Vladimir Bolocan, director AT: „De unde vreți să facem transplanturi dacă oamenii mor acasă, cu convingerea că transfuzia este de la diavol, iar la cimitir sunt îngropați cu tot cu organe?”

Sursa Foto: Facebook// Vladimir Bolocan

Silvia Rotaru

23 martie, 2021, 10:03

Vizualizări: 3849

Pandemia de Covid19 a pus „în așteptare” multe activități medicale, inclusiv procesul și operațiile de transplant. Din păcate, șansele unui pacient din Moldova de a beneficia de un transplant de organe au scăzut dramatic din cauza noului tip de coronavirus. În 2020, aproape nu s-au făcut astfel de intervenții. Chirurgii au reușit doar 5 operații.

Astfel, listele de așteptare pentru transplantul de organe s-au lungit, iar noul director al Agenției Naționale de Transplant afirmă că problema cea mare o reprezintă atât lipsa donatorilor, cât și inexistența unui Program Național de Transplant realist. Vladimir Bolocan a preluat conducerea Agenției Naționale de Transplant în vara anului trecut, după Igor Codreanu, care a condus instituția timp de 10 ani.

Domnule Bolocan, sunteți de mai bine de 6 luni directorul Agenției de Transplant. Ați preluat conducerea într-un an pandemic. Cât de mult afectează Covid-ul dezvoltarea serviciilor de transplant în Moldova?

Anul trecut a fost o perioadă de ruptură în activitatea Agenției. Domnul Igor Codreanu a plecat în mai și interimatul a fost ocupat de domnul Dorian Visterniceanu, șeful Direcției sisteme informaționale, care s-a ocupat mai mult de problemele tehnice ale Agenției.

Când am venit în funcție, se rezolvau problemele tehnice legate de funcționarea sistemului informațional, care trebuie să permită interconexiune și cu banca de țesuturi, și să genereze rapoarte, etc. Când am venit, mă așteptau multe demersuri, pentru instituirea grupului de lucru care să elaboreze noul Program Național de Transplant. În plus, am găsit multe cereri pentru autorizarea instituțiilor de colectare a celulelor hematopoietice din cordonul ombilical. Am reușit, practic, să autorizăm 80 la sută dintre maternități pentru aceasta.

O altă problemă era activitatea de transplant, care era pusă pe pauză din cauza situației pandemice. Avem o problemă mare la noi în țară și ea este în donatori. Din păcate este foarte complicat pentru un pacient care are nevoie de transplant să beneficieze de un organ donat. Donatori în moarte cerebrală, mai ales, în condiții de Covid, practic, nu avem.

Câte intervenții au fost planificate anul trecut și câte ați reușit să faceți, de fapt?

S-au planificat, așa cum este scris în Programul Național, pentru transplantul de ficat – 15, dar s-au făcut doar 2. Pentru transplantul de rinichi s-au planificat 30, dar s-au realizat 3. În total, anul trecut am realizat doar 5 transplanturi. Cele de rinichi au fost realizate în ianuarie-februarie 2020, unul de ficat în martie și altul în octombrie. În rest, activitatea a fost sistată din cauza Covid-ului.

Ce transplanturi nu ați reușit să faceți defel în 2020?

De cornee. Acum lucrăm cu lista de așteptare pentru transplantul de cornee. Unii pacienți nu răspund la telefon sau au telefonul deconectat. Acum insistăm ca să avem datele de contact și ale rudelor. Spre exemplu, înainte de Revelion ne-a sunat pacientul că vine cu dosarul ca să se înregistreze pentru transplant și cu 2 frați care sunt dispuși să doneze rinichi pentru el. După sărbători am sunat pacientul, însă telefonul era deconectat. Am sunat rudele și ne-au spus că a murit.

Să înțelegem că cea mai mare problemă în realizarea operațiilor de transplant este lipsa donatorilor?

