Variola maimuței// OMS a emis definițiile de caz confirmat și suspect. Ce soluții de tratament există în lume pentru această infecție

Sursa Foto: The Washington Post/Getty Images

Irina Papuc

23 mai, 2022, 21:29

Vizualizări: 5130

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că din 21 mai aproximativ 200 de cazuri confirmate și suspecte cu variolă a maimuței au fost fost înregistrate. Vorbim însă de o cifră care nu corespunde realității. Acum, monitorizarea se concentrează pe anumite grupuri cu risc sporit, cum ar fi bărbații care fac sex cu bărbați, dar asta nu înseamnă că riscurile sunt limitate la această categorie.

Între timp, OMS a elaborat definiții pentru cazurile suspecte, confirmate și neconfirmate. Acestea vor fi actualizate, după caz.

Definițiile sunt următoarele:

1. Caz suspect: o persoană de orice vârstă care se prezintă într-o țară neendemică a variolei maimuțelor cu o erupție cutanată acută inexplicabilă ȘI prezintă unul sau mai multe dintre următoarele semne sau simptome, începând cu 15 martie 2022:

Durere de cap
Debut acut de febră (>38,5C),
Limfadenopatie (ganglioni limfatici umflați)
Mialgie (dureri musculare și corporale)
Dureri de spate
Astenie (slăbiciune profundă)

ȘI pentru care următoarele cauze frecvente de erupție cutanată acută nu explică tabloul clinic: varicela zoster, herpes zoster, rujeolă, Zika, dengue, chikungunya, herpes simplex, infecții bacteriene ale pielii, infecție cu gonococ diseminat, sifilis primar sau secundar, chancroid, limfogranulom venereu, granulom inghinal, molluscum contagiosum, reacție alergică (de exemplu, la plante); și orice alte cauze comune relevante local de erupții cutanate papulare sau veziculare.

Nu este necesar să se obțină rezultate negative de laborator pentru cauzele comune enumerate ale bolii cu erupții cutanate pentru a clasifica un caz ca suspect.

Țările endemice ale variolei maimuțelor sunt: Benin, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Gabon, Ghana (identificate numai la animale), Côte d'Ivoire, Liberia, Nigeria, Republica Congo și Sierra Leone. Țările care raportează în prezent cazuri de cladă vest-africană sunt Camerun și Nigeria. Cu această definiție de caz, toate țările, cu excepția celor patru, ar trebui să raporteze noi cazuri de variola maimuțelor ca parte a focarului actual de mai multe țări.

2. Caz probabil:

O persoană care îndeplinește definiția cazului pentru un caz suspect ȘI una sau mai multe din următoarele condiții:

• a avut o legătură epidemiologică cu un caz probabil sau confirmat în ultimele 21 de zile de la apariția simptomelor (contact direct, inclusiv lucrătorii medicali care n-au purtat protecție oculară și respiratorie); contact fizic direct cu pielea sau leziunile pielii, inclusiv contact sexual; sau contactul cu materiale contaminate, cum ar fi îmbrăcăminte, lenjerie de pat sau ustensile,

• a raportat istoric de călătorie într-o țară endemică a variolei maimuței în cele 21 de zile înainte de debutul simptomelor,

• a avut parteneri sexuali multipli sau anonimi în cele 21 de zile înainte de apariția simptomelor,

• are un rezultat pozitiv al unui test serologic ortopoxvirus, în absența vaccinării împotriva variolei sau a altor expuneri cunoscute la ortopoxvirusuri,

• este internat din cauza bolii.

3. Caz confirmat:

Un caz care îndeplinește definiția fie a unui caz suspect sau probabil și este confirmat de laborator pentru virusul variolei maimuțelor prin detectarea secvențelor unice de ADN viral, fie prin reacție în lanț a polimerazei (PCR) în timp real și/sau secvențiere.

4. Caz eliminat:

Un caz suspect sau probabil pentru care testarea de laborator prin PCR și/sau secvențiere este negativă pentru virusul variolei maimuței.

