„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Sursa Foto: zdg.md

Elena Cioina

29 martie, 2024, 10:16

Vizualizări: 3006

Republica Moldova a înregistrat în acest an 19 cazuri de rujeolă, dintre care 12 - în ultimele două săptămâni, printre refugiații din Ucraina, cazați la un centru de plasament temporar din Chișinău.

Autoritățile din sănătate spun este primul an când avem un număr atât de mare de bolnavi de rujeolă, Republica Moldova fiind declarată deja de mai mulți ani „țară liberă de rujeolă”. Specialiștii în imunizări spun că Moldova se află în acest moment „pe muchie de cuțit”, întrucât este înconjurată de țări cu o incidență înaltă de îmbolnăviri de rujeolă, dar și din cauză că rata de vaccinare a copiilor împotriva acestei boli este sub nivelul care poate oferi protecție colectivă. Cel mai mare risc pentru Moldova, spune Nicolae Furtună, șeful Direcției boli transmisibile la Agenția Națională pentru Sănătate Publică, este ca rujeola „importată” să se răspândească printre localnici.

Domnule Furtună, Republica Moldova este țară declarată liberă de rujeolă de către OMS. Ne mai putem considera astfel în acest moment, când sunt confirmate mai mult de 10 cazuri de rujeolă?

Da, ne mai putem considera țară liberă de rujeolă. Există un algoritm stabilit de către Organizația Mondială a Sănătății, care spune când o țară este sau nu este liberă de rujeolă. În acest moment, noi vorbim despre cazuri de rujeolă importante, adică aduse din altă țară. În acest caz Moldova păstrează statutul de țară liberă de rujeolă, rubeolă și rujeolă congenitală indigenă. Altfel spus, cazurile de rujeolă au fost aduse din afară și nu au apărut la localnicii de aici, din Republicii Moldova. Noi păstrăm acest statut, dar suntem pe muchie de cuțit.

De ce suntem pe munchie de cuțit?

Pentru că noi suntem o țară care ne aflăm într-o regiune afectată de rujeolă. Suntem într-o regiune, unde se înregistrează foarte multe cazuri de rujeolă. Haideți să luăm România, ei au deja sub 9.000 de cazuri de rujeolă înregistrate și deja 9 decese provocate de această boală infecțioasă. Ce contact avem noi cu România? Nu trebuie să-l explic, probabil. Noi avem oameni de afaceri, studenți, cetățeni care au cetățenie dublă și care au acolo imobile, merg în vizite la rude, merg la cumpărături, la concerte, la spectacole, la odihnă, etc și revin ulterior în Republica Moldova.

Deci comunicarea noastră cu România este una extrem de intensă. Și riscul de import a rujeolei este și el destul de mare. Noi deja avem cazul unui copil, cu vâsta de 5 sau 6 luni, care s-a aflat la tratament în Brașov și s-a infectat acolo de rujeolă. Avem alt copil, deja elev de liceu, din Ialoveni care a fost în contact cu o rudă venită din România.

Apoi, avem situația din Ucraina. Și acolo sunt cazuri de rujeolă și ele nu sunt deloc puține. A adevărat că ele nu sunt toate raportate din cauza războiului. Dar rujeola acolo există. Mai avem țărle din Caucaz - Armenia, Georgia, Azerbaijan, care tot au bolnavi de rujeolă. În Federația Rusă este rujeolă în acest moment, inclusiv în țările Uniunii Europene sunt înregistrate cazuri de rujeolă. Deci suntem înconjurați de rujeolă din toate părțile, prin urmare există surse de unde să ajungă și la noi. Și aceasta este doar o parte a problemei.

Și noi cum îi facem față? Dacă îi facem, bineînțeles.

Noi importăm aceste cazuri pe un fundal nesănătos de acoperire vaccinală. Dacă, potrivit programului național de imunizări ar trebui să avem o acoperire vaccinală de 95%, în cazul rujeolei avem vaccinați sub 90% dintre copiii care trebuie imunizați împotriva infecției. E un fundal tocmai potrivit pentru răspândirea infecției.

