Renumitul virusolog Peter Piot, consilier al președintelui CE, Ursula von der Leyen pe problema COVID-19, povestește despre lupta sa cu infecția„ Am oscilat între Pământ și Rai”

Sursa Foto: Sciencemag.org

Maria-Victoria Racu

11 mai, 2020, 13:34

Vizualizări: 3647

Virusologul Peter Piot, directorul Școlii de Igienă și Medicină Tropicală din Londra, s-a îmbolnăvit de COVID-19 la mijlocul lunii martie. După ce a petrecut o săptămână la spital, acesta a decis să se trateze în continuare la domiciliul său din Londra. Până în acest moment, chiar și urcatul câtorva scări încă este o provocare pentru el.

Piot, originar din Belgia, a fost unul dintre primii savanți care a descoperit virusul Ebola în 1976 și și-a dedicat cariera luptei cu bolile infecțioase. El a condus programul Națiunilor Unite în lupta cu HIV/SIDA între anii 1995 și 2008, iar în prezent este consilierul pentru noul coronavirus a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Însă, propria lui confruntare cu noul coronavirus s-a dovedit a fi o experiență de viață și moarte, menționează Piot.

Iată ce a relatat acesta într-un interviu pentru revista belgiană Knack, publicat pe 5 mai curent, preluată ulterior de revista Science:

„Pe 19 martie am făcut brusc febră și am simțit o durere înțepătoare în cap. Mi-am simțit craniul și părul extrem de dureros. Deși nu aveam tuse la acel moment, primul meu gând a fost – el este. Am continuat să lucrez, fiind obsedat de munca mea, dar de acasă. Am depus mult efort pentru a lucra la distanță în cadrul Școlii de Igienă și Medicină Tropicală din Londra anul trecut. Însă, aceste eforturi au fost îndreptate spre lupta cu încălzirea globală, puțin utilă în contextul actual.

Am fost testat COVID-pozitiv, așa cum am și presupus și m-am autoizolat la domiciliu, în camera pentru oaspeți. Însă, febra nu trecea nicidecum. Nu am fost niciodată bolnav serios și nu am stat bolnav nicio zi în ultimii 10 ani. Am trăit până atunci o viață sănătoasă, cu plimbări regulate. Singurul factor de risc în cazul meu este vârsta – am 71 de ani. Fiind optimist, am știut dintotdeauna că și aceasta va trece. Însă, pe 1 aprilie un medic, cu care suntem prieteni, m-a sfătuit să parcurg un control medical detaliat pentru că febra și supraoboseala mea deveneau din ce în ce mai grave.

Examenul a descoperit că am o deficiență severă de oxigen, deși încă nu am rămas fără suflare. Radiografia pulmonară a demonstrat că am o pneumonie severă, tipică pentru COVID-19, dar și o pneumonie bacteriană. Mă simțeam în mod constant lipsit de energie, deși de obicei sunt foarte energic. Nu era doar oboseală, ci o suprasolicitare completă, senzație pe care nu o voi uita niciodată. Ar fi trebuit să fiu spitalizat, dar testul la COVID era negativ în acel moment, un comportament tipic pentru acest virus – el dispare, dar consecințele lui persistă pentru săptămâni în șir.

M-am îngrijorat că voi fi conectat imediat la aparatul de ventilare artificială, deoarece citisem publicații în care se menționa că acesta poate majora riscurile de deces. Eram speriat de-a binelea, însă ei mi-au dat o mască cu oxigen, iar aceasta s-a dovedit a fi eficientă. Astfel, m-am trezit în camera de izolare alăturată de secția de terapie intensivă.

Fiind obosit, te resemnezi complet cu soarta ta. În plus, ești mereu încojurat de echipa de asistente medicale, trăind o rutină între injecții și perfuzii și sperând că o vei înfrunta și pe asta. De obicei, sunt proactiv în modul în care acționez, însă în acest caz am fost 100% pasiv.

Am stat în același salon cu o persoană fără adăpost, un menajer din Columbia și un alt bărbat din Bangladesh, toți trei suferind de diabet zaharat, o condiție bine cunoscută în contextul noului coronavirus. Zilele și nopțile erau singuratice, deoarece niciunul nu avea putere să vorbească. Timp de săptămâni puteam doar vorbi în șoaptă, chiar și acum – vocea mea slăbește considerabil către seară. Însă, pe tot parcursul bolii, mă întrebam doar – cum voi fi după ce trec peste boală?

După ce am luptat cu virusurile în mai multe țări ale lumii, am devenit expert în infecții. Sunt bucuros că m-am infectat de coronavirus, și nu de Ebola, deși am citit recent un studiu care a concluzionat că există o probabilitate de 30% de deces dacă nimerești într-un spital infecțios din Londra cu noul coronavirus. Este aceeași mortalitate ca și în cazul Ebola în anul 2014 în Africa de Vest, iar aceste date te fac să uiți că ești savant, fiind înconjurat mai mereu de stări emotive diferite. Iată-l, m-a afectat și pe mine, este răsplata pentru lupta crâncenă pe care am dus-o toți acești ani, mă gândeam uneori. Timp de o săptămână am oscilat între Pământ și Rai, necunoscând unde sunt marginile exacte.

