„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac să mă simt vinovată că doi dintre copiii mei au diabet și eu le fac deranj încercând să obțin insulină”

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO

Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco

22 noiembrie, 2023, 10:22

Vizualizări: 7746

Riscul ca doi frați de sânge să fie diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1, în condițiile în care nimeni din familie sau rude nu este afectat de această boală, poate fi mic, dar nu poate fi exclus complet. Este cazul Cătălinei de 19 ani și al fratelui ei, Artiom - de 16 ani din satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi.

Totul a început când Cătălina avea 9 ani și mama ei a observat că fetița urinează mai des decât de obicei. Inițial, medicul de familie a presupus că aceste simptome sunt cauzate de o răceală și i-a prescris un antibiotic. După o săptămână de tratament situația nu s-a schimbat, iar urinările erau la fel de frecvente. Mai mult, Cătălina a început să bea multă apă și să slăbească brusc. Cu toate acestea, medicul i-a spus că aceste simptome sunt specifice răcelii și i-a prescris un tratament pentru încă o săptămână. Deoarece nu au dispărut, medicul de familie a recunoscut că nu poate explica de ce Cătălina se simte în continuare rău, dar a spus că totul va fi bine și că efectul antibioticelor încă nu s-a manifestat complet.

Tatiana, mama Cătălinei: Peste încă o săptămână, când am văzut că nu-i nicio schimbare am decis să mergem la Chișinău, fără să mai aștept îndreptare de la medicul nostru de familie. Cu toate acestea, la Institutul Mamei și Copilului, medicul ne-a certat pentru că am venit fără îndreptare. I-am spus că suntem de acord să plătim pentru toate investigațiile necesare numai să ne primească și să ne consulte.

Medicii le-au spus să facă analiza de urină și să revină pentru un control peste o lună. Când au venit rezultatele, medicul de familie din sat i-a spus că sunt semne caracteristice diabetului, așa că le-a trimis de urgență la medicul endocrinolog de la Anenii Noi.

„În acea lună, cât am umblat de la un medic la altul, Cătălina a slăbit cu 7 kilograme”

Tatiana, mama Cătălinei: Când am ajuns la endocrinologul de la Spitalul Raional din Anenii Noi, medicul nu era în cabinet. Am așteptat mult timp și când am întrebat asistenta când se va întoarce medicul, răspunsul a fost rece și arogant: „Va veni atunci când va veni”. Starea Cătălinei s-a înrăutățit atât de mult încât nu mai putea să meargă, iar când asistenta mi-a răspuns atât de arogant, am luat cartela medicală și am plecat iarăși la Chișinău. Eram disperată atunci, pentru că nu știam unde să mă duc, la cine să apelez după ajutor și de unde să încep.

Prima doză de insulină

La Institutul Mamei și Copilului Cătălinei i s-a făcut analiza sângelui, apoi au trimis-o la Spitalul „Emilian Coțaga”, în secția Endocrinologie. Aproximativ la ora 21 nivelul zahărului din sânge i-a crescut brusc. Acela și a fost momentul când i s-a administrat prima doză de insulină.

Tot satul vorbea și se mira cum un copil de 9 ani poate să facă diabet

Tatiana, mama Cătălinei: Când mi-au spus că are diabet zaharat am avut un șoc. Soțul meu era la Moscova atunci, așa că l-am sunat și i-am spus. Până am venit noi de la spital, el deja era acasă. Între timp, tot satul vorbea și se mira cum un copil de 9 ani poate să facă diabet. Soacra mea tot fusese diagnosticată cu diabet, dar de tip 2, și asta s-a întâmplat când ea avea peste 50 de ani.

Când erau în spital, s-a decis să i se facă analizele și fratelui ei de 6 ani. Rezultate au ieșit bune, nivelul zahărului din sânge fiind în limita normalului.

Diabetul zaharat de tip 1 este o afecțiune în care organismul nu produce suficientă insulină sau deloc. Insulina este un hormon care reglează nivelul de zahăr din sânge pentru a fi utilizat drept combustibil sau stocat pentru energie. Pentru a menține un nivel normal al zahărului în sânge, persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1 sunt dependente de administrarea insulinei. Această formă de diabet este adesea identificată la copii sau tineri adulți, de obicei înainte de vârsta de 30 de ani, dar poate să apară la orice vârstă.

