Doina Cernavca: Casa Valeriu a devenit acasă pentru oamenii care luptă cu cancerul

Sursa Foto: arhiva personală

Vitalie Dogaru

26 ianuarie, 2024, 12:12

Vizualizări: 2413

Casa Valeriu este primul spațiu din Republica Moldova dedicat bolnavilor de cancer și aparținătorilor acestora care vin în Capitală pentru tratament și investigații și nu au unde să rămână peste noapte, dar și centru de zi pentru pacienții oncologici și familiile lor care au nevoie de activități sociale. Ideea creării acestei Case aparține Doinei Cernavca, directoare executivă a Asociației „Ajută un Om”, cunoscută și pentru alte proiecte sociale implementate la nivel național.

În primele trei luni de la deschidere, Casa Valeriu a primit câteva zeci de beneficiari. Inițiatoarea proiectului afirmă că, în pofida mai multor probleme, reușește să asigure cu servicii de cazare toți solicitanții. Doina Cernavca susține că acest proiect a pornit dintr-o poveste personală, dar a ajuns istorie din care învață zilnic cum să-i ajute pe cei care luptă cu cancerul și membrii familiilor acestora.

Cum și de unde a venit ideea de a deschide o casă pentru oamenii din afara Chișinăului care vin să facă investigații la Institutul Oncologic și nu au unde rămâne peste noapte?

Tatăl meu s-a stins acum 8 luni în urma unui cancer. Luni de zile cât am umblat cu el pe holurile Institutului Oncologic am auzit foarte multe istorii în care oamenii vorbeau despre cum au fost nevoiți să doarmă pe la gară, am văzut oameni care stăteau dezorientați în curtea spitalului sau în cel mai bun caz „se cereau pe noapte” pe la rude și cunoscuți. Foarte mulți bolnavi din sate renunță deseori la investigații și tratament pentru că se tem de Capitală.

De multe ori, oamenii care vin de la sute de kilometri la investigații sau tratament în Chișinău și mai au nevoie de o zi sau câteva pentru a le continua renunță la ele din cauză că nu au unde rămâne peste noapte. Pur și simplu nu mai revin a doua zi pentru că o călătorie costă bani și timp.

Am cunoscut chiar un bărbat care s-a adresat târziu la medic din cauză cu nu avea pe nimeni în Chișinău. Din păcate boala nu a așteptat și omul era foarte necăjit de rezultatele investigațiilor. Aceste istorii, dar și povestea mea nefericită cu tata m-au făcut să acționez pentru a ajuta bolnavii să reziste pentru a învinge cancerul.

Cum găsesc beneficiarii Casa Valeriu?

Când am avut prima discuție cu directorul Spitalului Oncologic, acesta ne-a spus că mulți bolnavi au nevoie de un loc de cazare la Chișinău unde să aibă parte de o masă caldă, să se spele și să înnopteze cât sunt în investigații sau urmează un tratament ambulator.

Majoritatea beneficiarilor noștri vin cu o recomandare de la spital, fie un bilet de trimitere la investigații de la specialiștii din raion, fie un extras din fișa de tratament. Noi am distribuit pliante în spital, iar medicii cunosc despre serviciile noastre și le oferă informații celor care au nevoie de ajutor.

Suntem activi și pe online, ca cei din diasporă – în special copiii bolnavilor, să afle de noi și să-și îndrume părinții din sat să vină la noi. Pe www.ajutaunom.md sunt toate detaliile și informațiile de care are nevoie un pacient sau un membru al familiei.

Ce le oferă Casa Valeriu beneficiarilor?

Casa Valeriu este un spațiu social. Noi nu oferim servicii medicale. Suntem alături de bolnavii de cancer și membrii familiilor lor pentru a le ușura lupta cu suferințele. Noi le oferim celor care vin din afara Chișinăului pentru investigații sau tratamente la Institutul de Oncologie din Capitală cazare gratuită, mese calde, asistență psihologică, terapie prin artă, cluburi de conversații și ateliere de gătit.

Am stabilit aceste activități reieșind din necesitățile acestor oameni care sunt abătuți de ceea ce li se întâmplă și pentru a le provoca o stare de bine cât se află la Casa Valeriu. Lupta cu cancerul este una anevoioasă și scumpă și acești oameni au nevoie să știe cu nu sunt singuri în această bătălie.

