Ce îi determină pe unii oameni să se ofere voluntari pentru a fi infectați cu boli care le pot pune viața în pericol

Sursa Foto: bbc.com, live science

Cristina Ghermanschi

29 august, 2024, 15:54

Vizualizări: 1328

Testarea noilor tratamente și vaccinuri poate dura ani, dacă nu chiar decenii, pentru a aduna suficiente date. Pentru a accelera această procedură, cercetătorii recurg la o abordare controversată care presupune infectarea deliberată a voluntarilor cu viruși, paraziți și bacterii potențial letale, transmite BBC.

Este cu adevărat neobișnuit să te oferi voluntar pentru așa ceva. Totuși, un grup de tineri a acceptat să fie mușcați de țânțari care transmit un parazit ce ucide anual peste 600.000 de persoane. Aceștia au participat la un studiu medical desfășurat la Institutul Jenner al Universității din Oxford, având scopul de a testa un nou vaccin împotriva malariei. Vaccinul, numit „R21”, a stârnit entuziasm printre cercetători chiar și în faza sa inițială.

BBC relatează că studiul a avut loc în 2017, deși institutul desfășura experimente similare cu țânțarii încă din 2001. Fiecare voluntar era introdus într-un laborator, unde pe o masă se afla un mic recipient, asemănător unei cești de cafea, acoperit cu un tifon. În interior erau cinci țânțari, aduși din America de Nord și infectați cu parazitul malariei. Voluntarii își așezau brațul deasupra recipientului pentru ca țânțarii să poată mușca prin tifon și să pătrundă în pielea lor. Pe măsură ce insectele sugeau sângele, saliva lor, destinată să împiedice coagularea sângelui, putea transporta parazitul malariei în rana respectivă. Scopul era ca vaccinul să ofere voluntarilor suficientă protecție pentru a preveni dezvoltarea malariei.

Acesta este un exemplu ilustrativ al ceea ce se numește „studiu de provocare umană” – un experiment în care un voluntar este expus deliberat la o boală. Deși poate părea periculos și chiar imprudent să expui în mod intenționat o persoană la o infecție care ar putea provoca o boală gravă, această metodă a câștigat popularitate în cercetarea medicală în ultimele decenii și a avut succes, contribuind la realizarea unor progrese medicale notabile.

Vaccinul R21 s-a dovedit ulterior a fi eficient în proporție de până la 80% în prevenirea malariei și a devenit al doilea vaccin împotriva acestei boli recomandat pentru utilizare de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Recent, primele doze ale vaccinului au fost administrate bebelușilor din Coasta de Fildeș și Sudanul de Sud, două țări care pierd anual mii de vieți din cauza malariei. Potrivit cercetătorilor, acest succes a fost posibil, cel puțin parțial, datorită voluntarilor care au acceptat să își expună brațele la țânțari infectați în cadrul experimentelor.

„În ultimele două decenii, testele de provocare au cunoscut o renaștere remarcabilă”, a afirmat pentru sursa citată, Adrian Hill, profesor de vaccinologie și director al Institutului Jenner. „Modelele de provocare au fost folosite pentru o gamă variată de boli, de la gripă la Covid-19. Acest lucru a fost foarte important.”

Acum, oamenii de știință caută să infecteze în mod deliberat voluntarii cu tot mai multe boli - totul în speranța de a dezvolta vaccinuri și tratamente tot mai eficiente. Agenți patogeni precum Zika, tifosul și holera au fost deja utilizați în teste de provocare. Alte virusuri, cum ar fi hepatita C, sunt luate în considerare ca viitori candidați pentru aceste teste.d

Deși nu există un registru centralizat al studiilor de provocare, Hill estimează că aceste studii au contribuit la dezvoltarea a cel puțin o duzină de vaccinuri în ultimele două decenii. O revizuire sistematică a identificat 308 studii de provocare umană între 1980 și 2021, care au implicat expunerea participanților la agenți patogeni vii. Susținătorii acestor studii consideră că beneficiile lor depășesc cu mult riscurile, atâta timp cât sunt realizate în condiții adecvate.

