Gheorghe Paladi, obstetrician-ginecolog: „Maternitățile cu 200 de nașteri anual sunt un pericol real pentru viitoarele mame”

Sursa Foto:

redactor

06 octombrie, 2014, 13:11

Vizualizări: 4673

Autor: Irina Papuc

Ne naștem atât de puțini încât vom pierde milioane în fuga noastră spre dezvoltare. O dezvoltare europeană, cum ne place să spunem. Și dacă politicienii atrag atenția mai puțin la aceste aspecte, medicii bat alarma. Și nu e un subiect banal. Nu doar ne naștem mai puțini. Suntem extrem de bolnavi. Producem mii de copii infirmi din neștiința de a fi sănătoși. La rândul său, statul încearcă să reanimeze acești copii, ca într-un final să-i piardă. Dar nu înainte de a cheltui sume exorbitante de bani. Eșecuri. Unul după altul. Pentru că nu știm să ne păstrăm sănătatea. Citiți un interviu cu academicianul și medicul obstetrician-ginecolog, Gheorghe Paladi. El este printre medicii care a muncit atunci când maternitățile nici nu existau. A văzut schimbarea timp de aproape jumătate de secol. Despre toate acestea vorbim în acest interviu.

Domnule Paladi, Centrul de Cercetări Demografice al Academiei de Științe a Moldovei a emis recent o avertizare referitor la situația demografică din Moldova. Cu ce se deosebește de prima avertizare? Avem motive de îngrijorare?

Pe parcursul zecilor de ani familiile noastre erau numeroase. În ultimii 20 de ani s-au născut peste 997 de mii de copii. Care este diferenţa? Au trecut 25 de ani, aşa-i? De la această cifră am coborât sub 37 de mii anul trecut. Din punct de vedere demografic şi a natalităţii am ajuns la o schimbare care n-a fost aşteptată.

Cele mai mari schimbări au început să se producă din anii 90. Pe parcurs a scăzut şi rata fertilităţii, care este acum de 1,3 şi care nu poate genera schimbări asupra generaţiilor viitoare, adică sporul este în scădere. Rata natalităţii şi fertilităţii se menţine pe parcursul ultimilor ani. Care sunt tendinţele? Desigur pesimiste. Nu avem motive să ne lăudăm şi nici să fim optimişti. Într-un singur an numărul naşterilor a scăzut cu 1.500. Iată aici intră în vigoare a doua avertizare. Acum intră în perioada reproductivă acele femei care s-au născut după 1990, dar ele, din punct de vedere numeric, sunt cu mult mai puţine. Aceste cifre se vor face mai simţite după 2018. Dacă noi avem acum puţin sub 1 milion de femei de vârstă fertilă, până în 2035 cifra se va micşora până la 650 de mii. Numărul copiilor născuţi până în anul 2035 va fi de 19 mii. Acum trebuie să depunem toate eforturile pentru menţinerea situaţiei, dacă nu îmbunătăţirea ei.

Odată cu aceste statistici au fost emise şi recomandări, soluţii pentru autorităţi?

Vedeţi dumneavostră, noi am abordat acum problema din punct de vedere numeric, dar ea trebuie discutată şi din punct de vedere calitativ. Calitatea nu este cea care ar trebui să fie. Mă refer la starea sănătăţii femeilor noastre. O mulţime de femei de vârstă reproductivă suferă acum de diferite boli, iar aceste afecţiuni duc la afectarea procesului de procreare. Noi la Academia de Ştiinţe am încercat să vedem ce se întâmplă cu pierderile reproductive (un total al conceperilor fetale, nematerializate prin nașterea acestora, luându-se în calcul primul an de viață a copilului și decesele materne). Din anul 1991 până în 2012 au fost înregistrate 1 milion de naşteri, peste 500 de mii au fost pierderi reproductive. Eu ca și ginecolog - obstetrician cred că aici sunt rezervele pentru a mări numărul populaţiei. Noi, oficial, avem anual aproximativ 1.500 de avorturi, dar această cifră nu este reală. Avorturile se fac acum oriunde şi de către cine vrea.

