Ala Valenga: „Nimeni nu trebuie să mă salveze pe mine. Fiecare doctor ar trebui să se salveze singur pe sine prin a spune adevărul despre ce se întâmplă în sistemul medical”

Irina Papuc
20 martie, 2018, 20:03
Vizualizări: 47492
Acum 10 zile medicul de la Spitalul Municipal Nr.1, Ala Valenga, a fost bătută de soțul unei paciente chiar la locul de muncă. Acesta a tras-o de păr, a răpus-o la podea și a lovit-o cu picioarele. Aleasă cu două coaste fracturate, dar și cu o stare emoțională afectată, Ala Valenga se luptă acum să demonstreze că nu a fost protejată suficient la locul de muncă, chiar dacă administrația își dorește să se detașeze de acest scandal.
În aceste
zile, zeci de doctori au anunțat o grevă japoneză, astfel manifestându-și
solidaritatea față de medic, însă doctorița spune că nu ea trebuie salvată
și susținută – că acum e momentul ca fiecare doctor să se salveze pe sine prin
a spune adevărul despre condițiile în care muncesc. În acest interviu, Ala
Valenga povestește despre conflictele sale cu administrația, inclusiv despre
cazul cearșafurilor noi scoase de sub pacienți, după o lansare oficială a unei
secții după renovare, unde presa a fost chemată să vină să filmeze.
Declarațiile medicului sunt scandaloase și fac referire la corupție și șantaj:
Doamnă
Valenga, a trecut mai bine de o săptămână de la incident. Cum sunteți? V-ați
întors la spital? Ați fost contactată de administrația spitalului în aceste
zile?
Nu am fost la serviciu, mă ocup de starea mea fizică și
psihică. Dacă starea fizică mai poate fi îmbunătățită, apoi psihic este mult
mai complicat. Încerc să nu cedez. Sunt telefonată
într-una și invitată la diverse emisiuni, dar eu nu sunt gata să ies să vorbesc
pe această temă. Pe de altă parte, sunt susținută foarte mult de colegii mei
care îmi scriu în particular. Eu vreau să ies din această situație cu
demnitate, să nu fiu blamată de colegii mei care nu vor să iasă să vorbească și
nici de societate, precum că eu n-aș face suficient pentru pacienți.
Șeful
spitalului, Iurie Dondiuc, v-a telefonat să vă întrebe măcar cum vă simțiți?
Nu, din administrație nu m-a sunat nimeni. Ultimul
sunet a fost în ziua când s-a întâmplat, pe data de 10 martie. Eu deja mergeam
în drum spre casă. Eu l-am întrebat (n.r. – pe Iurie Dondiuc) de ce pacienta
respectivă a ajuns la noi... Pacienta nu era pentru Terapie. La întrebarea de
ce așa s-a întâmplat el a spus că așa e societatea și că noi nimic nu putem face.
De ce
pacienta a fost adusă în secția pe care o conduceți?
Pacienta avea boală cardiacă. Nu pot toți cardiacii să
ajungă la noi. Dacă ei ar ajunge în Terapie, n-ar mai fi nevoie de staționare
cardiologice. Diagnosticul privind decesul a fost un anevrism disecant de aortă
toracală cu tamponada cordului. Eu nu exclud că pacienta era agresată și la
domiciliu. Dacă soțul ridică mâna la un doctor și mai și dă în el cu
picioarele, atunci chiar nu pot să exclud că ar fi putut fi vorba și de un
anevrism post-traumatic. Cauze însă sunt foarte multe. În practica mea de 35 de
ani eu am avut așa cazuri cu disecție de aortă. În condițiile spitalului nostru
era imposibil de stabilit diagnosticul respectiv, deoarece spitalul nu are un
ecocardiograf, măcar și dintre cele mai
simple. Spitalul nu are contracte cu instituții care ar presta așa servicii. Și
chiar dacă era un astfel de contract pe data de 9 martie era zi de odihnă,
conform hotărârii Guvernului și nimeni nu lucra.
Înțeleg că
diagnosticul s-a stabilit post-mortem?
