Ion Dodon: „În Moldova nu există reglementări clare pentru ca depozitele farmaceutice să asigure stocuri de medicamente vitale. Este un pericol pentru securitatea farmaceutică a țării”
Elena Cioina
22 iulie, 2020, 13:58
Vizualizări: 5499
Un raport care face evaluarea ex-post juridic a Legii cu privire la activitatea farmaceutică în Moldova arată că aceasta e mult prea depășită și este nevoie de un document eminamente nou. Norma, adoptată cu aproape două decenii în urmă, a suferit cel puțin 22 de schimbări de conținut până acum, fără cele tehnice. Cele mai multe au fost operate după 2011 încoace, când, spune autorul acestei analize, juristul Ion Dodon, au apărut și mai multe condiții de dezvoltare a domeniului farmaceutic.
Partea proastă în Legea menționată este că normele ei au fost elaborate mai
mult pentru activitate comercială, deși activitatea farmaceutică reprezintă o
noțiune mult mai largă. Nu este un secret că businessul farmaceutic e unul
dintre cele mai profitabile. În Moldova e la fel, poate chiar mai rău, întrucât
accesul la produse farmaceutice, mai ales în urbe, a devenit exagerat de mare. Farmaciile
sunt la un pas distanță. Situația nu este valabilă și pentru oamenii de la
țară, unde acestea sunt un lux. Legea se intersectează foarte des și cu Legea
cu privire la medicamente. De ce? Pentru că cea din urmă a fost scrisă câțiva
ani mai târziu și conține prevederi care se regăsesc și în norma care
reglementează activitatea farmaceutică. Sunt suprapuneri comise mai mult din
lipsă de experiență și reieșite din realitățile de atunci, este de părere Ion Dodon.
L-am întrebat ce nu mai este aplicabil astăzi din Legea privind activitatea
farmaceutică? Ce au avut de câștigat sau de pierdut oamenii de pe urma
existenței ei și trebuie să scriem de la capăt ca această activitate să devină
una de interes public?
Domnule Dodon, ați realizat o
evaluare ex-post juridică a legii cu privire la activitatea farmaceutică. Vreau
să ne explicați pe scurt ce trebuie să înțelegem prin activitate farmaceutică?
Primul gând care îți vine e despre niște firme care vând medicamente...
Termenul este mai larg și cuprinde în sine mai multe domenii și subdomenii
ale activității farmaceutice. Oamenii o percep ca fiind activitatea farmaciei
comunitare, acolo unde merg și li se eliberează medicamente. În realitate, asta
presupune și cercetări pe medicamente, producerea medicamentelor, activitatea
depozitelor farmaceutice, a laboratoarelor, activitatea farmaciilor comunitare,
activitatea farmaciilor spitalicești de tip închis. Nu este o activitate care
se limitează doar la procurarea de medicamente și nu este sută la sută o
activitate pur comercială. Dimpotrivă, este o activitate de interes public și
partea comercială de obținere a profitului trebuie să rămână pe planul doi.
În condițiile în care agenții
economici s-au obișnuit să facă bani pe medicamente și deschid farmacii unde
cererea este destul de mare, credeți că poate fi schimbată această paradigmă?
Dacă vrei să schimbi, trebuie să creezi condiții. Trebuie să ne gândim cum
să facem ca oamenii să aibă acces la medicamente indiferent că se află în sat
ori în oraș. De exemplu, facilitățile fiscale trebuie revăzute. În orașe mai
ales, trebuie reglementat modul de amplasare al unităților farmaceutice.
Acum activitatea farmaceutică conține o normă care scrie că o farmacie sau
o sucursală nu poate să se afle la o distanță mai mică de 250 de metri spațiu
deschis una față de alta sau dacă e farmacie cu funcție de preparare a
medicamentelor e necesară o distanță și mai mare.
Problema este că ele pun sub semnul întrebării, dacă este o încălcare a Constituției
sub aspectul concurenței neloiale, faptul că noi limităm pur tehnic, în funcție
de distanță, modul de amplasare a unității farmaceutice. Ți-ai deschis o
farmacie și nu mai aștepți un concurent lângă tine. Asta reiese din aceea că
activitatea farmaceutică este privită doar ca întreprindere. În plus, nu sunt
mecanisme de implementare așa eficiente a acestor reguli de amplasare. Legea
scrie că trebuie să fie 250 de metri distanță de la o sucursală la alta sau de
la o farmacie la alta.