Da. Este cea mai mare problemă peste tot în lume. Dacă rezolvi normativ, psiho-pedagogic, religios această problemă, atunci transplanturile merg pe bandă rulantă. Noi trebuie să educăm mai întâi societatea noastră, pentru că oamenii în continuare cred în mituri.

Ce presupune să rezolvăm normativ? E nevoi de modificări la anumite acte normative?

Noi avem o lege, dar care nu stipulează clar lucrurile. Și Procuratura și Departamentul de prevenire a traficului de ființe umane a solicitat să aducem puțină claritate în această lege, ca să nu apară interpretări eronate. Trebuie să fie scris clar că acest pacient este un potențial donator de organe și țesuturi.

Au avut alternative pacienții? Dacă nu s-au putut face în Moldova transplanturi de ficat ori rinichi, ce-au făcut? Cum s-au descurcat?

Pacienții care au nevoie de transplant renal, preponderent, sunt la dializă. Pacienții care au nevoie de transplant hepatic sunt diferiți. Fie că sunt cu ciroze hepatice, după o hepatită B, C, D, fie că sunt după hepatite etanolice, fie sunt pacienți cu adenocarcinom-hepatic.

Aici este o altă problemă. Pacientul este diagnosticat cu adenocarcinom-hepatic Her 2 negativ, care nu răspunde tratamentului cu herceptină. Dacă se întâmplă așa, imediat trebuie trimis la Agenția Națională de Transplant și pus pe lista de așteptare pentru transplant de ficat.

Se face acest lucru?

Nu. Nu se face. Știți de ce? – De atâta. Nu există o procedură legală. Este nevoie de o „hârtie” oficială în care să fie scris că ei trebuie să ajungă la Agenția Națională de Transplant. Echipele chirurgicale de transplant atât renal, cât și hepatic, sunt foarte bine școlite la noi. Sunt tehnici de transplant care se aplică în chirurgia, fie a ficatului, fie a rinichiului, care pot permite rezolvarea problemei de sănătate fără efectuarea transplantului. Pentru asta, pacientul trebuie analizat de aceste echipe.

Chirurgii de transplant și cei de la chimioterapie trebuie să lucreze în unison. În acest moment nu există o conlucrare între Institutul Oncologic și Agenția de Transplant.

Spre exemplu, în luna ianuarie un pacient a ajuns cu adeno-carcinom gigant. Fiica era de acord să doneze din ficatul ei. Adeno-carcinomul a dat metastaze. Dacă se acționa mai devreme, puteam salva pacientul. Greșeala a fost a pacientului că s-a adresat târziu. Când s-a adresat, s-a mers pe metoda clasică, chimioterapie și altele. Tumora a crescut, plămânii fiind aproape, nu poți să faci nimic.

Care era calea corectă?

Calea corectă este ca în fiecare instituție medicală din Republica Moldova să existe un coordonator de transplant. Așa cum este protocolul infecțiilor respiratorii la copii, așa trebuie să fie un protocol național în care să se scrie că dacă pacientul are diagnosticul 1, 2 sau 3 sau este eligibil pentru un transplant și să fie indicat numărul de telefon al Agenției Naționale de Transplant.

Asta ar trebui să vadă medicul de familie că acest pacient are acest diagnostic și există alternative...

Sunt de acord. Mie îmi pare rău de medicii noștri de familie. Noi le-am aruncat prea multe pe umeri.

Domnule Bolocan, câți pacienți au mers în străinătate să facă transplant de organe din cauza că aici aceste intervenții au fost sistate sau nu se fac?

În acest moment în baza de date sunt înregistrați 187 de pacienți, care sunt încadrați în Programul Național de Transplant și beneficiază de tratament imunosupresiv. Dintre aceștia 28 au fost transplantați în străinătate. Acum avem 9 persoane, pe care trebuie să le introducem în baza de date. Ei au fost transplantați în anul 2020 peste hotare și s-au întors acasă. Acum noi trebuie să îi introducem în baza de date pentru a primi tratamentul imunosupresiv.

