Marcel Abraș, cardiolog intervenționist: „Oamenii s-au protejat de Covid, dar nu și-au dat seama că mor de alte boli, mult mai grave”

Sursa Foto: Sănătate INFO

Silvia Rotaru

23 iulie, 2021, 12:04

Vizualizări: 8417

De aproape 2 ani, pacienții cu stenoza aortică, a treia cea mai răspândită afecțiune cardiacă în Moldova, pot fi tratați și prin metoda percutană, minim-invazivă. La modul practic, medicii nu mai fac o incizie clasică în regiunea inimii, ci pacientului i se face o puncție de 6 mm în artera femurală, prin care medicul introduce un tub de dimensiuni mici (cateter), prin intermediul căruia se va implanta această valvă nouă la nivelul inimii.

Însă nu toți pacienții pot fi supuși unei asemenea operații. Doar cei mai în vârstă. De ce?

Marcel Abraș, șeful secției cateterism cardiac la Institutul de Cardiologie, ne-a explicat acest lucru într-un interviu pentru Sănătate INFO. De asemenea, am vorbit despre cauzele apariției acestei maladii, dar și despre cum a afectat pandemia pacienții cardiaci.

Domnule Abraș, pentru început vreau să ne spuneți ce este o stenoză aortică? Ce reprezintă maladia în sine?

Stenoza aortică înseamnă, de fapt, îngustarea ariei valve aortice. Din acest motiv circulația sângelui din ventriculul stâng spre aortă devine mai dificilă. Adică inima nu mai pompează un volum normal de sânge și omul începe să aibă dispnee sau popular noi spunem că se înădușă, se sufocă, are amețeli. Se pot produce inclusiv sincope.

Care sunt cauzele apariției acestei afecțiuni cardiace?

Sunt mai multe cauze. Una dintre ele este cauza degenerativă. Omul îmbătrânește și odată cu el îmbătrânesc și organele. Ei bine, odată cu această îmbătrânire activitatea cuspelor sau a foițelor valvelor aortice se intensifică. Toate cele 4 valve au cuspe, care se deschid într-o anumită consecutivitate la fiecare bătaie a inimii. Când inima se contractă și pompează sângele, valva aortică se deschide și permite sângelui bogat în oxigen să treacă din ventriculul stâng în aortă. Din cauza activității acestor cuspe și a procesului arterosclerotic intens, ele se calcifică, devin mai rigide și mai puțin mobile. Iată prin această intervenție, noi trebuie să amplasăm altă valvă cu mobilitatea cuspelor normală.

Cea de-a doua cauză este febra reumatismală, care afectează inclusiv inima. A fost mai răspândită o perioadă de timp, deoarece pacienții nu se tratau până la capăt și din această cauză ducea și la complicații valvulare.

Acum această patologie este mai rar întâlnită, dar ea se manifestă la o vârstă mult mai avansată. Însă dacă un copil face febră reumatismală, mai târziu poate face patologia reumatismală valvulară. Cei care sunt acum bolnavi, vor simți consecințele în viitor, dacă nu fac tratament.

Dar ei pot fi depistați la timp și tratați...

Da. Doar trebuie să facă o serie de investigații.

Cât de mulți pacienți avem cu această afecțiune a inimii – stenoza aortică, în Moldova?

Cel puțin la noi, la Institutul de Cardiologie, vin într-un număr destul de mare. Probabil, pentru că au aflat despre această nouă metodă de tratament. De altfel, stenoza de valvă aortică este considerată a treia patologie cardio-vasculară, ca incidență în populația generală, și cea mai frecventă patologie valvulară. Câți pacienți suferă de această afecțiune în țară, nu știm, pentru că o asemenea evidență la nivel național nu se ține. Vă pot spune doar câți vin la noi. Spre exemplu, în anul 2020 la Institutul de cardiologie au fost internați 136 de pacienți cu stenoză aortică severă, dintre care 59 au fost operați. În anul 2021 deja avem 102 pacienți, dintre care 41 au fost operați pe cord deschis și 17 au fost operați de cardio-chirurgii intervenționiști. Vrem să facem un Registru al stenozei de valvă aortică, dar, bineînțeles, aceasta implică acțiuni complexe, atât manageriale, cât și acțiuni pe diagonală, la nivele mai joase ale sistemului medical, ca ea să fie depistată la timp.

