Și brusc, toată lumea și-a amintit de medici. „Este ca și cum ne-au trimis la război, dar numai cu bastoane în mână”

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO/ Facebook//MSMPS

Violeta Colesnic

31 martie, 2020, 19:15

Vizualizări: 7521

În toată ziua pe rețelele de socializare și în presă curg mulțumiri, aplauze, încurajări și diverse filmulețe emoționante cu medici în acțiune - de la Salvare, din secțiile de terapie intensivă sau pur și simplu din saloane unde sunt plasați pacienți infectați cu COVID-19.

Înțelegi din puținele imagini care ne sunt puse la dispoziție de lucrătorii din interiorul acestor instituții medicale sau de către internauți, că situația nu e deloc roză, iar medicii au fost puși în fața faptului împlinit. Ei trebuie să învețe din mers tot – protocoale, tratamente, abordări medicale, cum să se îmbrace, cum să se dezbrace din echipamentele incomode, cum să pună ochelarii, cum să nu se atingă cu mâinile de față, cum să se protejeze pe ei ca să ne poată salva pe noi. O mulțime de provocări pentru care nu au fost pregătiți nici măcar moral.

Și când după lungi aplauze, mulțumiri și încurajări apare un medic, din prima linie, și face apel către clinicile stomatologice, de exemplu, și către persoanele fizice să-i ajute cu echipamente de protecție, te oprești din aplaudat, încerci să procesezi mesajul și reușești doar să te întrebi: Cum? Ce a spus?

„Încercăm să facem față situației cu ceea ce avem”, recunoaște medicul.

Și dacă cei vreo 2 milioane de cetățeni din țară asta au opțiunea să stea izolați în case și astfel să se protejeze, cele câteva zeci de mii de cadre medicale sunt în alertă, multe dintre ele scoase în prima linie și obligate să lupte față în față cu un dușman nevăzut – un nou tip de coronavirus, care a reușit să îmbolnăvească într-un timp extrem de scurt câteva sute de mii de oameni și a luat viețile altor câteva zeci de mii.

Acești oameni, botezați „medici din prima linie”, poartă acum un adevărat război, luptând pentru viețile tuturor celor care ajung să le ceară ajutor Aceeași expresie „prima linie” am auzit-o când se vorbea despre război sau strategie militară. Această paralelă dintre medicină și război, între ostași și medici, este mai mult decât actuală astăzi. Cei din prima linie „cad” primii, iar noi urmărim cu sufletul la gură anunțurile că:

„Încă un medic a fost diagnosticat cu Covid 19”.

„Încă zece…”

„Încă douăzeci…”

„Încă treizeci…”

Cu câteva zile în urmă, sistemul medical și cei care stau în siguranță, acasă, au aflat despre primul deces printre lucrătorii medicali. Autoritățile din sănătate anunțau, cu voce tristă că a murit o femeie de 79 de ani, care muncea la Salvare. Ni s-a mai spus că avea și alte boli asociate, probabil în speranța de a dilua cel mai important mesaj – femeia avea 79 de ani, făcea parte din grupul de risc sporit de a se infecta cu COVID-19 și muncea în prima linie. Adevărul e că războiul nu te întreabă ce vârstă ai – îți iei arma și lupți atât cât poți.

Și atunci mulți au început să se întrebe: De ce, la vârsta ei, ea încă activa în sistemul medical? Aveai senzația că e o noutate absolută pentru Republica Moldova, că nu mai există în țara asta medici care au 79 de ani și care, din nefericirea lor, probabil, sunt nevoiți să muncească. Nu știm dacă doamna doctor de la Salvare muncea de voie sau de nevoie, impusă fiind de situația economică precară din această țară, de salariile și pensiile mici pe care le primesc chiar și cei cu ani grei de studii și de muncă în spate, adică medicii.

După o zi de deplasare prin satele din împrejurimile Chișinăului și mai multe telefoane date prin raioane înțelegi că în Moldova să fii medic încadrat în câmpul muncii, și la 79 de ani, e o normalitate. Pentru că ne-a interesat să vedem mai mult satul și temerile lui față de noul tip de virus, am decis să vorbim cu medici de prin raioane, în mod special din asistența medicală primară, dar și cu oameni simpli pe care i-am întâlnit aleatoriu pe străzile aproape pustii.

