Cum se descurcă în pandemie pacienții cronici. Povestea lui Tudor Trifan, tânărul care le-ar fi cerut celor doi președinți să-l ajute cu o proteză pentru picior

Sursa Foto: Sănătate INFO

Silvia Rotaru

24 decembrie, 2020, 15:26

Vizualizări: 3143

Pandemia de Covid-19 i-a făcut pe mulți dintre pacienții cu boli cronice să stea departe de instituțiile medicale sau să le viziteze mai rar. Sunt însă și bolnavi, care nicidecum nu le pot evita, pentru că viața lor depinde de aparate. Vorbim despre pacienții dependenți de dializă. În Moldova, zilnic, aproximativ 800 de astfel de pacienți, sunt nevoiți să meargă în instituții medicale de profil pentru dializă.

Tudor Trifan este unul dintre acești 800 de bolnavi, care e nevoit de trei ori pe săptămână să facă naveta la Chișinău pentru o ședință de 4 ore. Bărbatul este originar din Sipoteni, Călărași, are 42 de ani și merge la dializă deja de un an și jumătate. Vine cu transportul public.

Pe lângă faptul că viața lui depinde de aparatele de dializă, Tudor este dependent și de insulină de la vârsta de 7 ani. Din păcate, în urmă cu 4 ani Tudor a rămas, din această cauză, fără gamba piciorului stâng. Cum se descurcă Tudor Trifan în această pandemie, când riscurile de infectare pentru pacienții cu diabet și alte boli cronice sunt destul de mari, am încercat să aflăm chiar de la el.

De-i frig sau plouă, de ninge sau arde un soare dogoritor, Tudor Trifan din Sipoteni, Călărași merge de 3 ori pe săptămână în Capitală pentru ședințele de dializă. Își târâie cu greu piciorul stâng, după ce acum 4 ani i-a fost amputat. Greul cel mare a venit odată cu pandemia, când ne-am pomenit blocați toți prin case, iar Tudor, fără transport public pentru a se deplasa la Centrul privat BB-Dializă, la proceduri.

„Pe timpul pandemiei luam taxiul și ajungeam la ședințele de dializă. Am împrumutat bani. Acum câte puțin îi dau înapoi. Eu am pensia de invalid de 1.400 de lei, iar pentru transport, statul îmi achită 740 de lei pe 10 ședințe pe lună”, ne spune Tudor.

O sumă însă care nu îi acoperă toate cheltuielile pentru transport, întrucât Tudor face 12-14 ședințe pe lună. La unele ședințe de dializă nu a mers, din lipsă de bani, deși știe care sunt riscurile pentru sănătate.

„Dacă nu ajung la dializă, mi se face rău. Prin dializă se scot toxinele din organism”.

Tudor spune că îi este frică să meargă săptămânal în transportul public, dar altă soluție nu are. Face parte din grupul de risc, dar încearcă să se descurce cum poate.

„Mă protejez cum pot. Când ajungem la dializă ni se dă mască, ne dezinfectăm mâinile, îmbrăcăm botoșeii și ni se măsoară temperatura. Înainte mai dădeau și mâncare, dar acum nimic. Chiar să-ți fie rău tare. Acum ne dau câteva chifle, de fiecare dată aceleași, un suc de mere de 200 grame și gata. Până la pandemie, ne hrăneau cu cașă (terci), carne, da acum nu mai este. Iar noi cu diabetul trebuie să mâncăm la timp”, se tânguiește Tudor.

Chiar și vizitele la medic le-a rărit. Vorbește cu medicul la telefon despre pastilele de care are nevoie și merge doar până în curtea instituției, unde asistenta iese și îi dă rețeta.

Drumul pe care îl face până la Chișinău, îl obosește enorm, mai ales că, spune Tudor, proteza pe care o are la picior îl deranjează. Și-ar dori să o schimbe, s-a și interesat cât costă, însă a rămas mut în fata prețului, pe care trebuie să-l plătească pentru aceasta.

