Lucica DIȚIU: Indiferent de cât mâncăm sau facem exerciții, mereu va exista riscul să ne îmbolnăvim de tuberculoză pentru că respirăm

Sursa Foto: arhiva persoanală

Vitalie Dogaru

31 iulie, 2024, 14:39

Vizualizări: 1266

Lucica Dițiu este directoare executivă Stop TB Partnership, o inițiativă lansată în anul 1998 în urma reuniunii primului Comitet ad-hoc convocat ca urmare a creșterii dramatice a numărului de cazuri de tuberculoză. Astăzi organizația are peste două mii de parteneri din comunitățile afectate, organizații internaționale, programe guvernamentale, agenții de cercetare și finanțare, organizații ale societății civile și companii din sectorul privat angajate să elimine tuberculoza până în anul 2030.

Lucica Ditiu deține funcția de director executiv al Stop TB Partnership din mai 2011. Și-a început cariera ca specialistă în boli pulmonare în România în anul 1992. Din 2000 a trecut prin toate nivelurile Organizației Mondiale a Sănătății de la național, subregional, regional și cel global.

Lucia Ditiu s-a dedicat sprijinirii persoanelor afectate de tuberculoză, în special a celor care sunt cele mai vulnerabile, stigmatizate și care trăiesc în comunități sărace. Ea evită regulile inflexibile, ierarhia și reuniunile oficiale. Datorită ei, Stop TB Partnership a evoluat într-o operațiune flexibilă, responsabilă, inovatoare și progresivă și s-a transformat în într-un lider al mișcării pentru o lume fără tuberculoză.

Doamnă Dițiu, care este astăzi statutul bacilului Koch, la aproape o sută de ani de la identificare, și cât de periculos mai este el acum pentru omenire?

Bacilul a rămas la fel înfipt în societate și este mai agresiv decât atunci când a fost descoperit. Din păcate noi nu reușim să-l înfrângem și el a căpătat mai mult curaj, se transformă și devine rezistent la medicamente, uneori și la patru-cinci antibiotice. Tuberculoza continuă să omoare un număr impresionant de oameni, iar bacilul care o cauzează este singurul microorganism infecțios care provoacă cele mai multe decese printre oameni. La mai bine de o sută de ani de la descoperire, această bacterie stă omenirii ca păduchele în frunte, iar noi eșuăm de fiecare dată în lupta cu ea. Nici măcar nu am reușit să reducem numărul de bolnavi, ca să nu mai spun de eradicarea bolii.

Pornind de la aceste constatări, ce resurse mai au astăzi oamenii pentru a câștiga lupta cu tuberculoza?

Astăzi noi avem metode de diagnostic și tratament foarte bune. Diagnosticul se poate face mult mai repede la nivel molecular, s-a revenit la importanța X-ray-ului ca formă de screening și avem echipamente portabile mici care se pot transporta și într-un rucsac pentru a fi transportate în comunitățile care nu au avut acces până acum la aceste echipamente. S-au descoperit fie noi molecule, fie combinații care au redus din perioada de tratament și din efectele secundare.

Am pornit de la doi ani tratamentul tuberculozei rezistente cu un injectabil care dădea surditate și avem colegi și prieteni care au rămas surzi sau orbi în urma tratamentului, iar astăzi nu mai sunt așa efecte adverse.

Acum sunt în ultima fază de cercetare vreo cinci vaccinuri pentru tuberculoză care sperăm să intre cât mai curând în aplicare. Mai avem tot felul de idei pentru diagnostic, inclusiv folosind doar respirația. Persoana va sufla într-un tub care se va colora și va arăta prezența tuberculozei, la fel și cu urina care cu ajutorul unui reactiv chimic va putea fi folosită pentru depistarea tuberculozei.

Astăzi avem multe tehnologii de partea noastră, dar ne lipsesc două lucruri: primul este legat de bani și altul ține de folosirea tuturor acestor tehnologii la scară largă, nu doar pentru proiectele pilot.

Între timp multe țări au renunțat la vaccinare BCG pe motiv că nu ar fi atât de eficientă cum s-a spus anterior. Cât de argumentată vi se pare această decizie?