De exemplu, anul trecut noi am imunizat aproximativ 86% dintre copiii care trebuiau să primească acest vaccin. Asta înseamnă că aproximativ 14 copii din 100 nu sunt vaccinați sau 140 dintr-o 1000, sau 1.400 din 10.000 de copii nu sunt vaccinați împotriva rujeolei, aici în Republica Moldova, pe fiecare cohortă de vârstă. Vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului se face, conform calendarului de imunizări obligatorii, la vârsta de 1 an, apoi la 7 și apoi la 15 ani, dacă vrem să ne protejăm de această boală. Și dacă luăm câteva cohorte, avem aproximativ 60% din populație neprotejată împotriva acestei infecții.

Asta e media. Dar dacă luăm unele regiuni, cum sunt regiunea transnistreană, autonomia găgăuză, Municipiul Bălți, indicatorii de acoperire cu vaccinuri sunt și mai mici. Adică ăsta este un teren ideal pentru răspândirea rujeolei.

Domnule Furtună, acum, deoarece avem confirmate atâtea cazuri, chiar și de import, în Municipiul Chișinău, cât de mare este riscul ca rujeola să se răspândească virulent și în populația locală?

Nu știu dacă sunt gata să dau o apreciere ponderală, punctuală, cât de mare este riscul, dar am să zic că este mare. De ce? Pentru că persoanele care s-au infectat nu au stat izolate într-o capsulă sau nu au contactat cu nimeni. Ele au mers la centre comerciale, au mers în transport public, au mers la magazinul alimentar, au comunicat și au contactat cu populația noastră. Deci, persoanele au avut frâul liber să se deplaseze. Ținând cont de acest fapt, noi nu putem neglija riscurile.

Ținând cont și de contagiozitatea rujeolei, iar un bolnav de rujeolă poate infecta până la 18 persoane, potențialul epidemic e unul foarte mare. Și, ținând cont de particularitățile Chișinăului, unde densitatea populației e mult mai mare decât într-un sat unde o casă e populată, iar alta - părăsită, riscul de răspândire e destul de înalt.

Dacă riscul e mare, înseamnă că și alerta pentru specialiștii din sistemul de sănătate public e mare?

Sigur că suntem alertați și chiar în aceste zile am avut din nou ședințe cu medicii de familie care au în sarcină și imunizarea copiilor. Noi suntem în alertă sporită de anul trecut, din momentul în care România a declarat că e din nou în epidemie de rujeolă. În tot acest timp, noi (specialiștii în imunizări), am atenționat și insistăm cu argumente că trebuie să ne vaccinăm împotriva bolii. Orice copil vaccinat împotriva rujeolei devine protejat de această infecție.

Ce v-a reușit?

Am reușit să schimbăm atitudinea față de vaccinare a multor persoane, care ezitau să-și imunizeze copiii și care i-au vaccinat. Eu sunt destul de conștient că încă avem mulți părinți reticenți, persoane din categoria antivaxelor care refuză vaccinarea și avem foarte mult de lucru.

Ce măsuri iau autoritățile sanitare în acest moment pentru a ține sub control rujeola?

Uitați-vă, rujeola este o infecție pentru care noi nu putem lista foarte multe măsuri, comparativ cu măsurile luate în cazul COVID-ului, de exemplu. Deci, în COVID recomandam spalatul pe mâini. Aici poți să te speli pe mâini de 70.000 de ori. Dacă nu ești vaccinat, tot te infectezi. Așa e boala. Noi acolo vorbeam despre necesitatea purtării măștii. În cazul rujeolei, masca nu ne ajută.

În COVID, noi vorbeam despre distanță socială. Aici distanța socială nu ne ajută. De rujeolă ne protejează doar vaccinul. Unde mai pui că infecția în cauză, nu are tratament specific. Toate aceste circumstanțe creează condiții și riscuri sporite de îmbolnăvire.