La Cetrul de Sanatate Bardar, trei dintre lucrătorii medicali au între 65 și 69 de ani. În același edificiu cu ei este și un punct de urgențe, iar cu câteva zile în urmă, unul din medici a fost depistat pozitiv la COVID-19. Acum, lucrătorii medicali care au intrat cu el în contact sunt acasă, în carantină.

Șefa Centrului de Sănătate, Irina Ursuleac, spune că populația este receptivă și anunță medicul de familie despre cei despre care știu că ar trebui să stea în carantină, dar se plimbă nestingherit prin sat. A fost dată și o amendă de 22.000 de lei.

„Este foarte greu să lucrăm cu fișele epidemiologice, pentru că vin greu. De exemplu, fișa de pe 17 martie a ajuns abia astăzi (27 martie), dar noi deja am luat această persoană la evidență. Fiecare lucrător de la noi a primit în calitate de donație câte un set de unică folosință pe care îl putem folosi în cazul unui pacient suspect. Este vorba despre o salopetă, o pereche de ochelari și două perechi de măști. Rezervele proprii de măști și mănuși se epuizează. Mai avem aproximativ vreo 70 de măști”, spune medicul.

La Spitalul din Călărași, mulți dintre lucrătorii medicali sunt deja pensionați, iar cel mai în vârstă medic are 75 de ani. Pentru siguranța și sănătatea lor, persoanelor din grupul de risc: pensionari și cei cu patologii asociate, li s-a propus să-și ia concediu și să stea acasă, ne povestește medicul cardiolog Ludmila Lupu.

Ea ne mai spune că niciun medic nu își dă demisia și continuă să-și facă meseria. Chiar dacă este periculos.

„Medicii din sistemul de sănătate, care vor să își dea demisia, o fac nu pentru că se tem, ci pentru că nu suntem protejați. Lucrăm în condiții stresante și cu risc mare, dar pentru un salariu mic. Mănuși avem, dar din acelea care se rup. Măști tot avem, dar din acelea simple. Ne uitam la fiecare pacient ca la un potențial purtător de virus. Nu avem de ales, trebuie să activăm în orice condiții”.

Aurel Guzun are 55 de ani și deservește 4 sate: Pripiceni, Răzeși, Gordinești, și Trifești din raionul Rezina. Ne spune că el este nu doar medic, ci și șofer, și administrator.

„Două dintre asistentele de la Gordinești sunt la pensie deja de 15 ani. Am cerut în repetate rânduri să ne trimită pe cineva la lucru, dar pentru că nu a vrut să vină nimeni, aceste asistente continuă să-și facă meseria. Tuturor ne este frică că am putea lua virusul, dar de lucrat, lucrăm. Consiliul raional a transferat surse bănești pentru procurarea mănușilor, măștilor și alte lucruri necesare în această perioadă, dar unde și sunăm, nu găsim nicăieri. Nici măcar termometre nu-s! Am sunat la o firmă și ne-au spus că poate vor fi săptămâna viitoare, așa că așteptăm”.

Boală dată de la Dumnezeu

Medicul povestește că cea mai îngrijorată este soția. Fiind singurul medic care deservește atâtea sate, riscul de a se îmbolnăvi este mare. Aurel Guzun are o listă cu 8 persoane aflate în carantină și recunoaște că familiile nu prea respectă condițiile de izolare.

„Mai întâi îi prevenim și dacă nu vor să ne asculte, vorbim cu primarul și polițistul de sector. Dacă i-ar amenda, ar înțelege gravitatea situației. Cred că de săptămâna viitoare vor fi mai stricți și vor începe să pună amenzi. Trebuie făcute niște schimbări, că dacă nu-l amendezi măcar pe unul, ceilalți nu vor înțelege”, crede Aurel Guzun.

În stația de autobuz din satul Hrușova doi bărbați mă urmăresc zâmbind cum vin spre ei și, poate din cauza echipamentului steril pe care îl port, îmi strigă încă de la depărtare:

„Matincă ați venit să ne luați la spital la Chișinău. Noi suntem sănătoși. Nu ne temem de boală, pentru că se cunosc oamenii care au virus. Au ochii galbeni și pe față tot sunt galbeni. Eu beau un pahar cu vin și nu mă ia nicio boală”, mă asigură unul dintre cei doi bărbați.

