Secretar de stat: Pledăm pentru descurajarea prestării de servicii sexuale, dar fără a le considera infracțiune

$Secretar de stat: Pledăm pentru descurajarea prestării de servicii sexuale, dar fără a le considera infracțiune$

Sursa Foto: arhiva personală

Vitalie Dogaru

11 iulie, 2023, 09:22

Vizualizări: 2325

Ministerul Muncii și Protecției Sociale are la balanță mai multe servicii sociale pentru categoriile vulnerabile din punct de vedere economic și social. Există politici, centre și instituții care pun în practică politicile statului pentru diferite categorii social dezavantajate. Secretara de stat Felicia BECHTOLDT spune cât de accesibile sunt aceste structuri și serviciile pe care le prestează pentru lucrătoarele sexului și care este politica autorităților în raport cu această industrie.

Unde și cum se intersectează politicile Ministerului Muncii și Protecției Sociale cu activitatea prestatorilor/prestatoarelor de servicii sexuale?

Ministerul Muncii și Protecției Sociale are competențe în elaborarea politicilor publice de protecție socială, muncă și demografie. Majoritatea persoanelor care prestează servicii sexuale provin din familii vulnerabile, cu un trecut marcat de sărăcie, migrație sau adicție de alcool sau droguri. Ele se află într-o stare de dificultate sau sunt vulnerabile din punct de vedere economic și social și se încadrează în categoriile beneficiarilor sistemului de protecție.

Cum interacționează instituții subordonate Ministerului cu aceste persoane și în ce context?

Toate instituțiile din subordinea Ministerului lucrează cu populația și anume cu grupurile țintă care sunt în situație vulnerabilă și necesită suport din partea statului. Palierul de asistență este foarte divers și include acordarea de prestații și ajutoare financiare, de servicii sociale și profesionalizare, precum și oferirea locurilor disponibile pe piața muncii.

Din cauza stigmatizării prezente în societate, lucrătorii/lucrătoarele sexului evită orice fel de ajutor formal și direct din partea statului, dar ei sau ele se regăsesc în lista altor beneficiari care primesc sprijin din partea autorităților. Astăzi această categorie nu face parte separat dintr-o statistică aparte, dar putem întâlni prestatoare de servicii sexuale în rândurile celor care solicită ajutor din cauza unor venituri mici, sunt victime ale violenței domestice, vulnerabile din punct de vedere energetic sau au copii la întreținere. Pentru asta este nevoie doar să ca ele să se adreseze asistentului social din localitate care va interveni fie cu o indemnizație, cu un ajutor social, o bursă, un grant sau altă formulă identificată pentru fiecare caz în parte. Astăzi sistemul de protecție socială deține mai multe tipuri de servicii care ajută beneficiarii să treacă peste problemele și riscurile cu care se confruntă.

Citește și: Svetlana Doltu, directoarea Centrului AFI: Legalizarea serviciilor sexuale nu înseamnă promovarea acestora

Care ar fi aceste servicii acordate de instituțiile statului lucrătorilor/lucrătoarelor sexului?

Spectrul de servicii sociale pentru beneficiari, în funcție de profilul acestora, include servicii de asistență socială comunitară, oferite pentru prevenirea și depășirea situațiilor de dificultate, cum ar fi Programul de ajutor social, serviciul social „Sprijin pentru familiile cu copii”, inclusiv suportul monetar acordat pentru a preveni separarea copiilor de părinți. Mai există și servicii acordate în cadrul Centrului de reabilitare pentru victimele violenței în familie, Centrului regional pentru asistența persoanelor infectate HIV/SIDA și a membrilor familiilor acestora sau în cadrul Serviciului social integrat pentru consumatorii de substanțe psihoactive și pacienții terapiei de substituție.

De asemenea, pe lângă serviciile menționate, în cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale există și un număr de servicii specializate ca Serviciul de asistență telefonică gratuită pentru copii sau Telefonul de Încredere pentru Femei. Persoanele pot solicita ajutor și din partea Centrului de Protecție și Asistență a Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de Ființe Umane (CAP) și Centrului Regional de asistență integrată a copiilor victime/martori ai infracțiunilor la Bălți, lucrăm la deschiderea unui centru asemănători și la Cahul.

Cât de atractive și accesibile sunt aceste oportunități de ajutor social pentru lucrătorii/lucrătoarele sexului?