În tuberculoză întotdeauna au fost puțini bani, iar noi mai avem încă multe restanțe în a înțelege această boală. E greu să explici cuiva din afară de ce noi nu știm multe lucruri despre o boală atât de veche. Nu știm de ce ne infectăm cu tuberculoză și cum se transformă infecția în boală. Nu știm ce declanșează această trecere și nu cunoaștem de ce unii se infectează și alții nu, deși au fost expuși la aceiași germeni. Din categoria la ce nu cunoaștem face parte și acest vaccin BCG. Mai bine zis, tot ce știm la această categorie era că înainte noi credeam că vaccinarea și revaccinarea cu BCG ne va proteja pe toți, dar s-a dovedit că acesta protejează la naștere bebelușii și copiii până pe la trei-patru ani după care nu mai are niciun efect. Aceasta este poziția curentă a Organizației Mondiale a Sănătății față de vaccinul BCG. Din cauza aceasta multe țări au zis – nu.

Vaccinul protejează bebelușul într-o societate sau familie în care e multă tuberculoză. În țările mai puțin afectate, copilul nu prea are cum să se infecteze și atunci autoritățile s-au întrebat dacă se mai merită vaccinarea tuturor copiilor din cauza riscului foarte mici de infectare. Dar mai sunt multe țări printre care India, Indonezia, România sau Republica Moldova unde vaccinarea BCG s-a menținut ca o metodă de prevenirea a tuberculozei în rândul copiilor.

Se lucrează acum la crearea unor vaccinuri mai competente. Cât de departe au ajuns cercetările?

Noi ne bucurăm foarte tare că aceste vaccinuri au ajuns în ultima fază, mai ales unul care este deja testat în Indonezia și Africa de Sud cu sprijinul Fundației lui Bill Gates și a altor donatori. Ca să ajungem în acest moment al cercetării au trebuit să treacă între 16 și 18 ani, spre deosebire de vaccinul anti COVID care a fost dezvoltat și pus în practică într-un an.

Ultima fază de testare a vaccinului anti tuberculoză va dura până în anul 2028. Sperăm să îl putem pune în practică în 2029-2030, dar nu suntem siguri de asta. Trebuie să vedem până atunci și cât este de eficient acesta deoarece omenirea a mai trecut prin experiențe similare când, după ani de zile de așteptări, vaccinul și-a demonstrat un randament de 50-60 la sută. Aici mă refer la imunizarea împotriva malariei care a fost prea puțin eficientă.

O următoare pandemie va fi mai degrabă una respiratorie deoarece celelalte sunt mai ușor de controlat

Ați amintit de COVID-19, ce lecție a oferit pandemia și care dintre ele pot fi luate în considerație în combaterea tuberculozei?

Ar trebui să investim mai strategic în bolile respiratorii, nu doar în tuberculoză. Pe durata pandemiei medicii de plămâni au fost la mare căutare fiindcă erau singurii care știau ce înseamnă să pui o mască, controlul infecțiilor, circuitele intra spitalicești, funcțiile plămânilor.

COVID-19 ne-a arătat că bolile respiratorii, la fel ca și tuberculoza, nu sunt doar printre cele mai ușor de răspândit, dar și că o următoare pandemie va fi mai degrabă una respiratorie deoarece celelalte sunt mai ușor de controlat.

Reieșind din cele de mai sus, a doua lecție este că investițiile în clinici și spitale pentru controlul infecțiilor respiratorii, care asigură echipamentul de protecție necesar, care se bazează pe cunoștințele pneumologilor și medicilor de laborator sunt foarte bune.

Al treilea lucru este să abordăm problemele în complex ca să nu pățim ca oile care au fugit de lup, dar au căzut în prăpastie. Lupul era COVID-ul, dar în prăpastie ne așteptau alte boli la tratamentul cărora lumea nu a mai avut acces din cauza restricțiilor impuse de autorități care au ignorat nevoia de asistență medicală pentru anumite maladii, inclusiv tuberculoza.

Toate acestea la un loc ne duc în direcția unor investiții pentru diagnostic care să presupună aparate multifuncționale care să poată depista mai multe boli. Spre exemplu, omul cu o tuse nu trebuie trimis prin diferite instituții pentru COVID, pentru tuberculoză sau pneumonie. Astăzi sunt aparate care pot detecta în spută până la 40 de germeni, dacă mai este și un X-ray nu mai trimiți omul în toate direcțiile ca să-l zăpăcești mai ales pe timpul unor restricții sanitare. Totodată este nevoie de pregătit cadre pentru munca la baza sistemului în sate ca să comunice cu oamenii și să îi ajute să înțeleagă ce se întâmplă.