Ce aveţi în vedere?

Ca să reflecte situaţia reală, această cifră ar trebui înmulţită la patru sau chiar la cinci. Nu toate avorturile sunt înregistrate, fie că au fost făcute la privaţi sau în altă parte. În plus, acum au apărut o mulţime de preparate pe care femeia le poate procura de la farmacie şi își poate provoca singură un avort spontan. Ea nu mai trece pe la medic şi desigur aceste date nu sunt înregistrate nicăieri.

Tot în pierderile reproductive intră și numărul de avorturi spontane. Un avort spontan este atunci când femeia vrea acel copil, dar nu-l poate păstra din motive de sănătate. Avem aproximativ 9.000 de astfel de cazuri, care sunt în creştere din an în an. Din ce cauză? Bolile genitale şi extragenitale sunt de vină. Noi înregistrăm un nivel foarte ridicat de morbiditate, nu mai vorbesc de mortalitate. Haideţi să comparăm situaţia cu cea din alte ţări. La capitolul mortalitatea infantiă – la noi este sub 10% , pe când Cehia are 3%. Indicatorii mortalităţii infantile, mortalității perinatale sunt de trei-patru ori mai mari decât în alte state. Şi aici sunt rezerve reproductive. Dacă am fi reuşit să-i salvăm, aceştia intrau în numărul populaţiei, nu la statistica deceselor.

Chirurgul, ultima soluție

Statistica arată că aproximativ 450 de nou-născuți decedează în perioada anti-intra și neonatală în fiecare an. Cine se face responsabil de aceste decese?

Sunt o mulţime de factori, printre care sănătatea precară a femeilor. Avorturile multiple, bolile transmisibile, bolile ginecologice inflamatorii, neadresarea la timp la doctor. După o sarcină extrauterină, de exemplu, o femeie ar trebui să treacă o perioadă de reabilitare. Femeile noastre, sărmanele, sunt supuse unor încercări foarte grele, din cauză că situaţia socială şi economică nu le permite să aibă o atitudine mai responsabilă faţă de sănătatea lor.

Desigur factorii sunt şi din partea sistemului medical. Şi aici aş vorbi despre medicina primară. Nu sunt condiţiile necesare pentru tratarea şi reabilitarea acestor femei. Trebuie să existe instituţii care să asigure şi a doua fază a tratamentului, cea de reabilitare, nu doar prima, când înlăturăm procesul acut.

De ce la etapa de asistență medicală primară lucrurile eșuează?

Asistența medicală primară este foarte importantă. De acolo trebuie să înceapă instruirea populaţiei – unde trebuie să se adreseze pacientul, când şi la cine atunci când are probleme de sănătate. Dacă e să analizăm cazurile noastre, femeile vin la noi într-o stare avansată, când nu le mai putem trata conservativ şi nu se poate interveni decât chirurgical. Şi nu totdeauna printr-o operaţie putem salva pacienta. Câteodată trebuie să înlăturăm ovarele, uterul, trompele uterine.

Un alt factor este sărăcia. Femeile care trebuie să agonisească pentru hrană, încălzire, nu se mai gândesc la propria sănătate. Condiţiile în care lucrează acestea sunt foarte importante. Există regulamente, dar ele nu se respectă nici dintr-o parte, nici din alta. Dacă patronului nu-i convine ceva, o poate concedia, de aceea femeia este totuşi nevoită să reziste în condiţiile respective ca să câştige ceva pentru existenţă.

Mă reîntorc la asistenţa medicală primară? De ce oamenii ajung totuși în stări acute, iar ultima salvare este chirurgul?