Unde se respectă?
Nu prea se respectă. Vedem aceeași rețea de farmacii care are sucursale,
una foarte aproape de alta, la distanță mai mică de 250 de metri.
De exemplu, dacă am profesionaliza și am decomercializa acest sistem
farmaceutic, atunci colegii farmaciști, mai ușor, ar conveni asupra modului de
amplasare a unităților farmaceutice. Acum este comerț și noi le amplasăm acolo
unde avem spații.
Dacă raportăm toată situația la
beneficii sau dezavantaje pentru populație, această lege ne-a ajutat să avem
acces mai mare și la farmacii și la medicamente sau nu prea?
Legea din 1993 cu privire la activitatea farmaceutică și cea din 1997 cu
privire la medicamente, în esență au contribuit la dezvoltarea activității
farmaceutice. Acum avem alte realități și trebuie să revenim la document. Poate
au fost unele probleme etice, de tipul eliberării necontrolate sau în cantități
mari a medicamentelor. Însuși accesul populației a fost asigurat. Nu cred că
ele au împiedicat anume accesul la medicamente. Dimpotrivă le-au făcut mai accesibile,
poate prea accesibile. Acum ar trebui să introducem anumite principii
sau noțiuni noi, cum ar fi principiul farmaciei etice, care nu există în
Moldova.
Ce ar însemna acest lucru?
Principiul farmaciei etice ar însemna, în primul rând, existența unei
relații bazate pe respect și pe interes reciproc între farmacist și pacient. Să
nu fie privit pacientul doar ca un consumator, ci ca un pacient, iar
farmacistul - ca un lucrător al sistemului de sănătate. Pacientul este în
centrul atenției, de aici reies multe lucruri - acordarea de asistență, de
informații, cu privire la un anumit medicament, asta ar însemna consultarea,
prevenirea abuzului de medicamente și multe altele.
Spuneați că avem acces la
farmacii, dar teritorial, unde este exces de farmacii și unde, de fapt, nu avem
farmacii, și ar trebui să le avem?
Desigur, în sate. Sistemul farmaceutic s-a dezvoltat ca și alte elemente
ale economiei de piață. Unde a fost cerere, au apărut și unități farmaceutice.
Din păcate, în localitățile rurale, mai ales, este nevoie de specialiști. Acolo
nu s-a dezvoltat atât de bine sistemul farmaceutic și atunci ar trebui să
facilităm prin anumite înlesniri fiscale, prin darea în locațiune a unor spații
cu plată simbolică, etc.
În Moldova multe depozite farmaceutice au și farmacii. E firesc? Există riscul ca unele medicamente să se regăsească doar în farmaciile pe care le dețin?
Trebuie să ne gândim ce consecințe are această situație. Ar trebui să dezvoltăm un sistem farmaceutic comunitar bine pus la punct. Ar trebui puse toate farmaciile comunitare pe picior egal, în sens că acestea să aibă acces la orice depozit farmaceutic și să procure medicamente la un preț egal. Acum nu este nicio normă din acest punct de vedere. Teoretic este posibil ca un depozit să nu elibereze unei farmacii, care nu face parte din lanțul lui, anumite medicamente sau să elibereze la un preț mai mare decât celor din rețeaua proprie. Aceasta ar crea o concurență neloială și ar limita accesul populației la servicii farmaceutice calitative și în volum deplin. În lege neapărat trebuie să intervenim. Există opinii ale specialiștilor farmaciști că depozitele ar trebui să fie separate de farmacii.
Poate că soluția acestei probleme este ca fondarea, administrarea
farmaciilor să fie făcută doar de către farmaciști și aceștia să aibă
posibilitate să deschidă o singură farmacie sau să fie coproprietari ai unei
singure rețele de farmacii, fără a putea participa la fondarea, deținerea și
activitatea nemijlocită a depozitelor farmaceutice.
Există vreo restricție în
legislație, cine are dreptul și cine nu are dreptul să aibă o farmacie?