Dar cea mai mare lecție este că în pandemie s-au găsit bani pentru toate țările. Atunci când vine vorba de tuberculoză care afectează mai puțin țările bogate și mai hrănite, lucrurile stau altfel. Pentru că șansele să se transmită în societățile bogate și cu locuințe bune sunt mai mici, boala este mai puțin vizibilă și de asta beneficiază de puțină atenție și bani.

Pornind de la aceste afirmații, reiese că tuberculoza rămâne o boală a săracilor?

Tuberculoza poate îmbolnăvi pe oricine fiindcă se transmite prin aer. Avem cazuri în Australia, în Franța, în Germania nu neapărat printre migranții de acolo. În aceste țări lumea a uitat de boală și doctorii când văd o tânără avocată din Londra nici nu se gândesc că ea tușește din cauza tuberculozei. Au investigat vreo șase luni tot ce s-a putut, iar fata a slăbit vreo opt kilograme și a infectat pe toată lumea. Abia la urmă și-au dat seama că poate fi tuberculoză după ce a început să facă o pată pe plămân.

Este clar că boala afectează toată lumea, dar 25 la sută din cauzele de tuberculoză sunt atribuite malnutriției. HIV, spre exemplu, este responsabilă de zece la sută din cazuri. La fel oamenii care locuiesc mulți în aceiași cameră se infectează mult mai ușor. Tot din cauza sărăciei, cei care se îmbolnăvesc nu pot ajunge la timp să se diagnosticheze, trag de timp, ajung în forme grave și infectează mult mai ușor mai multă lume.

Deci, într-adevăr populațiile sărace sunt mai vulnerabile și aici avem migranții care merg să muncească în alte țări și nu mai ajung să se gândească la boală, poate nu au nici actele în regulă, mâncarea nu e suficientă, locuința nu e bună, mai există și coinfecții care pot afecta foarte mult, cum ar fi diabetul, hepatitele și HIV.

Dar și la casele bogate se plânge din cauza tuberculozei. Ultimele informații oferite de organizații internaționale arată că țări europene care sunt foarte bine din punct de vedere economic ar duce lipsă de tratamente moderne antituberculoase sau acestea ar costa de aproape zece ori mai mult decât în țările sărace. Cum se explică acest lucru?

Refugiații din Ucraina care au ajuns în țările din vestul Europei, în Franța sau Germania, nu au mai avut acces la medicamente de ultimă generație ca în țara lor de oricine. Trebuie să spun că Ucraina, ca și Republica Moldova, de altfel, implementează ultimele tipuri de tratamente și bolnavii cu tuberculoză drog-rezistentă au acces la medicamente de ultimă generație.

Noi, cei de la Stop TB, am tras un semnal de alarmă, dar lumea din țările dezvoltate nu au prea investit în acest sector pentru că nu este unul de importanță în situația când au foarte puține cazuri printre localnici. Nici producătorii nu sunt interesați de livrarea medicamentelor pentru 10-15 pacienți, mai sunt și niște reguli ale Uniunii Europene legate de procurarea medicamentelor și al diagnosticelor fapt care face ca unele tratamente să fie de câteva ori mai scumpe în comparație cu prețul la care sunt cumpărate de organizațiile internaționale. Acum se caută o formulă care să fie favorabilă atât bugetelor țărilor în cauză, dar și pacienților de acolo.

Cât de pregătite sunt elitele politice să abordeze această problemă și ce fac ele pentru a reduce din transmiterea și incidența tuberculozei? Mai este această boală în vizorul guvernelor și parlamentelor la nivel mondial?

Este nevoie de foarte mult advocacy pentru a pune această problemă în minte celor care iau decizii la nivel înalt într-un stat. Tradițional noi nu am avut suficiente resurse pentru campanii de informare, de mobilizare, de conștientizare în care să le vorbim oamenilor ce este tuberculoza.

În ultimul timp am reușit să organizăm două întâlniri la nivelul Organizației Națiunilor Unite în 2018 și 2023 unde am discutat despre tuberculoză. Asta i-a făcut pe foarte mulți să audă că această boală mai există. Noi facem presiuni foarte mari pe guvernanți în țările cu mai multă tuberculoză și vreau să vă spun că avem succes. Spre exemplu, am reușit să-l facem pe premierul indian, țara care are cel mai mare număr de bolnavi de tuberculoză – aproximativ două milioane de cazuri, să pună în agenda lui eradicarea tuberculozei, fapt care a dus în ultimii șapte ani la o creștere de patru ori a bugetului pentru această inițiativă. La fel s-a întâmplat și în Indonezia unde suntem susținuți de președintele țării. Am reușit să-i convingem să procedeze la fel și pe cei din Filipine, Pakistan, Nigeria sau Africa de Sud.