Noi avem încă nevoie de foarte mulți doctori de familie. Reforma aceasta la noi încă nu lucrează, medicul fiind încărcat cu toate specialităţile. Noi târziu am apelat la această formă de organizare a serviciilor medicale. Mai sunt neajunsuri, responsabilitatea acestui medic, volumul de muncă, cunoştinţele lui. Ar fi păcat să zic că nu se munceşte foarte mult la Ministerul Sănătăţii în acest aspect.

Dar în localitățile unde doctorii sunt, care e problema?

Medicii de familie nu sunt cei despre care vorbim în alte ţări. Aceștia trebuie să cunoască fiecare familie, populaţia cu risc sporit de boli cardiace, boli ginecologice, cupluri care suferă de infertilitate, femei care au avut avorturi. Aceste grupuri trebuie să fie permanent sub supravegherea medicului. Doctorul trebuie să depisteze din timp problema, nu atunci când a debutat un proces aproape ireversibil.

Maternitățile ne fac statistica sumbră

Vă întrebam de soluții. Care ar fi acestea și dacă dumneavoastră credeți că Ministerul Sănătății se poate descurca de unul singur?

Fără susţinerea conducerii de stat nu se face nimic. Sistemul de sănătate necesită o modernizare, astfel nu putem merge mai departe. Aşa cum este acum nu se poate şi nici nu vom reuşi să avem succes, inclusiv în sănătatea reproductivă. Din cauza faptului că numărul de naşteri se micşorează, trebuie să deschidem centre specializate unde să fie înregistrate nu mai puțin de 1.500 de nașteri anual. Nu trebuie să lăsăm doctorii să lucreze cu 300 de naşteri pe an. Noi avem acum vreo 12 maternităţi care înregistrează anual câteva sute de naşteri. Ele şi ne fac nouă această statistică sumbră. Un doctor care lucrează în astfel de condiții nu excelează nici în conduita unei naşteri, cu atât mai mult din aspect operativ. Pentru ce a învățat un medic? Să conducă o naştere într-o lună? Timp de-o lună el uită totul. Medicul trebuie să se perfecţioneze continuu. Trebuie să revedem şi sistemul de pregătire a medicilor. Ar trebui să pregătim specialişti în funcţie de prognozele anilor următori. Respectiv, dacă se vor înregistra mai puţine naşteri, trebuie să adaptăm numărul de specialişti.

Și acum avem prea mulți sau puțini?

Mulţi au plecat, iar peste 50 a sută dintre cei care mai muncesc acum în raioane sunt cei care au trecut de vârsta de 50-60 de ani. Din păcate tinerii evită să plece în teritorii, conform repartizărilor.

De ce acești specialiști eşuază şi la tratament chirurgical?

Pentru că nivelul de pregătire este foarte jos. Ca să poţi face cezariene, trebuie să operezi foarte mult. Maternităţile acestea sunt un pericol pentru femei.

Cu câteva zeci de ani în urmă nu erau maternități. Funcționau Case de nașteri ale colhozurilor. Se înregistra o mortalitate extraordinar de mare. Ulterior s-au făcut multe reforme, au apărut case de circumscripție, după aceea s-a trecut la spitale raionale. Deja medicii specialiști se aflau 24 de ore în maternitate. Și totuși indicatorii din anii 1970 nu sunt mai răi decât cei de acum, chiar dacă acum numărul nașterilor este cu mult mai redus. Calitatea trebuie să fie cu mult mai bună. Vreau să spun că se face mult și se lucrează foarte mult, dar este nevoie de încă mai mult. Lucrurile politice nu trebuie amestecate cu problemele de sănătate. Când au fost desființate casele de nașteri ale colhozurilor erau o serie de nemulțumiri. Ne scriau președinții de colhozuri, oamenii din sat, dar totul a fost spre bine. Trebuie să mergem înainte acolo reforma se face în folosul sănătății. Structurile astea politice împiedică dezvoltarea sistemului.

Ce alte reforme ar trebui realizate pentru a schimba statistica sumbră?

