Aza Onică: „Viața unui copil născut prematur depinde de specialiști, dar și de echipamentele medicale care-i țin în viață. Și una și alta la noi sunt deficit”

Sursa Foto: Arhivă personală// Aza Onică

Silvia Rotaru

18 noiembrie, 2020, 14:54

Vizualizări: 4555

În Republica Moldova se nasc anual aproximativ 1.500 de copii prematur. Cei mai mulți dintre ei supraviețuiesc, dar e nevoie să le fie create condiții speciale. Sistemul medical public din țară dispune de doar două secții de supraveghere și tratament a prematurilor – una la Institutul Mamei și Copilului și alta - la Spitalul Clinic Municipal nr.1 „Gheorghe Paladi”. Ambele spitale se află în Chișinău, astfel că orice naștere prematură trebuie primită anume aici.

Dacă acest lucru se întâmplă undeva în nordul sau sudul țării, atunci e nevoie de intervenția echipei reanimobile, care are la dispoziție o singură unitate de transport ce ar putea să-i salveze pe micuții născuți cu probleme de sănătate. Sănătate INFO a stat de vorbă Aza Onică, directoarea Asociației Obștești Vitae, care de câțiva ani încearcă să ajute sistemul medical să lupte cu lipsurile în acest domeniu. Pentru că e una dintre femeile care a născut un copil prematur, am întrebat-o care sunt problemele în domeniul neonatologiei prematurilor, cine și cum se poate implica pentru a-i ajuta pe acești copii să supraviețuiască.

Doamna Onică, în 2016 ați creat un ONG pentru susținerea mamelor care nasc bebeluși prematur. Ce v-a determinat să creați o astfel de asociație?

M-a determinat experiența mea personală. Însă nu am venit din start cu ideea structurată că vreau să fac o asemenea organizație și să mă ocup de ceva anume. A fost o decizie spontană. Mai întâi încercam să ajut cu ce pot eu copiii prematuri, apoi am apelat la prietenii mei ca să putem ajuta secția de prematuri de la Institutul Mamei și Copilului. După aceasta am lansat o colectare de fonduri pe Facebook, unde am strâns mai mult de 2 mii de euro. Cu acești bani am cumpărat „cuibușoare” pentru nou-născuți, în care copilul se poziționează corect – cocon-baby. Apoi, am înțeles că ar fi necesar să legalizăm această activitate, pentru că dacă este vorba despre colectare de fonduri, ea trebuie să fie transparentă. Atunci am creat Asociația Obștească pentru prematuri VITAE, din care mai fac parte câteva mame care au născut prematur, dar și medici.

Cât de receptivi sunt oamenii când e vorba de astfel de copii și cine decide să susțină astfel de inițiative, precum a Dvs?

La început am încercat să găsim fonduri pentru a procura lucruri necesare pentru reanimarea nou-născuților. Am obținut un proiect de la Clubul Internațional al Femeilor Moldovei. Cu 5.500 de euro am cumpărat utilaj medical special pentru acești bebeluși. În rest, donațiile le primeam de la companiile farmaceutice. Am organizat diverse iarmaroace cu scopul de a colecta bani pentru secția pentru prematuri de la IMC. Apoi am înțeles că, totuși, nu este suficient doar să strângem fonduri și să cumpărăm lucrurile necesare. Trebuie să colaborăm și cu autoritățile, pentru că sunt echipamente costisitoare și ele trebuie achiziționate de stat, în cantități necesare și de calitatea corespunzătoare. Astfel, m-am gândit că trebuie să cerem și de la autorități.

Ce nu avem noi, în Republica Moldova, pentru acești copii?

Știți, unele lucruri necesare prematurilor nici nu există pe piața din Moldova. Pot să vă spun că, anual, aproximativ 1.700 de bebeluși prematuri sunt practic lipsiți de lucruri elementare pentru ei. Este vorba de scutece, hăinuțe, boxe speciale pentru dimensiunile lor. Noi nu producem absolut nimic pentru prematuri. Asta chiar dacă în fiecare an numărul copiilor prematuri este în creștere.

În 2018 am organizat o conferință pe tema problemelor și provocărilor legate de acest domeniu – nașterea prematură, în colaborare cu Asociația neonatologilor și Avocatul copilului. Am invitat reprezentanți din Ministerul Sănătății, Finanțelor, CNAM, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, dar și medici. Au venit și medici din România pentru a împărtăși din experiența lor. Ne-au povestit cum au construit din donații un bloc nou neonatologic la Spitalul Marie Curie din București, specializat și organizat anume așa cum trebuie să fie un bloc pentru nou-născuți.

