Mariana Ianachevici, Asociația „Ave-Copiii”: „Dacă mamele au ajuns să-și trateze copiii pe internet, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru sistemul de sănătate”

Sursa Foto:

redactor

05 iunie, 2017, 18:36

Vizualizări: 9741

Autor: Elena Cioina

La sfârșitul săptămânii trecute o poză, aparent nevinovată, care prezenta în prim plan fundulețul unui copil ce avea o afecțiune, a fost plasată pe internet, într-un grup de mămici. Autoarea fotografiei era chiar mama micuțului, care disperată cerea ajutor. Ce să fac, cu ce să-l tratez? Postarea a adunat peste o mie de comentarii, ceea ce înseamnă că cel puțin o mie de oameni au văzut și poza cu siguranță. Majoritatea conțineau sfaturi și recomandări de medicamente. Nu am observat în acea agitație maternă să fi existat comentarii care i-ar fi sugerat femeii să scoată poza, altfel își pune copilul în pericol. Or, internetul, spun experții în drepturile copilului, nu este deloc o sursă sigură unde poți plasa orice dorești. Există multe riscuri atât pentru mamă, dar mai mult pentru copil. Am stat de vorbă cu Mariana Ianachevici, directorul executiv al Asociației Abilitarea Copilului și Familia „Ave-Copiii” despre fenomenul, devenit incontrolabil, al rezolvării problemelor, inclusiv medicale, pe net. De ce ia amploare, unde se pierde discernământul și dacă mai putem îndrepta lucrurile. Citiți răspunsurile în interviul de mai jos.

Dna Ianachevici, vorba populară spune că o viață trăim, o viață învățăm. Și totuși, uneori niște lucruri le putem anticipa, dacă le analizăm un pic mai bine. În acest caz cu poza copilului postată pe internet, chiar și într-un grup închis, e vorba de ignoranță sau disperare din partea mămicii?

Eu nu cred că această mamă a postat poza conștient, cred că nu și-a dat seama de consecințe. Chiar dacă se crede că e un grup închis, pentru mămici, unele mame care postează asemenea fotografii își pun copiii în pericol. Însă în loc să se dea cu părerea, ar fi foarte bine ca cineva să le spună cât de mare e acest risc. Se poate întâmpla ca mai târziu, cineva, mai puțin integru la minte, dar din ăștia sunt destul de mulți, ar putea să se folosească de aceste fotografii. Bineînțeles că acum mama nu trebuie „terorizată”, ci trebuie să i se explice care ar putea fi consecințele.

Înțelegem foarte bine că este un grup închis, că micuțul avea o problemă de sănătate, că mămica nu mai știa ce să-i facă, dar pe de altă parte, credeți că dacă lucrurile sunt spuse mai blând, cineva le va lua în seamă? Raportul comentariilor în care mamele dau sfaturi cu ce să ungă fundulețul acestui copil e total dezechilibrat cu cel al comentariilor în care mama e atenționată că nu e bine că a postat o asemenea poză pe net și ar fi bine s-o scoată...

Vă dau un exemplu cu adolescenții, cu cât le spui mai apăsat, riscul că nu te-au înțeles și nici nu vor să te audă este mult mai mare. Așa se poate întâmpla și cu aceste mame.

Aveți dreptate, dar aceste mame nu mai sunt adolescente, ci niște persoane cu caractere deja formate și cu discernământ...

Da, dar e vorba de educație. Gândiți-vă că multe dintre ele au crescut cu părinți prin „corespondență”. Întrebarea mea e alta – de ce plasezi pe internet poze cu copilul și de ce nu mergi la medic? Cu siguranță vei da de unul adecvat, dacă primul nu fost. Așa putem schimba un pic accentele. Însă ne vom lovi de partea proastă a sistemului de sănătate, pe care aceste mămici încearcă să-l evite. Acest incident ar trebui să fie un semnal pentru sistemul de sănătate, că oamenii încearcă să-l evite și își tratează chiar propriii copii cu fel de fel de rețete băbești.