Da. Fiindcă se cere, conform Protocolului,
investigații și aparataj pe care noi nu le avem și nu le putem face. Noi nu putem face aortocoronarografia,
nu putem face ecocardiografia, nu putem face rezonanță magnetică, ca să investigăm
corect pacientul și să-l îndreptăm către asistența medicală necesară. Ea trebuia
să ajungă în UPU, unde se face triajul pacienților. Ați văzut că a fost
amenajată foarte frumos, cu triaj, în funcție de tipul de urgență: albastru,
roșu, galben. Triajul acesta însă nu lucrează. Acolo a fost luat aparatajul din
reanimare – cardio-monitoare, cardiografe și aduse toate acolo pentru
televiziuni. Cum presa a plecat, cum totul a fost dus înapoi. Și asta toți știu. Zona roșie nu funcționează. Dacă vorbim de zona albastră – mă întreb cine știe dintre
pacienți că ei se pot afla în așteptare și 10 ore? Nimeni nu știe. Această zonă
albastră este arhiplină de pacienți care încep să strige și să se plângă, dar
doctorii nu știu ce să facă și cum să reacționeze. Mă întreb pentru ce a fost
făcut acest triaj, dacă cadre medicale nu există? Vă dați seama că există 2
secții de terapie cu pacienți extrem de gravi care rămân de la ora 16.00 până
la 8.00 dimineața nemonitorizați pentru că există un singur medic de gardă care
este ocupat în UPU? El are solicitări aproape non-stop. Eu vă spun despre
lucruri despre care nu ați știut, pentru că nimeni nu le-a spus. Eu vă spun ca
să cunoașteți și ca cei responsabili să răspundă pentru asta.
Mă simt
într-o piesă de teatru al absurdului. Cum este posibil să se întâmple așa ceva
și medicii să tacă?
Intrați în orice zi în UPU și o să vedeți că acolo
nimic nu este. Consultați standardele de dotare tehnică pentru zona roșie și
vedeți dacă corespunde într-adevăr sau nu.
Mă gândesc acum câți doctori sunt în total la Spitalul Municipal Nr.1 și nu pot să nu-mi
pun întrebarea de ce restul tac?
Nu știu de ce. Probabil este vorba despre frică.
Probabil și de caracter depinde. Când am fost chemată de Iurie Dondiuc să mă
persecute în privința scandalului cu cearșafurile și ProTV mi-a spus că eu am
fost mai puțin implicată în acest proces de reparație și că acolo s-au investit
bani, inclusiv banii lui Moldovanu (n.r. – Mihai Moldovanu, șeful Direcției
Municipale de Sănătate). Zic, cum banii lui Moldovanu? Aceștia nu-s banii lui
Moldovanu, sunt banii mei, ai părinților mei, ai pacienților și ai tuturor
oamenilor care plătesc impozite în acest stat. Așa sunt eu, eu nu pot tăcea. Uitați-vă
ce calitate a gresiei au pus, care nu se spală și care îmbibă sânge, totul. În
secția de chirurgie se aduce un fel de chimicale pentru generatoare la
automobile și toți sunt nevoiți să le respire numai ca să fie gresia ceea cât
de cât albă.
Pe 23 octombrie când am fost chemată la persecuție eu
le-am spus să iasă la dialog cu lumea, să vorbească și să spună ce se întâmplă
cu spitalul acesta. Știți că 30 de angajați au plecat din acest spital în
câteva luni? De ce au plecat? Noi am lucrat cu ei 30 de ani, înțelegeți, și ei
după atâția ani au plecat.
Mi se pare
incredibil că doctorii sunt atât de tăcuți.
Când v-am sunat pe Dumneavoastră să vă povestesc ce
s-a întâmplat mi-am adus aminte momentul când stăteam jos la podea, îmbrâncită,
în halat alb... Feciorul meu se temea că agresorul își va răscumpăra
nevinovăția. Acestea sunt cele două motive pentru care am decis să vorbesc.
Doctorii sunt mulțumiți de ceea ce este probabil...
Eu nu cred că
într-un spital atât de mare nu se găsesc oameni cu demnitate...
Am vorbit cu un conferențiar universitar, el îmi
spune: „Eu îți doresc succese, dar asta necesită foarte multă sănătate. E mai
ușor să taci și gata”. Un alt prieten mi-a zis: „Ce-ți trebuie ție toată asta?
