Născut prematur: poveștile a două mămici care au născut în Moldova și America
redactor
17 noiembrie, 2017, 11:33
Vizualizări: 10247
„Aveam periodic hemoragii care erau oprite cu ajutorul medicamentelor. În noaptea din 3 spre 4 noiembrie 2013, chiar dacă mi s-a administrat medicamentul necesar, am avut totuși o criză hemoragică, care n-a putut fi oprită. Medicii au luat decizia de a mă opera.
Autor: Silvia Rotaru
„Aveam periodic hemoragii care erau oprite cu ajutorul medicamentelor. În noaptea din 3 spre 4 noiembrie 2013, chiar dacă mi s-a administrat medicamentul necesar, am avut totuși o criză hemoragică, care n-a putut fi oprită. Medicii au luat decizia de a mă opera. Șansele ca Gabriel-Calin să trăiască au fost de 1 la 100, dar el a luptat pentru viață”. Așa a venit pe lume cel de-al doilea copil al familiei Grosu, din Chișinău. Gabriel-Călin s-a născut prematur, cântărind la naștere doar 620 de grame.
Maia Grosu a avut o sarcină planificată. Întreaga familie își dorea cel de-al doilea copil. Toate au decurs bine până în săptămâna a 16-a, când la un control de rutină medicii au suspectat existența placentei previa, sau altfel numită placenta jos inserată care împiedică nașterea normală a copilului. A urmat o perioadă stresantă, Maia a fost supusă mai multor investigații și consultații suplimentare care au confirmat patologia –placenta previa totală.
„În scurt timp au apărut și simptomele - hemoragie și contractarea periodică a uterului. Supravegherea permanentă a medicilor și regimul la „pat” au fost indispensabile. Am fost internată la Institutul Mamei și al Copilului. Este o afecțiune considerată gravă, de aceea a fost necesară implicarea mai multor specialiști în supravegherea sarcinii”, povestește mămică.
Maia își amintește că organismul ei se împotrivea tratamentului prescris de medici, astfel în a 24-a lună de sarcină medicii au luat decizia de a recurge la operația de cezariană pentru a salva viețile, atât a ei, cât și a bebelușului.
„Copilul a fost internat în secția reanimare, eu am rămas sub supravegherea medicilor în secția de reanimare pentru lăuze. A urmat o perioadă grea pentru mine – nopți nedormite și o teamă permanentă pentru viața copilașului meu prematur”.
În pofida faptului că condițiile din spital pe atunci lăsau de dorit, atenția și îngrijirea necesară din partea medicilor i-au dat o siguranță morală de care avea nevoie în acea perioadă. „La început am avut temeri pentru viața băiețelului nostru, dar datorită suportului moral al medicilor din secția prematuri, am înțeles că suntem pe mâini bune”. Maia a vegheat la căpătâiul lui Gabriel pe toată durata de recuperare, care nu a fost deloc ușoară. Orice respirație al lui Gabriel îi dădea un suflu de speranță.
Ca orice copil prematur și Gabriel a dezvoltat anumite complicații, dar fiind un luptător a suportat cu brio trei operații de hernie inghinală, iar peste trei luni în care întreaga familie se ruga pentru el, acesta a fost externat cu o greutate de 2 kg și 200 g.
„Oricum, am rămas într-un program special de supraveghere și ne-am prezentat la fiecare 3 luni la control pentru examinarea evoluției dezvoltării lui fizice și psiho-motorie. Am „absolvit” cu succes acest program”, spune emoționată Maia.
După externare Maia și copilul au fost înscriși pentru „Programul de Follow-up” gestionat de secția de prematuri ai instituției.
Maia este cu siguranță o mămică norocoasă, care a reușit să-l alăpteze pe Gabriel chiar dacă a fost născut prematur. „Alăptarea copilului prematur este posibilă. Este un proces diferit de cel clasic, dar medicii m-au susținut să fac acest lucru cât a fost posibil. În secția de prematuri există un instructaj special cum poți alăpta un copil prematur. Este o cameră specială în care mămicile trec prin metode de igienă personală înainte de stoarcerea sânilor. Laptele se strânge în recipiente sterile și este transmis copilașului imediat ce l-ai stors, cu ajutorul unei seringi introduse în sonda din cavitatea bucală (și stomacală) a copilului”, mărturisește Maia.
Astăzi, Gabriel-Calin are 4 ani, este un copil zglobiu care nu dă semne că s-ar fi născut prematur, merge la grădiniță și se bucură de copilărie.
Notă: Placenta previa este o problemă a sarcinii în care placenta creşte în partea inferioară a uterului şi acoperă total sau parțial din deschiderea colului uterin.Când placenta se inserează parțial sau în totalitate la nivelul segmentului inferior al uterului, capătă denumirea de placenta PRAEVIA (prae=înainte, via=cale - adică se află în calea progresiunii fătului).
