Premiul Nobel pentru medicină 2020 a fost acordat pentru descoperirea virusului hepatitei C

Sursa Foto: Ilustrație de Niklas Elmehed

Irina Papuc

05 octombrie, 2020, 13:36

Vizualizări: 4675

Comitetul Nobel de la Institutul Karolinska a decis astăzi să acorde Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 2020 în comun pentru trei cercetători pentru descoperirea virusului hepatitei C. Aceștia sunt Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M. Rice.

Premiul Nobel din acest an este acordat la trei oameni de știință care au adus o contribuție decisivă la lupta împotriva hepatitei transmisibile prin sânge, o problemă majoră de sănătate la nivel mondial care cauzează ciroză și cancer hepatic.

Harvey J. Alter, Michael Houghton și Charles M. Rice au făcut descoperiri seminale care au dus la identificarea unui virus nou, virusul hepatitei C. Până la această reușită, descoperirea virusurilor hepatitei A și B au însemnat pași critici pentru dezvoltarea medicinei, dar majoritatea cazurilor de hepatită transmisibilă prin sânge au rămas inexplicabile. Descoperirea virusului hepatitei C a dezvăluit cauza celorlalte cazuri de hepatită cronică și a făcut posibile dezvoltarea testelor de sânge și de noi medicamente care au salvat milioane de vieți.

Hepatita - o amenințare globală pentru sănătatea umană

Inflamația hepatică sau hepatita, o combinație a cuvintelor grecești pentru ficat și inflamație, este cauzată în principal de infecții virale, deși abuzul de alcool, toxinele din mediu și bolile autoimune sunt, de asemenea, cauze importante. În anii 1940, a devenit clar că există două tipuri principale de hepatită infecțioasă. Prima, numită hepatita A, este transmisă prin apă sau alimente poluate și are, în general, un impact redus pe termen lung asupra pacientului. Al doilea tip se transmite prin sânge și fluide corporale și reprezintă o amenințare mult mai gravă, deoarece poate duce la o afecțiune cronică, apariția cirozei și a cancerului hepatic. Această formă de hepatită este insidioasă, întrucât oamenii sănătoși pot fi infectați „în tăcere” mulți ani înainte de apariția complicațiilor grave. Hepatita transmisibilă din sânge este asociată cu morbiditate și mortalitate semnificative și provoacă mai mult de un milion de decese pe an la nivel mondial, făcându-l astfel o problemă de sănătate globală la o scară comparabilă cu HIV și tuberculoza.

Un agent infecțios necunoscut

Cheia unei intervenții reușite împotriva bolilor infecțioase este identificarea agentului cauzal. În anii 1960, Baruch Blumberg a stabilit că o formă de hepatită transmisibilă din sânge a fost cauzată de un virus care a devenit cunoscut sub numele de virusul hepatitei B, iar descoperirea a dus la dezvoltarea testelor de diagnostic și a unui vaccin eficient. Blumberg a primit în 1976 Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină pentru această descoperire.

La acea vreme, Harvey J. Alter de la Institutul Național de Sănătate din SUA studia apariția hepatitei la pacienții cărora li s-au administrat transfuzii de sânge. Deși testele de sânge pentru virusul hepatitei B noou descoperit au redus numărul de cazuri de hepatită legată de transfuzie, Alter și colegii au demonstrat că a rămas un număr îngrijorător de mare de cazuri. Testele pentru infecția cu virusul hepatitei A au fost, de asemenea, dezvoltate în această perioadă și a devenit clar că hepatita A nu a fost cauza acestor cazuri inexplicabile.

A fost o mare sursă de îngrijorare faptul că un număr semnificativ dintre cei care au primit transfuzii de sânge au dezvoltat hepatită cronică din cauza unui agent infecțios necunoscut. Alter și colegii săi au arătat că sângele acestor pacienți cu hepatită ar putea transmite boala cimpanzeilor, singura gazdă susceptibilă în afară de oameni. Studiile ulterioare au demonstrat, de asemenea, că agentul infecțios necunoscut avea caracteristicile unui virus. Investigațiile metodice ale lui Alter definiseră în acest fel o nouă formă distinctă de hepatită virală cronică. Misterioasa boală a devenit cunoscută sub numele de hepatită „non-A, non-B”.

Identificarea virusului hepatitei C

Identificarea noului virus era acum o prioritate. Toate tehnicile tradiționale pentru vânătoarea de virusuri au fost folosite, dar, în ciuda acestui fapt, virusul nu a putut fi pus în izolare timp de .peste un deceniu. Michael Houghton, care lucra pentru firma farmaceutică Chiron, a întreprins munca grea necesară pentru a izola secvența genetică a virusului. Houghton și colegii săi au creat o colecție de fragmente de ADN din acizi nucleici găsiți în sângele unui cimpanzeu infectat. Majoritatea acestor fragmente proveneau din genomul cimpanzeului în sine, dar cercetătorii au prezis că unele vor fi derivate din virusul necunoscut.

Descoperirea virusului hepatitei C a fost decisivă; dar lipsea o piesă esențială a puzzle-ului: poate provoca virusul de unul singur hepatită? Pentru a răspunde la această întrebare, oamenii de știință au trebuit să investigheze dacă virusul clonat a reușit să se replice și să provoace boala. Charles M. Rice, cercetător la Universitatea Washington din St. Louis, împreună cu alte grupuri de cercetători, au remarcat o regiune necaracterizată anterior la sfârșitul genomului virusului hepatitei C despre care suspectau că ar putea fi importantă pentru replicarea virusului. Rice a observat, de asemenea, variații genetice în probele de virus izolate și a emis ipoteza că unele dintre ele ar putea împiedica replicarea virusului. Prin ingineria genetică, Rice a generat o variantă de ARN a virusului hepatitei C care a inclus regiunea nou definită a genomului viral și a fost lipsită de variațiile genetice inactivante. Când acest ARN a fost injectat în ficatul cimpanzeilor, virusul a fost detectat în sânge și s-au observat modificări patologice asemănătoare cu cele observate la om cu boala cronică. Aceasta a fost ultima dovadă că virusul hepatitei C putea cauza prin transfuzie cazuri inexplicabile de hepatită.

Semnificația acestei descoperiri acordate de Premiul Nobel

Descoperirea de către laureații Nobel a virusului hepatitei C este o realizare importantă în lupta în curs de desfășurare împotriva bolilor virale. Datorită descoperirii lor, testele de sânge extrem de sensibile sunt acum disponibile și acestea au eliminat în esență hepatita post-transfuzională în multe părți ale lumii, îmbunătățind foarte mult sănătatea globală. Descoperirea lor a permis, de asemenea, dezvoltarea rapidă a medicamentelor antivirale. Pentru prima dată în istorie, boala poate fi acum vindecată, existând speranța de a eradica virusul hepatitei C. Pentru a atinge acest obiectiv, vor fi necesare eforturi internaționale care să faciliteze testarea sângelui și să facă disponibile medicamente antivirale pe tot globul.

77 de laureați ai Premiului Nobel semnează o scrisoare împotriva numirii lui Robert F. Kennedy Jr. ca secretar al Sănătății în administrația Trump

Donald Trump numește un susținător al mișcării anti-vaccin la conducerea sănătății. „Aceasta va costa vieți”

Tuberculoza a ajuns pe podiumul morții. OMS a stabilit cinci factori majori de risc

Tag: Premiul Nobel medicina 2020 hepatita c

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.