Indemnizaţiile sunt foarte mici. Este una din cauzele care frânează dorinţa de a avea un copil. Majoritatea cuplurilor se orientează la un copil, poate al doilea, însă al treilea sigur cade din listă. Un moment negativ e că femeile decid apariţia unui copil la o vârstă mai înaintată. Cea mai optimă vârstă pentru o evoluţie normală este până la 25 de ani. După 30 de ani apar unele patologii care pot influenţa sarcina.

Și totuși este o decizie personală de a avea sau nu copii. Vrem bani, carieră și în acest timp pierdem interesul pentru familie?

Vreau să vă spun că nu trebuie negat statutul femeii de azi. Ea se deosebește cu mult de femeia din trecut.

O ziceți cu părere de rău?

Nu, femeia nu trebuie să fie un exponat. Ea trebuie să decidă problemele familiei, dar și a societății, mai ales că se descurcă nu mai rău decât bărbatul. Vedeți că dorința de a avea carieră influențează asupra deciziei de a avea copii. Nu e vorba doar de sărăcie. Femeile din Occident, ce sunt sărace? Femeia vrea să fie independentă, să-și decidă singură soarta. Este și o notă de egoism. Observăm acest lucru cu trecerea timpului. Sunt alte valori acum. Femeia vrea să ocupe acele poziții pe care ea consideră că le merită și nu mai puțin. Au obosit să fie doar mame, vor să fie și altceva sau doar altceva și nu mame. Și apoi tăria cuplurilor din zilele noastre este la fel o problemă.

Și totuși cum să motivăm o femeie să nască al doilea copil. Că face un bine umanității, pentru continuitatea generațiilor, pentru statistică?

Noi nu știm ce se poate întâmpla în viitor, viața este imprevizibilă. În plus, al doilea copil ar putea influența caracterul primului. O atitudine mai prietenoasă și faptul că acesta va avea cu cine discuta, îi va influența spre bine personalitatea. Vedeți, totuși acum se pune accent pe altceva, modelul familiei tradiționale s-a pierdut.

Copiii se nasc mai bolnavi acum …

Crește morbiditatea copiilor și cel mai rău crește invaliditatea. De la 8 procente am ajuns la 16 în ultimele două decenii. Este un rezultat al nașterilor patologice, copii născuți de la femei cu diferite boli. Noi înregistrăm acum copiii care se nasc de la 22 de săptămâni, cu greutatea de la 500 de grame. Acești copii trec prin reanimare, primesc o mulțime de preparate, dar din punct de vedere al sistemului nervos, al formării organelor nu sunt dezvoltați așa cum trebuie, majoritatea dintre ei rămân infirmi. Fiecare a treia naștere este cu patologii care influențează asupra evoluției fătului în timpul sarcinii.

Este o problemă și cu înregistrarea acestor copii. La englezi sunt înregistrați cei născuți de la 24 de săptămâni, în România - de la 28 de săptămâni, pe când noi de la 22 de săptămâni. Bine, acestea sunt recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, dar aceasta este pentru statele economic dezvoltate, noi suntem încă în curs de dezvoltare.

Noi am făcut o analiză a copiilor născuți cu masa mică de la 22 de săptămâni până la 28 de săptămâni pe parcursul ultimilor cinci ani. De tot s-au născut 860 de copii. Din cei de până la 22, 23 și 24 de săptămâni niciunul n-a supraviețuit, în schimb cheltuielile pentru menținerea lor în viață sunt foarte mari, peste 160 de mii de lei ca acesta să ajungă de la 500 de grame la un kilogram. Americanii cheltuiesc aproximativ 2.000 de dolari în fiecare zi pentru un singur copil.