Ce ați constatat că se întâmplă în Moldova la acest capitol?

Am constatat mai multe probleme legate de calitatea și utilajul medical pentru nou-născuții prematuri. La noi se cumpără ce e mai ieftin, dar în așa mod noi încălcăm drepturile copilului. Convenția ONU spune că copiii au dreptul la utilaj medical de cea mai bună calitate și acces la toate metodele inovatoare din medicină.

Sunt multe probleme. De exemplu, Serviciul de reanimare pentru bebeluși de la noi nu corespunde practic deloc cerințelor și standardelor în acest domeniu. Mi-al dori foarte mult să construim o secție de reanimare modernă, după toate standardele, însă pentru aceasta e nevoie de resurse financiare importante.

Spre exemplu, noi nu avem în sistemul nostru medical un aparat CPAP, care menține o presiune pozitivă în alveolele pulmonare, permițând un flux de aer, relativ normal. Mai simplu, acest aparat care ajută creierul bebelușilor să se recupereze după hipoxie intra-craniană, în urma unei traume în timpul nașterii sau chiar dacă a suferit o hipoxie în timpul nașterii. E un echipament, care ajută creierul să se răcească și astfel nu se distrug celulele creierului. Acest aparat reușește să salveze astfel o parte dintre celulele creierului. Astfel copilul nu ajunge să sufere de paralizie infantilă.

De asemenea, scutecele și sticluțele pentru alimentarea prematurilor în străinătate se cumpără și se oferă de către spital. Sunt produse care nu se regăsesc în vânzare liberă.

Probleme sunt și cu ambulanțele. Există o singură ambulanță, la IMC, dotată cu toate cele necesare pentru astfel de copii. De câte ori am vorbit despre acest lucru, nici nu mai țin minte, dar nimeni de la minister nu m-a auzit. Încerc să găsesc finanțare de la organizațiile internaționale, dar, în același timp, vreau ca și statul să-și îndeplinească obligațiile.

Dacă, de exemplu, această ambulanță dotată aduce un copil cu probleme de la sud, atunci rămâne neacoperit nordul. Această ambulanță se folosește nu doar pentru un copil prematur, dar și pentru oricare alt copil nou-născut, care are probleme de sănătate. El este pus într-un incubator și adus la Chișinău. Această mașină de salvare este un reanimobil pentru nou-născuți și este dotată cu incubator și cu un sistem de aprovizionare cu oxigen, dar și acest reanimobil deja este uzat.

De câte ar fi nevoie, ca să nu aibă de suferit copiii?

Este nevoie de încă minim două de acest gen. Unul la sud și altul la nord. Însă luând în considerarea că și cel din Chișinău este vechi și aici ar trebui procurat unul nou.

Unde se nasc copiii prematuri în Moldova și dacă am putea extinde acest domeniu?

În acest moment noi avem secția de reanimare a nou-născuților prematuri din incinta maternității IMC, unde avem 18 locuri și secția îngrijiri a prematurilor a IMC cu 40 de locuri și a treia secție este cea de la Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. De asemenea, copiii din raioane sunt aduși tot la IMC și atunci deja este o problemă cu ambulanța. Există riscul de deces, dacă nu sunt aduși la timp.

Asta înseamnă că este nevoie de mai multe secții pentru prematuri?

Ar fi bine să mai existe o secție la sud și alta la nord. De exemplu, se nasc copii cu hipoxie(aport insuficient de oxigen în organism) și atunci, dacă tu îi aduci la Chișinău pierzi timpul. Dar pentru Moldova aceasta este o sarcină foarte mare, pentru că este nevoie nu doar de dotări, dar și de specialiști, care pleacă din țară, pentru că nu sunt plătiți. E nevoie de medici bine instruiți, cu experiență.

Și de specialiști voiam să vă întreb, îi avem?

Sunt, dar puțini, pentru că specialistul trebuie pregătit. Medicii pleacă după absolvire, din cauza salariului. Medicii care lucrează în mai multe locuri sunt epuizați și foarte stresați. Mai mare problema este cu asistentele medicale. Asistenta omul de aur pentru prematuri, ea știe cum să facă toate manipulările pentru prematuri, cum să găsească o venă la prematuri. Dacă o asistentă merge în concediu de maternitate, în locul ei nu are cine veni, dar de o asistentă în reanimarea prematurilor depinde viața copiilor. Au fost și cazuri când nu se reușea să se administreze antibioticele. O asistentă poate avea până la 12 copii în secție și ea este una singură.

Câți bebeluși prematuri se nasc anual, în Moldova?