Evaluarea riscurilor

Boala endemică a variolei maimuțelor este în mod normal limitată geografic la Africa de Vest și Centrală. Identificarea cazurilor confirmate și suspectate de variolă a maimuței fără istoric de călătorie într-o zonă endemică în mai multe țări este atipică, prin urmare, există o nevoie urgentă de a crește gradul de conștientizare cu privire la acest virus și de a limita transmiterea ulterioară prin detectarea cazurilor de infectare și prin tratament.

Sfaturi privind măsurile de protecție imediate

Țările ar trebui să fie în alertă și să urmărească persoanele care prezintă o erupție cutanată atipică care progresează în etape succesive – macule, papule, vezicule, pustule, cruste, în același stadiu de dezvoltare pe toate zonele afectate ale corpului. Aceste erupții pot fi asociate cu febră, ganglioni limfatici măriți, dureri de spate și dureri musculare. Persoanele cu astfel de simptome se pot prezenta la diverse instituții de asistență medicală, inclusiv, dar fără a se limita la, asistență medicală primară, servicii de sănătate sexuală, unități de boli infecțioase, obstetrică și ginecologie, urologie, secții de urgență și clinici de dermatologie.

Recomandări referitoare la supraveghere și raportare

Obiectivele-cheie ale supravegherii și investigării cazurilor de variola a maimuței în contextul actual sunt identificarea rapidă a cazurilor, a grupurilor și a surselor de infecție cât mai curând posibil pentru a oferi îngrijiri clinice optime, izolarea cazurilor pentru a preveni transmiterea ulterioară, identificarea persoanelor care s-au aflat în contact cu cei infectați.

În țările non-endemice, un caz este considerat un focar. Din cauza riscurilor pentru sănătatea publică asociate cu un singur caz de variola a maimuței, medicii trebuie să raporteze imediat cazurile suspecte autorităților naționale sau locale de sănătate publică, indiferent dacă explorează și alte posibile diagnostice.

Cazurile trebuie raportate imediat, în conformitate cu definițiile de caz de mai sus sau cu definițiile de caz adaptate la nivel național. Cazurile probabile și confirmate trebuie raportate imediat OMS prin Punctele Focale Naționale (NFP) în conformitate cu Reglementările Internaționale de Sănătate (IHR 2005).

Supravegherea pentru boli asemănătoare erupțiilor cutanate trebuie intensificată și trebuie furnizate îndrumări pentru colectarea de probe pentru teste de confirmare.

Raportarea

Rapoartele de caz ar trebui să includă cel puțin următoarele informații: data raportului; locația; numele, vârsta, sexul și reședința persoanei; data apariției primelor simptome; istoricul recent al călătoriilor; expunerea recentă la un caz probabil sau confirmat; relația și natura contactului cu cazuri probabile sau confirmate (dacă este cazul); antecedente recente de parteneri sexuali multipli sau anonimi; starea vaccinării împotriva variolei; prezența erupțiilor cutanate; prezența altor semne sau simptome clinice conform definiției de caz; data confirmării (unde s-a făcut); metoda de confirmare (unde se face); caracterizarea genomică (dacă este disponibilă); alte constatări clinice sau de laborator relevante, în special pentru a exclude cauzele comune de erupție cutanată, conform definiției cazului; fie internat; data spitalizării (unde s-a făcut); și rezultatul la momentul raportării.

Un formular global de raportare a cazului este în curs de dezvoltare.

Considerații legate de investigarea cazului

În cazul focarelor de variolă a maimuței la oameni, contactul fizic apropiat cu persoanele infectate este cel mai semnificativ factor de risc pentru infecția cu virusul variolei maimuțelor. Dacă se suspectează variola maimuței, investigația trebuie să constea în:

(i) examinarea clinică a pacientului,

(ii) chestionarea pacientului cu privire la posibilele surse de infecție și prezența unei boli similare în comunitatea și contactele pacientului și

(iii) colectarea și expedierea în siguranță a probelor pentru examinarea de laborator a variolei maimuțelor.