Cred că mai trebuie să lucrăm mult pentru a le garanta acestor persoane confidențialitatea la nivel de comunitate. Avem nevoie de mai multă instruire a angajaților din sistemul de asistență socială, poliție și medicină pentru a le oferi beneficiarilor ajutorul necesar fără frica de a fi judecați și supuși stigmatizării. Persoanele vulnerabile din categoriile defavorizate deocamdată sunt reticente față de calitatea serviciilor oferite de stat prin angajații instituțiilor prestatoare de servicii.

Lucrătorii sexului necesită servicii intensive și permanente. Aici nu este de ajuns o sesiune sau câteva întâlniri deoarece este foarte greu de a ieși din această activitate. Din păcate asistenții sociali au în vizor mai multe categorii de beneficiari și sistemul are capacități limitate de a reacționa calitativ la toate solicitările.

Înțelegem că din cauza stigmei sau auto stigmei, subdiviziunile teritoriale de asistență socială sunt ocolite de persoanele care prestează servicii sexuale, de victimele violenței domestice sau trafic de ființe umane. Ele evită să se adreseze de frică să nu fie descoperite sau recunoscute și toate acestea din cauza lipsei de confidențialitate. Cu toate acestea anumite victime se regăsesc în statisticile noastre, dar la alte capitole de beneficiari.

Pornind de la cele menționate de dumneavoastră, reiese că este foarte greu să cunoaștem amploarea fenomenului serviciilor sexuale în Republica Moldova. Cine deține informații despre numărul prestatorilor/prestatoarelor de servicii sexuale?

Din cauza faptului că prestatorii de servicii sexuale lucrează în condiții clandestine și nu se adresează autorităților atunci când au o anumită problemă, ca de exemplu, dacă sunt victime ale abuzului, violenței sau stigmatizării, este greu să estimăm numărul de persoane care practică această muncă și necesită servicii sau asistență din partea statului.

Singura instituția care deține date despre cazurile de prestări de servicii sexuale atât la nivel de prestatori, cât și de beneficiari este Ministerul Afacerilor Interne prin intermediul Inspectoratului Național de Securitate Publică. Aceste persoane se regăsesc în statisticile contravențiilor raportate de Inspectorat, ceea ce reprezintă doar o parte infimă din numărul celor implicați în această industrie. Alte instituții nu dispun de date despre câte persoane ar fi „munci” în acest sector, poate cu excepția unor organizații neguvernamentale care în baza unor formule de calcul pot să estimeze un număr aproximativ de femei și bărbați care practică astfel de servicii.

De asemenea, trebuie să ținem cont că această activitate poate fi realizată pe o perioadă determinată de timp, la care se recurge în funcție de situația financiară pe moment.

..................

Ce model de reglementare a activităților lucrătorilor/lucrătoarelor sexului poate fi abordat de Republica Moldova pentru a ține sub control această activitate?

La nivel internațional, există mai multe tipuri de regimuri juridice cu privire la prestarea serviciilor sexuale: regimul prohibitiv, cum este cazul Republicii Moldova, regimul regulamentar care legalizează prestarea serviciilor sexuale și regimul aboliționist care nu incriminează prestarea serviciilor sexuale, ci proxenetismul.

Noi cunoaștem că multe dintre aceste femei plătesc mită polițiștilor pentru a nu fi sancționate și noi credem că pedepsele nu le ajută să iasă din acest cerc vicios.

Care este poziția actuală a Ministerului Muncii și Protecției Sociale față de această activitate?

Prestarea de servicii sexuale este calificată drept o contravenție. Conform Codului Contravențional al Republicii Moldova, persoana care prestează servicii sexuale este sancționată cu amendă de la 14 la 26 de unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 10 la 20 de ore. Și persoana care beneficiază de serviciile sexuale se sancționează cu amendă de la 36 la 48 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore.

Noi consideram că acordarea serviciilor sexuale trebuie descurajată și trebuie să tindem spre a elimina prestarea de servicii sexuale contra plata, dar nu dorim să legalizam această activitate. Dat fiind faptul că multe dintre persoanele care ajung să presteze servicii sexuale contra plată se află în situații dificile din punct de vedere economic și nu numai, poziția Ministerului pledează pentru descurajarea acestei activități, fără a o considera drept infracțiune.