Știu că nu este interdicție ca orice persoană fizică sau juridică să dețină
o cotă parte sau acțiuni într-un SRL care deține un depozit farmaceutic,
concomitent într-o rețea de farmacii. Lucrurile acestea sunt privite strict
comercial.
Există risc de corupție, în
condițiile în care cei care dețin și depozitele, și lanțurile de farmacii
participă la licitații publice și câștigă, de regulă, cele mai grase contracte
cu statul?
Nu știu dacă e vorba anume de acest risc. Pot fi unele probleme de monopol,
deoarece apare posibilitatea ca un cerc foarte îngust de persoane să dirijeze
regulile pieței. În domeniul specific farmaciei, nu avem careva reglementări la
acest capitol. Putem vorbi mai puțin despre corupție aici. Dar acolo unde este monopol, deseori
se merge cot la cot cu corupția.
Vreau să vă spun că Legea cu privire la activitatea farmaceutică și legea
cu privire la medicamente au fost legi bune și-au făcut treaba, dar este timpul
să fie dezvoltat un cadru juridic nou.
Cât la sută din populație, în
condițiile actuale, credeți că are acces la medicamente, la serviciile unei
farmacii în Republica Moldova?
Problema trebuie privită din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere
fizic, cât este de aproape farmacia. Aici avem problema cu localitățile rurale.
Omul trebuie să meargă în centrul raional. Și aici nu putem vorbi despre un
acces foarte bun, deoarece pentru a-și procura un medicament din centrul
raional sau din altă localitate, pacientul cheltuie mai mult timp și bani
pentru transport. Cel mai important este accesul economic, și aici cei din
localitățile rurale sunt și mai dezavantajați. Accesul economic devine mai
dificil, pentru că omul pentru același preparat, trebuie să achite mai mult
decât o persoană care are farmacia lângă casă.
Deci, nu putem vorbi despre un
acces echitabil din punct de vedere fizic și economic?
Nu, și trebuie să vedem ce facem.
Care ar fi consecințele pentru
sănătatea oamenilor?
Prevenirea, tratamentul depinde de aceste unități farmaceutice. Cu cât
accesul este mai mare din punct de vedere fizic și economic, cu atât acest
lucru contribuie la o sănătate mai bună.
Auzim des că în Moldova un
medicament pentru o anumită maladie este mult mai scump decât pe piața din
România sau Ucraina. Înțelegem că suntem o piață de desfacere mică și, totuși,
ținând cont de starea economică, avem medicamente accesibile pe piață din punct
de vedere al prețului?
Nu vreau să speculez, ar trebui să se expună cei din domeniul farmaciei. Nu este domeniul meu. Este însă și un aspect juridic, ce ține de lezarea dreptului la sănătate a persoanei. Vorbind de un medicament prea scump pe care persoana nu poate să și- asigure, acest drept îi este lezat. Dar acesta e aspectul juridic. Totuși, prețurile se formează ca urmare a condițiilor de piață. De aceea, când facem o lege ea ar trebui să fie foarte clară, să nu avem bariere tehnice și nici loc de interpretare prea mare.
Legea privind activitatea farmaceutică
a fost modificată de cel puțin 22 de ori, în ultimii aproape 30 de ani. Asta ar
însemna, în medie, cam o dată pe an?
Nu. A fost modificată de 22 de ori doar în ceea ce privește modificarea de
conținut, dar au fost și modificări pur tehnice, atunci când se schimbau
denumirile autorităților.
Nu neapărat în fiecare an se evalua și se făcea modificarea, ci atunci când
era nevoie, atunci când legiuitorul considera că este necesar să se intervină. În
primii ani, legea practic nu a suferit nicio modificare. Au început din 1998,
dar cele mai multe s-au făcut după 2011.
Ce s-a întâmplat după 2011?
După 2011 în legislație s-a introdus domeniul achizițiilor, a fost creat
Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, au fost introduse,
apoi modificate unele reguli privind amplasarea farmaciilor la o anumită
distanță, etc. Au fost atinse domenii ca autorizarea medicamentelor.
Varianta inițială a legii era destul de sărăcăcioasă la acest capitol. Inițial
Legea avea vreo 30 de articole. Acum sunt 48, dar ca volum documentul s-a mărit
de două- trei ori.