Tatiana: Într-o zi, după ce am lucrat mai mult pe afară, am intrat să văd ce face Cătălina. Am observat că stătea întinsă pe pat, iar când am strigat-o, nu a reacționat. Am verificat-o repede și am înțeles că avea hipoglicemie, adică nivelul zahărului din sânge era scăzut. În acea situație, nu știam cum să reacționez și ce anume să fac. La un moment dat, a început să-i iasă spumă la gură, ceea ce m-a speriat foarte tare. Am chemat ambulanța, apoi am luat-o în brațe și am alergat la vecina mea. Pentru ca să-i creștem cumva nivelul zahărului din sânge, ea i-a pus Cătălinei o bomboană în gură, dar pentru că fetița era inconștientă, evident că nu o putea mânca. Ulterior, când au ajuns medicii de pe ambulanță, ne-au spus să nu mai facem așa ceva niciodată, pentru că exista riscul să se sufoce. De unde era să știm noi aceste detalii, dacă nimeni nu ne-a spus despre asta?...

Cătălina a fost în comă de două ori.

Cătălina: Atunci când îmi crescuse glicemia mult peste normă, mi s-a uscat atât de tare în gură încât nu puteam să respir. Am ajuns atunci în reanimare, conectată la aparat de respirație.

Doi frați cu același diagnostic

Peste trei ani, după ce Cătălina a fost diagnosticată cu diabet, bunica ei a devenit îngrijorată când a observat că Artiom, fratele mai mic al Cătălinei, a început să urineze destul de des. La fel ca în cazul Cătălinei. Seara au simțit la el mirosul de acetonă specific bolnavilor de diabet.

Tatiana: Abia așteptam să vină dimineața și să îi măsor glucoza din sânge. Nu era nici ora 6 când l-am trezit și i-am măsurat-o. Era 13.3. Chiar atunci l-am luat de mânuță, am sunat sora medicală de la noi din sat și am rugat-o să vină mai devreme la policlinică, pentru ca să-mi dea cartela medicală. Apoi am plecat imediat la Anenii Noi. A doua zi l-am sunat pe medicul de la Chișinău, care se ocupa de îngrijirea Cătălinei și l-am informat că voi veni la el și cu celălalt copil… Am ajuns la spital, i s-au făcut investigații și chiar seara i-au pus prima insulină. Cu 10 ani în urmă, când s-a îmbolnăvit Cătălina, eu nu știam nimic despre diabet. Vedeam că fata se simte rău, că este somnolentă și mereu obosită, că slăbește și merge des la veceu, dar de unde era să știu că acestea sunt simptomele diabetului?... Nici medicii nu au făcut legătura simptomelor ei cu diabetul, de asta și a durat mai mult de o lună până și-au dat seama care este cauza. La băiat, totuși, am recunoscut simptomele din prima.

Cătălina și Artiom sunt născuți în luna iunie, la un interval de trei ani și trei zile unul de celălalt. O coincidență uimitoare a făcut ca fix peste trei ani de la momentul în care Cătălina s-a îmbolnăvit, fratele ei a primit același diagnostic medical. Astfel, la vârsta de 9 ani, amândoi frații au primit diagnosticul de diabet de tip 1.

Primăvara aceasta Cătălina a căzut în comă

Era studentă în anul trei la Centrul de Excelență în Industria Ușoară din Chișinău. Era la lecții când s-a simțit rău, așa că profesoara a vrut să cheme ambulanța, dar Cătălina a refuzat, spunând că este sătulă de ambulanțe și spitale. În ultima perioadă, fiecare lună din an a petrecut-o mai mult în spitale, fiind două săptămâni acasă și două la spital. I-a spus profesoarei că se duce la cămin să se întindă în pat și o să-i treacă. Colegele ei de cameră știau despre boala de care suferă Cătălina, așa că ele au fost cele care au chemat ambulanța.

Tânăra locuia la etajul patru în căminul studențesc, iar pentru că spațiul pe scări este îngust, unul dintre medici a urcat-o în spate și a cărat-o patru etaje, singur, până în ambulanță.

