În luna martie 2009, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație a publicat o anchetă jurnalistică despre legătura dintre fiul ex-președintelui comunist Vladimir Voronin, comerțul cu ovule și clinica „BioTexCom” din Kiev.
Jurnaliștii reușiseră atunci să-l filmeze cu camera ascunsă pe managerul clinicii care se numea atunci Albert Mann, care și-a schimbat ulterior numele în Albert Tochilovskyi. Acesta, însoțit de un italian stabilit în Moldova, venise la Chișinău la negocieri cu jurnaliștii care s-au dat drept potențiali clienți.
Investigația pornise de la site-ul russurrogate.com, înregistrat pe numele lui Albert și găzduit de un server de pe strada Dimo din Chișinău. Momentan, apartamentul respectiv de pe strada Dimo este împărțit de Tatiana Tochilovski și familia Voroneț, membrii căreia apar ca registratori ai mai multor site-uri specializate în surogație.
Tot în capitala Moldovei activa și activează firma „Biotex-Com” administrată în trecut de Ghenadie Scripcaru, bodyguardul asasinat al fiului ex-președintelui comunist Vladimir Voronin.
La distanță de 9 ani, am încercat să aflăm ce mai face Albert Mann (acum Tochilovskyi), cum îi mai merge afacerea cu copii, ovule și mame surogat, care-i mai sunt legăturile cu Moldova și România, cum a reușit să-și extindă afacerea, cine-i sunt clienții și cum ajung aceștia la clinica lui, cine sunt mamele surogat și cum sunt racolate acestea, cum sunt scoși nou-născuții din Ucraina și de ce l-au luat în vizor procurorii?
Piața gestației pentru străini
Vorbim de o afacere cu copii și ovocite permisă de legislația ucraineană. În Ucraina, procedura costă cuplurile care recurg la închirierea uterului unei ucrainence între 30.000 și 50.000 de euro în funcție de pachetul ales („Econom” sau „VIP”). Din cauza prețului, Ucraina a devenit o adevărată atracție turistică pentru cuplurile aflate în căutarea unei mame surogat.
În SUA, o asemenea procedură le-ar costa cel puțin 100.000 de dolari.
În timp ce procurorul general al Ucrainei susține că „BioTexCom” i-ar fi oferit mamei-surogat, care a născut pentru un cuplu din Italia, doar 6.000 de euro din cele 32.000 achitate de către cuplul de italieni, Albert Tocilovschi spune că mamele-surogat sunt răsplătite cu 12.000-15.000 de euro.
O fostă mamă surogat, intervievată de echipa de jurnaliști, a spus că a primit pentru serviciile de mamă surogat 15.000 de dolari.
„BioTexCom” a primit, de la cetățenii italieni, 32.000 de euro dintre care mamei surogat i-au revenit 6.000. Aproape la fel s-a procedat în toate cazurile – vorbim de peste 1.000 de cazuri pe teritoriul Ucrainei”, spune procurorul general al Ucrainei, Iurii Luțenko.
„Onorariul mamei variază între 12.000 și 15.000 de euro”, plusează proprietarul clinicii BioTexCom din Ucraina, Albert Tochilovski.
„- Câți bani v-au dat?
- 15.000 de dolari.
- I-ați primit de la clinică sau de la părinții copilului?
- Familia dă acești bani”, confirmă și o mamă surogat intervievată la Kiev de echipa de jurnaliști.
De cele mai multe ori, femeile care acceptă să-și închirieze pântecul sunt sărace, fără studii. O sarcină purtată pentru alții le poate asigura existența pentru mai mulți ani.
Ecaterina Gonzeli, ginecolog, șef clinică privată, Ucraina:
„Dvs înțelegeți foarte bine ce fel de femei acceptă, de obicei, astfel de proceduri... Este vorba de femei care au o situație financiară precară. Iată de ce acceptă să fie mame-surogat. O femeie financiar îndestulată nu prea îmi imaginez că ar accepta o asemenea procedură”.
Ucraina a legalizat maternitatea surogat în scopuri comerciale în 2004, iar în octombrie 2010, deputații ucraineni au schimbat Codul familiei, explicând, în Art.123, cum primește copilul certificat de naștere pe numele noii sale familii.
Legislația ucraineană este cea mai permisivă din Europa în privința mamelor surogat. Afacerea este reglementată doar de Codul familiei și printr-un ordin Nr. 787 al Ministerului Sănătății. Acest Cod al familiei le permite ucrainencelor să primească bani dacă poartă copilul unei alte persoane, iar suma nu este reglementată. Legea garanteaza, totodată, drepturile legale ale mamei biologice asupra copilului născut din pântecul mamei surogat.
Întregul proces este reglementat printr-un contract încheiat între mama surogat și agenție/clinică și între mama-surogat și mama biologică. Prin acel contract, mama-surogat cedează toate drepturile asupra copilului născut. Pe certificatul de naștere nu figurează decât numele părintilor biologici. După ce a născut, mama surogat își primește banii și trebuie să dispară din viața copilului sau a cuplului, nu are voie nici măcar să încerce să afle dacă a născut o fată sau un băiat. La despărțire li se dă să semneze o hârtie prin care sunt avertizate asupra răspunderii penale în cazul în care vor divulga secretul.