Dar dacă e să revin la această postare cu copilul, cred că ar fi bine să fie găsite diverse istorii asemănătoare, când părinții au fost penalizați pentru expunerea copiilor pe internet. De asemenea, au fost procese de judecată în care diverși pedofili au fost condamnați, după ce au fost prinși că au spart mai multe conturi pe rețelele de socializare și au preluat de-acolo poze. Deci, oricât de banală ar putea arăta situația, e riscant să te expui pe internet.

Dna Ianachevici, de ce totuși fenomenul e în creștere? De ce o mulțime de mame consideră că toate problemele pot fi rezolvate pe internet? Să admitem că din disperare și din neîncredere față de sistem unele procedează exact ca această mămică, însă noi avem autorități responsabile de drepturile copilului. Acestor autorități nu ar trebui să li se aprindă beculețul la asemenea situații?

Este într-adevăr un lucru bizar ceea ce se întâmplă, dar în situația de astăzi, când autoritățile nu au nicio pârghie, niciun instrument de măsurare, ci doar judecata subiectivă a cuiva, frica mea este că lucrurile oricum vor fi distorsionate și vor face mai rău. Deși aveți dreptate că în interesul copilului, dar și ca măsură de prevenire, pentru autorități ar trebui să fie un semn, acces la net în siguranță, comunicare în siguranță. Însă așa cum văd eu că derulează lucrurile și oamenii interpretează mesajele greșit, atunci rămân pesimistă ca putem schimba mare lucru.

Dacă e să ne uităm la partea juridică. Cine ar trebui să se sesizeze în primul rând?

În mod normal ar trebui să se sesizeze autoritatea tutelară (n.r. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei), însă problema ei e că neavând instrumente de evaluarea a riscurilor, singurul răspuns care o să vi-l dea e că acest copil nu a fost în pericol sau există cealaltă extremă, care nouă ne place foarte mult, vom începe a defila cu problema și se va da în cap unor oameni, fără să ne dăm seama care vor fi efectele de lungă sau de scurtă durată. În mod normal însă autoritatea tutelară ar trebui să se sesizeze, mai ales că e vorba de copil. Pentru început însă cred că soluția e să se vorbească cu mamele și să li se explice riscurile, la ce ar putea duce postarea unor asemenea poze. Mă gândesc însă că acești oameni, dacă ar avea siguranța sistemului de sănătate, care nu răspunde necesităților lor și ale copiilor și atunci când merg, de exemplu, la Centrul Medicilor de Familie, nu ar fi trimiși dintr-o parte în alta și nu li s-ar da bilet de trimitere peste două luni, dar atunci când există problema, inclusiv aceste mame, nu ar mai proceda la fel. În momentul în care ei (mamei) nu i s-a răspuns la o necesitate, ea începe să caute alte soluții ca orice mamă sănătoasă la minte. Și uneori căutatul acesta de soluții scapă de sub control și se întâmplă că ea, mama, plasează pe internet problema, primește o mie și unu de răspunsuri și la nimereală, cu un răspuns din grup, o rezolvă. Acest lucru pentru ea asta înseamnă încredere.

Ce drepturi i-au fost încălcate acestui copil când i-a fost publicată poza pe internet, chiar și din bună intenție din partea mamei?

În primul rând i-a fost încălcat dreptul la intimitate. De asemenea, nu i s-a păstrat identitatea. Se vede numele mamei. E foarte ușor să identifici și copilul. Din câte înțeleg mamele din acest grup se cunosc între ele, dar mai mult își cunosc numele. Problema e că nu se știe dacă printre toate aceste nume de mame nu e vreunul care se dă drept mamă. În momentul în care pe net apare numele mamei, ea automat a divulgat și identitatea copilului. Astfel, mai târziu, dacă printre toate aceste nume de mame, există acel cineva cu identitate falsă, vă dați seama că poate păstra aceste fotografii, iar peste ani le poate scoate.