Cărată în spate de medicul de pe ambulanță

Tatiana: Nu știam la care spital a fost dusă, așa că am început să dau telefoane pe la spitale și să o caut. Ulterior am aflat că atunci când au adus-o în Reanimare, medicii nu știau nimic despre ea, așa că voiau să sune la poliție și să afle cine este persoana internată. Pentru că eu sunasem la secția de internare, așa au aflat cine sunt rudele. Apoi, m-au sunat cei din Reanimare, de la spitalul Sfânta Treime și mi-au spus că fata este la ei în secție și că-i în stare foarte, foarte gravă. Era afectat ficatul, făcuse hepatită, la stomac i se deschise o rană. Îi cedase toate organele. Medicii aproape că nu ne dădeau șanse, iar eu credeam că…o pierd. A doua zi m-am dus la ea la spital. Toți medicii erau în jurul ei, ea era intubată, toată plină de tuburi și catetere, tripluri conectate la alte tuburi, fire, perfuzii... Mi s-a făcut rău când am văzut în ce stare este ea, așa că medicii m-au scos de acolo și cineva mi-a zis: „Mămica, lasă-ne să lucrăm și să o salvăm”. În fiecare zi făceam naveta din sat la ea la spital la Chișinău. A treia zi medicii mi-au spus că ea a făcut edem pulmonar și cerebral, iar eu am întrebat dacă este nevoie de ceva, de orice, dar ei au spus că fac tot ce este posibil și în puterea lor, dar eu pot să mă rog, ca să-i dea Dumnezeu zile… peste cinci zile a ieșit din comă. Eu plângeam și îi spuneam că îmi doresc să o văd crescând, sănătoasă, să o văd mireasă și să am nepoți de la ea.

Tatiana: Îl sunăm pe medicul endocrinolog care are grijă de Cătălina, domnul Chiriac (n.r. Adrian Chiriac, medic endocrinolog la Institutul Mamei și Copilului), oricând unul dintre copii este în stare gravă. Au fost cazuri că l-am sunat și duminica, și de sărbători, și la 5 dimineața și el îmi răspunde la telefon de fiecare dată. Ne spune ce să facem. Îmi cer scuze că îl sun în ore nepotrivite, dar probabil că înțelege că îl sun doar pentru că sunt disperată și este ceva grav la mijloc.

Când Artiom a făcut hipoglicemie, era 5 dimineața. Cătălina spune că a fost trezită de un sunet straniu care s-a auzit din camera fratelui ei.

Cătălina: Era un sunet înfiorător, ca un urlet sălbatic. Am strigat-o imediat pe mama și am întrat la el în cameră. El se zbătea, avea convulsii. M-am suit repede lângă el și i-am susținut capul, l-am pus la mine pe brațe. Mama cu tata au adus apă cu zahăr și îi turnau în gură cu lingurița, dar el nu putea înghiți, așa că îi turnau cu seringa. Pe măsură ce îi creștea glucoza în sânge, se micșorau convulsiile. Până a venit ambulanța, nivelul lui de glucoza era ca la o persoană sănătoasă.

A doua oară când băiatul a avut hipoglicemie s-a întâmplat la fel, la 5 dimineața, și iarăși a fost un stres mare pentru familie.

Tatiana: Ne-am speriat atunci atât de tare... Artiom era nemișcat, alb. Când l-a văzut, Cătălina a început să strige în gura mare. Soțul a ieșit în drumul principal să aștepte salvarea și a stat în frig vreo 40 de minute, îmbrăcat doar în halat și ciupici de camera. Acum ambulanța vine mult mai repede, iar medicii ne-au spus că atunci când facem chemarea, să spunem că suntem la casa cu doi copii diabetici, ca șoferul să știe unde și să nu mai stea nimeni în drum să aștepte.

Cei doi frați își testează regulat nivelul zahărului în sânge și cântăresc tot ce mănâncă. Artiom își injectează insulină de cinci ori pe zi, iar Cătălina - de patru. Spun că le era mai comod cu pompa de insulină, pentru că ea era programată să ofere doze mici și continue de insulină pe parcursul zilei, dar li s-au oferit rezervoare doar pentru un an de zile.