Ceea ce avem în Europa sunt cazurile de tuberculoză multidrog-rezistentă, mai ales în regiunea de est. Aceiași situație este și în Asia Centrală unde există mai multă tuberculoză, dar și sărăcie, iar conducerea țărilor este mai activă în răspunsul la această boală. Din păcate nu reușim acest dialog intens în țările dezvoltate deoarece sunt foarte puține cazuri, iar asta îi face pe conducători mai puțin receptivi la comunicare cu noi.

Sfârșitul tuberculozei nu va veni doar în urma unei mișcări din partea Ministerului Sănătății, dar a întregii societăți

Care este situația epidemiologică a tuberculozei în Ucraina și România ca să înțelegem mai bine riscurile pentru Republica Moldova?

România are cel mai mare număr de cazuri de tuberculoză din Uniunea Europeană. Deși acesta este pe o traiectorie descendentă, țara rămâne fruntașă la acest capitol. O mare parte a problemei este accesul oamenilor la diagnostic, adică de ai găsi pe cei bolnavi, mai ales cu tuberculoză drog-rezistentă. La asta mai contribuie și costul mare de diagnostic și tratament dat fiind că este țară UE și are anumite reguli în procurarea acestor servicii.

Ucraina era și ea fruntașă în Europa până la începutul războiului la capitolul tuberculoză și tuberculoză drog-rezistentă. Dar ceea ce făcea remarcabilă această țară era faptul că ei se luau „la trântă” cu tuberculoza. Ucraina până la război dădea dovadă de o mare ambiție de a controla boala, de a introduce medicamente noi, diagnostice noi, au angajat societatea civilă, erau foarte bine organizați. Lucru pe care nu pot să-l spun despre România la nivelul Ministerului, societății civile. Din păcate România se mai conduce de ideea că poate se rezolvă de la sine.

Prin ce se impune experiența Republicii Moldova în răspunsul la tuberculoză?

Este ceva foarte asemănător cu ceea ce am spus și despre Ucraina. Din ce vedem noi societatea civilă și persoanele afectate de tuberculoză sunt foarte implicate. Există un interes de acoperi cu medicamente și diagnostice întreaga țară și nu doar la nivel de pilotare a unor proiecte. Observ o colaborare între Institutul de Ftiziopneumologie, Ministerul Sănătății, Centrul PAS și alte organizații pe care le știm implicate în acest proces.

Ceea ce mai afectează rezultatele în Republica Moldova este nivelul sărăciei din țară. Din cauza aceasta cazurile avansate ajung mai târziu în vizorul specialiștilor, dar statisticile arată că lucrurile merg în direcția corectă. Trebuie să reținem că sfârșitul tuberculozei nu va veni doar în urma unei mișcări din partea Ministerului Sănătății, dar a întregii societăți.

Și aici vă referiți probabil la Programul național de răspuns la tuberculoză pentru perioada 2022-2025 în care țara își propune să reducă din mortalitate, dar marea problemă rămâne lipsa specialiștilor și reticența din partea grupurilor de risc. Cum pot fi depășite aceste provocări pornind de la experiența altor state care au reușit să rezolve aceste probleme?

Primul aspect legat de acoperirea cu medici specialiști și cadre sanitare este o problemă în întreaga lume și nu doar pentru tuberculoză. În general există această tendință de mișcare a creierelor din țările mai sărace către Vest. Oamenii sunt pregătiți în țări ca Republica Moldova după care pleacă să fie medici și asistente în Vest și noi nu rămânem cu nimic.

În tuberculoză este și multă stigmă. Lumea nu prea vrea să fie asociată cu această boală, e murdar, e urât, se lucrează cu spută. Oamenii cu tuberculoză nu sunt drăgălași, ca să spun așa, și din cauza aceasta există o stigmă printre persoanele din cadru medical care lucrează cu tuberculoza.