Uitându-ne acum în lege,
înțelegem că este încă o lege destul de deficitară, cu multe contradicții în
ea. Care sunt principalele deficiențe pe care le-ați constat și ce consecințe
au avut asupra activității farmaceutice?
Cred că putem vorbi despre mai multe, dar cea mai mare deficiență a fost că activitatea
farmaceutică a fost privită de legiuitor ca o activitate strict comercială.
Chiar și în denumire. Nu cred că a fost ceva intenționat. Trebuie să ținem cont
că era anul 1993 atunci când a fost adoptată Legea și erau alte realități. Unitatea
farmaceutică este o întreprindere privită ca unitate care are drept scop
obținerea profitului, ceea ce nu este adevărat, de substanță. De aici reies mai
multe probleme - cine deține unitățile farmaceutice, dacă acest serviciu
trebuie să fie de interes public, care trebuie realizat eminamente de persoane
cu studii farmaceutice. La noi lucrul acesta a trecut în umbră, inclusiv reieșind
din faptul că este o activitate comercială.
Asta înseamnă că oamenii nu au
avut acces la acest serviciu?
Nu putem spune că oamenii nu au avut deloc acces la medicamente, dar totul
a fost la limită și cred că se putea mai bine. Pe viitor vom prevedea ca să fie
personalizat acest serviciu, să fie un serviciu public, iar partea cu profituri
să rămână pe planul doi. Sunt și alte deficiențe și asta ține de politicile
publice în acest domeniu.
Sub aspect pur juridic, ceea ce s-a scăpat aici, a fost activitatea
paralelă a două legi: legea medicamentului și legea privind activitatea
farmaceutică, care nu erau strict delimitate între ele. Mai sunt și deficiențe
minore privind încadrarea în cadrul juridic național, în sens de
compatibilitate cu legislația civilă, legislația privind controlul de stat,
etc.
Dați-ne exemple de contradicții
între cele două legi. Unde se intersectează și nu ar trebui?
Cred că legea privind activitatea farmaceutică ar trebui să se refere la
modul de organizare și funcționare a unităților farmaceutice, să definească ce
tipuri de unități farmaceutice avem, cine trebuie să activeze în aceste unități
farmaceutice. Să prevadă anumite facilități de dezvoltare a serviciului
farmaceutic în mediul rural.
Legea cu privire la medicamente trebuie să se refere la punerea acestora pe
piață, accesul la medicamente. Acum nu e foarte strict. Avem foarte multe norme
în legea cu privire la activitatea farmaceutică, care se referă strict la
autorizarea medicamentelor, lucru care, în opinia mea, ar trebui să se
regăsească în Legea cu privire la medicamente.
De ce anumite norme se găsesc și
în una și în alta?
Legea cu privire la activitatea farmaceutică a fost adoptată în anul 1993.
Noi până atunci nu am avut vreo lege în acest domeniu și respectiv această lege
se referea și la medicament. În ’97 Parlamentul a mai adoptat o lege - cu
privire la medicamente, dar deja normele cu privire la medicamente se regăseau
și în prima și în a doua lege. Astfel, când se recurgea la modificări în
domeniul medicamentului, acestea se efectuau și în Legea cu privire la
activitatea farmaceutică și în Legea cu privire la medicamente.
Ca și în domeniul controlului
tutunului, unde sunt foarte mari interese, exact așa și aici sunt interesele
industriei farmaceutice. Vreau să vă întreb dacă vocea specialiștilor care
urmează să producă anumite modificări la această lege, cu privire la
activitatea farmaceutică, va fi mai puternică decât a industriei și ceea ce
spuneți Dvs. ar putea fi implementat la modul practic, nu doar teoretic?
Lucrează la noul proiect de lege privind activitatea farmaceutică anume
comunitatea farmaceutică, specialiștii notorii în domeniul farmaceutic. Eu doar
ajut procedural, ca propunerile specialiștilor să capete forma unui proiect de
lege. Este clar că acolo va fi reflectată vocea lor. Să vedem care vor fi
propunerile concrete și atunci ne va fi mai clar despre ce urmează să vorbim.