Pornind de la principiul „incriminăm fapta, nu făptuitorul”, considerăm că trebuie aplicate sancțiuni mai mari pentru beneficiarii de servicii sexuale, fără aplicarea sancțiunilor pentru prestatorii/prestatoarele de servicii sexuale. Totodată, credem că este necesară acordarea, în parteneriat cu organizațiile nonguvernamentale, a serviciilor de suport intensiv pentru prestatorii de servicii sexuale.

Este oare această poziție susținută și la nivel de guvernare?

Guvernarea are drept scop îmbunătățirea calității vieții și educației populației, îmbunătățirea sistemului de asistență socială care indirect va avea un impact asupra numărului de persoane care prestează servicii sexuale. În prezent, legalizarea activității prestatorilor/prestatoarelor de servicii sexuale nu este o soluție pentru Republica Moldova.

În acest sens, eliminarea unei astfel de industrii este una din prioritățile Guvernului, dar acest lucru nu înseamnă că nu se pot purta discuții pe această temă. Suntem interesați de a descuraja acest fenomen, dar, sigur, putem să privim și spre acele state care au o altfel de atitudine vis-a-vis de această problemă. Nimic nu împiedică o discuție sănătoasă în spațiul public despre prestarea serviciilor sexuale.

Părerea noastră este că, atât la nivelul societății moldovenești, cât și la nivel de conducere, toleranța față de această activitate este mică. Cu toții, cred, ne-am dori să putem declara că nu există această problemă în Republica Moldova. În mare parte, practicarea acestei activități nu este o alegere liberă. În cele mai dese cazuri, aceste persoane provin din medii și țări atât de sărace, încât nu au alte opțiuni decât să presteze servicii sexuale.

Citește și: Svetlana Romanova, directoarea Centrului „Adolescentul”: Lucrătoarele sexului nu sunt gata să lucreze pe alb chiar dacă legalizarea le oferă protecție

Cât de implicate sunt autoritățile pentru a dezincrimina prestarea serviciilor sexuale și unde a ajuns procesul?

Au fost mai multe discuții cu Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne și fiecare instituție are poziția sa cu referire la acest subiect. Acum este nevoie de un efort pentru o soluție comună.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale împreună cu UNAIDS a elaborat o foaie de parcurs privind prestarea serviciilor sociale, care ulterior a fost expediată spre avizare la Ministerul Afacerilor Interne. Subiectul a fost abordat în cadrul mai multor activități și vă asigur că acesta nu a dispărut de pe agenda Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

.....................

Dacă vorbim de prevenire, ce nu a reușit Republica Moldova până acum și ce mai are de făcut pentru a nu admite ca alte persoane să ajungă lucrători ai sexului?

Foarte multe femei au început să presteze servicii sexuale încă de când erau minore. Fie că au fost lipsite de grijă părintească sau aceștia nu au fost alături de ele, fie că au fost abuzate sau încurajate să presteze astfel de servicii. Mai târziu este voința lor individuală. Studiile arată că puține persoane părăsesc acest sector, dar anume pe ele ar trebuie să se focuseze sistemul pentru a le oferi mai multe oportunități de dezvoltare și să ajute alte fete și femei care din cauza stigmei se tem să ceară ajutor.

Astăzi avem mai multe servicii începând de la asistență telefonică și până la intervenții de angajare în câmpul muncii. Toate aceste activități trebuie să fie mai bine coordonate pentru a obține rezultate vizibile și la capitolul asistență pentru lucrătorii/lucrătoarele sexului.

Cum percepe societatea fenomenul prestării de servicii sexuale și cât de pregătită este să accepte soluțiile pe care le au autoritățile?

Atitudinea este foarte negativă în societate. Toleranța este la un nivel minim. Nu există o înțelegere față de problemele care la-au făcut pe aceste persoane prestatoare de servicii sexuale. Astăzi este nevoie de mai mare informare a populației, este nevoie de o mai mare sensibilizare. Dar pentru asta avem nevoie de istorii ale unor persoane care au abandonat activitatea si au reușit în afara acestor servicii. Este nevoie de mai multă implicare și din partea acestor femei. Este nevoie de mai multă lumină în acest sector.

De ce fel de ajutor au nevoie prestatorii/prestatoarele de servicii sexuale: de unul axat mai mult pe ajutor social sau unul care să le ofere oportunități pe piața muncii?