Totuși, unele studii recente au ridicat probleme etice, iar câțiva cercetători de marcă sunt îngrijorați de viteza cu care experimentele, odinioară considerate tabu, sunt acum realizate. Sentimentul de neliniște persistent legat de studiile de provocare nu poate fi pe deplin înțeles fără a privi înapoi la unele dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei medicale.

Potrivit BBC, cele mai cunoscute sunt experimentele efectuate de oamenii de știință naziști, în cadrul cărora prizonierii din lagărele de concentrare au fost infectați forțat cu tuberculoză și alți agenți patogeni. Mai puțin cunoscute sunt acțiunile medicilor americani din Guatemala, care la mijlocul anilor 1940 au infectat intenționat 1 308 persoane cu sifilis și alte boli cu transmitere sexuală.

La începutul anilor 1970, s-a aflat că medicii de la Willowbrook State School din New York au expus mai mult de 50 de copii cu dizabilități la hepatită în anii 1950 și 1960, cu scopul de a crea un vaccin. Printre cercetătorii din domeniul medical, „Willowbrook” a devenit un sinonim al eticii necorespunzătoare a cercetării. Dar experimentele Willowbrook au contribuit, de asemenea, la descoperirea faptului că există mai mult de un agent patogen responsabil de hepatită.

„Toate aceste exemple au contribuit la o reacție împotriva ideii de infectare intenționată a oamenilor cu agenți patogeni”, a afirmat pentru BBC, Daniel Sulmasy, director al Institutului Kennedy de Etică de la Universitatea Georgetown, care a făcut parte din comisia prezidențială americană care a investigat testele de sifilis din Guatemala.

La sfârșitul anilor 1960 și în anii 1970, cercetătorii din țările cu venituri ridicate au dezvoltat un set de orientări pentru studiile medicale care puneau accentul pe protejarea bunăstării voluntarilor. Ca urmare, testele de provocare au devenit mult mai dificile de realizat. Totuși, pe măsură ce abordarea noastră față de etica medicală s-a complexificat și în fața amenințărilor tot mai mari reprezentate de pandemii, oamenii de știință reexaminează din nou utilizarea testelor de provocare pe oameni.

Viteza reprezintă o motivație esențială. În cadrul unui studiu tradițional de vaccinare, voluntarilor li se administrează fie un vaccin, fie un placebo, iar apoi sunt lăsați să trăiască în mod obișnuit, cu speranța că unii dintre ei vor fi expuși la virus în viața de zi cu zi, permițând astfel evaluarea eficacității vaccinului. Totuși, acest proces poate fi extrem de lent. Dezvoltarea unui vaccin pentru o boală infecțioasă poate dura mai mult de 10 ani și poate costa zeci de milioane de dolari, timp în care mii, uneori milioane, de oameni continuă să sufere de boală. Testele de provocare, pe de altă parte, accelerează procesul prin expunerea directă a unui voluntar vaccinat la virus, eliminând astfel perioada de așteptare.

Testele de provocare merg direct la esență, eliminând perioada de așteptare prin expunerea directă a unui voluntar vaccinat la virus. „Timpul este crucial - uneori trebuie să acționăm mult mai repede”, a precizat Andrea Cox, profesor de medicină la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland.

Pentru ea, scrie BBC, avantajele testelor de provocare sunt clare: acestea economisesc timp, bani și, în final, vieți. Sunt deosebit de valoroase în cazul agenților patogeni rare, precum salmonella și shigella, unde studiile tradiționale pot dura ani, deoarece cercetătorii trebuie să aștepte ca voluntarii să fie expuși accidental la boală. „Acest lucru se întâmplă rar, așa că așteptarea poate fi extrem de lungă”, explică ea.

În 2022, cercetătorii din SUA au administrat două tulpini ale virusului Zika la 20 de femei sănătoase. Când sunt realizate corect, studiile de provocare pot funcționa și ca sisteme de avertizare timpurie, permițând cercetătorilor să fie flexibili, să testeze vaccinul pe diverse tipuri de persoane și să identifice potențiale probleme cu formula vaccinului. Cox subliniază că vaccinurile pot întâmpina uneori probleme la lansare, și este mult mai bine să identifici aceste probleme într-un laborator, unde tratamentele sunt imediat disponibile. Ea amintește cazul vaccinului Dengvaxia, introdus de guvernul filipinez începând din 2016 pentru a proteja împotriva febrei dengue, o boală transmisă de țânțari care provoacă mii de decese anual.

Vaccinul a fost administrat la 800.000 de copii din Filipine, dar cercetătorii au identificat o problemă: în timp ce vaccinul era eficient pentru copiii care fuseseră deja infectați cu dengue, acesta prezenta riscuri pentru cei care nu fuseseră expuși anterior virusului. În 2017, Organizația Mondială a Sănătății a actualizat orientările, recomandând ca Dengvaxia să nu fie administrat persoanelor care nu fuseseră infectate anterior cu virusul dengue sălbatic.

Acesta este exact tipul de problemă pe care un studiu de provocare l-ar fi putut detecta mai devreme, explică Cox. Dacă Dengvaxia ar fi fost testat inițial într-un astfel de studiu, cercetătorii ar fi avut oportunitatea de a analiza interacțiunea dintre vaccin și virus în corpul diferitelor persoane, inclusiv în rândul celor deja infectați cu dengue și al celor care nu au fost expuși la virus.

„Descoperirea problemelor legate de un vaccin într-un mediu cu observație atentă și îngrijire medicală adecvată este mult mai bine decât să afli aceste probleme într-o zonă cu resurse limitate”, a precizat Cox.

În dezbaterile privind testele de provocare, oamenii de știință au discutat frecvent despre importanța disponibilității unui tratament eficient în caz de complicații. Institutul Jenner a început să expună intenționat voluntarii la malarie în 2001, când deja existau tratamente anti-malarie eficiente. Cercetătorii de la institut utilizează o tulpină de malarie foarte sensibilă la medicamente, având în vedere rezistența tot mai mare a parazitului la tratamente în multe regiuni ale lumii. În schimb, unii oameni de știință sunt îngrijorați că limitele etice devin neclare atunci când sunt testate boli pentru care nu există tratamente disponibile.

În 2022, cercetătorii din SUA au administrat două tulpini ale virusului Zika la 20 de femei sănătoase, care nu erau însărcinate și nici nu alăptau, într-un studiu care urma să includă și un număr similar de bărbați infectați cu virusul. Deși Zika cauzează de obicei simptome ușoare la majoritatea adulților, poate provoca anomalii congenitale la copiii născuți din părinți infectați în timpul sarcinii și, în cazuri rare, poate fi asociat cu probleme neurologice la adulți. Nu există tratament pentru acest virus. Femeile au fost testate pentru sarcină înainte de studiu și li s-a solicitat să folosească metode contraceptive timp de două luni după experiment. Deși rezultatele complete nu au fost încă publicate, toate femeile care au fost expuse virusului s-au infectat, majoritatea dezvoltând simptome precum erupții cutanate și dureri articulare în timpul unei perioade de carantină, potrivit informațiilor prezentate la o conferință medicală din 2023, scrie BBC.

Potrivit Annăi Durbin, coautor al studiului și specialist în boli infecțioase la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, cercetarea ar putea servi drept model pentru un test de provocare Zika mai extins. În prezent, cercetătorii recrutează participanți pentru un nou studiu care va evalua eficacitatea unui vaccin împotriva dengue în protejarea oamenilor expuși deliberat la virusul Zika.