Domnule Dodon, care dintre modificările
operate în lege până acum nu sunt funcționale sub nicio formă? Mi-ați vorbit
despre nerespectarea distanței dintre farmacii.
Da, cea mai mare e aceasta. Este o regulă scrisă, dar în realitate, nu se respectă. În rest,
se respectă practic toate prevederile.
Din raportul Dvs înțelegem că în Moldova nu
există o listă a medicamentelor esențiale, vitale pentru oameni, care ar trebui
să fie stocate în depozitele farmaceutice și asta s-ar întâmpla din cauză că nu
există o hotărâre de Guvern...
Eu am avut sarcina să verific ce acte normative subordonate Legii cu
privire la activitatea farmaceutică urmau să fie aprobate de autoritățile
implementatoare – Guvern, Ministerul de ramură și Agenția Medicamentului și
Dispozitivelor Medicale. Astfel, Guvernul urma să aprobe lista sortimentului
minim de medicamente esențiale și vitale destinate utilizării în condiții de
ambulatoriu de care trebuie să dispună în mod obligatoriu depozitele
farmaceutice și farmaciile comunitare. Această sarcină a fost pusă în fața
Guvernului de către Parlament printr-o Lege din 30.11.2018 prin care a fost
modificată Legea cu privire la activitatea farmaceutică. Este o problemă că
acest act normativ nu a fost emis încă. Problema a fost parțial soluționată de
către Ministerul Sănătății, care prevedea prin actele sale interne ce trebuie
să se regăsească în depozitele farmaceutice, ce medicamente esențiale și vitale
pentru populație trebuie să existe.
Ce vulnerabilități există din
cauza că nu există aceste reglementări? Noi suntem acum într-o perioadă de
criză pentru sănătatea publică. În mod normal ar fi trebuit să avem în stocuri
niște rezerve, inclusiv de echipamente.
Este clar că această criză, pandemia a pus accentele pe foarte multe
probleme, inclusiv pe cea privind stocurile de medicamente esențiale. Pur
juridic, norma în legea cu privire la activitatea farmaceutică există. Ea nu a
fost implementată sută la sută. Poate pentru că este instituită relativ recent
(30.11.2018). Lipsa unor
prevederi clare care să oblige depozitele farmaceutice să dețină anumite
stocuri de medicamente, alte produse farmaceutice și parafarmaceutice ar
constitui o vulnerabilitate prin prisma absenței unei securități farmaceutice
depline.
Acum se lucrează la un proiect nou de Lege în care specialiștii propun să
fie inserată o normă clară cu privire la obligativitatea deținerii de către
depozitele farmaceutice a unui sortiment de medicamente esențiale care să
ajungă cel puțin pentru o lună de zile de activitate. Lista medicamentelor esențiale ar trebui să fie
aprobată de Minister. Asta ar trebui să ne asigure că în caz de stringentă
necesitate nu vom rămâne fără medicamente sau măști, viziere ori halate de
unică folosință în stocuri.
Modul de asigurare „gratuită sau
în condiții avantajoase” a populației cu medicamente și cu produse
parafarmaceutice. Este și aceasta o normă veche, din câte înțelegem...
Noi trebuie să ținem cont că până în 2004, sistemul nostru de sănătate se
ghida după alte principii decât principiile asigurării obligatorii de asistență
medicală. Sistemul sănătății activa după principiile minimului de asistență
medicală gratuită, garantată de stat. De aceea, și Legea din 1993 folosește
sintagma care era în vigoare atunci „minim de medicamente gratuite”. Și acum
avem un minim, dar este altceva decât ceea ce exista până la 1 ianuarie 2004.
Orice pacient are un minim de asistență medicală gratuită, garantată de Constituție.
Însă felul în care este inserată această normă în legea cu privire la
activitatea farmaceutică arată că, de fapt, se referă la fostul sistem, nu la
sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală.
Adică serviciile și medicamentele
gratuite nu sunt chiar gratuite...
Statul Republica Moldova asigură medicamente prin intermediul sistemului de
asigurare obligatorie de asistență medicală. Sunt și excepții, atunci când
persoana nu este asigurată, dar care la fel are acces la servicii sau
medicamente.