Este nevoie de o politică a cadrelor în general pe diverse specialități făcută pe o durată de cinci șase ani care trebuie respectată. Aceasta trebuie să pornească de la colegii de medicină, facultăți și până la doctorate. Toate trebuie coordonate și trebuie să meargă mână în mână cu o campanie de informare și destigmatizarea. Spre exemplu, în Kazahstan nu am observat așa probleme. Ei au făcut o strategie de resurse umane pe vreo zece ani, i-au ajutat să meargă cu bani de la stat la specializări în afară cu condiția că după un an-doi de instruire să lucreze cinci-opt ani în țară, inclusiv la periferie. Am întâlnit la Ministerul Sănătății foarte mulți tineri bine pregătiți care știu limbi străine și sunt conectați cu lumea din afară.

Cât ține de reticența oamenilor față de tratament, aceasta nu va dispărea decât dacă îi informăm foarte bine despre ce este vorba. Din păcate aici este nevoie de bani pentru că aceasta nu se reduce la un spot la radio sau ceva în ziare. Sunt materiale care trebuie susținute intens și cu cât sunt făcute mai periferic cu atât mai bine, uneori pot fi și lucruri trăsnite. Spre exemplu în Filipine, în capitală și în alte orașe mari ale lor, sunt organizate așa cum le numesc ei târguri de sănătate pentru a detecta boala fără ca acest proces să aibă o conotație negativă. Argumentul lor este că vor să mențină oamenii sănătoși așa că îi testează. Totul se întâmplă pe un stadion unde sunt aduse diverse mașini cu aparate X-ray, se fac diferite teste de la electrocardiograme, la controale de urechi, ochi sau ginecologic. Mai sunt buticuri cu mâncare, sunt organizate și concerte. Până la urmă este un mare târg foarte bine organizat care nu doar că ajută omul, dar reduce și din reticența lui față de unele controale.

Responsabilii din sănătate afirmă că laboratoarele din țară pot face investigații performante pentru depistarea tuberculozei și stabilirea tratamentului corect. Cum se resimt aceste capacități în datele statistice despre situația epidemiologică și ce restanțe ar mai existat pentru îmbunătățirea activității laboratoarelor?

Moldova are toate tehnologiile moderne folosite în depistarea tuberculozei și lucrurile merg într-o direcție bună. Singura arie în care este nevoie de mai multe investiții este cea legată de tuberculoza chimio-rezistentă și de a-i găsi pe toți bolnavii cu această formă de boală.

Republica Moldova are bugetate resurse financiare pentru intervențiile organizațiilor societății civile în combaterea tuberculozei. Cât de vizibile sunt aceste activități și de ce depinde impactul acestora în comunitățile cheie?

Din păcate mai există o reticență față de rolul organizațiilor neguvernamentale, dar în mod normal ele ar putea ajuta foarte mult mai ales la periferii unde nu întotdeauna ajunge sistemul de stat. Oamenii pot avea mai multă încredere în ele și alt fel de dialog. Experiența lor e foarte importantă pe partea de comunicare și demistificare. Important este ca organizațiile societății civile să nu critice doar, dar să vină și cu sprijin pentru ideile care trebuie susținute la nivel național.

2030 este un an în care, potrivit angajamentelor la nivel internațional, omenirea ar trebui să învingă tuberculoza. Dumneavoastră credeți în acest obiectiv?

Mai avem șase-șapte ani și este nevoie de bani, de bani mulți, care să nu vină ocazional, dar să fie o finanțarea constantă pentru a termina cu tuberculoza. Pentru asta este nevoie de o conștientizare că boala este un risc pentru noi toți. Indiferent cât mâncăm sau facem exerciții, mereu va exista riscul să ne îmbolnăvim de tuberculoză pentru că respirăm. Este nevoie de o mai mare mobilizare.

De aceea nu zicem că nu vom mai avea tuberculoză deloc, dar că vom mai avea în medie în jur de 20 de cazuri la suta de mii de locuitori, nu e puțin, dar e posibil să ajungem la aceste cifre care să ne ofere mai mult optimism în eradicarea bolii.

Oxana Rucșineanu: Pentru combaterea tuberculozei avem nevoie de reguli clare de joc și de o repartiție distinctă a rolurilor

Andrei Dadu, ofițer medical în cadrul Biroului Regional al OMS pentru Europa: „Golul mare al Moldovei în digitalizarea tratamentului tuberculozei e lipsa de conexiune între sistemele informaționale”

Michel Kazatchkine: În Moldova, miniștrii Sănătății se schimbă atât de des, există puțină continuitate a reformelor. Acum politica înseamnă alegerea sănătății, în detrimentul altor priorități

Tag: Lucica Dițiu, Stop TB Partnership, tuberculoză,

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.