Ce calendar de vaccinare are rujeola? Când trebuie părinții să-și imunizeze copiii?

În Republica Moldova, noi am păstrat tactica de vaccinare primară cu două revaccinări ulterioare. Vorbesc despre vaccinarea primară la vârsta de 12 luni a copilului. Vaccinul pe care-l primesc copiii la această vârstă, de un an, e unul combinat și se administrează împotriva a trei infecții – rujeolă, rubeolă și oreion. Apoi urmează o altă doză de vaccine la vârsta de 7 ani și cea din urmă se face la 15 ani. Republica Moldova este asigurată cu vaccinuri. Avem cantitățile necesare, care se păstrează la depozitul național și la depozitul teritorial al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică. Avem suficiente vaccinuri pentru a face față imunizării populației locale, dar și pentru situații de urgență, cum sunt cele înregistrate acum.

Domnule Furtună, pentru ce categorie de vârstă rujeola este cea mai periculoasă și ce sechele poate lăsa?

Focarul de rujeolă de la centrul de plasament din Chișinău ne-a demonstrat încă o data că s-au îmbolnăvit toți cei neprotejați, adică nevaccinați. Deci, noi în categoria bolnavilor din acest centru avem pacienți și de 37 de ani, și de 41 de ani, și de 26 de ani, și de 5 de ani, și de 11 de ani, și de 17 de ani. Toată lumea, care nu a fost vaccinată și care nu a făcut boala naturală este susceptibilă, este vulnerabilă în fața acestui virus. Și rujeola lasă sechele foarte mari pentru sănătatea omului. Cea mai frecventă complicație a rujeolei este pneumonia, care e combinată cu insuficiența respiratorie și poate provoca deces. O altă complicație este surditatea, este afectată urechea în general, mai poate avea sechele neurologice.

Uitați-vă, acum analizând situația din România constatăm că acolo sunt sub 9000 de cazuri de infectare și nouă decese, majoritatea sunt copiii mici. Se întâmplă într-o perioadă foarte scurtă, de doar câteva luni, din decembrie până acum, în martie.

Aici vreau să ajung, copiii mici care încă nu au această vârstă pentru imunizare împotriva rujeolei, ei cum pot fi protejați de această boală?

Prin vaccinarea celor mari. Pentru că cei mai mulți dintre decedați sunt copii cu vârste cuprinse între 6,7,8, 12 luni, care, din păcate, nu au ajuns la vârsta de vaccinare și s-au infectat de la frații și surorile lor mai mari. Am studiat cazurile de deces în România și din 9 decese, 7 au fost printre copii și două – printre adulți, care aveau și ceva boli asociate. Acești bebeluși și-au finalizat biografia la o vârstă nu fragedă, dar foarte fragedă, din cauza că noi nu le-am asigurat protecție colectivă.

Deci noi avem un procent mic de populație care are contraindicații absolute pentru vaccinare. Au niște patologii. Aceste cazuri sunt și trebuie documentate medical. Funcția și sarcina noastră este să ne vaccinăm maximal, ca să fim sănătoși și să-i protejăm pe cei vulnerabili.

În România, epidemia de rujeolă a venit tot pe un fundal foarte urât de imunizare. Epidemia națională a fost declarată pe o rată de acoprire vaccinală cu o singură doză de doar 78%, și cu două doze – de doar 62%. Mai prost nu știu dacă se putea.

Peste 82,5%, și eu țin minte foarte bine aceste cifre, din numărul total al celor care s-au îmbolnăvit de rujeolă nu aveau nicio doză de vaccine. Doar 7% erau vaccinați, dar nu cu toate dozele, iar alte vreo 8% aveau statut vaccinal necunoscut. Adică, dacă tu ai 7 ani și nu ai a doua doză de vaccin împotriva rujeolei, nu aștepta să ai o protecție culminată. La 7 ani trebuie să ai două doze de vaccin. La 3 ani trebuie să ai minim o doză, pe care o administrezi la vârsta de un an de zile. Și la 15 ani trebuie să ai trei doze ca să fii protejat.