Poate fi prevenită această afecțiune?

Stenoza aortică provocată de febra reumatismală poate fi prevenită prin tratamentul prescris pentru febră reumatismală. Pentru stenoza aortică provocată de bătrânețe sau degenerativă, cum îi spunem noi, nu există o anumită profilaxie.

Se poate trata și altfel decât printr-o operație pe cord?

Odată depistată, stenoza de valvă aortică trebuie tratată, însă nu cu medicamente, ci doar prin tratament chirurgical sau minim intervențional (TAVI). Persoanele cu această maladie trebuie să știe că există două metode de tratament a maladiei: prin chirurgia clasică, ori prin tratament minim-invaziv percutant de schimbare a valvelor aortice. Anterior, în Moldova, nu existau aceste alternative. Se recurgea la chirurgia clasică pe cord deschis. Acum pacienții pot să aleagă.

În doi ani, câte astfel de intervenții ați realizat?

Până astăzi am efectuat 24 de intervenții și toți pacienții sunt bine, sănătoși. Sănătoși, relativ vorbind, pentru că au o valvă implantată. În schimb nu mai au simptome și foarte important, sunt vii. De ce zic aceasta? Statistică europeană și mondială arată că 80 la sută dintre pacienții cu stenoză aortică decedează la 2 ani de zile după diagnostic, dacă nu fac tratament.

Să înțelegem că până la intervențiile minim-invazive pe cord, toți pacienții cu stenoza aortică erau operați clasic?

Și nu toți erau eligibili pentru o intervenție clasică pe cord deschis. Sunt pacienți cu risc chirurgical înalt de deces, care nu ar supraviețui unei intervenții chirurgicale clasice pe cord. Avem scoruri de calculare a riscului chirurgical (STS score și EuroScore II) și în cazul în care aceste scoruri sunt mai mari, adică limita admisibilă, acești pacienți nu pot fi operați. Există riscul ca ei să moară pe masa de operație sau imediat după. Din acest considerent cercetătorii au și dezvoltat un alt tip de intervenție pentru acești pacienți, ca să le dăm o șansă în plus la viață. Așa au apărut, în general, operațiile minim-invazive.

Aceste operații minim-invazive se fac doar pacienților trecuți de 70 de ani. De ce? Anume ei fac parte din acest grup de risc sporit?

Sunt niște recomandări internaționale de care trebuie să ținem cont. O fac toate țările, care practică aceste intervenții. Și România, și Franța, și Marea Britanie. În acel protocol clinic vârsta admisibilă este de 75 de ani. Când am făcut protocolul nostru național, ne-am gândit la fiecare categorie de pacient dacă putem sau nu să-l includem într-o astfel de intervenție. Luând în considerare că speranța de viață în Franța este de 82 de ani, iar în Republica Moldova este mult mai mică, am coborât această vârstă la 70 de ani. Adică pentru asemenea intervenții sunt eligibili pacienții trecuți de 70 de ani.

Ce condiții trebuie întrunească un pacient și prin ce etape ar trebui să treacă ca să ajungă să fie operat anume așa – printr-o intervenție minim-invazivă?

În primul rând trebuie să-i găsim. De obicei, pacientul stă la evidența medicului de familie sau la evidența medicului cardiolog. Acesta poate acuza dispnee, mai ales când face un efort fizic, chiar și unul mic, și acest lucru trebuie să-i dea gândit medicului – ce are pacientul? Apoi pacientul este direcționat către cardiolog, pentru anumite investigații. Alți pacienți prezintă alte simptome. Pot să leșine când se ridică brusc din pat, pot avea sincopele despre care vă vorbeam. Acestea sunt stadii deja mult mai avansate ale bolii. Mai pot avea amețeli. Când apar aceste simptome, pacienții trebuie să se adreseze medicului de familie, apoi cardiologului.