De la începutul activității ANT avem 56 de transplanturi hepatice realizate, însă doar 44 de pacienți mai sunt în viață.

Pentru transplantul renal - 118 pacienți transplantați, dintre care 92 în Moldova și 26 în străinătate. 4 au decedat la diferite etape.

De asemenea, avem înregistrați în baza de date 12 copii, care au fost supuși transplantului de organe și care acum se află peste hotare. Ei nu primesc tratament în Moldova.

Transplant de cornee – 211 intervenții efectuate în Moldova.

Câți oameni avem acum în lista de așteptare și pentru ce fel de transplant?

Pentru ficat avem în lista de așteptare 28 de pacienți. Și chiar dacă am avea 40 de pacienți, statul va acoperi cheltuielile pentru astfel de intervenții. Problema nu este nici în bani, nici în medici, problema este în donatori.

În lista de așteptare pentru transplant de rinichi sunt 43 de pacienți, dar eu cred că trebuie să fie vreo 700.

De ce?

Noi, în Republica Moldova avem în jur de 865 de pacienți care fac dializă. Dintre ei, aproximativ 700, alții spun minim 400, ar fi eligibili pentru transplant. Pentru că există anumiți factori de risc care împiedică realizarea unui transplant, asta înseamnă că putem pierde acest pacient. Cu dializă pacienții trăiesc mulți ani.

Dacă facem un calcul matematic, o procedură de dializă costă 1.600 de lei. Un pacient face în jur de 12 proceduri pe lună, și 144 pe an. Astfel, statul cheltuie pentru un singur pacient peste 230 de mii de lei. Un transplant renal costă un milion de euro.

Cornee – sunt 126 de pacienți în lista de așteptare.

Apoi sunt urgențele medicale. Fie că este vorba de arsuri, de traumatisme, de alte lucruri. De exemplu, când se fac protezările de șold sau de genunchi, capurile de os se utilizează pentru grefe de os la anumite intervenții chirurgicale, pe care acum le colectăm. Suntem în procedură de discuție cu CNAM-ul să ne spună care sunt instituțiile medicale pe lângă Spitalul de traumatologie care sunt autorizate sau au contracte cu CNAM-ul și realizează operații de protezare de șold. Să-i autorizăm, cel puțin, pentru prelevare.

Ați spus că ați autorizat 80% dintre maternități pentru prelevarea de celule din cordonul ombilical. Pe cine anume ați autorizat și dacă doar pentru astfel de celule ați dat autorizație?

Repromed-ul a fost autorizat pentru colectarea celulelor stem. Acum suntem în procedură cu Spitalul internațional Medpark. Pentru aceasta e nevoie de specialiști pregătiți, de condiții. Clinica Familia este autorizată și vrea și Extramed-ul. De asemenea, Institutul Mamei și Copilului, Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”. Ele sunt autorizate doar pentru colectarea celulelor stem și este decizia părinților ca să stocheze aceste celule. Sunt și niște cauze financiare pentru acest serviciu, probabil. Noi nu monitorizăm acest lucru, ci ca procedura să fie una legală.

Noi avem doi agenți economici privați, o bancă privată de celule stem pe teritoriul Republicii Moldova – Alfabiobank și – Milhord, dar banca de celule se află în România. Le eliberăm anual autorizație de export pentru celule hematopoetice din cordonul ombilical și ei le stochează peste hotare. Acești doi agenți economici sunt autorizați și de Agenția Națională de Transplant.

Dar statul și-ar putea permite o bancă de celule stem?

Statul și-ar putea permite multe. Pentru asta vii cu planificarea bugetară și faci lucrurile să se întâmple. Începem cu Programul național nou și în cadrul acestui program vom discuta și acest subiect. Cât este de rezonabil și cost-eficien? Sunt lucruri care trebuie făcute apriori.

Știți câți pacienți au murit din cauza complicațiilor provocate de disfuncțiile renale sau ale ficatului din cauză că nu au avut acces la servicii medicale sau nu au putut beneficia de transplant în această perioadă pandemică?