Am fost externat din spital după o săptămână și am mers acasă cu transportul public. Am vrut să văd orașul pustiu, cu localurile închise, străzile goale și aerul curat. Nu era niciun om pe stradă – o experiență cu adevărat stranie. Nu am putut să merg prea mult, deoarece mușchii îmi erau slăbiți din cauza insuficienței de mișcare – o situație obișnuită după suportarea unei boli pulmonare. Acasă, am plâns îndelungat și am avut insomnii o perioadă de timp. Faptul că ceva grav, neplanificat se poate întâmpla nu îți dă pace, iar tu ești blocat din nou în locuința ta.

Am avut mereu un respect dosebit față de virusuri, în special pentru HIV, cu care am luptat întreaga viață, pentru că e foarte deștept – blochează orice am face pentru a-l opri. Acum, a fost straniu să realizez că există un virus în corpul meu, iar eu sunt cu mult mai vulnerabil în fața lui.

Peste o săptămână am simțit din nou o lipsă de aer, am mers la spital, însă din fericire am putut să îmi continui tratamentul ambulatoriu. S-a dovedit să am o maladie pulmonară, provocată de pneumonie și de „furtuna de citokine”, drept rezultat al reacției de apărare a sistemului imun.

Multe persoane decedează nu din cauza alterării țesutului pulmonar, cauzat de virus, ci din cauza răspunsului exagerat al sistemului imun, care nu știe ce să facă cu virusul. Acum administrez tratament împotriva acestei reacții, cu doze mărite de corticosteroizi, pentru a calma sistemul imun. Dacă aș fi suportat această furtună împreună cu semnele prezenței virusului în organism, nu aș fi supraviețuit. Am suportat și fibrilația atrială, cu o frecvență a bătăilor cardiace de peste 170 pe minut, care a fost controlată medicamentos pentru a preveni trombozele vasculare și infarctul miocardic acut. Acestea sunt proprietățile subestimate ale virusului – să afecteze toate organele din corp.

Mulți consideră că virusul ucide doar 1% dintre pacienți, iar alții suportă doar simptome asemănătoare gripei. Însă, istoria devine tot mai complicată. Multe persoane vor rămâne cu boli renale și cardiace cronice. Chiar și sistemul nervos va fi afectat. Vor fi sute sau chiar mii de persoane care vor fi puse în situația efectuării dializei pe parcursul întregii vieți. Cu cât mai multe aflăm despre coronavirus, cu atât mai multe întrebări apar. Iată de ce mi s-a părut nedrept să văd comentatori aflați de cealaltă parte a situației existente, care au privit situația foarte superficial, dar s-au avântat în critici față de autoritățile care se străduie din răsputeri să țină situația sub control.

Astăzi, peste 7 săptămâni, mă simt mult mai bine, iar imaginea plămânilor mei este bună iar. Îmi doresc să mă întorc la muncă, deși activitatea mea va fi limitată pentru o perioadă de timp. Primul lucru pe care îl voi face, va fi un raport despre COVID-19 pentru von der Lyen.

Comisia Europeană s-a angajat să susțină cu toate forțele dezvoltarea noului vaccin. Una trebuie să fie clar – fără un vaccin împotriva noului coronavirus nu vom mai putea trăi normal niciodată. Singura strategie reală pentru a ieși din criză este conceperea unui vaccin care va fi administrat în toate țările lumii. Acest lucru înseamnă miliarde de doze, ceea ce este dificil din punct de vedere al logisticii, iar în ciuda tuturor eforturilor, încă nu este clar dacă dezvoltarea acestui vaccin este posibilă.

Astăzi, cel mai mare paradox este că persoanele, care își datorează viața vaccinurilor, refuză să își vaccineze copiii. Dacă prea multe persoane vor refuza să se vaccineze, va fi foarte dificil să menținem pandemia sub control.

Sper că această criză va diminua tensiunile politice în unele zone. Poate vă pare că este o iluzie, însă am văzut în trecut că unele dintre campaniile de vaccinare împotriva poliomielitei au condus la armistiții. De asemenea, sper că Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care face astăzi eforturi majore pentru a lupta cu pandemia, poate face întreaga luptă mai puțin birocratică și independentă de comitetele consultative, în care fiecare țară își face propriul interes. OMS devine prea frecvent un teren de jocuri politice.

În orice caz, rămân un optimist înnăscut, iar după ce am văzut moartea cu ochii, nivelul meu de toleranță față de prostii a scăzut și mai mult. Astfel, voi continua drumul meu mai calm și cu mai mult entuziasm, deși mai selectiv decât înainte de boală.”

Varianta Omicron a noului coronavirus prezintă simptome „neobișnuite”

Tot mai mulți bolnavi cu forme grave de COVID-19 recunosc că au cumpărat certificate de vaccinare anti-COVID

„Pentru că fiecare picătură contează”: donarea de sânge în perioada de criză

Tag: Covid-19, virusolog, peter piot

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.