Meditând puțin și uitându-se într-un ochi împotriva soarelui, celălalt bărbat ne spune adevărul lui despre Covid 2019.

„Boala asta îi de la Dumnezeu dată, ca și tiful din 1949. Mureau atunci unul după altul. Acum trebuie să fim recunoscători că oamenii mor pe sărite, nu unul după altul”.

În interiorul Centrului Medicilor de Familie din Hrușova este liniște, iar în capătul coridorului așteaptă un singur pacient, o femeie însărcinată.

Șeful Centrului de Sănătate, Sergiu Postolachi, ne spune că oamenii din sat stau acasă, dar sunt și dintre cei care nu vor să se conformeze, iar el zilnic, împreună cu primarul, merge în vizită la persoanele aflate în carantină, dar și pe la magazine și oriunde vede oameni. Discută cu fiecare și le reamintește că trebuie să stea acasă. Pacienții din sat vin doar cu programare și doar dacă sunt în stare acută. Vizitele planice sau vaccinarea sunt temporar sistate.

„ANSP ne trimite fișele cu numele oamenilor de la noi din comună care au venit de peste hotare. Este însă un neajuns. Până ajung fișele în sat, trece o zi, două sau chiar trei. Știți însă cum este în sat, vestea se duce repede și aflăm chiar în aceeași zi despre cei întorși în țară. Până vin fișele, noi deja îi avem puși sub observație. De altfel, cei care vin acasă sunt informați și ne sună imediat cum vin în sat și ne întreabă ce să facă mai departe”, explică medicul.

Biserica din centrul satului are ușile larg deschise. Cei câțiva copii care se jucau în curte dispar în spatele ușii casei mici de lângă biserică, imediat ce ne văd pășind-i pragul. Oamenii din sat spun că preotul s-a conformat deciziei Guvernului chiar de la început și că nu a oficiat slujbe. A lăsat, totuși, ușile bisericii deschise, în caz că cineva vrea să intre.

„Nu vine nimeni. Preotul dezinfectează în biserică, dar oamenii din sat nu vin. Toți suntem creștini, dar cred că putem să răbdăm câteva săptămâni”, ne spune o femeie care trecea pe lângă biserică.

O întreb ce știe despre noul tip de coronavirus, dar pentru că distanța dintre noi era cam mare și vântul bătea împotriva direcției vocii mele, femeia nu a auzit bine întrebarea mea.

- Despre vin? întreabă ea nedumerită

- Nu, despre virus. Despre coronavirus.

- Aaaaaa. Știu că este periculos. Ne spălăm des pe mâini și șterg mânerele la ușă cu soluție pe bază de clor. În casă fac dezinfecție și din ogradă nu ieșim. Dacă și ieșim și ne întâlnim cu cineva, stăm departe.

- Dar tradiționalele discuții dintre vecine cum au loc?

- Acum nu ne întâlnim. De când îi cu virusul ista, doar ne salutăm și ne căutăm de treabă. Nepoțeii stau închiși casă. Le dau voie afară doar oleacă, dar dacă bate vântul îi bag înapoi în casă. Le fac întâi bine dezinfecție, le spăl bine mâinile cu spirt ori cu lichid de aista special și apoi îi bag în casă. Bărbații se salută de la depărtare și nici vorbă să dea mâna.

La ușa farmaciei, o femeie de 80 de ani, cu mască la gură, se uită prin sticla ușii dacă este cineva în interior.

„Am 80 de ani și în toți acești ani am trecut prin mulți viruși. Nu pot să zic acum că mă tem, dar de protejat trebuie. Perioada aceasta de carantină depinde doar de oameni. Dacă vor sta în case și se vor proteja, va trece repede, dar dacă vor ignora recomandările, va dura încă mult”.

O întreb ce știe despre virus.

„Știu că nu trebuie să discut cu Dvs”, ne spune ea zâmbind, făcând un pas înapoi, și că trebuie să păstrăm distanța de un metru. „Știu că în special noi, bătrânii, nu trebuie să ieșim din case. Mă duc acum la farmacie, dar știu că dacă în interior mai este cineva, trebuie să păstrez distanța”.