Reiese că în total, avem o pondere de 97,2% dintre cei care fac boala rujeolică în România, și ei sunt fie nevaccinați, fie vaccinați incomplet. Vreau să repet că doar vaccinul ne protejează de această infecție.

Domnule Furtună, noi foarte des discutăm în ultima vreme că cercul ăsta vicios în care ne-am pomenit cu imunizarea este cauzat de falsuri și mituri, antivaxeri, etc, dar vorbim și despre o implicare insuficientă a cadrelor medicale în promovarea imunizării. În ce măsură situația epidemiologică actuală poate fi considerată un rateu al sistemului de sănătate în primul rând, chiar dacă în acest proces, cum ziceam, este nevoie de implicarea mai multor actori din diverse domenii?

Eu sunt din poziția să spun că în situația aceasta trebuie implicată toată lumea. Vă explic de ce. Evident că rolul cheie și funcția cea mai importantă în promovare le aparține lucrătorilor medicali, medicilor de familie cu echipa medicilor epidemiologi. Ăștia sunt cei mai importanti promotori și mediatori ai vaccinării.

În același timp, eu sunt adeptul că jurnaliștii trebuie să ne fie parteneri, că asociațiile de părinți trebuie să fie parteneri, școala, comunitatea, grădinița trebuie să ne fie parteneri, că părintele nu trebuie să documenteze de pe Facebook, dar să asculte ce spune doctorul, că doctorul cunoaște mult mai mult decât cei ce scriu pe rețelele de socializare.

Politicul cel mai bine să nu se implice în chestia asta, că ei habar nu au ce sunt boli transmisibile. Ori COVID-ul ne-a arătat că atunci când s-a implicat politicul, noi am ruinat în loc construim. Dacă facem toate parteneriatele astea, atunci lucrurile vor fi ok. Dar dacă unul încearcă să vină cu o afirmație strașnică, iar alții nu o contestă, evident că nu vom reuși în pe direcția imunizării.

Unde am clăcat noi și în ce moment de am ajuns la acest rateu? Unde s-a rupt firul?

Din păcate, noi avem acest rateu nu doar în privința imunizării împotriva rujeolei, dar și împotriva altor infecții care pot fi prevenite prin vaccinare. Uitați-vă, noi de prin 2008, 2010 am început să avem o descreștere a nivelului de acoperire vaccinală a populației. Eu vorbesc de general, nu doar la ziua de astăzi. Sub diferite influențe și din diferite motive s-a întâmplat lucrul ăsta. Fiindcă așa a scris presa, fiindcă un medic nu a fost înțeles, fiindcă așa a sugerat o mamă. Deci este un conglomerat de motive și cauze care au dus la descreșterea acoperirii vaccinale în Republica Moldova.

Este adevărat că nici în regiuni și nici vecinii noștri, România și Ucraina, nu stau mai bine cu imunizarea. Bine, în Ucraina e război, dar chiar și așa e considerată zonă favorabilă pentru poliomelită, rujeolă și difterie. Eu tot timpul mai aduc un exemplu că vaccinarea a devenit victima propriului succes. Mamele, spre fericire, nu știu ce înseamnă difterie, dar un caz de difterie poate ar provoca și alerte. Oamenii s-ar speria. Se rupe din context, atunci când se spune că nu ne vaccinăm, pentru că n-avem boală. Dar uită să-și amintească oamenii că în Republica Moldova nu este poliomelită, pentru că ne vaccinăm. Și asta e valabil și pentru poliomelită, și pentru rujeolă, și pentru difterie, și pentr orice boală care poate fi prevenită prin imunizare.

Adică să înțelegem că vaccinurile au devenita victim propriului succes, pentru că mamele nu au întâlit în viața lor bolile care pot fi provocate de aceste virusuri, iar virusurile nu apar, pentru că noi sutem vaccianți?