Conform datelor statistice, în 2019, aproximativ 1.700 de bebeluși s-au născut prematur, iar în 2018 peste 1.900 de copii. Deși numărul copiilor născuți înainte de termen este în descreștere, medicii spun că nașterea prematură rămâne o problemă majoră pentru medicina din Republica Moldova.

Atestați și cazuri de malpraxis din cauza acestor lipsuri despre care vorbiți?

Malpraxisul, în general, este greu de demonstrat în Moldova. Este o temă sensibilă. Sunt sigură că există cazuri, au fost și vor fi, dar atâta timp cât nu avem reglementat domeniul, cine și cum răspunde, malpraxisul va continua. Există o solidaritate între medici din acest punct de vedere. Acum câțiva ani a fost un caz la un spital din Capitală, când a fost adusă o gravidă din regiunea transnistreană. Ea a născut gemene sănătoase, cu un gramaj destul de ok pentru doi bebeluși. La naștere au avut o notă bună, iar apoi au fost transferate în altă secție. Fetele nici nu au ajuns în reanimare, că au decedat. Un copil la un kilogram și 400, atât aveau fiecare dintre cele două fetițe, se consideră deja format. Deci, el poate fi salvat. Mama simțea că bebelușii nu se simt bine, dar i s-a spus că i se pare. Și acesta nu e singurul caz, când mama este neglijată. Instinctul ei de mamă este neglijat. Copiii au murit unul după altul în secție, fără să fi reușit să fie duși în reanimare. Atunci s-a creat o comisie din afara spitalului, care a spus că micuțele ar fi murit subit, dar neoficial, printre medici, se vorbea despre o infecție nosocomială în spital, provocată de nespălatul pe mâini, deci era vorba de igienă precară. A fost un caz foarte straniu, pentru că ambii au murit la scurt timp unul după altul.

Sunt instituțiile noastre medicale asigurate cu medicamentele necesare pentru salvarea copiilor prematuri? De exemplu, avem suficient surfactant?

Da. La capitolul medicamente nu avem lipsuri, dar au fost și situații dramatice. Au fost însă și cazuri când nu era surfactant în spital și acest lucru a avut consecințe grave pentru bebeluși. Neadministrarea surfactantului le afectează pulmonii și ei toată viața sunt sensibili, unii au decedat.

De ce nu era?

Pentru că nu au reușit cu achizițiile. Acum medicamentul este, dar ar fi bine să se țină mâna pe puls, ca el să fie permanent. Mai mult e nevoie de utilaj, care este uzat.

De ce se dezvoltă atât de încet acest domeniu al neonatologiei în țara noastră? Cum credeți?

În general neonatologia în țara noastră a apărut datorită neonatologului Petru Stratulat, care a trecut printr-o asemenea experiență cu fiul său. El a inițiat un proiect prin care a salvat mii de copii născuți prematur. Din 2008, în Moldova au început să se salveze prematurii de la 23 de săptămâni. Adică niște pași s-au făcut. În sistemele de sănătate moderne, acești copii demult puteau fi salvați. La noi lucrurile au fost puse pe roate mult mai târziu. Petru Stratulat a pregătit medici pentru terapia prematurilor. Atunci s-au procurat, prin intermediul proiectelor internaționale tot utilajul medical care este acum în reanimare la IMC.

De aceea este nevoie de foarte multe lucruri. Aceleași mese cu încălzire pentru copii, incubatoare, sisteme de oxigen și alte utilaje adaptate pentru copiii prematuri. Acest utilaj este foarte costisitor. Se ridică la aproape 24 de milioane de lei. Nu zic să cumpărăm tot, dar măcar ceva putem cumpăra. Întotdeauna pentru prematuri s-au alocat cei mai puțini bani.

Noi, cetățenii, ce putem face ca să susținem mamele cu copii prematuri?

Poate nu e atât corect să spun că e nevoie să adunăm bani, dar anume de ei e nevoie pentru a cumpăra cele necesare prematurilor. Eu cred că putem repeta experiența românilor și putem porni o colectare de fonduri pentru a cumpăra majoritatea dotărilor necesare.

Sunteți mama unui copil născut prematur și, probabil, cunoașteți cel mai bine, ce sentimente le încearcă pe aceste femei. De ce fel de asistență au nevoie în acele momente? Ce temeri au?