Mituri despre COVID-19

Chiar în centrul satului, doi bărbați cu măști la gură, discută, păstrând între ei distanța. Aflăm că unul dintre ei este primarul. Ne spune că pe lângă informațiile despre cum trebuie să se protejeze, autoritățile locale trebuie să mai demonteze și miturile atât de răspândite în această perioadă, inclusiv cele legate despre băutură: că cei care beau sunt ocoliți de virus.

În timp ce primarul ne spunea că este interzis consumul băuturilor alcoolice în locuri publice, fix peste drum de ei, doi tineri, cu câte o sticlă de bere în mână, stăteau la umbra unui copac și discutau. Atunci când i-au văzut însă pe primar și pe medicul din sat că vin spre ei, au pus repede sticlele jos.

„Care virus? Noi nici nu am văzut cum arată el. Suntem sănătoși. Eu știu că virusul se transmite prin piele. Eu nu mă tem că o să mă molipsesc, pentru că nu am cum să îl iau. Lucrez cu motorina, cu ulei de motor, așa că nu se lipește virusul de mine”, se îndreptățește unul dintre ei.

„Și de ce nu ne pun vreo injecție, ca să nu luăm virusul?”, îl întreabă sfidător celălalt băiat pe medicul din sat.

Ambii dispar imediat cum primarul își scoate telefonul din buzunar, începe a butona și le spune că sună la poliție, iar pentru fapta lor pot fi amendați.

Primarul afirmă că a discutat inclusiv cu preotul pentru a le spune oamenilor din sat să rămână în case. Și dacă la începutul epidemiei oamenii nu prea luau în serios pericolul, azi sunt mult mai disciplinați, susține alesul local.

Mai în deal de biserică, pe o străduță, găsim vreo 5 copii care se joacă. Ne spun că au auzit despre coronovaris și că părinții lor le-au povestit despre pericol. Dar…

- Noi nu avem coronavirus și putem să nu jucăm împreună.

- Știți cum se transmite virusul?

- Nu

- Dar știți cât este de periculos?

- Nu

- Părinții știu că voi sunteți în drum și vă jucați?

- Da

- Și vă permit?

- Da

- Dar v-au spus că nu este voie să vă jucați cu alți copii sau să interacționați cu persoane străine?

- Nu…ne spune fetița după câteva secunde de liniște.

Cel mai răsărit dintre ei, un băiat de 13 ani, ne spune că are rude în Italia și că nu se pot întoarce acasă.

„Știu că oamenii mor de coronavirus. Eu mă protejez. Mănânc ceapă. De obicei nu ies în drum, la joacă, dar îmi era dor să văd ce fac vecinii. Am ieșit să văd ce fac copiii din mahala. Mi-e dor de școală”.

Școala din Ciorescu este pustie, iar vocile noastre, al meu și al fotografei, se aud cu ecou în liniștea coridorului. Femeia care a ieșit să ne întâmpine ne spune că deși nu sunt nici elevi, nici profesori, în școală se dezinfectează toate suprafețele. În curtea liceului sunt doar câteva vrăbiuțe care se plimbă nestingherit printre narcișii înfloriți. Fără sunet de clopoței sau voci de copil, școala și curtea par părăsite.

La piața din Ciorescu este un singur vânzător. Lăzi cu fructe și legume stau pline, întinse pe tarabe, iar vânzătoarele ne spun că nu au aproape deloc cumpărători. Ar vrea să vândă măcar o parte din marfă, pentru a-și recupera o parte din banii investiți. La magazinul de alături, aceeași situație. Vânzătorul, un bărbat de 74 de ani, cu o pereche de mănuși galbene pe care nu le scoate deloc, ne spune că închide magazinul, pentru că este periculos, chiar dacă așa și nu a vândut marfa.

La stația terminus, un autobuz gol, cu un singur pasager, pornește spre Chișinău, iar alături, un polițist care dă peste poartă produsele alimentare cuiva din curte, ne spune că cel mai greu carantina o suportă copiii. Drept confirmare, din spatele porții copiii au început să plângă în unison.