Cam așa. Eu vreau să zic că în voluntariatul ăsta și liberalismul ăsta de a face tot ce vreau, până la urmă provoacă o incertitudine și o dizordine. Pentru că, dacă statul o preferat imunizarea că măsură de intervenție și de control a unor maladii infecțioase, și alocă bani pentru imunizare, cumva lucrurile ar trebui să aibă un caracter nițel mai dur. Pentru că, eu pot să fac ce vreau la mine acasă.

În societate, în comunitate, eu nu pot face ce vreau. Eu trebuie cumva să mă conformez. Deci, este regulamentul circulației rutiere, toată lumea trebuie să respecte și regimul de viteză, și centura de siguranță, și cauciucril de vară-iarnă, și luminile aprinse în perioada de iarnă. Sunt niște reguli. Odată ce te-ai așezat la volanul mașinii, trebuie să le respecti.

În biserică doar nu întră nimeni și țipă, nu? Sunt niște reguli. Ai intrat în Sfânta Biserică, cum intri, îți faci crucii, scoți căciula de pe cap, aprinzi lumânarea.

Exact și în imunizare trebuie să fie așa. S-ar putea să par dur, dar cred părinții care refuză să-și imunizeze copiii, iar cei din urmă se îmbolnăvesc, trebuie să plătească tratamentul când ajung în spital. Cum altfel? Noi îți construim o societate sănătoasă și tu nu vrei să te conformezi regulilor ei.

Da, dar pe de altă parte, Domnule Furtună, iar aș reveni la sistemul medical și Dumneavoastră cu siguranță ați fost martor nu o singură data, când înșiși medicii nu recomandă vaccinarea sau nu vin cu suficiente explicații în fața părinților și cu suficiente argumente care să-i convingă să își imunizeze copiii. Într-adevăr, accesul la internet este foarte mare și noi nu putem să oprim acest lucru. Înseamnă ar trebui să căutăm alte soluții pentru a convinge pe părinți că imunizarea, într-adevăr, ne salvează viețile. Asta vroiam să înțeleg, când vă întrebam unde s-a rupt firul, de ce în acest moment noi avem atât de des situații în care nici măcar sistemul medical nu este consecvent în a convinge populația să se imunizeze?

Bine, eu nu vreau să atribui toate nereușitele doar sistemului medical, pentru că nu doar de ei depinde suntem noi vaccinați în măsura în care trebuie sau nu. Toată comunitatea trebuie să contribuie. Poate sunt scăpări și din partea colegilor medici, dar eu cred că există prea mult liberalism în ceea ce privește imunizarea și procesul ar trebui si aibă un caracter mai punitiv.

Prea mulți oameni fără cunoștințe medicale dictează regulile de comportament și atitudine față de imunizare. Fac ce vor, dar acest lucru e până la un moment dat. Pentru că, dacă se îmbolnăvesc și fac complicații sau chiar decedează, atunci încep a regreta că nu s-au vaccinat. „Dacă știam, îl vaccinam”. Dar dacă te cheamă doctorul să te vaccinezi și îți explică de ce boli te protejează vaccinul, tu ce ai vrut să demonstrezi când ai refuzat să-ți imunizezi copilul? E o întrebare la care părinții trebuie să se gândească înainte să ajungă în situații grave.

Cum se mobilizează autoritățile ca să țină sub control această infecție - rujeola? Veți declara stare de alertă?

Nu putem declara stare de alertă, pentru că sunt puține cazuri. Apoi, acești oameni au statut special, de refugiați. Toți sunt veniți din Ucraina, din mai multe regiuni - Zaporojie, Odesa, Transcarpatia, unde se înregistrează o rată joasă de imunizare. Ei toți sunt nevaccinati și asta au demonstrat testele de laborator. Iată astăzi este ziua când nu am depistat acolo niciun suspect de rujeolă. Diagnosticul de rujeolă e stabilit în laborator, chiar dacă simptomele ne confirmă că e rujeolă. Ceea ce ne interesează mai departe sunt lecțiile pe care le învățăm ș ice facem după acest caz.