Datele sunt la Agenția de Sănătate Publică și ele se raportează la 1 aprilie. Noi nu avem așa o statistică. Noi am putea avea aceste date, dacă am avea o persoană care să sune pacienții. Așteptăm datele de la toate spitalele raionale.

Câte refuzuri din partea familiilor pentru a dona organe ați înregistrat anul trecut? De ce sunt reticenți oamenii?

Anul acesta am avut 2 refuzuri. Anul trecut au fost 3 refuzuri odată cu venirea mea în funcție. Dar cu siguranță că până la mine au mai fost. Ei cred că o piedică e Biserica, care nu promovează și chiar îi sfătuiește pe oameni să nu doneze organe. Apoi, oamenii, probabil ar trebui să se uite mai puțin la seriale turcești, unde arată că transplantul de organe înseamnă trafic de organe.

În anul 2019, Moldova și România au semnat un acord de colaborare, care permite schimbul de organe. Ați reușit să puneți și în practică acest acord? Au mers specialiștii noștri pentru schimb de experiență în România?

Acordul dintre Republica Moldova și România privind schimbul de organe s-a oprit la definitivarea procedurii de export sau de schimb de organe. Noi suntem un stat extra-comunitar, nu facem parte din UE, iar România este un stat UE și trebuie să respecte anumite reguli în acest domeniu. Există anumite carențe de ordin legal, care trebuie ajustate, atât în Moldova, cât și în România. România nu face parte din rețeaua europeană de schimb de organe, nu a atins încă performanța numărului de transplanturi și donatori, pentru a fi inclusă. A fost semnat doar un acord de colaborare ca împreună să creăm o rețea Moldova-România. Ca, ulterior, să fie integrată în Europa.

De asemenea, este nevoie de interconectarea sistemelor noastre informaționale, încât să existe acces la listele de așteptare. Aici ar fi nevoie nu doar de un acord între agențiile de transplant, dintre Guvernele Moldovei și României, ci și de un acord dintre Ministerul Sănătății din Moldova și din România. Nu exclud că ar trebui și un amendament la Acordul semnat între Guvernul de la Chișinău și cel de la București. Medicii noștri merg permanent în străinătate pentru schimb de experiență. În pandemie nu s-a mers, pentru că așa a fost în toată lumea. Nici congrese nu au fost.

Din statisticile pe care le-am văzut, din an în an avem mai puține transplanturi. Spre exemplu, dacă în anul 2018 au fost realizate 11 transplanturi de ficat, în 2019 – doar 7, deși programate au fost 14. Transplanturi renale, nici jumătate nu s-au făcut anul trecut din 30 programate(realizate 7). Ce explicație aveți și ce strategie v-ați făcut ca să faceți transplantul mai bine văzut în Republica Moldova?

Strategia de bază este că atunci când faci un document să nu fie fantasmagoric, dar realist. De ce zic fantasmagoric? Pentru că numărul programat de transplanturi, având o Agenție de Transplant atât de tânără, neavând încă bine puse la punct toate aspectele legate de educație, instruire, de dezvoltarea rețelei de clinici, neavând dezvoltată și educată societatea medicală, în privința morții cerebrale ca fenomen și concept, nu poți să-ți faci planuri grandioase.

Dacă cineva s-a gândit că vom găsi ficat, realitatea a arătat că nu este atât de simplu. Noi, în RM am putea face 100 de transplanturi hepatice pe an, dar de unde luăm organul, în condițiile în care trăim în societatea în care se crede că religia interzice transplantul. De unde să luăm organe, când există oameni care spun că transfuzia de sânge este de la diavol? Poate acest program era actual, dacă eram în anul 2027-2032.