Un subiect mai controversat, având în vedere impactul grav al bolii, este testarea de provocare cu HIV, deși acest concept este considerat încă o ipoteză îndepărtată. În schimb, testele de provocare pentru hepatita C sunt mai realiste. Hepatita C este, în general, tratabilă, dar infecțiile cronice pot conduce la ciroză, insuficiență hepatică și deces dacă nu sunt tratate.

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford au obținut recent finanțare pentru a testa un posibil vaccin împotriva hepatitei C folosind un studiu de provocare. De asemenea, Cox sugerează utilizarea unui astfel de test pentru hepatita C, având în vedere experiența frustrantă cu un studiu tradițional asupra unui vaccin pentru această boală în 2012. Studiul a durat șase ani și a eșuat, lăsând milioane de oameni expuși riscurilor bolii.

Un test de provocare ar fi mult mai rapid, afirmă Cox. Ea propune recrutarea de voluntari adulți complet informați, care să consimtă liber și să fie remunerați pentru participare. După vaccinare, aceștia ar fi expuși deliberat la virus și monitorizați timp de mai multe săptămâni sau luni. Cei care nu reușesc să elimine virusul ar primi tratamente antivirale.

Cu toate acestea, chiar și cu măsuri de siguranță stricte, accidente pot apărea. De exemplu, în 2012, un voluntar de la Institutul Jenner nu s-a prezentat la controlul medical obligatoriu după ce fusese infectat cu malarie, fiind găsit abia după o săptămână. Deși incidentul nu a avut consecințe grave și a fost raportat unui comitet de etică, riscurile pot fi semnificative.

Rapiditatea cu care sunt desfășurate testele de provocare îngrijorează unii experți, precum Eleanor Riley, profesor emerit de infecții și imunologie la Universitatea din Edinburgh. „Pentru bolile care pot provoca efecte extrem de grave și în cazul cărora nu avem tratamente eficiente, echilibrul devine mult mai complicat”, spune ea. „Dacă există riscul ca unul din 1.000 de oameni să moară, trebuie să fiți pregătiți să demonstrați că nu puteți obține aceleași informații prin alte metode”.

Lista agenților patogeni utilizați va crește și ea - inclusiv unii care sunt periculoși și netratabili

Alți eticieni au mai puține rezerve în privința testelor de provocare. Arthur Caplan, profesor de bioetică la Școala de Medicină Grossman a Universității din New York, consideră că ideea conform căreia aceste teste ar trebui să se limiteze doar la boli tratabile este o „morală confuză”.

„Altruismul și dorința de a contribui la binele comun sunt motive complet legitime pentru a participa la cercetare,” afirmă el. Caplan aduce în discuție experimentele efectuate pentru explorarea spațială, unde voluntarilor li se cere să stea întinși pe un pat înclinat pentru a simula efectele microgravitației. De multe ori, acești voluntari nu beneficiază personal de testele respective, participând doar pentru binele public. „Așadar, există un precedent pentru utilizarea voluntarilor în studii care implică riscuri fără a aduce beneficii directe,” adaugă el.

Aceste dileme au fost accentuate în 2021, când Imperial College London a lansat primul studiu de provocare Covid-19 din lume. Studiul a fost primit cu entuziasm, în special de către 1DaySooner, un grup de advocacy din SUA, înființat în martie 2020 pentru a promova studiile de provocare și a ajuta la recrutarea participanților.

Studiul a oferit informații valoroase despre motivele pentru care anumite persoane reușesc să evite îmbolnăvirea chiar și în prezența virusului. S-a descoperit că aceste persoane au un răspuns imun localizat în mucoasa nazală care împiedică virusul să se stabilească în organism.

Studiul a creat însă și controverse. Covid-19 nu are leac și are efecte pe termen lung imprevizibile.