Orice pacient cu suspiciune de variolă a maimuței trebuie izolat în perioadele infecțioase presupuse și cunoscute. Este important să se colecteze informații epidemiologice și din cazurile retrospective pe lângă cele active. Cazurile retrospective nu pot fi confirmate de laborator; cu toate acestea, serul din cazuri retrospective poate fi colectat și testat pentru anticorpi anti-ortopoxvirus pentru a ajuta la clasificarea cazurilor.

Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variolă a maimuței sau animale cu suspectare de infecție cu virusul variolei maimuțelor trebuie să fie manipulate în siguranță de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

Reglementările naționale și internaționale privind transportul substanțelor infecțioase trebuie respectate cu strictețe în timpul ambalării probelor și al transportului către laboratoarele de testare. Este necesară o planificare atentă pentru a lua în considerare capacitatea națională de testare.

Managementul clinic al pacientului, prevenirea și controlul infecțiilor

Lucrătorii din domeniul sănătății care îngrijesc pacienții cu variolă suspectată sau confirmată ar trebui să implementeze măsuri de precauție. Precauțiile standard includ respectarea strictă a igienei mâinilor, manipularea adecvată a echipamentului medical contaminat, spălarea rufelor, deșeurile și curățarea și dezinfecția suprafețelor.

Se recomandă izolarea promptă a cazurilor suspectate sau confirmate într-o singură cameră cu ventilație adecvată, baie dedicată și personal. Cohorta (confirmată cu confirmată, suspectată cu suspectată) poate fi implementată dacă nu sunt disponibile camere single, asigurând o distanță de minim 1 metru între pacienți. Echipamentul de protecție personală (EIP) recomandat include: mănuși, halat, mască medicală și protecție pentru ochi – ochelari de protecție sau ecran de protecție. De asemenea, pacientul trebuie instruit să poarte o mască medicală atunci când intră în contact strâns (sub 1 m) cu lucrătorii medicali sau cu alți pacienți. În plus, un bandaj, cearșaf sau halat poate fi folosit pentru a acoperi leziunile pentru a minimiza contactul potențial cu leziunile. Echipamentul de protecție trebuie aruncat înainte de a părăsi zona de izolare în care este internat pacientul.

În cazul în care procedurile generatoare de aerosoli (adică aspirarea sau aspirarea deschisă a probelor de tract respirator, bronhoscopie, intubare, resuscitare cardiopulmonară), sunt necesare și nu pot fi amânate, atunci un respirator tip FFP2 trebuie să fie folosit de lucrătorii din domeniul sănătății în loc de o mască medicală.

Precauțiile bazate pe izolare trebuie continuate până la dispariția simptomelor (inclusiv rezolvarea oricăror erupții cutanate și cruste care au căzut și s-au vindecat).

Implementarea de contramăsuri farmaceutice, inclusiv antivirale specifice (adică tecovirimat, care este aprobat pentru variola maimuței, dar care nu este încă disponibil pe scară largă) poate fi luată în considerare, în special pentru cei care au simptome severe sau care pot fi expuși riscului de rezultate de a nu răspunde la tratament. Există un vaccin recent aprobat pentru variola maimuței, care nu este încă disponibil pe scară largă. Țările ar putea dori să ia în considerare vaccinarea în timp util a persoanelor apropiate ca profilaxie post-expunere sau pentru anumite grupuri de lucrători din domeniul sănătății pentru vaccinarea pre-expunere.

Pe baza informațiilor disponibile în acest moment, OMS nu recomandă statelor membre să adopte nicio măsură legată de călătoriile internaționale. OMS va oferi îndrumări tehnice intermediare în zilele următoare.

OMS găzduiește primul congres mondial privind reglementarea formulelor de lapte: țările caută soluții pentru a opri marketingul lipsit de etică al producătorilor

COVID-19 nu mai este urgență de sănătate publică de interes internațional. Dar virusul n-a dispărut. Cele 7 recomandări care rămân în vigoare pentru gestionarea COVID

Ziua Mondială a Sănătății – ce boli au reușit să elimine țările lumii și care rămân cele mai mari provocări

Tag: variola maimuței definitie caz confirmat oms

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.