Este necesar să definitivăm conceptul de moarte cerebrală. Acesta trebuie studiat încă de pe băncile Universității, să fie predată la cursurile de perfecționare ale medicilor anesteziști, reanimatologi, din ATI. Trebuie să vorbim despre moarte cardio-circulatorie controlată și necontrolată. Adică să pregătim și medicii pentru asta, ca să înțeleagă toate aceste noțiuni. Ei nu își pot da seama dacă este vorba despre acest caz, dacă nu se vorbește despre el. Poate nerealizarea deplină a acestui program a făcut ca oamenii, care cunosc domeniul transplantului, să spună că noi trebuie să educăm societatea. De asta s-a pornit ideea, înainte să vin aici, să găsim soluții pentru a educa societatea, pentru a accepta ideea de donare de organe. Cred că puțin am mers prea înainte cu acest program atât de grandios.

Trebuie să trecem de la referate și conspecte la lucruri practice.

Dintre toate câte au fost planificate să fie realizate în cadrul Programului Național de transplant în anii 2017-2021, ce s-a îndeplinit și ce nu? Agenția își propunea să sporească numărul transplanturilor renale cu 60%. Anul acesta ar trebui să realizăm 50 de operații de transplant de rinichi. Mai e posibil să atingem acest obiectiv?

Posibilități pentru atingerea acestor obiective, noi, ca sistem, le avem. Problema este în oameni, care sunt reticenți față activitatea de transplant. Trebuie să începem cu începutul, cu campaniile de informare. Lucrurile acum se mișcă foarte greu, plus noi nu putem face nimic fără acordul Ministerului Sănătății.

Ce aveți în vedere?

Noi suntem strict în supunerea Ministerului Sănătății și toate actele ce țin de activitatea noastră sunt eliberate de către Ministerul Sănătății și trebuie semnate, fie de ministru, fie de secretarul de stat responsabil de domeniu. Când era doamna Tatiana Zatâc singură erau foarte multe acte de semnat și trebuia să așteptăm. Acum vom conlucra cu domnul Igor Curov, el este responsabil de domeniu.

La ce etapă sunteți cu elaborarea următorului program național de transplant?

Din luna noiembrie discutăm despre elaborarea următorului program de transplant. Ne propunem să fie unul realist. Ne-am propus să lucrăm asupra greșelilor. Programul Național, care încă este în vigoare, este foarte bun din acest punct de vedere. Ne deschide ochii și ne arată unde sunt carențele sistemului medical, ale societății. Poate acesta nu va fi atât de pompos și nu va cuprinde atâtea intervenții. Am transmis Ministerului Sănătății scrisoarea noastră cu referire la grupul de lucru. Respectiv, trebuie să primim din partea Ministerului ordinul privind formarea acestui grup de lucru, ulterior ne vom întruni și vom lucra la noul Program.

În 2019 au fost autorizate 3 Spitale Raionale – Ungheni, Hâncești și Orhei, pentru desfășurarea activităților de prelevare de țesuturi de origine umană. Tot atunci au fot pregătite proiectele privind dotarea Spitalului Clinic Republican Bălți și Spitalului Raional Cahul pentru fortificarea Centrelor de Prelevare Nord (Bălți) și Sud (Cahul). La ce etapă suntem?

Dintre aceste spitale, doar cel de la Hâncești ne-a anunțat despre un pacient potențial donator în moarte cerebrală.

În ceea ce privește dotarea, menținerea pacientului se face în cadrul secției de terapie intensivă. Este Hotărârea de Guvern în care se stipulează câți banii oferă CNAM-ul pentru această instituție. Sunt anumite tarife stabilite.

Ceea ce înseamnă că spitalul, fiind autorizat pentru detectarea pacientului, obligatoriu are și secție ATI, capabilă să organizeze întreg procesul. Există mai multe etape de stabilire a morții cerebrale. La prima etapă este ceea ce se face în raion. Acolo se constată conform protocolului că pacientul este în moarte cerebrală. Ulterior, după ce se raportează acest lucru către noi, pacientul trebuie preluat într-o instituție de ordin terțiar. Acestea sunt fie Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, fie Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”. Diagnosticul de moarte cerebrală se confirmă când se face angiografia.