Eu am pus problema ca această normă să fie ajustată, pur din punct de vedere juridic și să nu se mai folosească sintagma „medicamente gratuite”, deoarece persoana asigurată plătește direct sau indirect prima de asigurare obligatorie de asistență medicală și ceea ce primește în loc este rezultatul participării sale la asigurarea obligatorie de asistență medicală, dar nu ceva gratuit. În loc de fraze de genul „statul acordă gratuit medicamente”, ar trebui să fie folosite sintagme de tipul „persoana asigurată beneficiază de medicamente conform regulilor asigurării obligatorii de asistență medicală”.
O altă problemă pe care o
constatați este admiterea pe piață a medicamentelor neautorizate de către
Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Pe piața noastră ajung
foarte multe medicamente neautorizate. E o portiță lăsată intenționat?
Este vorba de norma din art.11, alineatul 7 din Legea cu privire la
activitatea farmaceutică, care a lăsat loc pentru interpretări. Această normă nu
este foarte clară și asta poate duce, până la urmă, la probleme, la concurență
neloială și la introducerea pe piață în mod abuziv a unor medicamente
neautorizate. Art.11 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică
stabilește că în cazuri deosebite, cum ar fi epidemiile, catastrofele,
intoxicațiile în masă etc., Agenția Medicamentului este în drept să permită importul
și folosirea în practica medicală a medicamentelor neautorizate în Republica
Moldova. Acest lucru este normal. Acum suntem în epidemie și apare mâine,
poimâine un medicament care este autorizat în toată lumea, iar la noi nu. În
astfel de situații, Agenția Medicamentului ar putea permite utilizarea acestui
nou medicament, deși nu este autorizat încă în Republica Moldova.
Totuși același art.11 prevede că Agenția Medicamentului ar putea permite
importul și folosirea în practica medicală a medicamentelor neautorizate pentru
necesitatea reducerii cheltuielilor pentru achiziții publice de medicamente. În
opinia mea, doar necesitatea reducerii prețurilor de achiziție nu poate
constitui temei pentru a permite importul medicamentelor neautorizate. Acest
lucru trebuie să fie legat doar de o situație de urgență sau de o necesitate
stringentă.
Dar aici este vorba de situați
excepționale, nu este vorba despre o rutină...
Corect, de aceea și legea trebuia să fie mai strictă, să limiteze
posibilitatea introducerii medicamentelor neautorizate numai în situații
excepționale.
Care sunt riscurile pentru o
prevedere formulată atât de larg și, probabil, folosită abuziv?
Eu nu știu dacă este folosită în mod abuziv. Riscul este să nu fie autorizate medicamentele și să stimulăm astfel lipsa interesului pentru autorizare în Republica Moldova. Acesta este cel mai mare risc. La fel există riscul concurenței neloiale. Cineva are intenții să autorizeze, dar cineva nu. Ar mai fi și un risc de coruptibilitate, dacă la acest document s-ar uita un expert în prevenirea corupției cred că ar fi de acord. Norma aceasta nu este clară, pentru că nu este prevăzut cine vine cu inițiativa introducerii pe piață a medicamentelor neautorizate. Cine studiază prețul, dacă noi spunem că vrem să luăm la un preț mai mic, uite-te prețul ar fi prea mare, dacă ar fi un preț autorizat. Norma respectivă ar trebui să fie mult mai clară și ar trebui să limiteze posibilitatea introducerii medicamentelor neautorizate doar în cazuri excepționale.
Domnule Dodon, pe partea de control de stat a activității
farmaceutice, ce nu este clar cu ea? La modul practic, cine se ocupă
de acest control de stat al medicamentului – ANSP sau AMDM?
ANSP se ocupă de controlul de stat în ceea ce privește activitatea unității
farmaceutice. Este cadru legal, așa cum este el. Totul este organizat.
În ceea ce privește controlul calității medicamentelor, altor produse
farmaceutice și parafarmaceutice, acest tip de control trebuie să-l efectueze,
conform Legii cu privire la activitatea farmaceutică, Agenția Medicamentului.
