tag: îngrijiri paliative, studiu, legislație
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,59 %