Fiecare dintre aceste spitale are o echipă, care este responsabilă să preia acest pacient din raion.

La Bălți și la Cahul, secțiile de terapie intensivă sunt pline acum. Noi aveam în plan să autorizăm aceste spitale, pentru ca să ne ofere potențiali donatori în moarte cerebrală, dar și pentru prelevare de țesuturi, pentru că au un flux mare de pacienți. Ei au capacități tehnice, pentru menținerea unui pacient în moarte cerebrală. Acum nu putem face acest lucru, întrucât atât secția TI de la Cahul, cât și cea de la Bălți este plină cu pacienți Covid. Noi ar trebui să scoatem din circuit vreo 6 medici din aceste instituții, ca să-i instruim la capitolul legislativ, procedurile operaționale și alte aspecte. Practic acest lucru, în acest moment, este exclus. Avem nevoie de minim 6 luni pentru pregătire și instruire pentru a le da autorizație. Noi nu ne permitem să luăm medicii din terapie intensivă acum. Nu este rezonabil.

De câți bani este nevoie pentru ca toate cele 5 centre să funcționeze și au fost sau nu oferiți bani pentru dezvoltarea lor?

Ele sunt dotate. Dacă vă referiți la faptul că coordonatorul de transplant trebuie să mai primească bani. Da, eu sunt de acord. Activitatea noastră este mai mult voluntară, decât financiar motivată. Poate și acesta este un motiv, de ce specialiștii nu vor să se implice. Au obosit să facă lucrurile gratuit. Toate agențiile statului prestează servicii contra cost. Agenția Națională de Transplant face evaluările dosarelor gratuit, autorizează instituții private – gratuit. Toată munca cu dosarul pacientului, deplasarea la instituție, evaluarea specialistului, evaluarea instituției se face gratuit. Nu suntem noi singura agenție care face totul gratuit și voluntar. Da, noi primim salarii, dar Agenția de servicii publice tot primește salarii, dar ei încasează și bani de la buget. Noi nu aducem la buget nimic. Voluntariatul pe care îl fac coordonatorii de transplant îi obosește. Este complicat să lucrezi cu oamenii, să-i convingi ca ei să doneze aceeași rectină.

Cine trebuie să-i plătească pe acești coordonatori pentru munca suplimentară, pe care o fac?

Ei primesc salariu de la instituția unde sunt angajați. Eu mi-aș fi dorit ca acești coordonatori să poată fi finanțați prin intermediul Programului Național de Transplant. Astfel, Agenția să-i achite pe acești coordonatori, inclusiv, să-i angajeze și să le plătească salarii pentru activitatea pe care o fac. Respectiv, eu ca manager, evaluând performanțele fiecăruia, deja am instrumentul că cel care nu prezintă performanță primește mai puțin, cel care oferă performanță primește mai mult. Asta și înseamnă evaluarea performanțelor. Nu am această pârghie. În Programul Național de Transplant nu este indicat că se va construi rețeaua națională de coordonatori care vor fi achitați pentru activitatea de transplant.

Ce buget are Agenția pentru 2021?

Programul de transplant este finanțat direct de către Ministerul Finanțelor, adică din bugetul public. Pentru anul acesta avem aceleași tarife ca și cele de anul trecut – pentru un transplant se oferă un milion de lei. Respectiv, dacă avem 20 de transplanturi de ficat avem 20 de milioane de lei. Transplanturile se efectuează la Spitalul Clinic Republican, după efectuarea transplantului, are loc validarea cazului de către Agenția de Transplant, noi transmitem informația la MS, iar Ministerul către Ministerul Finanțelor. Astfel, SCR primește acel milion de lei ca să compenseze cheltuielile, pe care le-a avut pentru efectuarea transplantului. Așa este procedura. Agenția de Transplant primește bani în cont numai pentru salarii și pentru a achita serviciile de întreținere a Agenției.