O primă investigație, pe care trebuie să o realizeze, este ecocardiografie. Acolo se vede foarte bine care dintre valve este îngustată. Respectiv, vedem diferența de presiune dintre ventriculul stâng și aortă și dacă aceasta este mai mare de 40 de mmHg, atunci imediat acest pacient este direcționat către instituția terțiară – Institutul de Cardiologie, care efectuează ambele intervenții.

Și după ce este stabilit diagnosticul ce se întâmplă?

Sunt două cai de soluționare a problemei. Pornind de la ele, noi determinăm ce facem mai departe: o coronografie a pacientului, aceasta presupune vizualizarea arterelor coronare, prin metoda minim-invazivă. După ce am realizat coronografia, trebuie să determinăm care ar fi cea mai recomandată tactică de tratament.

Specialiștii se întrunesc într-un consiliu. Din acest consiliu fac parte cardiologul intervenționist, cardiochirurgul, medicul cardiolog. În cadrul echipei discutăm care sunt riscurile pentru o intervenție sau alta, calculăm acele scoruri de risc despre care am vorbim anterior. Dacă aceste scoruri arată un risc chirurgical înalt, atunci membrii echipei decid ca acest pacient să fie tratat prin metoda TAVI, adică metoda minim-invazivă. Dacă riscul chirurgical este mai mic, atunci pacientului i se recomandă intervenția clasică pe cord deschis.

După ce a fost luată decizia, următoarea investigație este tomografia computerizată a aortei și a valvei. Cu ajutorul acestei investigații noi vedem care sunt traseele pentru a ajunge la inimă. Calculăm apoi exact mărimea valvei de care are nevoie pacientul. Fiecare pacient are o anumită mărime a valvei și ea se calculează prin niște programe speciale.

La modul practic, ce se întâmplă în timpul intervenției?

La modul practic se face o gaură mică în una dintre arterele organismului. Pentru această intervenție, noi alegem artera femurală, de la picior. Folosim ambele artere și dreaptă și stângă, inclusiv folosim și o venă femurală pentru că pacientului îi este implantat în timpul intervenției un pacemeker cardiac- un dispozitiv care dă o anumită frecvență a contracțiilor cardiace. În timpul intervenției putem stabili care este frecvența cardiacă care ne-o dorim. 100 de bătăi pe minut, 200 de bătăi pe minut, și acest lucru e posibil anume cu acest dispozitiv. Sunt anumite etape pe parcursul intervenției, când avem nevoie de o frecvență înaltă, pentru a putea deschide această valvă.

Ce este nou în această metodă de intervenție față de cea clasică?

Nu trebuie să tăiem artera. Acum cu ajutorul unui ac și cu dispozitive speciale de suturare, în câteva minute putem avea acces la inimă. Trebuie să trecem prin acel orificiu îngust al inimii, despre care am spus că este mai mic de un centimetru. Ultima pacientă avea diametrul de 0,33 centimetri. Sunt cazuri când trebuie să facem o dilatare cu balon pentru a distruge acel calciu, care nu-i permite valvei să funcționeze normal. Alteori nu este nevoie de dilatare cu acest balon. Este necesar inițial de a amplasa valva. Adică decidem, în funcție de situație. Valva se plasează la niște dimensiuni standarde pe care noi le avem și se dilată. După ce se dilată, ulterior, vedem dacă nu sunt anumite regurgitări para-valvulare, dacă nu trece sângele paralel cu valva. Dacă se întâmplă, este nevoie să facem o post-dilatare, în care noi punem un balon în interiorul valvei, pentru a-i da o dimensiune mai mare, în așa fel încât ea să cuprindă tot inelul valvei aortice și să atingă foarte bine pereții valvei native a pacientului. Ulterior, acest sistem este scos și pacientul respiră, valva începe să funcționeze imediat.