Te-o mulțumit pacientul, te-ai dus acasă liniștit și gata. Ce-ți trebuie ție
toată asta? Iată poziția unora.
Și ce le
răspundeți?
Eu nu pot așa trăi. Nu. Nu pot eu așa.
De când au
început nemulțumirile cu administrația?
De când a plecat domnul Victor Savin. Eu știu mai multe dedesubturi. Știți încă de ce ei luptă cu mine? Vara asta ei m-au impus să cumpăr jaluzele pentru toată secția, că reparație s-a făcut, dar bani pentru jaluzele nu au ajuns. Trebuia 20.000 de lei. Prima dată m-au sunat la telefon, apoi m-au chemat în cabinet. Eu am întrebat de unde bani. Dați-mi bani și eu cumpăr. Vicedirectorul a spus că să găsesc de la „sponsori”, adică de la pacienți de scos cumva... Eu am spus că nu pot să cer bani de la bolnavi. Să știți că există secții unde așa s-au procurat jaluzele în așa mod. După asta au urmat mustrări și avertizări. Eu nu primesc adaos pentru indicatori de performanță deja de doi ani. Când am fost la Inspecția Muncii am vorbit și despre asta. De fiecare dată când vine câte un control în spital totul se reduce la nivelul biroului directorului. Eu tot vreau să vorbesc cu ei. Unde sunt ei? I-ai de unde nu-s.
S-a apropiat de mine într-o zi
Iurie Dondiuc și mi-a spus să mă duc să lucrez în România. I-am spus că eu nu
pot în România să mă duc pentru că eu am mamă și tată. El a spus să-i iau cu
mine, la care eu i-am spus că nu pot, căci ei sunt în vârstă și el mi-a răspuns să
mă duc să fac bani și să le trimit.
Într-o noapte, când eram de
gardă, la noi a venit un consumator de droguri și a cerut să-i dăm Diazepam. Eu
am refuzat. El insista că are atacuri de panică și repeta într-una că are
nevoie de Diazepam. Asta a durat de la ora 22.00 până la ora 2.00 dimineața. Am
fost medicul chirurg de gardă, medicul de gardă reanimatolog, eu eram și
asistenta de gardă. Patru femei am luptat cu el. Nimeni nu a venit să ia măsuri
timp de patru ore, chiar dacă eu am apăsat butonul negru. Cu greu doar un
echipaj al Poliției nu știu unde l-au dus. Noi am scris două foi cu plângeri și
detalii despre ce s-a întâmplat atunci și nimeni nu a luat nicio măsură și
nimic nu s-a soluționat.
Din câte înțeleg nu sunteți primul medic agresat în spital?
Nu, a fost un caz când un medic
reanimatolog, s-a apropiat de pacient în triaj și au început să-l bată. Mai
știu și alți doctori de la Institutul de Medicină Urgentă și de la INN. Medicul
de la Urgență s-a ales cu trei coaste rupte. Nimic nu se schimbă. În câteva
secții s-a făcut intrare securizată, cu cod, dar la noi nu. În unele spitale
s-au pus turnichete, nu și la noi. Parcă e piață, intră cine vrea.
Încă o problemă despre care vreau să vorbesc este că nimeni nu calculează orele lucrate de noi peste program. Secția e 35 de paturi. În realitate sunt 45. Și suntem doi doctori în tură și eu sunt șefă de secție și sunt responsabilă și de completarea documentației etc. Încă o problemă: de ce când vine CNAM noi trebuie să strângem fiecare secție câte 100 de lei, pentru ca să-i hrănim? Pe mine nimeni la muncă nu mă hrănește. Și asta se întâmplă deja de ani buni. Dacă nu avem câte 100 de lei trebuie să aducem altceva ce avem – cafea, cogniac... Când ne cheamă să se spună ce obiecții sunt stau tot timpul cu masa plină – bomboane, cogniac, pulpe de pui și restul. Eu singură mi-am crescut copilul. Ăștia de la CNAM sunt mai săraci decât mine?
De când se întâmplă asta?
Din 2004. Un spital întreg tace și plătește. Bani pentru jaluzele, bani pentru mese...Asta e coșmar.