În satul Zăicana nu am văzut niciun om pe drum și nici prin curți. Nu am găsit pe nimeni nici pe drumurile lăturalnice. Un sat pustiu în care se auzea doar lătrat de câini și cotcodăcit de găini. Am făcut un cerc cu mașina și l-am părăsit cu o senzație stranie de singurătate.

Raisa Gherasim din Hiliuți, Râșcani este singurul medic pensionat de la Centrul de Sănătate, iar de mâine va sta acasă. Ne spune că ar continua să lucreze, dar pentru că are probleme de sănătate și după o discuție cu copiii, a decis că scrie cerere și să-și ia concediu pe cont propriu.

„Noi tot suntem oameni, evident că ne este frică. Nu știu ce ne așteaptă în viitor. Niciodată nu ne-am gândit că vom trece prin așa ceva. Majoritatea oamenilor din sat respectă carantina și nu ies pe străzi. La începutul lui martie aveam câte 30 de primiri pe zi, iar de când s-a închis școala și grădinița, iar copiii stau în casă, nu mai avem cazuri de îmbolnăviri”.

Spirt de fabrica de vinuri pentru prelucrarea suprafețelor

Trei dintre cei patru medici de familie de la Vita Med Prim din Călărași sunt pensionari. Muncesc din greu, pentru că deservesc patru sate: Peticeni, Tuzara, Novaci și Seliște. Șeful Centrului, medicul Nicolae Lupu are 68 de ani. Ne spune că niciunul dintre ei nu va merge în concediu și că sunt deciși să lucreze în continuare și să ajute oamenii.

„Am trecut prin epidemia de gripă din 1972, prin epidemia de holeră, de tifos abdominal și gripa aviară. Prin multe am trecut, dar nu am văzut nimic precum Covid 19. Este greu, și chiar dacă am 68 de ani, voi lucra până la sfârșit. Am grijă de sănătatea mea, mă protejez, dar trebuie să îi ajut și pe alții. Frica mea este ca nu cumva să-mi infectez familia. Mă tem foarte mult să nu duc infecția acasă, iar uneori îmi vine așa un gând să nu mă mai duc acasă”, mărturisește medicul.

Nicolae Lupu ne spune că zilnic consultă câte 5-7 persoane cu infecții respiratorii, virale și chiar gripă sezonieră.

„Chiar azi am avut un suspect cu semne de infecție virală. Problema-i că ei nu ne spun cu cine au avut contact și de unde vin. Asta mă întristează, pentru că am văzut la el semne de gripă și, nu-i exclus, și de Covid. Pentru că a venit fără mască, îi pune în pericol și pe ceilalți oameni cu care interacționează. Aș vrea ca noi, lucrătorii medicali, să putem să ne testăm măcar la sfârșitul săptămânii. Evident că mă protejez, dar aș vrea să fiu sigur că nu sunt purtător de ceva suspect”.

Îmi spune că tocmai a terminat ultima mască din stoc și că niște prieteni i-au adus măști din bumbac așa că, pentru o săptămână, este asigurat.

„Mănuși avem, că am procurat vreo 10 000 încă înainte de a începe epidemia. Halate de unică folosință nu avem, așa că le purtăm pe acelea obișnuite. Am mai cumpărat dezinfectant, iar sâmbătă facem curățenie ideală. Nu putem găsi dezinfectant. Avem noroc că este aproape fabrica de vin și ne-au adus câțiva litri de spirt cu care prelucrăm suprafețele. Aducem și de acasă spirt de 70-90 de grade și prelucrăm cu el ușile, ferestrele și podelele. Am cumpărat și spirt de la farmacie, dar îl folosim doar pentru manopere medicale. Este greu. Este ca și cum ne-au trimis la război, dar numai cu bastoane în mână”.

Salariile lucrătorilor medicali cresc cu 15%. Medicii din raioane vor avea venituri egale cu cei din Chișinău

Ministra Sănătății anunță un deficit de mii de cadre medicale. Zece spitale raionale s-ar fi închis din cauza lipsei acestora

Adela Legumă: asistenta medicală șefă care conduce o echipă de 260 de angajați: „Un salariu de 1.000 de EURO i-ar convinge pe mulți asistenți medicali să rămână acasă”

Tag: COVID-19, epidemie, medici, asistenți medicali

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.