Cătălina: Această pompă ne-a fost donată, dar ca s-o cumperi este foarte, foarte scumpă, în jur de 6.000 de euro. Rezervoarele pentru ea ar mai costa încă vreo 3.000 de euro pentru un an. De asta și am rămas la varianta insulinei injectabile. Statul asigură doar anumiți copii cu aceste rezervoare, dar eu nu știu cum anume sunt selectați ei.

Sunete la Ministerul Sănătății

Tatiana: Înainte era dificil să obținem insulina, iar când întrebam medicul de familie ce să fac eu cu doi copii diabetici și fără nicio doza de insulină, îmi spunea că nu știe. Am ajuns că m-am adresat și Ministerului Sănătății. Nu știam ce altceva să fac. După aceasta, îndată s-a găsit insulina pentru noi. Abia după ce am sunat la minister am aflat că, de fapt, aveam dreptul la ajutor financiar pentru teste la glucometru și pentru ce mai era nevoie. Și asta după doi sau trei ani după ce s-a îmbolnăvit Cătălina. Acum ne dau și glicometre, și teste la glicometru, dar atunci nu se dădea nimic, așa că am cumpărat totul. Era scump pentru noi, de exemplu, 25 de teste, care ne ajungeau pe 5 zile costau 100 de lei. Soțul, văzând atunci că medicamentele costă prea scump, a plecat înapoi la Moscova. Nici asistentele medicale, nici medicul de familie nu ne-a anunțat despre faptul că noi putem beneficia de careva susținere financiară. Când nu mai știu cum să procedez, când nu avem insulină, când nu mai știu cui și unde să mă adresez ori ce să fac, sun la Ministerul Sănătății. În două zile se găsește insulina pentru noi. Când am mers s-o iau de la Anenii Noi, asistenta medicală a aruncat cartela noastră medicală pe masă și a zis cu răutate că „asta-i Luchian, care a sunat la minister și a căutat insulină”. După felul cum îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac să mă simt vinovată că doi dintre copiii mei au diabet și că eu le fac deranj cu solicitările mele de a obține insulina.

Copiii sunt asigurați gratuit cu insulină, glucometru și cu câte 5 teste și 5 lanțete pentru fiecare zi. Potrivit Ministerului Sănătății. de la 1 iulie anul trecut, persoanele cu diabet zaharat beneficiază de teste și lanțete compensate pentru monitorizarea glicemiei, precum și de șapte tipuri de analogi de insulină. Tratamentul este prescris de medicul endocrinolog, iar medicamentele sunt eliberate gratis în farmacii.

Tatiana spune că își exteriorizează sentimentele, plânge atunci când simte nevoia, dar soțul ei le ascunde adânc. Când Cătălina era în comă, lui i s-a făcut rău și au chemat ambulanța. Avea tensiunea mare, așa că au vrut să-l interneze, dar el a refuzat, spunând că ar fi prea greu pentru soția sa să aibă grijă de doi bolnavi internați în spital. Peste câteva zile, i s-a făcut din nou rău și iarăși au chemat ambulanța. Medicul de la ambulanță i-a spus că este prea tânăr pentru a avea tensiune, dar a devenit destul de înțelegător când cineva din rude i-a spus că fiica lui este în comă, că doi dintre copiii săi sunt diabetici și că el se află într-un stres enorm.

SanatateINFO: Dar ați trecut, de exemplu, vreun curs de acordare a primului ajutor în cazul bolnavilor de diabet? Știți cum anume trebuie să procedați când unul dintre copii are convulsii sau ce să faceți în caz de hipoglicemie, sau hiperglicemie?

Tatiana: Nu, nimeni nu mi-a spus cu 10 ani în urmă ce și cum să fac în astfel de situații. De asta și i-am băgat Cătălinei o bomboană în gură, deși ea era inconștientă, riscând să îi fac mai rău… Nu mi-au vorbit nici asistentele medicale, nici medicul de familie despre ce să fac în anumite situații. Am fost odată la mare, la Sergheevca, și acolo era un fel de școală a diabetului, unde mi s-a explicat doar când nivelul zahărului din organism este mare și când este mic. Am văzut că la spital este o cameră unde scrie „Școala diabetului”, dar este folosită pentru altceva. În decursul a 10 ani multe am văzut și multe am învățat. Știm deja ce înseamnă diabetul, cum să reacționăm în cazuri extreme, cum să scoatem acetonul din organism, pentru a nu se intoxica. Eu deja știu că în caz de hipoglicemie să îi dau apă cu zahăr, dar nu să îi bag o bomboană în gură, de exemplu. Habar nu aveam ce trebuia să fac atunci când lui Artiom începuse să-i curgă spumă din gură, dar acum știm, citim pe internet. Rudele ne trimit link-uri când găsesc ceva interesant despre diabet. Am mai înțeles că este un fel de test sau o analiză pe care putem să o facem fetiței mici pentru a depista din timp dacă este predispusă să se îmbolnăvească și ea de diabet, doar că nu știu care anume și unde se face. Doar am auzit că ar fi așa ceva, dar nu știu alte detalii..