În primul rând, o femeie care a născut un copil prematur trebuie pregătită psihologic. Un psiholog poate să-i explice mamei cu ce se va confrunta mai departe. Dacă ea este înainte de travaliu, spre exemplu, sau dacă este adusă în spital și este în pregătiri pentru naștere, atunci psihologul îi poate explica că există riscul să nască un copil prematur, să o pregătească despre cum va arăta acest copil, pentru ca atunci când îl va vedea așa mic, să nu intre în șoc. Femeile trec printr-o traumă psihologică atât de profundă și grea, astfel încât consecințele nu întârzie să apară. Noi, ca asociație, am încercat să aducem psihologi voluntari care ar susține așa mămici. Cu părere de rău, nu avem acces în instituție, pentru că se crede că este o concurență. Acolo deja sunt psihologi și noi nu putem interveni.

Vreți să spuneți că în realitate acolo nu sunt psihologi sau dacă sunt, nu se ocupă de acești pacienți?

Da. Eu nu știu cu ce se ocupă. Sunt pacienți care chiar au nevoie de psihoterapie. Psihologul are sarcina lui când este în spital, să vorbească cu pacientul despre un diagnostic cronic, despre depresie, dar și mama unui copil prematur are nevoie de susținere psihologică.

Am încercat să venim cu acest suport, nu ca să facem cuiva concurență, dar să ajutăm. Nu facem asta pentru bani, facem asta drept ajutor pentru aceste mămici. Psihologul nostru de la Asociație a lucrat cu câteva mame. Era o mamă care de jumătate de an se chinuia cu copilul ei în spital. După acea consultație pentru prima dată a dormit liniștită și atunci psihologul mi-a spus că ea nu avea nevoie de un specialist psiholog, ci de un psihiatru, pentru că atât de tare s-a traumat psihologic, încât deja avea dereglări psihice.

Spre exemplu, din propria experiență. Eu nu eram informată și nu știam cu ce mă confrunt, când am născut prematur. Nu știam ce va fi cu mine, cu copilul, ce terapie este necesară. Eu am nimerit într-o situație care era absolut necunoscută pentru mine. Am avut un șoc enorm. Nu eram pregătită să-mi văd copilul doar de un kilogram. Nu suportam să îl văd cu cateter la mâini și picioare, cu aparatul de oxigen.

Nu știam care sunt etapele de criză pentru prematuri, pentru ce se administrează unele medicamente. Eu dădeam întrebări peste întrebări despre ce i se administrează. Fiecare pas, pe care îl face un medic și de ce îl face, ar trebui explicat pacientului, dar la noi în țară, pacientul este privit ca un primitiv. Medicul spune că el a învățat mulți ani și știe multe. Da, este adevărat! Eu respect medicii, dar astăzi oamenii tot vor să știe cum trebuie să procedeze. Trebuie să înțeleagă că oamenii sunt diferiți. Dacă omul întreabă „ce mi-ați dat?”, începe scandalul.

Când putem vorbi despre această pregătire. Ea poate fi pregătită la Școala părinților, mama singură ar trebui să se informeze sau cea mai importantă este profilaxia.

Mama trebuie pregătită din timp la Școala Părinților. Există un program – pregătirea mămicilor, unde la recomandarea asociației noastre s-au inclus câteva puncte. Unul dintre ele este pregătirea pentru nașterea prematură, ceea ce înseamnă informarea mamelor ce trebuie să facă ca să nu ajungă în situații critice. Vorbim despre profilaxia bolilor cronice pe care mama împreună cu medicul le poate monitoriza, despre evitarea stresului și efortului fizic, infecțiilor genitale sau tratarea lor corectă și la timp.

Tații au nevoie de asistență psihologică ca să nu se sperie de copilul născut prematur?

Desigur. Și cu el trebuie să vorbească psihologul, să-i explice prin ce trece mama, să vorbească și el despre ce simte. Sunt multe cazuri de divorț după așa un eveniment în familie, multe mame devin depresive. Copilul prematur este mai sensibil pe tot parcursul vieții și atunci mama se învinovățește pe sine că nu a putut duce o sarcină până la capăt. Pe lângă aceasta ea poate avea diferite reacții, care pot influența negativ relațiile în familie. Și în asemenea cazuri e nevoie de psihoterapie în familie, atât pentru mama, cât și pentru tata.

Doamna Onică, vă mulțumim pentru această discuție.

„În acest sezon am depistat concomitent trei, patru sau chiar cinci virusuri diferite la un copil”. Oxana Turcu, pediatru

„Nouă din zece abuzatori sexuali asupra copiilor sunt persoane din familie sau apropiate acesteia”//Viorica Papuc-Pomană, psiholog

Fața ascună a migrației//„Ne sacrificam și plecăm pentru tine”. Ce nu trebuie sa le spună părinții copiilor, atunci când decid să meargă la muncă peste hotare. Sfaturile psihologului

Tag: copii prematuri, nastere prematura, aza onica, reanimobil, imc, psiholog

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.