Eugenia, o tânără din Moldova, a născut și ea un copil prematur. S-a întâmplat însă în America, acolo unde ea și soțul ei au plecat, sperând la un trai mai bun. Acum 11 luni în familia Ciobanu a apărut primul băiețel - Samuel.
„Bebelușul se dezvolta mai lent decât ar fi fost normal, iar medicii mi-au recomandat amniocenteza, unde s-a depistat o restricție de creștere intrauterină. Din acest motiv mi se făcea ecografie mai des decât se obișnuiește la o sarcină fără complicații. În semestrul al treilea, de 2 ori pe săptămână, mai făceam și testul non-stres, pentru a i se asculta ritmul bătăilor inimii bebelușului pe parcursul a 30-40 de minute”, povestește Eugenia.
În una din zilele în care Eugenia mergea la testul non-stres, medicii i-au depistat că suferă de preeclampsie, numită și hipertensiune indusă de sarcină. Este considerată o condiție gravă, de aceea a fost în aceeași zi spitalizată, iar apoi au apărut și primele simptome. Rinichii Eugeniei nu mai funcționau corespunzător și apa se acumula în organism. Netratată la timp această afecțiune putea fi letală atât pentru ea, cât și pentru copil.
Eugeniei i-a fost indusă sarcina prin cezariană, deși termenul nu era nici pe aproape. Astfel, Samuel s-a grăbit să apară pe lume la 33 de săptămâni, având o greutate de 1 kg și 270 de grame, iar în spitalul din Chicago, acolo unde se află familia Ciobanu, acesta a primit o îngrijire aparte. „Samuel a fost conectat la aparate chiar din prima clipă. Era monitorizat permanent. Nouă ni se permitea să-l vizităm la orice oră din zi sau noapte”, povestește Eugenia.
Fiecare spital în Chicago are regulile sale de externare, ne mărturisește Eugenia. De obicei, când bebelușul depășește greutatea de 2 kg și plămânii funcționează bine atunci acesta este lăsat să meargă acasă. „După aproximativ 6 săptămâni petrecute în incubator și câteva sute de vizite medicale, acum putem spune că totul e aproape ok. Unii dintre angajații spitalului nu conteneau să ne zică: Keep smile (nu încetați să zâmbiți)! Uite că a meritat să ne păstrăm optimismul. De la 1 kg 270 de grame, bebelușul nostru a ajuns acum la aproape 8 kg”, povestește aceasta.
Eugenia spune că a fost surprinsă de grija și comportamentul medicilor față de toți oamenii, pentru care nu se face nicio diferență. Fiind obișnuită cu spitalele din țară, mare i-a fost mirarea când medicul a anunțat-o că va sta singură în salon. „Când a venit vorba să fiu internată în spital, cu aproximativ o săptămână înainte de naștere, prima mea întrebare a fost câte mame gravide vom fi în salon. Medicul s-a uitat la mine foarte ciudat. Am stat de una singură, dispunând de toate cele necesare: duș, veceu, mâncare etc. Din acest punct de vedere am fost extrem de mulțumită”.
Astăzi, Samuel se dezvoltă ca un copil normal. Este văzut la fiecare trei luni de către o asistentă de stat și adaugă în kilograme conform vârstei lui. Samuel și familia lui își vor vedea mai rar bunicii, pentru că părinții lui susțin cu indignare că nimic nu i-ar mai aduce în țară. „Nu cred că ar mai putea să ne aducă ceva în Moldova. Ne iubim foarte mult țara, dar din cauza politicienilor și a sistemului social corupt nu mai putem să ne întoarcem. Am irosit destui ani”, mărturisește tatăl lui Samuel, Nicolaie Ciobanu.
Notă: Preeclampsia – este o condiție bazată pe o combinație de hipertensiune arterială și apariția unei proteine în urină (este un semn că rinichii nu funcționează 100 la sută). Este, de asemenea, cunoscută sub numele de toxemia sau hipertensiunea indusă de sarcină și este de obicei diagnosticată după săptămâna 20.
Potrivit datelor statistice anul trecut în Republica Moldova s-au născut prematur peste 1.900 de copiii. Astăzi este marcată Ziua Internațională a copiilor născuți prematur.
█ Articole relaționate:
Sindromul copilului zdruncinat. Recomandări actualizate pentru medici
Un bebeluș de o zi, născut cu o tumoare enormă, salvat de chirurgii Institutului Mamei și Copilului
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
26 aprilie, 2018, 13:53
26 aprilie, 2016, 10:27
Cele mai citite
Ala Nemerenco recomandă ca toți medicii de gardă din noaptea ...
15 aprilie, 2025, 11:18
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Contactul sexual întrerupt, cea mai utilizată metodă printre ...
17 decembrie, 2024, 11:18
Povestea lui Marcu, un băiețel care a supraviețuit după ce a ...
13 martie, 2025, 16:51
Copil diagnosticat cu trichineloză, după masa de Crăciun. Fă ...
13 ianuarie, 2025, 16:40
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi12,53 %