Ceea ce este diferit la această valvă, pe care o implantăm, este că are niște carcase de metal specifice care îți permite să o repoziționăm dacă este nevoie. Mai întâi, noi o ducem printr-un tub care este subțire. După ce o dilatăm, ea își ia forma care este preconizată pentru această valvă. Valvele pe care noi le implantăm sunt valve repoziționabile, adică nu ne-a plăcut cum s-a fixat prima dată, o strângem înapoi și o fixăm așa ca să nu încurce activității inimii.

Care este speranța de viață a acestor pacienți după intervenție?

Este o valvă biologică. Ea este similară cu valvele folosite în intervențiile clasice. E realizată din țesuturi biologice. Adică valabilitatea lor este de lungă durată.

Ce reguli trebuie să respecte un pacient după o asemenea operație?

Obligatoriu trebuie să primească tratament, pentru că odată rezolvată patologia despre care vorbim, nu înseamnă că pacientul este complet sănătos. Pacientul trebuie să continue tratamentul de bază. La 70 de ani, un pacient cu siguranță are hipertensiune arterială, o dislipidemie pentru care are nevoie de tratament. Totodată, specific pentru acești pacienți este că trebuie să administreze pe durata vieții aspirină, iar timp de 6 luni după intervenție un preparat din grupul – tienopiridină, pentru a evita formarea trombilor. Pacienții care au fibrilație atrială și care primeau anterior anticoagulante, vor trebui să ia și după această intervenție acest preparat, menținând acele norme admisibile ale parametrilor sângelui, în funcție de dozele pe care noi le ajustăm.

E costisitoare o asemenea intervenție? Cine plătește?

Este scumpă. Și aici nu mă refer la remunerarea medicilor. Însăși procurarea acestei valve este costisitoare și ea este costisitoare nu numai în Republica Moldova, dar și în România, și în Germania, și în Franța. Acolo probabil sunt mult mai scumpe. De exemplu, o valvă în Germania costă 40 de mii de euro. În Moldova toată intervenția costă aproximativ 500 de mii de lei. Toate cheltuielile sunt acoperite de Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM). La 70 de ani pacienții noștri nu au de unde să ia acești bani, iar contra plată nu facem aceste intervenții.

Câte astfel de operații puteți face anual cu resursele financiare oferite de CNAM?

Nu știu. Eu aș vrea să facem cât mai multe, pentru că sunt foarte mulți pacienți. În fiecare zi ne vin pacienți care ar vrea să le tratăm această stenoză de valvă aortică prin metoda TAVI și deja avem persoane mai tinere care vin cu această problemă. Adică persoane cu vârsta mai mică de 70 de ani. Dar avem protocol care ne spune că avem voie să facem doar pacienților de la 70 de ani în sus. Însă mai este un moment, vârsta biologică și cea cronologică. De multe ori un pacient de 60 de ani poate arăta de 80 și invers. Pentru intervențiile TAVI ne uităm după vârsta cronologică, adică cea din pașaport. Poate în timp, vom revedea această normă.

Avem suficienți medici intervenționiști pregătiți să efectueze astfel de intervenții?

Suntem în acest moment doi cardiologi intervenționiști la Institut, care facem astfel de operații: Marcel Abraș și Artiom Surev. Inclusiv, în cadrul echipei lucrează medicul anesteziolog și asistenți medicali. Este o echipă mare, care acum se descurcă cu brio. Suntem în proces de pregătire a unei generații de medici cardiologi intervenționiști, deoarece cardiologia intervențională este în continuă dezvoltare. Vreau să spun că TAVI este doar o intervenție mai sofisticată, mai performantă, dar în curs de dezvoltare sunt mult mai multe, pe care noi, de asemenea, le vom aplica.

Astfel de operații se fac și la alte instituții publice din țară?

Nu, doar la Institutul de Cardiologie.

Unde sunt școliți cardiologii intervenționiști și câtă vreme?