„Am o proteză care mă roade și eu foarte greu merg. Genunchiul îl am, dar mai jos este amputat. Atunci când mi l-a amputat era mai ușor, dar de când fac dializă și se acumulează lichid, se umflă piciorul. După ce ies de la dializă, parcă scade presiunea și rămâne osul care se roade de proteză. Ajung seara și aproape că nu pot merge. Înainte puteam merge în el, acum mă sprijin puțin și începe a mă durea. Am găsit unde să o fac, dar costă foarte mult, 65.500 de lei. Așa bani eu nu-i am și nici nu mă pot împrumuta de la cineva”, explică Tudor.

Tudor ne-a povestit că l-a găsit pe președintele în exercițiu, Igor Dodon pe Facebook și l-a rugat să-l ajute cu procurarea unei proteze, însă nu a primit niciun răspuns. Ar fi vorbit și cu noua președintă Maia Sandu, în campania electorală, iar aceasta i-a promis că după alegeri va reveni la doleanța lui.

Săptămâna trecută bărbatul a cerut un ajutor financiar de la asistența socială din sat. Spune că vin sărbătorile, iar el încă are datorii pentru drum, pe care trebuie să le întoarcă.

„Săptămâna trecută am mers la primărie să cer un ajutor. Asistenta socială a zis că poate să-mi dea un pampers. I-am spus că nu am nevoie de pampers”, spune resemnat bărbatul.

L-am întrebat dacă un transplant de rinichi l-ar putea salva de chinuri. Tudor ne-a spus însă că nu ar fi eligibil pentru o asemenea intervenție din cauza diabetului. Cel puțin așa i-ar fi explicat medicii, care l-ar fi obligat după aceasta să semneze că refuză transplantul.

Tudor trăiește împreună cu tatăl său, în vârstă de 75 de ani. În zilele când merge la dializă de gătit se ocupă tata. În restul zilelor, Tudor face el mâncare, astfel ajutându-se reciproc. Însă Tudor nu poate mânca orice. Din cauza celor două maladii, trebuie să fie foarte precaut ce produse consumă.

„Multe îmi sunt interzise. Ce se poate pentru diabet, nu se poate pentru rinichi. De exemplu, pentru diabet eu pot mânca un măr, o banană pe zi. Asta le dăunează însă rinichilor. La fel, eu nu am voie să mănânc prune, portocale, rodie, struguri, pere. Mănânc o jumătate de măr și atât. Trebuie să mănânc multe terciuri. Da cât pot să le mănânc? Fasole sau mazăre nu pot mânca. Pot mânca doar carne fiartă de pui, vită și rață. Măcar astea ne salvează, că le avem în jurul casei”.

De vitamine nici vorbă. Tudor nu și le poate permite. L-am întrebat dacă mai crede în miracole. „Mi-aș dori o proteză nouă, ca să nu mă mai doară atât de mult piciorul. Pentru mine, asta ar fi o minune”.

În situația lui Tudor sunt alte câteva sute de pacienți dependenți de dializă din Republica Moldova, care se descurcă cum pot. Cu puținii bani, pe care-i primesc de la stat acești oameni au de ales să meargă la dializă în șapte instituții medicale publice din Moldova și 4 private. Cei din nordul Moldovei pot merge la Spitalul Republican Bălți, unde sunt deschise două secții de dializă, una publică și alta privată, cei din centru - la Spitalul Clinic Republican, la fel cu 2 secții de dializă, Institutul Mamei şi Copilului, Spitalul de Urgență, cu 2 secții de dializă, Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, iar cei din Sud – la spitalele raionale Cahul, ci 2 secții de dializă şi Comrat.

Încă un medicament pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II și insuficiență cardiacă va fi compensat din Fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală

Pacienții cu diabet, dependenți de insulină, vor beneficia gratis de preparate și consumabile. Decizia intră în vigoare din 1 iulie

REPORTAJ//Inimi defecte. Oprite, cusute și repornite

Tag: tudor trifan, dializa, diabet zaharat, proteza, pandemie, covid19,

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.