Au nevoie de ambele – și de ajutorul social și de oportunități de angajare pe piața muncii pentru a consolida împuternicirea economică a tuturor persoanelor apte de muncă. În acest sens, reforma sistemului de asistență socială „Restart” presupune dezvoltarea unor servicii sociale care vor pune accent pe prevenire cum ar fi suport, consiliere și informare. Vom lucra la rădăcina problemelor pentru a reduce numărul persoanelor care ajung să presteze servicii sexuale. Totodată reforma mai prevede instituirea funcției de asistent social dedicat persoanelor aflate în dificultate printre care și victime ale violenței domestice sau prestatori de servicii sexuale.

Ce meserie credeți că și-ar alege o lucrătoare a sexului în situația când majoritatea acestora nu au studii și pregătirea necesară, iar salariile pentru astfel de caracteristici nu sunt atractive?

Eu cred că în astfel de cazuri este nevoie de suport psihologic pentru ca un specialist să lucreze cu acestea și să discute despre valorile pe care le are în viață, să vorbească despre visele ei, de ce fel de ajutor are nevoie pentru a le realiza. Este nevoie de persoane dedicate acestei cauze.

În Statele Unite ale Americii majoritatea acestor asistenți sunt persoane cu o experiență similară în trecut, dar care au depășit această situație și acum se dedică unor semeni pe care vor să-i ajute să iasă din acest labirint. Lucrătoarele sexului au nevoie de un exemplu din afara sectorului și noi trebuie să îl găsim.

Dar acest lucru, potrivit reprezentanților sectorului asociativ, este greu de imaginat în situația când lucrătoarele sexului sunt foarte retrase și nu dau dovadă de implicare socială.

Un psiholog bun ar putea găsi o cheie și pentru aceste persoane. Există mai multe tehnici pentru a oferi încredere oamenilor, dar nimeni nu spune că este ușor. Spre exemplu, în Italia se implică foarte mulți voluntari inclusiv enoriași și fețe bisericești care lucrează direct în stradă cu lucrătoarele sexului, le oferă apă, ceai, discută cu ele, se roagă împreună cu ele fără a le judeca.

La baza factorilor de risc pentru prestatorii de servicii sexuale stă vulnerabilitatea socială, factori ce includ medii de familie abuzive, sprijin afectiv limitat și sărăcie. Dacă vorbind despre măsurile de prevenire, atunci este necesar să luăm în considerație că acestea sunt în strânsă corelație cu profilaxia altor probleme sociale, cum ar fi probleme ale familiei, ale femeii şi ale copilului. Odată rezolvate aceste probleme, în mod automat vor reduce și din problemele care duc la apariție prestatorilor de serviciilor sexuale.

Ce face astăzi Republica Moldova pentru a realiza toate acestea?

Tolerarea prestării serviciilor sexuale duce în mod direct și concret la perpetuarea inegalității de gen. Prestarea serviciilor sexuale subminează bazele vieții sociale, distruge familia şi în cele din urmă individul însuși. Ca urmare, crește nivelul criminalității femeilor, mortalității, bolilor incurabile, actelor suicidale. Este foarte important să încercăm să abordăm multidimensional această problemă. Aceste persoane necesită servicii medicale și sociale, educație, suport psihologic și să fie reintegrate în comunitate prin oferirea de locuri de muncă bine plătite, decente și care să asigure o satisfacție emoțională.

Nu cred că există o țară în lume care a rezolvat această problemă, dar există țări care au făcut progrese în descurajarea acestei activități, în prevenirea factorilor care pot duce la înrolarea forțată sau benevolă în această activitate. Este greu să elimini acest fenomen, dar este în putința noastră să îl reducem.

Notă: Acest articol a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.

Ion Dodon, director CNAM: „Cel mai mult vreau ca pacientul să fie consultat mai bine de către medic, să aibă un acces mai bun la medicamente și să nu stea pe sub ușile instituțiilor medicale”

Ce medicamente ar trebui să aibă în trusa medicală o familie care are copii alergici, explică Tatiana Gorelco, medic alergolog și șefă a secției alergologie la Institutul Mamei și Copilului

„Nouă din zece abuzatori sexuali asupra copiilor sunt persoane din familie sau apropiate acesteia”//Viorica Papuc-Pomană, psiholog

Tag: sex comercial, lucrătoare ale sexului, dezincriminare

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.