Generația tânără este pregătită în Moldova. Există Clinica universitară de cardiologie intervențională din cadrul USMF și specialiștii sunt pregătiți aici. Ca să instruiești un cardiolog intervenționist peste hotare este costisitor. De exemplu, eu am fost instruit în Lituania în domeniul cardiologiei intervenționale, iar domnul Surev, în Moldova. Am urmat apoi instruiri privind diverse aspecte ale TAVI, la Frankfurt, în Germania.

Domnule Abraș, nu putem ignora în discuția noastră Covid-ul, care a oprit practic toate intervențiile planice. Ați realizat aceste intervenții în pandemie sau a trebuit să așteptați?

Covid-ul ne-a dat peste cap tot programul. Noi preconizam ca în acest an să avem mai mulți pacienți operați prin această metodă. Anul trecut nicidecum nu ne puteam organiza intervențiile. Totuși, ne-am mobilizat și am efectuat patru operații, ceea ce a fost un succes foarte mare. Un lucru îmbucurător este că pacienții pe care i-am operat și s-au îmbolnăvit de Covid, au supraviețuit toți. Practica mondială spune că pacienții cu stenoză de valvă aortică, dacă nu sunt tratați la timp, decedează. Ai noștri au supraviețuit și pentru mine aceasta este o mândrie.

Există o listă de așteptare pentru acești pacienți? Câți sunt?

Da. Acum avem vreo 20 deja, dar nici nu îi mai înregistrăm, pentru că înregistrându-i îi dai pacientului o speranță, iar nouă ne-au mai rămas patru valve, pentru anul acesta. Celelalte 20 de valve, pe care preconizăm să le implantăm, sunt pentru anul viitor. Eu le spun că următoarele intervenții minim-invazive vor începe din ianuarie, anul viitor. Însă facem în continuare operațiile clasice, pe cord deschis. Le putem face în fiecare zi.

Anul acesta câte ați realizat?

Avem 17 valve implantate. Mai avem patru valve, pe care le putem implanta.

Din observațiile specialiștilor, cei mai afectați pacienți de Covid-19 sunt diabeticii și cei cu afecțiuni cardiace. De ce anume pe ei i-a afectat mai mult coronavirusul?

Sunt mai multe explicații. În primul rând, statutul imun al acestor pacienți este compromis. Ei suferă de mai multe comorbidități, au imunitatea mult mai slăbită. Și unii, și alții sunt într-un proces arterosclerotic avansat. Este afectată și funcția vasculară, și cea renală și toate la un loc duc spre o evoluție mai gravă a bolii.

Care pacienți și cu ce afecțiune au suferit mai mult? Tensiune arterială, cardiopatie mixtă ori ischemică?

Eu nu am ținut o statistică în această privință și nici nu știu dacă cineva a ținut-o. Ceea ce pot să spun este că bolile cronice s-au acutizat odată cu apariția Covid-ului. De asemenea, au crescut complicațiile patologiei cardio-vasculare. Foarte mulți pacienți, în perioada pandemiei, au evitat instituțiile medicale. Ei nu s-au adresat la medic din teama de nu se îmbolnăvi de Covid. Atunci când vorbim de hipertensiune, ai luat un tratament, poți să cobori valorile, dar când vorbim de infarct, este altceva. Pacientul a răbdat durerea acasă și, ulterior, s-a trezit cu complicații ale infarctului miocardic.

Pandemia a micșorat adresabilitatea. În consecință, a crescut numărul de complicații. Toată lumea s-a temut să vină într-o instituție medicală, mai ales, în cele specializate pe Covid. Noi am observat foarte multe rupturi de cordaje, valve, anevrisme, insuficiență cardiacă avansată, complicații mari ale infarctului miocardic. Dacă acești pacienți se adresau la timp, nu aveau aceste complicații, le tratam intervențional.

Acum ați reluat toate operațiile planice?