Ar apărea o mică problemă aici, pentru că acesta tot este un tip de control,
iar Legea cu privire la activitatea farmaceutică scrie că Agenția
Medicamentului efectuează controlul conform Legii nr.131/2012 privind controlul
de stat asupra activității de întreprinzător.
La rândul său această Lege nr.131/2012 prevede expres lista entităților
care au atribuții de control, iar Agenția Medicamentului nu este în această
listă. Această contradicție s-a produs probabil urmare a faptului că
atribuțiile de control au trecut de la o entitate la alta, adică de la
Inspecția farmaceutică din cadrul Agenției Medicamentului, odată cu reforma
ANSP.
Acum noi des avem reproșuri din
partea populației că nu avem medicamente
de calitate, ceea ce ar însemna practic – medicamente eficiente pentru
tratament. Există riscul să admitem pe piață medicamente de proastă calitate,
ineficiente, dacă AMDM nu poate să verifice acest lucru?
Din punct de vedere juridic nu sunt carențe în legea cu privire la
activitatea farmaceutică, care ar crea posibilitatea de a introduce pe piață
medicamente necalitative. Aici ține de modul cum se efectuează acest control și
cum se autorizează. Cadrul juridic este bun. Cum se aplică? Nu am verificat
acest lucru. Doar asta pot spune, din punct de vedere juridic, dacă toți ar
respecta legea așa cum este ea, atunci probleme nu ar trebui să avem.
Care sunt ambiguitățile pe care
le-ați constatat la capitolul înregistrare a medicamentelor?
A rămas o normă veche, care spune că de autorizarea medicamentelor se ocupă
Ministerul Sănătății și tot în aceeași lege scrie că trebuie să se ocupe
Agenția Medicamentului. Trebuie să se scrie clar, pentru că cel ce vrea să se
ocupe de activitate farmaceutică să înțeleagă cine este autoritatea competentă,
care autorizează medicamentele.
Am mai găsit și alte probleme, dar ele sunt legate de tehnica juridică, de
modul de exprimare. De exemplu, atribuțiile AMDM trebuie să fie foarte clar
scrise - Agenția Medicamentului în termen de 90 de zile, emite decizia de
înregistrare, neînregistrare, dar nu că doar contribuie la înregistrare. AMDM
este o autoritate publică și ea trebuie să aibă niște reguli de joc foarte
stricte. Mai mult sunt probleme de ordin tehnico-juridic ce țin de modul de
expunere a conținutului legii la capitolul autorizarea medicamentelor.
În general, ce modificări ar
trebui făcute la Legea privind activitatea farmaceutică? Sau e nevoie de o lege
absolut nouă?
Legea din 1993 deja a suferit multe modificări. Textul legii este unul
destul de greoi, sunt foarte multe paralelisme între legea cu privire la
activitatea farmaceutică și legea cu privire la medicamente. Parcă s-ar impune
elaborarea unor norme noi. Există diferite opinii că trebuie să fie o singură
lege, care să conțină și domeniul medicamentului și domeniul farmaciei sau să
rămână două legi separate. Nu e atât de principial. Important să fie delimitat
obiectul, ce conține una și ce conține alta și să se țină cont ce scrie într-o
lege și ce scrie în alta.
Cred că s-ar impune elaborarea unei legi noi pentru activitatea
farmaceutică, deoarece trebuie incluse norme noi care să reducă din idea că
activitatea farmaceutică este pur comercială și ea să fie transformată într-un
serviciu public. Trebuie să fie incluse reguli noi cu privire la activitatea farmaceutică
online, dacă este posibil să fie prestate servicii farmaceutice, inclusiv eliberarea
de medicamente la cererea adresată prin
mijloace electronice. Să fie dezvoltat cadru juridic în ceea ce privește
activitatea farmaceutică, raportul dintre depozitele farmaceutice și farmaciile
comunitare. Toate aceste lucruri trebuie să fie dezvoltate. Nu are rost să fie
modificată legea din 1993. Vor fi prea multe modificări. Cred că trebuie o lege
în redacție nouă.
Domnule Dodon, vă mulțumesc
pentru acest interviu.
Tag: activitatea farmaceutică, lege, oameni
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
27 decembrie, 2023, 18:32
27 decembrie, 2016, 13:05
27 decembrie, 2021, 10:22
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %