Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Sursa Foto: Facebook/Pagina Personala

Irina Papuc

18 noiembrie, 2024, 10:42

Vizualizări: 767

Realegerea domnului Emil Ceban ca rector al Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” pentru un al doilea mandat reprezintă unul dintre cele mai marcante momente ale anului în mediul academic și universitar. Emil Ceban s-a bucurat de un sprijin masiv din partea comunității universitare, obținând pe 2 octombrie 82% din voturile exprimate, o diferență clară față de ceilalți candidați.

O săptămână mai târziu, pe 9 octombrie, acesta a fost oficial învestit în funcție, într-o atmosferă care optimistă care reflectă intenția de progres și de transformare continuă a universității.

În acest context, l-am invitat pe rectorul Emil Ceban la un interviu în care am discutat despre principalele direcții din Planul strategic de dezvoltare a Universității, pregătirea pentru integrarea europeană, dar și provocările actuale din sistemul medical. Aflați din acest interviu ce spune rectorul USMF Nicolae Testemițanu despre introducerea examenelor pentru rezidențiat după modelul României, despre acel spital universitar care a tot fost promis, dar care rămâne pe hârtie, dar și despre corupția din Sănătate, despre exodul cadrelor medicale și libertatea de exprimare a medicilor din Republica Moldova.

Domnule Ceban, pentru început, aș vrea să vă rog să facem o retrospecție a ultimilor 5 ani, din primul mandat. Cum au fost acești ani? Vă rog să menționați cele mai mari reușite, dar și provocările cu care v-ați confruntat?

În primul rând, tot ce am reușit cu echipa a fost pus în Programul de activitate. A fost un program muncit, care a inclus toate domeniile prioritare. Dacă e să mă refer la mandatul trecut, sigur că eu fiind în universitate la toate etapele - școala doctorală, prorector pentru educație, probleme sociale, prorector pentru activitate clinică - îmi părea acest post destul de simplu, destul de ușor. M-am convins că nu este așa, chiar dacă am fost un prorector foarte activ și cunoșteam tot ce se întâmplă în universitate. Multe lucruri pentru mine au fost foarte complicate.

În primul rând, după câteva luni a început pandemia COVID-19 - un stres enorm pentru tot sistemul de sănătate, pentru Universitatea de Medicină și pentru mine, ca rector. Trebuia să găsim soluții cum să păstrăm universitatea și cadrele medicale, cum păstrăm studenții, cum îi protejăm și cum prelungim procesul educațional. De ce vorbesc acest lucru? Pentru că suntem universitate de Medicină și ne-am dat bine seama că noi nu putem sta mult timp în on-line.

Pe toți i-a prins pandemia pe loc și noi am fost nevoiți să-i menajăm, să-i păstrăm, să-i izolăm în cămine, să facem profilaxie, să-i imunizăm și să avem grijă de sănătatea lor. Și acest lucru a fost foarte complicat. În această perioadă noi am făcut sute de hotărâri. Practic munceam 24h, schimbând diferite ordine, directive și management-ul universitar de date și tot ce se întâmplă la universitate.

Dar am ieșit cu mare succes din această perioadă. Noi am fost primii care am reacționat serios la imunizare. Am fost primii din sistem care am hotărât să testăm pe noi primele vaccinuri care erau aduse din China și nimeni nu voia să le folosească. Practic, când au venit vaccinurile Pfizer, noi eram toți imunizați. Am avut 97% de studenți și 95% de cadre didactice care s-au vaccinat. Fiind impulsionați de colegii noștri din România, am început primele maratoane de vaccinare în Republica Moldova și am deschis Centrul Universitar Sociocultural pentru prima dată. Studenții și rezidenții noștri au lucrat în secțiile de urgență, în secțiile de reanimare și au făcut față. Practic, tot greul se ținea pe studenții din universitate.

Mai mult, această perioadă a generat o creștere bruscă a interesului față de medicină și față de Universitatea de Medicină. Când am venit în funcția de rector, erau oferite 300 de locuri la buget, între 120-150 de locuri la contact pentru autohtoni și aproximativ 180-200 de locuri pentru studenții internaționali. Astăzi noi am ajuns la 500 de locuri la buget, avem aproape 670 de locuri la contract pentru autohtoni și avem o cerere de 400 de studenți internaționali care vor să studieze aici. Și această cerere crește, mai ales că după COVID-19 a început războiul.

Această perioadă a fost una foarte complicată, foarte critică. Totuși, eu, ca rector, trebuia să fac schimbări după 25 de ani de activitate. Și am făcut un efort enorm pe toate dimensiunile, astfel ca să revoluționăm universitatea.

Am reușit să acredităm toate programele de studiu național și internațional. Ne-am dat seama că programele care sunt de bază - medicină, farmacie, stomatologie, sănătate publică – sunt puține și că trebuie să diversificăm aria. Am început să dezvoltăm programe noi și toate au fost prin proiecte. Nursing-ul a fost creat cu partenerii din Carolina de Nord; Optometria - cu partenerii din Norvegia. Am lansat programul Fiziokinetoterapie și reabilitare. Apoi, pentru că instituțiile medicale au început să fie dotate cu aparataj modern, era nevoie să pregătim personalul mediu care să dirijeze cu această aparatură, tehnologie modernă, digitală, de aceea am introdus Tehnologia Radiologică.

Apoi, o universitate modernă nu poate exista dacă nu dezvoltă cercetarea și am creat practic o subdiviziune întreagă de cercetare, unde 68% au fost resurse extrabuget. Am creat Institutul Național de Cercetare în Medicină și Sănătate și am început să pregătim platforme pentru proiecte naționale și internaționale.

În acești 3 ani după COVID-19, am câștigat 111 proiecte internaționale și 37 de proiecte naționale, care au adus, în primul rând, bani în universitate. Membrii comunității universitare au fost în deplasări, au avut întâlniri, au avut publicații comune cu multe universități. În acești ani, noi am promovat în post 73 de conferențiari și 15 profesori. Totodată, un număr mare de doctoranzi erau cu tezele lăsate, cu stilul vechi de abordare și atunci am dat posibilitatea pentru susținerea unui număr mare de teze, câte două-trei în fiecare zi etc.

(...) În afară de creșterea numărului de studenți autohtoni, internaționali, a crescut numărul de doctoranzi cu 10%, numărul de rezidenți cu 16,3%. Eu când am venit, 36% din absolvenți nici nu veneau la rezidențiat, plecau peste hotare; acum această tendință este în scădere cu aproximativ 8-10%.

Totodată, războiul a făcut ca foarte mulți studenți internaționali, inclusiv ucraineni să se transfere la noi. Chiar și anul acesta avem aproape 40 de studenți din Ucraina. Crește numărul de studenți din diasporă, majoritatea optează să studieze în limba engleză sau limba franceză. Și crește numărul beneficiarilor cetățeni români.

Interesant, ce îi motivează pe tinerii din România să învețe medicina în Republica Moldova?

Noi suntem o universitate europeană, bine dotată, cu programe bune. Raportul preț-calitate este unul bun. Noi suntem accesibili la preț și foarte buni la calitate; în România concursul este foarte mare și există examene, de aceea și locurile sunt limitate și atunci ei vin la noi. Avem și tineri care studiază la buget; avem o tânără din România cu 10 pe linie, care studiază la noi la buget.

În afară de aceasta, vă spun că s-au făcut foarte multe lucruri. Am pus accentul pe internaționalizare. Avem încheiate 92 de acorduri de colaborare cu universități, instituții de cercetare, de învățământ, diferiți parteneri străini. Toate aceste acțiuni au dat posibilitatea ca rating-ul universității noastre să crească vădit. Noi suntem astăzi pe primul loc în patru clasamente internaționale din 24 de universități din țară sau 18 după reformă. Asta vorbește despre faptul că s-a lucrat foarte intens pe toate dimensiunile.

Ați spus că ați impulsionat cercetarea. De ce până acuma cercetarea nu era o prioritate?

În primul rând, cercetarea, care se făcea doar la Academia de Științe, nu era atractivă. După ce domeniul a revenit universităților, acestea au început să creeze institute de cercetare. Și noi am fost nevoiți să creăm urgent un institut de cercetare. Ca universitatea să ajungă în clasamentele internaționale noi trebuie să avem cercetare. Și atunci am investit. Au venit și Guvernul, și Ministerul Educației cu un concurs de proiecte de la Banca Mondială și noi am câștigat două proiecte de 2.150.000 de euro fiecare: FORCE-Med (Fortificarea educației prin cercetare în medicină în cadrul USMF „Nicolae Testemițanu”) și FORCE-Farm (Modernizarea și fortificarea educației prin cercetare în farmacie și medicină în cadrul USMF „Nicolae Testemițanu”).

De câțiva ani la rând, de Ziua Universității apreciem cercetătorii și cadrele științifico-didactice care au înregistrat performanțe în activitatea de cercetare și care au publicat articole științifice în reviste cu factor de impact, prin acordarea unor premii în valoare de 1.000 euro. Cercetarea este o prerogativă pe care trebuie s-o ducem mai departe.

Spuneați că a crescut destul de mult numărul studenților, inclusiv internaționali. Aceasta este capacitatea maximă actuală a USMF „Nicolae Testemițanu”?

Cu părere de rău sau de bine, aceasta este capacitatea maximă a universității. De aceea, prerogativa mea și a Programului nou de activitate este și în acest domeniu. Noi avem nevoie să dezvoltăm încă o clinică stomatologică. Stomatologia se dezvoltă vertiginos și este foarte costisitoare. Noi suntem singura țară din lume care pregătește medici stomatologi pentru SUA. De aceea, dacă vrem să mai avem studenți din Statele Unite, trebuie să investim într-o nouă clinică.

Câți studenți pregătiți pentru SUA acum?

E diferit de la an la an. În total, am pregătit 380 de studenți, în special pentru statul California.

Dispuneți de resurse financiare pentru un nou proiect de clinică stomatologică?

Universitatea este acum la capacitate maximă din mai multe puncte de vedere. Avem nevoie de resurse pentru mai multe proiecte de dezvoltare. În primul rând, avem nevoie de locuri în cămine, pentru că avem 15 cămine absolut pline și suntem în minus cu aproximativ 400 de locuri. De aceea, modernizarea căminelor se regăsește în Planul strategic al universității. Recent, am dat în exploatare Căminul numărul 2, deja începem reconstrucția Căminului 3, unde sunt cazați studenții stomatologi și farmaciștii. În fiecare an planificăm să dăm în exploatare câte un cămin. Avem niște proiecte foarte frumoase; sunt foarte costisitoare, dar studenții noștri sunt cei care plătesc pentru studii, de aceea noi întoarcem aceste resurse înapoi studenților prin oferirea de facilități mai bune.

Ultimul cămin a costat 58 de milioane de lei, plus 2,2 milioane mobilierul.

Acestea sunt proiecte de renovare, nu de construcție de la zero?

Exact, vorbim de renovare, pentru că universitatea nu dispune de teren pentru construcții noi. Căminele cu cinci etaje, din anii 60-70, sunt foarte bine construite. Noi curățăm totul până la schelet, întărim absolut toată baza și adaugăm două etaje și replanificăm spațiile încât să avem apartament de 1-3 persoane, nu mai mult. Adăugăm balcoane și ascensoare, acolo unde există mai mult de 7 etaje. Am externalizat serviciul de curățenie, iar accesul în clădiri se face în baza sistemului de face-control. Există supraveghere video, toate înregistrările se concentrează într-un centru de monitorizare care funcționează 24 din 24 de ore.

Câte cămine mai urmează să fie renovate?

Anul acesta renovăm căminul nr. 3, iar la rând e căminul 11. Ne bucurăm și de susținere din partea fondatorului. În luna iunie a fost transmisă clădirea Spitalului de Traumatologie, de pe strada Nicolae Testemițanu, care a stat în paragină mulți ani. Acolo avem 2 hectare de pământ, plus șase etaje a câte 2.000 mp; s-a făcut expertiza - betonul este foarte trainic și calitativ. Acum așteptăm și hotărârea de transmitere în gestiune a terenului. Acolo ne dorim să construim un bloc de studii.

Noi avem în blocul 6, fost cămin, catedrele de Igienă, Microbiologie, Epidemiologie. Ceea ce ne dorim acum este să dislocăm aceste catedre în noul bloc de studii, iar căminul să fie remodelat. Mai adăugăm două etaje și câștigăm 340 de locuri. Alături este un cămin vechi, la primul etaj este Clinica de Medicină Tradițională Chineză care poate fi transferată, de asemenea, în blocul nou de studii. Blocul vechi poate fi reparat, reconfigurat și iarăși câștigăm 340 de locuri de cazare; plus, pe acel teritoriu mai putem planifica construcția a două cămine de câte 300 de locuri. De asemenea, ne-am gândit ca pe acest teritoriu să construim și o grădiniță pentru copii cu dizabilități. Iată acestea sunt planurile noastre în domeniul de infrastructură în următorii 5 ani.

Dispuneți de un studiu de fezabilitate pentru întregul proiect?

La această etapă dispunem de un proiect de inițiere, pe care l-am prezentat Guvernului pentru primirea clădirii. Restul urmează să fie realizat. Am așteptat alegerile, am așteptat hotărârea de Guvern privind transmiterea terenului, apoi începem studiul de fezabilitate. Vom dezvolta și Campusul Studențesc. Pentru studenții de la Optometrie ne gândim să dezvoltăm o optică universitară, un laborator de ochelari, încă o farmacie universitară pentru Facultatea de Farmacie. Planuri sunt foarte multe.

Domnule rector, nu mai bine construiți acolo Spitalul Universitar de la zero?

Știți, acesta e dezideratul nostru numărul unu. Noi ne dorim foarte mult ca acest lucru să se întâmple. Construcția spitalului universitar este unica activitate din planul de acțiuni pe care n-am îndeplinit-o, dar care rămâne în planurile noastre de viitor. Pentru ca universitatea să poată acorda și asistență medicală este nevoie de o voință politică mare. Este nevoie de modificarea legislației.

Domnule rector, haideți să fim sinceri. Noi am avut guverne diferite, am avut miniștri diferiți. Și diletanți, și mai pregătiți în domeniu...

Inclusiv din Universitate - și nimeni n-a luat decizia asta.

Unde este frica reală atunci când vorbim despre un spital universitar?

Vă dați seama, statul nu are azi bani să construiască un spital. Se modernizează, dezvoltă, reprofilează spitalele vechi, dar să fie construit de la zero... Nu sunt resurse pentru asta. Noi suntem universitate de stat, dar avem foarte multe propuneri de la privat.

Aveți propuneri de la privați ca să construiți un spital universitar?

Da, și foarte des. Chiar ieri am avut o propunere. Privații construiesc la greu. Dar noi nu putem accepta. Business-ul se gândește la business.

Și statul la ce se gândește?

Statul vrea mai întâi să aranjeze domeniile delăsate, pentru că toate trebuie puse la punct. Cred că atunci când se vor deschide porțile UE totul va veni de la sine și atunci n-o să mai existe piedici de niciun fel.

Să înțeleg că noi nu vom avea un spital universitar până la aderare?

Nu pot să spun acest lucru. Pre-aderarea, după toate discuțiile care au loc, se preconizează spre sfârșitul anului 2027-2028. Noi, mediul academic trebuie să ajutăm cu toată expertiza de care dispunem. Iar calea aderării este inevitabilă.

Dar ați discutat cu Ministerul Sănătății până acum despre un spital construit de la zero, nu în cadrul unei spital existent?

Nu s-a discutat despre aceasta. Noi acum ne concentrăm pe modernizarea universității, pe dezvoltarea curriculei universitare. Foarte serios vorbim despre tot ce este legat de digitalizare, ducem tratative cu USAID, cu organizațiile internaționale ca să facem un parc medical de tehnologii și pentru asta avem nevoie de schimbări radicale și în mentalitate, și legat de oameni, și de profesioniști care să combine medicina și tehnologia modernă. Guvernul pregătește și un proiect de hotărâre ca să ne fie alocate terenuri pentru parcuri, pe modelul celor din agricultură, IT și tehnologii.

Înseamnă că în tot acest vârtej al marilor proiecte, mi se creează impresia, spitalul universitar nu-i chiar în capul priorităților?

Nu e printre primele, dar rămâne pe listă. Acum depunem efort ca mediul academic să se regăsească în consiliile de dezvoltare a spitalelor, a conducerii spitalelor.

Cum are loc acum comunicarea dintre instituțiile medicale și catedrele universitare? Unde există aspecte ce ar trebui îmbunătățite?

Tot timpul există aspecte ce pot fi îmbunătățite. De exemplu, deși avem același fondator, medicii primesc salarii de la spital, iar cei de la catedră - salarii de la universitate. Și aici există diferențe. Noi avem peste 900 de titulari, plus 1500 sunt cumularzi, care sunt toți medici din spitale. Uneori se întâmplă când interesele spitalelor sunt mai mari și atunci noi trebuie, de exemplu, să eliberăm niște spații. Dar în principiu noi colaborăm foarte fructuos.

De exemplu, la Institutul Oncologic avem practic șapte catedre diferite – oncologia, hematologia, anesteziologia, morfologia, tehnologia radiologică etc. Acum ei au alocat pentru noi o clădire unde să fie concentrate aceste catedre. Acest proiect ne-a costat 14 milioane de lei, dar va fi un spațiu dedicat studenților ca le va asigura condiții mai bune, le va îmbunătăți mobilitatea etc.

În clinicile noastre din cadrul spitalelor mari avem membri ai Senatului. Acum pregătim noua listă a Senatului, unde vor fi și directori de spitale mari. Ei vor putea astfel să participe, să asculte toate problemele care sunt în universitate.

Foști studenți ai universității cu care am discutat eu îmi spuneau despre faptul că erau nevoiți să facă ore pe coridoarele spitalelor. Au și dat un nume acestor discipline, pe care le numeau orele de „coridorologie”. Se mai întâmplă acest lucru acum?

Noi încercăm să facem tot ce putem ca acest lucru să nu mai existe. Dar vă dați seama că pentru fiecare profesor, pentru fiecare colaborator să facem câte un cabinet personal, nu este real.

Asta ar însemna spațiu din cadrul spitalului.

Sigur că da. Noi avem contracte încheiate cu fiecare spital. Acestea sunt încheiate între spital, universitate și minister o dată la 5 ani. În fiecare an, condițiile sunt ajustate. Există situații când ei au nevoie de spații mai mari, dar și noi avem nevoie de spații în plus. Acestea sunt neajunsurile dictate de situația pe care o avem. Dacă ar fi existat un spital universitar, este clar că în capul mesei ar fi trei factori: studentul, partea clinică și cercetarea și nimic în plus.

Mă gândesc, dacă cumva printr-o minune s-ar construi un spital universitar de la zero, mai mult de jumătate din spitale actuale, inclusiv cele mai mari, ar rămâne goale.

Eu am deja o vârstă... Dar eu vă promit ... Acesta este dezideratul meu. Mai devreme sau mai târziu acest lucru o să se întâmple.

Și în lume e așa peste tot. De ce? Pentru că în Spitalul Universitar trebuie să se facă ceea ce nu există în alte spitale. Nu să se opereze apendicite sau alte intervenții simple; un spital universitar trebuie să facă cercetare, bioinginerie, intervenții cardio-intervenționale, să testeze soluții hi-tech pentru epilepsie, lucruri care nu sunt făcute nicăieri. Iar pentru asta este nevoie de dotări, de oameni cointeresați să facă cercetare. Iar ce facem noi acum este să ne consolidăm aceste direcții.

Ar fi cu adevărat păcat dacă ați ceda presiunilor și ați construi un spital universitar într-un parteneriat cu privații.

Nu vom ceda presiunilor. Noi avem în toată ziua rugăminți ca să deschidem baze clinice în multe dintre spitalele private.

Legea vă permite să o faceți?

În principiu, nicăieri nu e scris că nu se poate. Dar noi suntem Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Noi pregătim studenți în primul rând pentru statul Republica Moldova, pentru spitalele de stat și acesta este interesul nostru. Sigur că medicii pleacă și așa la privat pentru salarii mai mari. Spitalul privat are un singur țel – să facă bani. Să coste mai puțin cazul tratat, să fie cât mai simplu de rezolvat, dar să coste cât mai mult. Pe noi însă ne interesează altceva - accesul studentului la pacient. Noi avem necesitatea ca studentul să învețe.

Și eu i-am întrebat pe toți care au venit la mine: studenții vor avea acces în sala de operație? Să pună mâna pe bisturiu, să asiste, să vadă? Categoric nu, mi-au răspuns. Și atunci despre ce vorbim?

Noi putem permite lucrul acesta și chiar avem contracte de colaborare, dar numai cu clinicile stomatologice. De ce? Pentru că avem foarte mulți rezidenți și medici la perfecționare și atunci medicul care vine la perfecționare trebuie să vadă tot ce este nou în domeniu. Toți șefii noștri de catedră au clinicile lor și ele sunt, într-adevăr, cele mai performante. Dar dezideratul nostru este ca la noi să nu fie mai rău decât la ei. De aceea, noi investim foarte mult, ca să nu fie fotoliul de tip sovietic la clinica universitară, dar la privat – german. El trebuie să fie de aceeași calitate, și acreditările internaționale asta ne impun - să nu existe diferențe între privat și stat și nici între studenții autohtoni și cei internaționali.

În ultimii ani s-a discutat mult despre necesitatea unui Centru Universitar de Îngrijiri Paliative, unde să se facă, deopotrivă cu instruirea, și cercetare. Dezvoltarea acestuia s-a regăsit inclusiv în planurile Ministerului Sănătății. Totuși, în ultimii doi ani autoritatea a renunțat la acest proiect și vreau să vă întreb ce s-a întâmplat?

Această idee a venit de la Fundația Soros. Au venit la noi, am discutat, iar universitatea a acceptat. Am câștigat cu ei un proiect de creare a unui spital paliativ. E un lucru frumos, ni-l dorim, noi suntem gata să creăm și Catedra de paliație. Totul s-a oprit la discuțiile legate de teren și clădire. Aceasta intră în atribuțiile Primăriei Chișinău. Noi am scris demersuri și nu o singură dată am discutat cu primarul Capitalei. S-au discutat câteva opțiuni, dar până la urmă nimic nu s-a decis. Universitatea nu dispune de infrastructură. Noi suntem gata să intervenim logistic, să deschidem catedre. Dar acest proiect rămâne pentru noi, pentru universitate, un deziderat.

După scandalul din România, legat de noradrenalină și lipsa de reglementări pentru pacienții muribunzi, mă gândesc că prea puțin vorbim și prea puțin atragem atenția la felul în care murim. Doar de murit vom muri cu toții - și oamenii simpli, și politicienii.

Foarte mult depinde de societate, de educația societății noastre, iar când vorbesc de societate, mă refer inclusiv la politic. Ani de zile medicina nu a fost o prioritate. Deloc. De la independență încoace medicina s-a dezvoltat haotic. Sigur, s-au făcut lucruri foarte frumoase. Republica Moldova este una dintre puținele țări care a dezvoltat un sistem de asigurare medicală și este un sistem aproape perfect. Suntem printre puținele țări care are medicină de familie. Există probleme și acolo, dar aceste servicii există și ele funcționează.

Însă mentalitatea moldoveanului nostru a rămas la mașină, costum, cel mai bun telefon. Orice, numai sănătate nu. Vă spun în calitate de medic, nu de rector - la noi pacienții vin în stadii avansate, vin foarte gravi. Nu există cultura pacientului, nu există cultura respectului. Ce avem în societate, aceea avem și sus – acolo unde ne conduc cei care ne conduc. Slava Domnului, s-a pornit procesul și se dezvoltă spitalele, se fac investiții. Da, e puțin, avem nevoie de mai mult. Da, ne dorim un spital universitar. Dar lucrurile se schimbă încet.

Cum a evoluat bugetul universități în ultimii ani?

În primul an de mandat, în 2019, bugetul consolidat al Universității a constituit 545 de milioane de lei, iar în anul 2024 – 735 de milioane de lei. În primul rând s-a mărit numărul de studenți la buget, respectiv avem și o creștere a bugetului alocat pentru instruirea lor. Apoi, avem venituri din contractele de instruiri pentru non-bugetari și pentru studenții internaționali.

Noi suntem criticați pentru faptul că avem cele mai mari prețuri din tot învățământul superior din Republica Moldova. Dar prețurile noastre corespund realității. Noi știm care sunt tarifele în statele UE și în cele non-UE, iar noi ne poziționăm undeva la mijloc.

Universitatea a evoluat foarte mult și tarifele noastre sunt justificate de calitatea pe care o oferim. Dacă ceri bani și nu oferi calitate, e o problemă. Dacă prețul este mic, înseamnă că nu există calitate, iar diplomele se vând. Și asta este o realitate încă în unele țări post-sovietice. Georgia, de exemplu, a deschis 20 de universități private în ultimii 2 ani. Un contract acolo costă 2.000 dolari. Ce calitate poți oferi de 2.000 de dolari? Nu este real. De exemplu, pentru instruirea unui student la stomatologie statul ne alocă 67.000 de lei. În perioada în care în România taxele erau de 5 mii de EUR, la noi erau de 3 mii EUR. În România taxele au ajuns la 9 mii de EUR, la noi – 6 mii de EUR. În Ungaria ajung și la 14 mii de EUR.

Astfel, noi avem posibilitatea să ne dezvoltăm infrastructura și să oferim cele mai bune condiții. Un alt exemplu - Blocul morfologic n-a fost renovat de când a fost construit. Noi l-am reconstruit complet. Am inclus doar în acel bloc 78 de aparate de aer condiționat, calculatoare, table interactive, televizoare. Acum se aduce o tablă digitală care costă 100.000 euro, care va ajuta studenții să studieze corpul uman. Tot mobilierul din Muzeul de Anatomie a fost schimbat. Aceste investiții se fac din banii studenților, nu din banii statului.

Ați menționat la începutul acestui interviu că ați reușit să reduceți procentul studenților care abandonează rezidențiatul. Câți studenți au abandonat rezidențiatul în acest an?

Anul acesta, din numărul total de 1300 de medici rezidenți, au fost exmatriculați 27 de rezidenți, care nu au revenit din concediu academic.

Pot spune cu siguranță că după pandemie, rezidențiatul în Republica Moldova a devenit atractiv. Locuri de muncă există. Ca să nu-i pierdem pe studenți, a fost introdusă repartizarea pe loc și pe post. Noi modernizăm programele la rezidențiat, ca acestea să fie competitive, le dăm posibilitatea să fie angajați, ca să le putem oferi salarii, iar salariile lor deja au crescut.

Cât este salariul unui medic rezident astăzi?

Sub 9 mii de lei. Un medic începător are 12.000 de lei.

Vă adresez o întrebare de la foștii dumneavoastră studenți – de ce Rezidențiatul în Republica Moldova nu este la fel ca în România, în baza unui examen și nu cum este acum în baza notelor obținute? Acest model favorizează studenții cu note foarte mari, dar știm cu siguranță că acestea pot fi subiective, în special dacă un student are părinți, rude sau persoane influente printre profesori.

Da, aceasta este o problemă, pe care am discutat-o nu o singură dată. Și sincer, anul trecut la repartizare ea s-a evidențiat cel mai mult. Pentru ca acest lucru că devină posibil este nevoie să modificăm Codul Educației, deoarece legislația Republicii Moldova prevede că trebuie să existe concurs în baza notelor. Iar aceasta îi ajută pe cei cu note mari să obțină specialitatea dorită.

Însă este și a doua parte a a monedei. Eu știu ce se întâmplă în România. Știu cu certitudine că este un examen foarte și foarte dur. Dacă nu te pregătești minim jumătate de an pentru acest tip de examen, nu ai șanse să-l treci. Materialul pregătit pentru rezidențiat se face în baza unor programe americane. Eu nu zic că noi nu suntem în stare să pregătim acest tip de examen, dar este nevoie de condiții speciale pentru a se asigura că rezultatele nu pot fi fraudate – din partea universităților sunt delegate persoane care se află în condiții de maximă securitate, sunt protejate de poliție, telefoanele sunt luate, semnalul este bruiat. Acolo li se oferă hrană și tot ce este necesar în tot timpul în care ei pregătesc subiectele pentru examenul respectiv.

Pentru Republica Moldova acest proces ar fi foarte complicat. Eu am spus pentru prima dată anul trecut că trebuie să trecem la această nouă modalitate, dar nu pot să-mi asum încă așa o responsabilitate de mare. Eu cred că noi încă nu suntem pregătiți. Noi trebuie întâi să facem remanieri în departamentul de rezidențiat, trebuie să modificăm programul.

Avem o mare responsabilitate și mi-e frică să nu avem...Știți, România este foarte mare și are un număr excesiv de medici și formează doctori pentru export. La noi nu ajung medici și acest aspect ar complica și mai mult lucrurile. În acest an nu suntem gata, dar cu siguranță în viitor vom introduce examene și aceasta este ceva ce discutăm și dezbatem de pe acum. Ceea ce ne preocupă pe noi acum este cum să atenuăm această goană după note. Și aceasta este o prerogativă pentru noi. Încercăm să introducem cât mai multe metode de evaluare din care să excludem factorul uman.

Mă gândeam în timp ce vă ascultam că acest examen ar fi ca o oglindă. Nu doar pentru studenți, dar mai ales pentru cadrele universitare.

Sigur că da. Categoric. Și nu mi-e frică de acest lucru. Pur și simplu e foarte mare efortul, foarte mare responsabilitatea și trebuie foarte bine gândit totul, pentru a evita un potențial colaps al sistemului medical, care este în deficit de cadre medicale acum.

Domnule rector, vă adresez această întrebare în special în calitatea Dvs de medic practician – câtă corupție există în sistemul medical din Republica Moldova?

Eu cred că în ultimii ani, în special după pandemie încoace, corupția s-a micșorat vădit. Eu văd ce se întâmplă în spital, în clinica mea și văzând rezidenții și generațiile care vin, vreau să spun că a lua mită a devenit o rușine. Părerea mea personală este că am avansat foarte mult la acest capitol.

Nu a fost simplu, au fost perioade când un întreg spital trebuia închis din această cauză, dar încet-încet am reușit să trecem la cazuri episodice. Eu cred că ne îndreptăm într-o direcție bună.

Au ajuns la urechile dumneavoastră informații precum că pentru unele posturi în spitalele mari se mai cer sume mari de bani?

Prima dată aud. Nu cred că asta se întâmplă acum. A fost o perioadă când a suferit întreg sistemul medical. Eu vă spun din experiența mea din clinică. Eu vreau și visez să găsesc cei mai buni oameni, care să opereze, să poată face față. Și nu găsesc. Foarte greu am reușit să formez echipa de prorectori. I-am căutat, i-am rugat, dar am tot fost refuzat, pentru că oamenii au posturile asigurate, nu vor responsabilități, vor să doarmă nopțile.

Iată acum încercăm să dezvoltăm serviciul de laparoscopie în urologie și avem nevoie să pregătim doi specialiști. Unul să rămână la spital și al doilea – la catedră. Și nimeni nu vrea. Din 27 de rezidenți – nici unul! Nu este simplu, doar pare și doar se vorbește că accesul la anumite poziții este restricționat. Nu există așa ceva și v-am adus și un exemplu elocvent.

Noi vrem să creștem oameni. Iată un alt exemplu – în transplant. Veteranii trebuie înlocuiți cu specialiști tineri. Nu avem specialiști care să vrea să crească în acest domeniu. Pentru că e complicat, pentru că un transplant durează ore întregi, pentru că există riscuri. Pentru că poți fi trezit din somn la miezul nopții dacă s-a găsit un donator și tu trebuie să fii disponibil în sala de operație.

Credeți că este din comoditate sau din frică? În Republica Moldova profesioniștii din sistemul medical nu sunt asigurați de riscurile unui posibil caz de malpraxis.

Nu cred că este din frică. Medicina înseamnă dăruire de sine și se menține mai mult pe entuziasm și empatie. Și, cu părere de rău, puțini mai au aceste calități.

Domnule rector, sunt liberi acum medicii din Republica Moldova în a se expune deschis pe marginea problemelor din sistem?

Da, cu siguranță. Republica Moldova este o țară democratică. Nimeni nu-i poate interzice cuiva să se exprime liber. Eu nu cred că cineva se teme acum pentru postul său. Acum, dacă un medic este eliberat dintr-un spital public, până seara este angajat la privat. Eu nu văd o problemă aici. Și mai văd la tinerii rezidenți de acum că ei nu tac. Ei spun deschis tot ce gândesc. Deci, eu cred că invers – există o mai mare libertate de exprimare.

Discutam zilele trecute cu cineva din sistem care mi-a spus așa – tinerii rezidenți vin de pe băncile facultății deschiși la minte și curați. Dar într-un an de zile maxim sunt absorbiți de mizeria din sistem și sunt asimilați cu tot ce înseamnă această asimilare.

Într-adevăr, depinde de domenii și nu pot nega că se pot întâmpla și astfel de situații. Dar noi lucrăm la greu pentru a schimba lucrurile. Tocmai că medicii tineri sunt speranța într-un viitor mai bun. Și nu ne trebuie mult ca aceste situații să dispară în totalitate din sistem.

Deci, din punctul Dumneavoastră de vedere nu există nicio reticență în a vorbi deschis despre ce se întâmplă în sistem?

Nu, nu există. Acum acești tineri sunt ținuți pe palme numai să nu plece din sistem.

Putem spune că îi încurajați chiar să ia poziție civică, să comunice deschis, fără frică?

Sigur că da. Și la universitate încurajăm acest lucru. Studenții nu obțin notele finale până nu completează chestionare în care îi întrebăm despre calitatea studiilor, a cadrelor universitare și sunt încurajați să denunțe situațiile necorespunzătoare. Să știți că le citesc pe toate. Pe unii angajați îi chem și le cer explicații, iar alții până în seară rămân și fără post. Chiar dacă sunt profesori și mari personalități. Facem schimbări la greu din acest punct de vedere.

Vă cred. Doar că mă întreb un lucru – nu am văzut în ultimul deceniu și mai mult vreun protest pe care să-l organizeze medicii. Să iasă în stradă și să-și ceară drepturile – salarii mai mari, condiții mai bune de muncă, respectarea profesiei. În afara de câteva poziții civice pentru comasarea unor spitale, nu am văzut niciun protest al medicilor. De ce?

Poate că așa este caracterul specialității. Poate medicii sunt mai loiali, într-adevăr. Dar dacă în universitate ar exista așa o problemă de gravă și dacă aș afla, cade totul până seara, vă asigur. Și sunt foarte sincer când spun aceste lucruri.

Să vorbim puțin și despre parcursul european al Republicii Moldova. Care sunt principalele ajustări normative și legislative care vizează USMF „Nicolae Testemițanu” în procesul de aderare la Uniunea Europeană pentru a se conforma cu reglementările din spațiul educațional european?

Noi ne pregătim demult de acest moment. La nivel de studii universitare, noi suntem practic pregătiți pentru ceea ce urmează. Toate programele de studii sunt actualizate. La nivel post-universitar, la rezidențiat, există diferențe de programe, într-adevăr, pentru că aceste diferențe au avut scopul de a opri emigrarea masivă a lucrătorilor medicali. Se lucrează și la ele, dar acestea sunt detalii. Noi avem o listă întreagă de modificări legislative pe care urmează să le facem pentru a ne racorda la legislația europeană, dar per general suntem pregătiți pentru ceea ce urmează.

Domnule rector, cum credeți că va influența integrarea Republicii Moldova exodul de cadre medicale? Există un risc real ca medicii să plece tot mai mult.

Noi am discutat acest subiect și nu o singură dată. Ne doare să vedem cum noi pregătim medici buni și ei sunt angajați în alte state. Dar nu există niciun document internațional obligatoriu care să reglementeze acest proces. Noi trebuie să facem astfel ca medicii să nu vrea să plece și chiar să revină. Riscul este mare, dar dacă sistemul se va dezvolta, vor crește salariile,vă asigur că nimeni nu va pleca. Mai frumoasă ca Moldova și mai iubită nu este nicio țară!

Dacă diferența de salarii va fi mică, vă asigur că medicii nu vor pleca. Acasă pâinea e mai bună. Eu cred că invers – mai mulți vor reveni. Eu cunosc medici care au toate posibilitățile să plece, dar nu o fac. Și eu am avut posibilitatea să plec în anul 1998 și apoi în 2008 când am făcut doctoratul la Cluj. Eu nu mi-am imaginat vreodată cum ar fi să plec de acasă. Și ca mine sunt mulți. Noi nu știm să ne apreciem pe noi, dar noi avem cu ce să ne mândrim. Mă sună rectorii din România să-mi spună cât de bine se descurcă medicii noștri acolo și îmi crește inima!

Domnule rector, vă mulțumesc pentru acest interviu!

Emil Ceban, rectorul USMF: Sunt puține spitale în Europa în care nu vei întâlni un absolvent de-al nostru

Spitalul Clinic Republican Bălți are de astăzi un nou director pentru următorii 5 ani. „Vom avea o secție de terapie intensivă conform tuturor standardelor anului 2022”

Ion Dodon, director al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină: „Contractarea instituțiilor medicale e un punct vulnerabil. E ușor să comiți acte de corupție, dar nu le voi tolera”

Tag: rector emil ceban reales usmf nicolae testemitanu coruptie rezidentiat

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.