Chiar de la începutul pandemiei aveam o curiozitate, dacă pacienții din terapie intensivă infectați cu SARS-CoV-2 sunt potențiali donatori de organe?

Pacientul cu Covid nu poate fi donator, deoarece el moare în secțiile de ATI din cauza infecției. Ei decedează din cauza unei disfuncții poliorganice. Din start organele lor sunt moarte. Rămâne deschisă ideea prelevării de țesuturi, dar nu avem experiența asta. Nimeni nu ne poate confirma sau infirma că noi putem utiliza țesuturile de la acești pacienți.

Domnule Bolocan, ce facem cu transplantul cardio-pulmonar? Va putea sau nu fi realizat în Republica Moldova?

Pentru transplantul cardio-pulmonar ne trebuie echipă. Cel mai mare risc acum în Republica Moldova este că noi pregătim specialiștii și ei pleacă. Poți pregăti 5 specialiști în transplant, dar ei pleacă. Asta nu înseamnă că nu mai pregătim specialiștii, ci îi pregătim chibzuit. Pregătirea trebuie să înceapă de pe băncile facultății.

Institutul de Cardiologie a construit în 2018 o sală de chirurgie cardiovasculară nouă. În 2020 a achiziționat un angiograf nou. Ei au toată tehnica necesară. Ceea ce înseamnă că nouă ne rămâne doar să pregătim specialiști și să avem donatori.

La ce etapă suntem cu dezvoltarea Băncii de țesuturi?

Banca de țesuturi, pe care o avem în prezent la Spitalul de Traumatologie, este depășită. Trebuie să fie o entitate, precum e Agenția de Transfuzie a Sângelui. Banca de țesuturi nu trebuie să lucreze cu rulaj curent. A venit faci, nu a venit, nu faci. Trebuie să ai țesut în stoc.

Anul acesta vom continua să îmbunătățim sistemul nostru informațional, care ne va permite să monitorizăm stocurile de țesuturi în Banca de țesuturi, ca să vedem ce avem, ce nu avem. Acum avem foi. Vrem totul să fie digitalizat.

Totuși, păstrăm acum țesuturi?

Nu. Ceea ce avem este absolut zero cu ceea ce ar trebui. Piele nu avem deloc, os lung nu avem, cornee nu avem. Ceea ce trebuie să existe nu avem deloc, pentru că nu avem cadavre. Oamenii mor acasă. Și ei sunt duși direct în frigiderul de la Cimitirul Doina. Ei nu trec nici prin medicina legală, nici prin spital. Decesele în spital sunt toate Covid. Dacă sunt, nu avem ce dona sau nu există nimeni să vorbească cu rudele despre o potențială donare. De asta am rămas fără țesuturi.

Spre exemplu, Doamna Cornelia Guțu-Bahov– șefa ATI de la Sfânta Treime, se ocupă de pacienții cu Covid. Ea este coordonatorul nostru, dar nu poate să lucreze acum cu noi. Este în focar zi de zi.

În 2018, Domnul Codreanu vorbea despre un studiu de fezabilitate privind transplantul de măduvă. Avem posibilitatea pentru dezvoltarea domeniului? S-au găsit banii necesari?

Ceea ce ține de transplantul de măduvă, nici Ucraina nu are astfel de domeniu. Noi putem dezvolta serviciul și-l putem face unul regional. Odată ce ești primul, ai șansa să vină toți la tine. Proiectul de fezabilitate s-a făcut. Calculele aproximative s-au făcut. Problema este de unde găsim bani.

De câți bani este nevoie?

De 21 de milioane de lei. Asta în cazul în care vorbim despre acel spațiu de la Institutul Oncologic, care poate fi transformat într-un centru de transplant de măduvă. Acești bani ne-ar ajunge pentru a crea boxe sterile, filtre hepa, echipament de colectare a măduvei, programarea consumului de filtre. Trebuie să existe planificare. Paralel cu asta, e nevoie să fie creată Banca cu celule de măduvă osoasă. Dacă am putea începe acest proiect în 2022, atunci în 2027 am putea să-l finalizăm.