Dacă la ei rata de supraviețuire este de 80 la sută, la noi este de 20 la sută. Nu suntem încă pregătiți din punct de vedere tehnologic, dar și în privința asigurării cu medicamente, care sunt foarte scumpe, ca să salvăm acești copii. Tehnologiile ne dau posibilitatea să-i ținem în viață, dar banii decid totul. La sfârșitul secolului trecut o naștere de până la 28 de săptămâni era considerată avort tardiv.

Medicii cărora nu le este locul în medicină

Obstetrica și ginecologia sunt printre domeniile unde se dă și ia foarte multă mită…

Mita există, dar uitați-vă ce vreau să vă spun. Spuneți-mi, doamnă, judecătorii primesc un salariu de 15 mii de lei pe lună, așa-i? Dar oare responsabilitatea medicului care răspunde de două vieți este mai mică? Oare el nu merită un salariu mai bun pentru faptul că vine cu noaptea în cap la spital și de multe ori mai rămâne la serviciu chiar dacă tura lui s-a terminat demult? Avem câte 30 de nașteri timp de 24 de ore, dintre care două sau trei cu patologii. Dimineața doctorul nu mai înțelege pe ce lume e de oboseală.

Ați întâlnit în îndelungata dumneavoastră carieră medici care și-au pierdut umanitatea?

Nu, în domeniul nostru totuși medicii foarte mult retrăiesc. Dacă un copil s-a născut cu probleme sau ceva n-a mers bine, nu doarme zi și noapte. Cu toate acestea, specialiștii sunt diferiți. Unii au venit întâmplător și în medicină și în specialitatea aceasta. Trebuie să-i spui care-i este locul, să-l pui acolo de unde știi că nu poate face rău. În zilele noastre este însă foarte greu să faci acest lucru, pentru că-ți scoate cu lejeritate diploma și-ți arată că are aceleași studii ca și dumitale. Democrație! E greu.

Cum ajung aceștia doctori? Cine le permite să-și ia licența?

Ajung, sunt diferite căi și la universitate și după universitate.

Și cine-și asumă răspunderea dacă acesta omoară o mamă cu un copil nenăscut?

Nimeni.

Ați vorbit recent la Guvern despre faptul că ar trebui introdusă o normă în lege care să interzică implantarea mai multor embrioni prin tehnica de fertilizare in-vitro. De ce este necesară această reglementare?

Vreau să vă spun cu toată seriozitatea că s-a prea comercializat această procedură medicală din cauză că sunt multe cupluri care nu pot face copii. Deși procedura este mult prea scumpă. Problema însă este că aceasta trebuie efectuată corect, nu așa încât să se termine cu avort sau alte probleme de sănătate. Zilele trecute am avut o pacientă după o fertilizare in-vitro care a venit cu un embrion prins în uter, unul în trompa uterină, altul de ovar. Doctorii din aceste clinici sunt interesați numai de faptul ca femeia să se facă gravidă. Cum rămâne cu soarta femeii și a feților de mai departe? Noi înregistrăm anual 400 de nașteri multiple, dar numai 100 de copii se nasc. Nașterile la aceste paciente se termină înainte de termen, copiii se nasc prematur, cu diverse probleme de invaliditate. Implantarea unui singur embrion scad șansele de succes, dar astfel mărim pierderile reproductive. Toate statele au ajuns la un consens. Noi trebuie să facem același lucru.

Care este reacția responsabililor din sănătate la această propunere?

Au fost mai multe discuții, însă acum la nivel oficial am făcut-o pentru prima dată. Mai avem și o Lege a sănătății reproductive, dar nu este una reușită. Ea trebuie revăzută și completată cu datele pe care le constatăm astăzi în acest domeniu.

Domnule Paladi, vă mulțumesc pentru acest interviu!

Doina Rusu: Proporțiile dezastrului de acum le vom afla peste ani, când adolescenții care fumează vor ajunge la spital cu boli grave

Parascovia Munteanu: Mijloacele de contracepție sunt astăzi disponibile, dar nu și accesibile. Mai ales pentru persoanele cu dizabilități

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.