Nici anul trecut nu am stat. Am efectuat aproape 2.000 de intervenții. Anul acesta ne-am dori să facem vreo 2.500, dar până la etapa actuală deja am făcut 1.500. Numărul pacienților care au nevoie de o intervenție este foarte mare și am convenit cu toată echipa că muncim. Ne-am protejat, ne-am vaccinat, așa ca să satisfacem necesitatea populației. La această etapă facem câte 15-18-20 de intervenții pe zi.

Anul trecut câte făceați?

Câte 10-12 pe zi. Ne era mult mai greu în costume de protecție, prelucrarea sălii post-pacient.

În general, câte operații pe zi puteți face?

Noi nu vrem să facem câte 20 de operații pe zi. Avem însă trei zile dedicate operațiilor pentru pacienții care au suferit un infarct - marți, miercuri și sâmbătă, când nu refuzăm niciun pacient care a suferit un infarct. În aceste zile am avut și câte 26 de operații. Dar după 26 de operații suntem epuizați. Însă nu putem refuza pe nimeni. Dacă nu salvezi astăzi pacientul, mâine el moare.

La începutul acestui an, Institutul de cardiologie a reușit să cumpere un angiograf nou. Cum vă ajută achiziția?

Este un angiograf de ultimă generație, care are mai multe componente. Mobilitatea tuturor brațelor care sunt amplasate, o rezoluție mai bună a imaginilor. Are în interior programați mai mulți parametri de analiză a stenozelor, lungimea, vizibilitatea stentului implantat. Mai are în interior un dispozitiv, care fiind încadrat, putem determina presiunile pre și post leziunilor pe care le vedeam. Anterior, le vedeam doar ca imagine, acum putem merge în interiorul lor, putem să le măsurăm și cu dispozitive speciale să le vizualizăm. Putem face o ultrasonografie interioară în acel vas de 1-3 milimetri.

Este un aparat binevenit în cadrul secției noastre și ne ajută foarte mult, în efectuarea numărului mare de intervenții. Avem foarte multe intervenii făcute și datorită faptului că avem acest aparat. Noi lucrăm și la aparatul vechi. De fapt, este relativ vechi, este un aparat din 2014. Probabil, în timp, va trebui și pe el să-l schimbăm. Spre deosebire de cel vechi, aparatul nou emană mai puține radiații, și e bine și pentru doctor, și pentru pacient. Când facem 5-6 intervenții pe zi și primești o doză mare de radiaţii de roentgen, te duci acasă abia ținându-te pe picioare. Acest aparat nou ne dă o radiație foarte mică.

Ce alte intervenții pe cord ați dori să realizați, dar în acest moment nu sunt posibile și de ce?

Preconizăm să efectuăm câteva intervenții foarte importante. Ne-am axat pe intervenții pe valva aortică, dar mai este o a doua patologie a valvei foarte des întâlnită – valvă mitrală. În cazul când cuspele valvei nu se țin bine, există așa dispozitiv care se numește mitral-clip. Noi putem să micșorăm din acel gol pe care îl fac aceste valve prin implantarea acestui clip. Este o intervenție pe care nu o vom realiza anul acesta, dar nici anul viitor, probabil, pentru că abia se fac studii clinice. Noi aici implementăm ceea ce este sigur și ajută. Dacă în viitor studiile vor spune că mitral-clip ajută, o vom implementa.

De asemenea, avem foarte mulți pacienți cu patologii de aortă. Diferite dilatări de aortă. Aorta este vasul principal care iese din inimă, și atunci când pacientul vine cu dilatări sau cu anumite disecții, practic nu are șanse. Un asemenea pacient foarte rapid se decompensează și moare. Sunt niște dispozitive speciale, niște carcase de metal, pe care le plasezi în interiorul aortei, care restabilește integritatea aortei și pacienții supraviețuiesc. Aceasta este o altă intervenție, pe care preconizăm să o facem poate chiar de la anul viitor.

Avem pacienți care au artere foarte calcificate, pietrificate, unde nu poți introduce nimic. La etapa actuală sunt dispozitive speciale (rotablație și litotripsie) care distrug această piatră și poți ușor să plasezi stentul în interior. Această intervenție o vom face anul acesta.