Pofta de dulce

Familia Luchian și-a schimbat obiceiurile din ziua când copiii lor au fost diagnosticați cu diabet. Deși sunt 10 de ani de când au început să schimbe stilul de viață, Tatiana spune că încă duce lupta cu ei, pentru că sunt copii și este normal să le fie poftă de dulce. Acasă mănâncă terciuri dietetice, dar când merg în ospeție le este mai greu să facă față poftelor.

Cătălina: Trebuie noi singuri să ne impunem să ținem regimul. Și este greu. Îmi plac dulciurile, mai ales ciocolatele. Sunt dulciuri speciale pentru diabetici, dar sunt foarte, foarte scumpe. Dacă s-ar putea cumva ca aceste produse să fie mai accesibile pentru noi, tare bine ar fi.

Tatiana este bucătar șef la școală, dar coace și torturi la comandă. Copiii spun că atunci când ea bate crema sau ornează dulciurile, ei evită să intre în bucătărie, ca să nu le fie poftă și să fie tentați să guste.

Femeia spune că acum 10 ani era mult mai greu cu un copil diabetic în familie. Acum este un pic mai ușor, inclusiv pentru că primesc ajutor financiar pentru gradul de dizabilitate. Lunar, copiii beneficiază de pensii de câte 1800 de lei.

Tatiana: Noi am fost cu Cătălina și la psiholog, pentru că nu putea renunța la dulciuri. I s-a spus că dacă vrea să mănânce o bomboană, să o taie în 8 bucăți și să mănânce doar o parte. Copiii aceștia tot simt pofta de dulce, chiar dacă știu că nu li se poate, că le face rău. Ei vor să guste. Am învățat să folosesc stevia în dulciurile pe care le coc pentru ei, dar este foarte scumpă. Totuși, dacă aș putea să venim cu o sugestie, asta ar fi ca dulciurile pentru diabetici să fie mai accesibile.

Notă: Stevia este un indulcitor provenit din surse naturale care nu conține calorii și nu are efecte negative asupra glicemiei, ceea ce o face o alegere excelentă pentru persoanele care încearcă să slăbească sau să-și controleze nivelul de zahăr din sânge.

Chiar și așa, la zilele lor de naștere tortul este nelipsit, doar că pentru acea gură de tort mâncată alături de prieteni și familie, ei spun că trebuie să pună insulina.

Numărul bolnavilor de diabet, inclusiv de tip 1, în Republica Moldova este în creștere continuă atât printre adulți, cât și printre copii. În ultimii trei ani se atestă o creștere de 1,5 ori a cazurilor noi de boală. Datele Biroului Național de Statistică arată că doar în 2022 au fost înregistrate 10.408 cazuri noi de diabet zaharat, dintre care 121 de cazuri sunt înregistrate printre copii. Rata mortalității a constituit 16,5 cazuri la 100 mii locuitori. Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în anul 2022 în Republica Moldova peste 131 de mii de oameni aveau diabet zaharat. Dintre aceștia 19 mii 367 de pacienți sunt dependenți de insulină.

Moartea, ca instrument de măsurare: Cum inacțiunea statului duce la mii de decese evitabile în fiecare an în Republica Moldova

VIDEO Spitalul raional din Anenii Noi are un raport de eficiență energetică. Acum caută bani pentru a-l pune în practică

Ce tipuri de screening pot fi efectuate în Republica Moldova?

Tag: #EDreptulTauSaFiiSanatos, diabet zaharat, sânge, glucoză, Gura Bâcului, Anenii Noi

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.