La ultima noastră discuție ați spus că nu mai aveți puteri și vă gândiți
să plecați. Vă mai gândiți la acest lucru?
Familia mea spune că ar trebui
să mă angajez la o clinică privată, chiar dacă venitul nu ar fi foarte mare. Măcar
acolo se duce un alt contingent de pacienți. Dacă administrația va pleca după
acest caz, eu o să mă întorc la serviciu. Deși îmi vine greu să mă întâlnesc
din nou cu colegii mei care se tem să spună lucrurilor pe nume.
Sunteți supărată pe colegii Dumneavoastră?
Nu sunt supărată. Știți, când
a fost scandalul cu cearșafurile scoase de sub pacienți, colegii mei erau
întrebați de reporter dacă într-adevăr așa este și toți au tăcut, deși toți
știau. Eu am întrebat de ce tac – ei cred că eu am spete, dar eu nu am spete.
Eu am demnitate. Fiecare cu motivele lui. Cineva se teme, cineva are de crescut
copii. Eu am avut o colegă care nu tăcea. Ea a plecat la un spital privat.
Ați spus că
vă scriu medicii în privat. Ce vă spun?
Da, sunt foarte multe mesaje, inclusiv din partea
pacienților. Ei îmi spun să rezist, sunt pacienți pe care i-am salvat și țin
legătura cu ei. Mi-au spus să nu citesc comentariile de pe rețelele de
socializare. Toți spun că sunt cu mine și că mă susțin, dar ei nu trebuie să mă
susțină pe mine. Nu eu am nevoie să fiu salvată acum, noi toți trebuie să ne
salvăm prin a începe să vorbim despre ceea ce se întâmplă.
Am văzut reacția doctorilor. Nimic ieșit din comun, în afară de o grevă
japoneză. Ce reacție v-ați fi dorit să vedeți?
Să înceapă să vorbească despre
cum am ajuns la acest dezastru.
Mai sperați că doctorii vă vor lua parte public?
Mie nu-mi trebuie ca cineva
să-mi ia parte. Fiecare trebuie să se salveze pe sine și să înceapă să vorbească.
Ce ați vrea să le transmiteți pacienților?
Să aibă încredere că noi venim
în fiecare zi la serviciu ca să le prelungim viața, dar sunt cazuri când chiar
nu putem să facem nimic.
Ce salariu ar trebui să aibă un doctor ca să poată trăi decent?
Eu am calculat – 20.000 de
lei. Eu vreau să trăiesc, nu să supraviețuiesc. Eu nu vreau să mănânc ales sau
lucruri scumpe. Mie îmi place să călătoresc, este singura mea plăcere și
bucurie care mă ajută să mă detașez. Am și părinții în vârstă pe care trebuie
să-i ajut.
Ce ați avea să le transmiteți celor de la Ministerul Sănătății?
Noi suntem la pământ. Să iasă
din birouri și să vină în spitale să vadă adevăratele probleme. Când fac
schimbări nu se consultă deloc cu doctorii. Când vor să implementeze acasă
protocoale din UE ar fi bine mai întâi să le discute cu noi, să vadă la nivel de
țară ce se poate face. Să verifice cum administrațiile calculează indicatorii
de performanță. Noi nu o să ne schimbăm dacă cineva de sus o să umble prin
spitale numai cu camere de vederi din urma lor.
Credeți că e posibil, în condițiile unei politizări atât de puternice?
Pe mine politica puțin mă
interesează și cred că boala este aceeași pentru partidele de orice culoare.
Vă mulțumesc pentru interviu! Însănătoșire grabnică!
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
30 martie, 2017, 14:49
Cele mai citite
„Fiica mea era sfârtecată toată. Avea două stome și la mijlo ...
06 decembrie, 2022, 13:42
REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova/ Jasmin, escortă d ...
05 octombrie, 2022, 15:22
REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Marina: „Clienții ...
07 februarie, 2023, 16:18
O moldoveancă a donat corneea ochilor fiului ei, care a sufe ...
17 martie, 2023, 14:54
O mama, originară din Republica Moldova, a acceptat să donez ...
28 februarie, 2023, 13:41
Vox Populi
Câte doze de vaccin anti COVID v-ați făcut?
Una5,79 %