Treizeci și șase de tineri adulți au fost expuși la virus printr-un lichid picurat în nas și au fost ținuți în carantină timp de 14 zile într-un spital din Londra. „Am observat că [voluntarii] aveau o cantitate semnificativă de virus în nas și gât, iar aceștia au rămas infecțioși timp de aproximativ 10 zile”, spune coautorul studiului, Anika Singanayagam, lector clinic la Imperial College London. Studiul a contribuit, de asemenea, la validarea testelor rapide de flux lateral - teste Covid ușor de utilizat la domiciliu, care erau deja utilizate în multe țări la acea vreme.

Totuși, Sulmasy de la Institutul Kennedy de Etică al Universității Georgetown consideră că studiul realizat de Imperial nu a respectat standardele etice. „Nu s-au obținut prea multe informații valoroase din acel studiu care să nu fi putut fi obținute prin alte metode”, afirmă el. „Covid era o boală nouă, iar informațiile despre efectele pe termen lung erau limitate”. Sulmasy subliniază că mai multe vaccinuri Covid-19 fuseseră deja aprobate înainte de începutul studiului, ceea ce reducea necesitatea asumării riscurilor.

Într-o declarație scrisă, Imperial College London a menționat că Remdesivir - un tratament antiviral care poate reduce riscul de boală severă la pacienții cu Covid-19 - a fost disponibil pe parcursul întregului studiu pentru orice voluntar care s-ar fi simțit mai rău decât anticipat. „Studiul a fost aprobat din punct de vedere etic după un an de pandemie, când existau deja multe informații despre riscurile pentru adulții tineri și sănătoși, care prezentau un risc foarte scăzut de boală severă”, spune un purtător de cuvânt. Ei au adăugat că studiul „a generat date detaliate despre infecția [Covid-19], care nu ar fi fost posibile prin alte metode de cercetare”.

De atunci, au fost realizate și alte teste de provocare cu Covid-19. Cercetătorii de la Oxford Jenner Institute recrutează acum participanți pentru un studiu care va expune deliberat voluntari vaccinați împotriva Covid-19 la subvarianta Omicron BA.5. Scopul este de a înțelege mai bine cum interacționează vaccinurile cu subvariantele virusului. Participanții vor fi recompensați cu 4.935 de lire sterline (6.400 de dolari) pentru timpul și cheltuielile de călătorie.

Sean Cousins, un curier de 33 de ani din Southampton, Regatul Unit, a fost plătit cu peste 11.000 de lire sterline (14.280 de dolari) pentru a participa la trei teste de provocare între 2014 și 2020. În două dintre acestea a fost infectat cu gripă, iar în al treilea cu virusul respirator sincițial (RSV). El spune că s-ar fi înscris și fără recompensă. „A fost doar ceva nou de încercat. [Am vrut să îmi ofer timpul...] și să ajut omenirea dacă pot,” spune el.

Oamenii de știință sunt de acord că este probabil să vedem mai multe teste de provocare în viitor, nu mai puține. Lista agenților patogeni testați va continua să crească, inclusiv cei periculoși și netratabili. Acest lucru generează o anxietate considerabilă pentru unii cercetători, precum Sulmasy, care crede că vom depăși limitele și ne vom opri doar atunci când cineva va suferi. Pe de altă parte, alții văd oportunități imense în dezvoltarea rapidă a vaccinurilor pentru boli care au afectat omenirea timp de secole, dacă sunt respectate controalele adecvate.

Donald Trump numește un susținător al mișcării anti-vaccin la conducerea sănătății. „Aceasta va costa vieți”

Tuberculoza a ajuns pe podiumul morții. OMS a stabilit cinci factori majori de risc

O nouă pandemie va veni și trebuie să ne pregătim, pentru că nu va fi similară cu COVID-19. Un raport al OMS arată care sunt factorii de risc care pot genera o nouă pandemie la nivel global

Tag: voluntari pentru a fi infectati boli virusuri zika sifilis COVID-19 malaria vaccin

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.