Aici țin să menționez că mai avem și activități de zi. Nu e nevoie să fii cazat la Casa Valeriu ca să beneficiezi de servicii. Avem foarte mulți beneficiari din municipiul Chișinău care s-au adresat pentru consultații psihologice. Specialistul nostru onco-psiholog oferă gratuit asistența necesară în zilele de vineri și sâmbătă. Săptămânal mai avem întâlniri restrânse cu pacienții diagnosticați, unde au posibilitatea să comunice între ei, se sfătuiesc, plâng și râd, se încurajează. Clubul supraviețuitorilor se întrunește de două ori pe lună și celebrăm viața și fiecare reușită.

Acum știu, sună un pic ciudat, un pic parcă a frică, dar mereu repet că e timpul să vorbim deschis despre cancer. Un pacient care luptă are nevoie să știe că nu este singur, că au mai fost ca el și au reușit! Iar membrii familiei unde există o persoană diagnosticată oncologic au nevoie, au mare nevoie de suport psihologic și de un umăr pe care să plângă pe ascuns. E foarte grea această luptă, e inuman de greu să vezi cum un om drag se stinge și tu nu poți să-l ajuți cu nimic. Eu am trecut prin asta și în doi ani am îmbătrânit cât ar fi trebuit în zece ani. Nu mai zic de perioada de doliu, care este un chin și o stare de nedescris prin cuvinte...

Cine au fost beneficiarii Casei Valeriu în aceste trei luni de zile de la deschiderea instituției?

Sunt persoane foarte diferite. Cu excepția unui beneficiar din Chișinău, ceilalți au venit din raioane – Sângerei, Ocnița, Dubăsari, Edineț, din orașele Bălți și Bender. Am avut diferite solicitări de la o noapte și până la câteva săptămâni. Istoriile acestor oameni sunt diverse.

Primul beneficiar a venit exact a doua zi de la deschiderea din 26 octombrie. Era o doamnă trecută de prima tinerețe dintr-un sat din raionul Ocnița. Am văzut-o dezorientată și chiar speriată de ceea ce i se întâmpla. Omul bolnav de cancer devine foarte neajutorat și dezorientat încât nu mai știe nici ce a știut.

Mulți pacienți se rușinează să-și spună diagnosticul. Am avut o femeie cu cancer mamar de la nord care ascundea chiar de propria familie vizitele la Institutul Oncologic. Nu știa nici măcar soțul ei boala de care suferă. Era atât de speriată și închistată încât nu a acceptat să vorbească nici măcar cu onco-psihologul nostru.

Au fost și bărbați, mulți dintre ei îmbătrâniți cu mult înainte de vârsta pe care o au. Majoritatea își ridică un zid în jurul lor pentru a se apăra de curiozitatea oamenilor. Mulți rămân singuri și fără o rază de speranță. Uneori, chiar dacă și li se rezolvă problema, ei nu mai au puterea să se bucure. Îmi amintesc de un bărbat care nu se simțea învingător după ce a câștigat bătălia cu un cancer de prostată, ci învins din cauza unor probleme lăsate de tratament.

Cine este alături de tine și Asociația „Ajută un Om”? Cine vă ajută să mențineți această casă pentru cei care sunt în căutarea unei speranțe în lupta cu cancerul?

Până acum nu am avut nicio interacțiune cu autoritățile și probabil voi porni să bat pe la ușile lor odată ce sărbătorile de iarnă s-au consumat. Ne bucurăm însă că am găsit mulți oameni care au reacționat foarte repede la apelurile noastre. Majoritatea acestora au avut un caz de cancer în familie și cunosc din propriile experiențe care sunt durerile și necazurile, nu din auzite.

Până acum am avut donații și de cinci lei, și de mii de lei. Sunt și companii locale care ne susțin. De la ei am primit un pat special multifuncțional, o canapea, vesela din bucătărie, televizoarele. Unii ne ajută cu mâncare, alții cu servicii de internet. Ne bucurăm foarte mult de orice sprijin și le suntem recunoscători celor care știu despre noi și cauza noastră.

Vă doriți să fiți un proiect comunitar, asta ar însemna să implicați și comunitatea. Ce ați reușit până acum și cum vreți să-i faceți pe oameni să fie mai receptivi la nevoile Casei Valeriu?

În fiecare zi avem câte o surpriză la acest capitol. Noi am reușit să devenim o casă ca acasă. Doamna Anastasia, o beneficiară de-a noastră, le-a povestit rudelor despre condițiile de la noi și nimeni nu a crezut-o. Lor li s-a părut o poveste prea frumoasă ca să fie adevărată. Unii vizitatori se tem să nu fie taxați pentru aceste servicii de cazare care, repet, sunt absolut gratuite.