Domnule Abraș care sunt top 3 boli cardiace, cele mai răspândite în Moldova?

Hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică și stenoza de valvă aortică.

Sunt maladii care pot fi prevenite. De ce și de cine depinde prevenirea lor?

Pentru toate aceste afecțiuni este important să facem profilaxie. Asta înseamnă că bărbații după 40 de ani și femeile după 50 de ani ar trebui să se adreseze la medic pentru a depista patologia în fazele ei incipiente. Astfel putem evita complicațiile.

Afecțiunile mai avansate au mai multe complicații și presupun tratamente mult mai costisitoare, sofisticate, intervenții chirurgicale pentru înlăturarea acestor complicații.

Patologiile cardiace nu se tratează ca gripa, în 7 zile. Nici hipertensiunea arterială, nici cardiopatia ischemică nu se tratează în 7 zile. Tratamentul presupune și schimbarea modului de viață. La noi, din păcate, pacienții continuă să fumeze, să consume alcool, chiar dacă suferă de o boală cardiacă. Asta nu ajută, chiar dacă primești medicamente.

Mulți dintre pacienții cu boli cardiace mor acasă. Nici nu reușesc să ajungă la spital. De ce se întâmplă asta? De exemplu, anul trecut, acasă au murit peste 17 mii de oameni...

Anul trecut a fost Covid și oamenii s-au temut să nu se molipsească, dar nu și-au dat seama că mor de o altă patologie, care este mult mai gravă.

Populația trebuie informată continuu. Trebuie să o educăm. Spoturile de la radio și TV nu trebuie să fie doar despre apă și fructe, dar să conțină și alte informații despre promovarea sănătății. Un rol important îl au medicii de familie și asistenții sociali. Sunt persoanele, care nemijlocit sunt alături de oamenii din sate. Ei trebuie să țină pulsul pe sănătatea sectorului pe care îl au. Pentru aceasta trebuie să avem medici în toate localitățile.

Serviciile de urgență trebuie să fie suplinite nu numai cu felceri, dar și cu medici, cei care sunt specialiști în domeniu. Este nevoie de niște reforme, de spitale regionale. Sunt o serie de acțiuni care trebuie întreprinse. Noi nu trebuie să inventăm roata, trebuie doar să punem în aplicare niște acțiuni.

Noi nu avem date dezagregate publice privind incidența și prevalența bolilor de inimă în Republica Moldova. Specialiștii au acces la ele? Ultimele au fost făcute publice în anul 2019...

Știu și eu că ultimele s-au făcut atunci, în care s-au introdus date despre toate maladiile cardiace răspândite în Moldova. Nici noi nu avem astfel de date.

Cât de necesare sunt aceste informații pentru profilaxia bolilor cardiace?

Sunt foarte importante și ele trebuie obligatoriu știute de toată lumea. În fiecare an, ar fi bine să tragem o linie, să vedem unde suntem și unde mergem. Noi greu am făcut recensământul, practic nu l-am făcut. Tot atât de greu ne mișcăm și cu datele statistice. Avem spitale multe, care dau date neclare. Eu răspund de datele din Institutul de Cardiologie și știu că ele sunt veridice, pentru că muncim mult pentru ele. Aici facem regulat aceste statistici, le discutăm, analizăm ca să înțelegem cauzele. Și în restul instituțiilor ar trebui să se întâmple la fel.

Domnule Abraș, vă mulțumesc pentru interviu!

Virginia Șalaru, conferențiar universitar, USMF „Nicolae Testimițanu”: Unii medicii de familie nu au pregătirea necesară pentru a recomanda metode de contracepție

Victoria Ciubotaru, medic ginecolog-obstetrician: „Dacă ne jenăm să le vorbim despre relații sexuale, ajungem în situația când fetele rămân gravide la 13 ani”

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Tag: TAVI, operatii minim-invazive, marcel abras, institutul de cardiologie

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.