Înțeleg că pe termen scurt mare lucru nu putem face decât să explicăm femeilor care sunt riscurile și de ce nu e bine să postezi pe net orice fel de poze cu copilul...

Lucrurile trebuie spuse într-o manieră foarte pozitivă, așa încât să le fie câștigată încrederea și astfel mamele să vrea singure să promoveze aceste informații și să fie mai atente cu ce publică pe internet.

Pe termen lung cum putem schimba lucrurile?

Trebuie să facem cât mai multă educație. Acest lucru trebuie să înceapă din familie și trebuie să se facă „staționar” și nicidecum prin „corespondență”, după asta urmează educația de la școală, facultate. Nu știu dacă ați văzut statisticile, dar pentru mine este un indicator foarte important. În Moldova a scăzut brusc numărul bibliotecilor. Este un indicator prost. Asta înseamnă că în Moldova copiii au acces la internet și ei nu mai merg la bibliotecă. De exemplu, la școală copiilor li se spune „pentru mâine căutați pe internet referat la tema...”. Acest copil nu e învățat cum să caute referat la această temă, lui i se spune că trebuie să aducă referat. Ce face copilul? Primul referat care-l găsește, îl aduce, chiar dacă informațiile de-acolo poate nu sunt tocmai corecte și potrivite pentru referatul său. Deci, școala nu-l învață pe copil cum să caute pe internet, cum să se documenteze, ci doar că trebuie să aducă.

Pe noi când ne trimiteau la bibliotecă ne explicau că există sistemul de cartotecă, cartoteca este alfabetică, una și aceeași carte o poți găsi după numele autorului, după denumirea cărții, poți s-o găsești la domenii, la catalogul alfabetic, adică îți explica cum funcționează algoritmul. Astăzi copiilor nu li se explică cum funcționează algoritmul de internet. Așa e și cu aceste mame. Ei i s-a spus la școală să aducă referat și ea nu-și imaginează că în internet nu toate lucrurile sunt corecte, pentru că ea nu a fost învățată să citească mai multe lucruri. Ea a întrebat de mămici ce să facă, dar nu a întrebat de unde au citit ele acea informație sau la ce clinică au mers, cu ce doctor au discutat? Nu mai pun întrebări adiționale, ci se mulțumesc cu răspunsul pe care-l au.

Ați avut situații asemănătoare, când a trebuit să explicați mamelor, pe litere, cum funcționează anumite procese?

Am avut o experiență când vorbeau despre adopția copiilor, despre proceduri, procese, făceau tot felul de presupuneri, comentarii. Și atunci când vorbesc doi oameni între ei, e una, iar când discuția se extinde într-o comunitate atât de mare, e un pic altceva. Noi am încercat să le explicăm ce ar însemna un proces de adopție. Ne-a luat destul de mult timp, cam vreo săptămână, și pentru aceasta a trebuit să avem foarte multă răbdare. Cel mai important lucru pe care am încercat să-l facem este să le dăm să citească și din alte surse avizate și nu doar de pe internet. Asta mi se pare cel mai grav, că multe dintre aceste mame nu au fost învățate cum să se documenteze și cum să pună întrebări. Aici văd eu marea problemă.

Doamna Ianachevici, ce se întâmpla dacă un jurnalist, de exemplu, care a dat de această poză o distribuia sau făcea din acest caz o știre?

Vă luam pe sus. (râde) Cred că dacă cineva dintre jurnaliști ar fi publicat poza acestui copil, ar fi fost linșat de mame.

Doamna Ianachevici, vă mulțumim pentru acest interviu.

Doina Rusu: Proporțiile dezastrului de acum le vom afla peste ani, când adolescenții care fumează vor ajunge la spital cu boli grave

Parascovia Munteanu: Mijloacele de contracepție sunt astăzi disponibile, dar nu și accesibile. Mai ales pentru persoanele cu dizabilități

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.