Nu demult ne-a sunat verișoara unei beneficiare ca să ne spună că are o livadă de mere și că vrea să ne aducă (vreo) câteva lăzi cu fructe. Un apicultor ne-a mulțumit cu câteva kilograme de miere pentru ajutorul pe care i l-am acordat soției lui. Am primit și câteva borcane cu dulceață de zmeură din partea unei familii pentru că am fost alături de mama lor. Am primit donații și din partea unor colegi de serviciu ai unui beneficiar de al nostru. Oamenii nu sunt indiferenți la poveștile pe care le-au trăit rudele lor la noi. Pentru că, repet, doar cei care au avut sau au un caz oncologic în famile sau în preajmă înțeleg cât e de important ceea ce facem noi și cât e de necesar un spațiu precum este Casa Valeriu.

Acum vrem să implicăm mai mulți voluntari care să lucreze cu persoanele cazate la noi. Vom organiza mai multe activități, dar și servicii de asistență pentru cei care au nevoie de ajutor în Chișinău ca să se orienteze mai bine în toate formalitățile spitalicești, să fie alături de ei când li se confirmă un diagnostic oncologic.

Cum ați interacționat cu autoritățile până acum și pe ce ajutor mizați de la acestea?

Casa Valeriu este o noutate pentru Republica Moldova care nu cunoaște asemenea experiență anterioară. Suntem abia la început. E un proiect în care eu zilnic învăț câte ceva. Uneori sunt nevoită să fac un pas în spate ca să înțeleg mai bine ce am făcut sau mai trebuie să fac.

Pornind de la aceste realități, probabil că și autoritățile au nevoie de timp să-și traseze relațiile cu o astfel de activitate. Cert este că eu sunt gata să discut diferite proiecte și să găsesc modalități de colaborare, important este ca și cei din structurile publice să vrea să facă acest lucru.

Deocamdată am înțeles că e prea puțin să ai o idee, avem nevoie și de susținere. Nu poți folosi la nesfârșit aspiratorul meu adus de acasă, ne mai trebuie un televizor sau două, un pian, un cuptor cu microunde și alte lucruri importante într-o casă. Da cel mai important e că ne trebuie să nu mai stăm în chirie și să avem spațiul nostru creat special pentru un astfel de proiect, pliat nevoilor beneficiarilor.

Ce au arătat aceste trei luni de zile de activitate a Casei Valeriu? Care sunt concluziile și ce ai fost nevoită să schimbi din mers în această perioadă?

Deseori mă gândesc de ce eu am fost aleasă să fac aceasta casă, dar sper ca într-o zi vor adera mai mulți donatori și sponsori la acest proiect pentru că este unul necesar. Și când spun aceasta mă gândesc la situațiile când am fost nevoită să umblu tot eu cu sacoșele pe la magazine pentru a le pune beneficiarilor ceva pe masă. Cum stau și adun ban cu ban ca să plătesc chiria și serviciile comunale și să mai am ceva și pentru ceva consumabile.

Vreau ca oamenii care rămân peste noapte la Casa Valeriu să nu simtă aceste probleme ca să aibă timp să se concentreze pe lupta împotriva cancerului.

Cum vezi acest proiect peste ani? Ce model crezi că i se potrivește mai bine Casei Valeriu?

În primul rând vreau să avem un sediu al nostru ca să nu consumăm o parte importantă din puținii bani pe care îi avem pentru chirie. Vreau niște parteneri stabili cu care să asigurăm, trei mese din zi pentru oamenii chinuiți de boală, investigații, diagnoze și drum lung.

Mă gândesc că într-o zi, toate istoriile pe care le aud, dar mai ales cuvintele de mulțumire aduse Casei Valeriu vor face parte dintr-o carte de vizită a acestei instituții. Cu ajutorul ei, dar mai ales a celor care au simțit sprijinul din partea noastră, vom fortifica și înmulți ajutoarele pentru bolnavii de cancer aflați în căutarea unui tratament. Sperăm că societatea și autoritățile vor da dovadă de mai multă inițiativă și vor fi de partea noastră.

Cu fiecare partener care se alătură proiectului, crește încrederea noastră că ceea ce facem este necesar oamenilor și acesta merită să aibă continuitate.

Eu vreau ca oamenii să se simtă eroi în urma unei lupte cu cancerul și nu perdanți indiferent de rezultatele obținute în urma unui tratament. Și în acest proces să înțeleagă că nu sunt lăsați de unii singuri în fața bolii, iar cancerul nu este o rușine.

Tag: oncologie, Casa Vaeriu, Doina Cernavca, asistență

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.