Cât de necesar este un astfel de transplant pentru pacienții din Moldova?

Atâta timp cât în Moldova sunt copii care suferă de diverse forme de cancer, care pot fi tratate prin transplant de măduvă, serviciul trebuie dezvoltat. Din păcate, părinții, din cauza că trăiesc în Republica Moldova și nu au posibilități financiare, sunt lipsiți de dreptul de a-și salva copiii.

Ați reușit să aveți vreo întrevedere cu responsabilii din sănătate ca să discutați subiectul transplantului în Moldova?

Da. Cu fosta ministră de la sănătate – Viorica Dumbrăveanu am avut o singură discuție telefonică. Restul problemelor le-am discutat cu Direcția asistență medicală spitalicească și cu secretarul de stat. Eu am stabilit toate lucrurile cu Domnul Alexandru Holostenco.

Cât de prioritar este domeniul pentru responsabilii din sănătate?

Dacă comisia sănătate din Parlament a pus compartiment aparte despre transplant, dacă strategia de Sănătate, care a fost dezbătută de Minister, are un capitol despre transplant, înseamnă că sigur este o prioritate pentru sistem. Buba nu este sus, mă refer la nedorința de a face ceva. Lucrul nostru depinde strict de donatori. Nimeni nu ne împiedică să facem intervențiile. Atâta timp cât noi nu avem donatori, nu putem face nimic.

Sunteți farmacist de profesie. Ce vă leagă de domeniul transplantului?

Nu sunt doar farmacist. Toată perioada de când am absolvit USMF m-am perfecționat. Am învățat mai multe lucruri. Și despre medicamente, management medical, legislație, răspuns umanitar în dezastre, epidemii și alte lucruri. Eu, personal, am considerat că este timpul să aplic cunoștințele mele pentru a ajuta medicina din Republica Moldova.

Eu am niște viziuni ale mele, și nu din motivul că sunt orgolios și vreau să mi le impun, dar care cred că vor ajuta. La vârsta de 15 ani, când am mers la Colegiul de medicină și am devenit membru al Sindicatului Sănătatea, am spus că niciodată nu voi permite ca cineva să arunce cu gunoi în colegii mei. Această nedreptate, care venea zi de zi în adresa medicilor, fără a intra în esența problemei și a cauzei ei, în acele clipe, eu am considerat că este momentul să schimb activitatea mea din domeniul privat și să-mi aplic cunoștințele în acest domeniu.

Dvs sunteți membru de partid? De ce ați făcut campanie electorală pentru primarul – Ion Ceban? Ce vă leagă de PSRM?

Nu, nu sunt membru de partid și nici nu voi fi. Pe mine mă leagă personal ceva de Ion Ceban, nu de PSRM. Istoria a început cu o tentativă a unui agent economic, care a luat în arendă un teren lângă casa unde locuiesc și a primit permisiunea să construiască ceva. În realitate, proiectul nu s-a justificat. În acel moment eu am apelat la Ion Ceban. Atunci el nu era primar, ci deputat. El s-a implicat și ne-a ajutat cu documentele pentru judecată. Asta mă leagă de el. Eu sunt o persoană directă și am spus: „Da, eu îl susțin” și l-am susținut. Și nu mă ascund după deget. În viitoarea campanie, dacă mă va ruga, am să-l susțin din nou pe el.

Domnul Bolocan, vă mulțumim pentru acest interviu.

Sofia Alexandru: „În Republica Moldova, tuberculoza se tratează și online”

„Cineva, poate, crede că vindem organe...”. Interviu cu Adrian Hotineanu, chirurg specializat în transplant de ficat

Directorul Centrul Național de Transfuzie a Sângelui: Ne propunem diverse bonusuri pentru donatorii de sânge: abonamente la sălile de sport, la teatru, minute pe telefonul mobil sau mai mult internet

Tag: vladimir bolocan, agentia de transplant, program national de transplant

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.