Ala Iațco, președintele Uniunii pentru Prevenirea HIV și Reducerea Riscurilor din Moldova

Opinie formulată în cadrul lansării de către Compania Națională de Asigurări în Medicină a concursului pentru proiectele în domeniul prevenirii și profilaxiei HIV/SIDA din sursele Fondului măsurilor de profilaxie

Am așteptat de mult timp ca aceste proiecte să fie stabilite drept prioritate de către Consiliul Coordonator. Cum vor evolua lucrurile însă urmează să vedem. Uniunea pentru Prevenirea HIV și Reducerea Riscurilor a muncit foarte mult pentru ca un astfel de mecanism de finanțare din Fondul măsurilor de profilaxie al CNAM să fie aprobat. În tot acest timp în care am sensibilizat opinia publică am fost susținuți foarte mult de către Fundația Soros-Moldova, Centrul pentru Politici în Sănătate (PAS) și Programul Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Am început prin sensibilizarea și informarea opiniei publice despre rolul programelor de reducere a riscurilor HIV. Acum deja nu se mai pune întrebarea dacă ele sunt necesare, deși a fost o perioadă când se analiza care sunt argumentele în favoarea implementării lor, dacă sunt cost-eficiente și duc la mai puține cazuri noi de infectare, etc. Ulterior, am lucrat foarte mult la elaborarea documentelor metodologice. Este vorba despre standarde de calitate a programelor de prevenire HIV în grupurile cu risc sporit de infectare, diverse regulamente și altele. Aceste documente au fost aprobate de Ministerul Sănătății. Atunci când le-am creat ne-am documentat și din experiența altor țări și am analizat cum funcționează la ei serviciile respective. Am elaborat inclusiv regulamente interne ca să creăm un mediu normativ legal pentru aplicarea acestor programe de reducere a riscurilor. De exemplu, am creat regulamentul de funcționare a programelor de reducere a riscurilor, o listă a instruirilor pe care trebuie să le treacă angajații organizațiilor neguvernamentale în domeniu, un ghid cu privire la securitatea în procesul de implementare a programelor, fișe de post, etc. Sunt mai multe documente care au fost necesare și chiar și în anunțul cu privire la concurs se face referire la unele dintre ele.

Despre necesitatea finanțării programelor de reducere a infecției HIV din sursele fondului de profilaxie al CNAM am început să discutăm prin anii 2014-2015. Până atunci analizam posibilitatea finanțării lor din bugetul public. Acel mecanism fusese avizat de Ministerul Sănătății, dar când urma să fie aprobat la Guvern, s-a schimbat Executivul. Ulterior, procedurile s-au tergiversat și deja nu mai știam dacă acel document va mai fi aprobat. Atunci am decis să creăm un alt mecanism și am căutat un alt scenariu și o altă modalitate de finanțare. Despre asta am discutat în cadrul unui grup de lucru, format din membri ai Ministerului Sănătății, CNAM, Centrului Național de Sănătate Publică, Fundației Soros-Moldova, Centrul PAS, UNAIDS, etc. Membrii grupului s-au implicat activ la elaborarea documentelor, au făcut pledoarie în favoarea finanțării programelor de reducere a riscurilor și au facilitat dialogul cu Ministerul Sănătății. Scopul acestui grup de lucru este să asigure sustenabilitatea programelor de reducere a riscurilor. 

Din acest punct de vedere, pot spune că mecanismul de finanțare existent nu este exact cum ne-am dorit, deoarece nu e foarte sustenabil. Motivul constă în faptul că finanțarea se acordă în bază de concurs, în fiecare an. Programele de reducere a riscurilor infecției HIV nu trebuie să fie finanțate în baza unor concursuri anuale. Acestea sunt servicii care trebuie finanțate continuu. Nu poți un an să le implementezi, iar altul nu. În acest an, ele sunt prioritare, dar nu se știe ceva fi în următorul.

Ne bucurăm însă că este un început și se va oferi finanțare din resurse publice, dar în același timp ne dorim un mecanism continuu de finanțare, deoarece aceste servicii sunt esențiale. În situația Moldovei nu putem vorbi de un an sau doi de finanțare. Ne trebuie o perioadă lungă de timp ca să asigurăm funcționarea lor și să avem un rezultat. Totuși, este foarte bine că în sfârșit decizia Ministerului a fost materializată în acțiuni concrete.

Acum, în cadrul grupului de lucru menționat analizăm dacă pe viitor finanțarea acestor programe ar putea fi asigurată și din alte fonduri ale CNAM, inclusiv din Fondul de bază.

Referitor la anii următorii însă suntem în incertitudine. Dacă Consiliul Coordonator va stabili alte domenii ale sănătății drept prioritare, aceste programe de reducere a riscurilor rămân fără finanțare. Atunci sănătatea moldovenilor va fi în pericol. S-ar putea să crească numărul cazurilor noi de infectare cu HIV, dar și de hepatite și infecții cu transmitere sexuală, Tuberculoză, deoarece programele respective exercită un control și asupra tuberculozei. În acest context, statul va trebui să le ofere tratament și asistență medicală, și socială. O persoană care se îmbolnăvește își pierde, cu timpul, capacitatea de muncă, ceea ce înseamnă cheltuieli în plus din bugetul public.