Și ce facem după?

Avem o dispoziție comună a Ministerul Sănătății și Ministerului Muncii și Protecției Sociale prin care avem obligația să mai mergem cu verificări în acest centru și nu doar. Apropo, în acest Centru de plasament temporar, colegii medici de la Asociația Medicală Teritorială Centru au fost deja de vroe trei ori la ei și le-au propus să se vaccineze și de fiecare data ei au refuzat. Ori pur și simplu au fugit de-acolo.

Și acum?

Și acum vom merge din nou, dar deja trebuie să treacă termenul, să se însănătoșească cei care s-au îmbolnăvit și să nu mai înregistrăm cazuri noi.

Vorbiți-ne despre măsurile commune ale celor două minister. E important să se înțeleagă că autoritățile nu pur și simplu așteaptă să se confirme cazurile, dar iau niște măsuri.

Deci, o parte din sarcini sunt puse pe sistemul de sănătate. Să evalueze încă o dată starea de lucruri, să verifice încă o dată listele, să verifice încă o dată statutul vaccinal al persoanelor aflate în plasament în toate centrele din toată țara. Sistemul de sănătate are niște sarcini, și cel al muncii și protecției sociale – alte sarcini. La fel și administratorii acestor centre au partea lor reguli de care trebuie să țină cont.

De exemplu, trebuie să aibă instrucțiuni clare care sunt principiile de cazare, care sunt regulile de transfer dintr-un centur în altul, ce statut vaccinal au, etc. Deci e o întreagă listă. Apoi, în caz de boală sunt stabilite reguli cine și cum intervine, Care sunt pașii pe care trebuie să-I urmeze fiecare responsabil, în funcție de sistemul din care face parte. Cum se anunță despre caz, cum se declară, cum se raportează, ce fac în perioada asta, etc. De când au fost declarate primile cazuri de boală, în centrul din Chișinău nu s-au ma înregistrat beneficiari noi și nu au fost transferați la alte centre. Așa va fi până va fi stopat focarul definitive.

Domnule Furtună, față de care alte infecții ce pot fi prevenite prin imunizare ar trebui să avem vigilență maximă, atât noi pacienții, cât și sistemul sanitar, în următoarea perioadă?

Noi acum suntem îngrijorați de rujeolă și polemelită. Dar nu trebuie să uităm nici de celelalte. Difteria poate apărea în orice moment. La fel, trebuie să fim vigilenți cu tusea convulsive, pentru că avem doar în 2 luni aproape 500 de cazuri, desi acum trei ani aveam doar 5 cazuri pe tot parcursul anului. Nu sunt de neglijat nici infecția pneumococică și nici cea rotavirală. Toate sunt periculoase, dar cea mai periculoasă în acest moment este rujeola, ținând cont de gradul ei răspândire.

O concluzie de final. Ce sfat aveți pentru părinți?

Doar vreau să le spun că în cazul rujeolei poți mânca foarte sănătos, poți face sport și te poți spăla pe mâini non-stop, dacă nu ești vaccinat împotriva acestui virus, nicmic nu te salvează.

Domnule Furtună, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Fața ascună a migrației//„Ne sacrificam și plecăm pentru tine”. Ce nu trebuie sa le spună părinții copiilor, atunci când decid să meargă la muncă peste hotare. Sfaturile psihologului

INTEGRARE EUROPEANĂ//Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Va fi interzis fumatul țigărilor electronice, narghilelei și tutunului încălzit” Partea II

Prof. Mircea Cinteză, Ex-ministru al Sănătății în România despre politicile adoptate odată cu aderarea la UE în cardiologie: „Am reușit să reducem în jumătate decesele cauzate de infarctul miocardic”

Tag: vaccinuri, Nicolae Furtună, ANSP, rujeolă, epidemie, Republica Moldova, refugiați, Ucraina

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.