Mamă surogat - Ucraina:
„La un moment dat nu mai ai cale de întoarcere, pentru că ai semnat un maldăr de documente în baza cărora, dacă ceva, poți face și pușcărie.
- Așa scrie în contract? Da, pentru dezvăluirea secretului, dacă voi căuta să mă văd cu ei – atunci cad sub incidența legii penale. Totul este foarte serios.
- Când am făcut cunoștință, ei au întrebat totul despre mine. Eu am încercat să-i întreb câte ceva, dar mi s-a răspuns că mie nu-mi trebuie să știu nimic despre ei.
- Dar ce anume v-au întrebat ei?
- M-au întrebat dacă beau, dacă fumez, de ce boli am suferit, m-au întrebat de copil, de părinți – dacă nu sunt alcoolici. Pe ei i-a interesat sănătatea mea și a predecesorilor mei”.
Serghei Bakșeev, ginecolog, Ucraina:
„În Ucraina, maternitatea surogat este absolut legală. Nu doar că e legală în țara noastră – e legală din punctul de vedere al părinților biologici. În unele țări, surogația este permisă, dar drepturi asupra copilului are mama-surogat până în momentul în care ea se dezice de el. De aceea, mamele-surogat pot șantaja părinții la diferite etape: la etapa gravidității, la naștere, la întocmirea actelor. În țara noastră, părinții, semnând contractul, obțin toate drepturile asupra acestui copil, pentru că ei sunt părinții lui genetici. (...) Conform legii ucrainene, toate drepturile asupra copilului le au părinții genetici în cazul în care clinica în care s-a desfășurat procedura eliberează certificat ce le confirmă legătura genetică. Potrivit legii, părinții genetici au mai multe drepturi asupra copilului decât mama-surogat”.
În Ucraina, există agenţii speciale care caută mame surogat pentru cuplurile care nu pot avea copii. Acestea se ocupă de partea legală a procedurii şi se asigură că mama purtătoare primeşte recompensa financiară stabilită.
„Între mama surogat, comanditar și clinică sunt agențiile care îi coordonează. Atunci când clinica apare ca un fel de garant între mama-surogat și cuplu, apar tot felul de scandaluri. De aceea, de cele mai dese ori se întâmplă altfel: sunt agenții specializate în surogație. Avem peste 30 de astfel de agenții acum în Ucraina. Avem peste 60 de clinici și vreo 25-30 de agenții – unele mari, altele mijlocii și mici. Agențiile sunt niște intermediari. Ele iau comanditarul, găsesc mama surogat, îi duc la jurist și părțile semnează contracte. Iau aceste contracte și mama surogat și vin la clinică pentru procedura medicală. Apoi o iau pe mama surogat însărcinată și o duc undeva sub supravegherea unui doctor sau la maternitate până când naște. După naștere, iau juristul care a întocmit contractele și, chiar la maternitate, întocmesc toate actele”.
„Business moral”
Este surogația o afacere? E o afacere morală? Dacă da, de ce majoritatea țărilor au interzis-o? Medicii și psihologii se contrazic. Biserica și moderniștii se ceartă, iar juriștii cer reglementări clare.
Serghei Kostîra, jurist, Ucraina:
„Sigur că e o afacere – o afacere nereglementată care ocolește toate impozitele. Imaginați-vă: o mamă surogat primește vreo 20.000 de dolari sau euro. Cum figurează ea la Inspectoratul Fiscal? Acești bani se duc în economia tenebră. Iar dacă această lege (Legea privind maternitatea surogat) nu este aprobată, înseamnă că asta cuiva îi convine. Atât!”
„Legislația nu reglementează relația dintre cuplu și mama surogat. Viitorii părinți se întâlnesc cu ea și negociază prețul. Mama surogat nu achită impozite statului din suma pe care o primește, ea nu figurează ca întreprinzător, în Ucraina nu există o organizație, un sindicat al mamelor surogat sau un sindicat al donatorilor. Maternitatea surogat e afacere în toată lumea. E o afacere atât de mare... Dar aceasta e un business moral. Traficul cu droguri și cu arme sunt afaceri imorale, dar surogația e o afacere morală. E o afacere care le permite părinților să primească ceea ce ei nu vor primi niciodată indiferent de banii pe care îi au”.
Svetlana Tufti Arefniya, psiholog/psihoterapeut, Ucraina:
„Celor din sfera medicală nu le place când se invocă aspectul psihologic. Mulți medici spun că e un element neimportant, că nu există nici o legătură psiho-emoțională. Ei zic: „Încetați să inventați povești! Copilul nu ține minte nimic”. Eu lucrez psihoterapeut și vă spun din proprie experiență că perioada gravidității și nașterea își lasă amprenta asupra celui venit pe lume pentru tot restul vieții.”
Bariere psihologice: „Nu mi-au spus nici măcar dacă e băiat sau fată”
O femeie care poartă, timp de 9 luni, copilul sub inimă se atașează de el chiar dacă psihologii i-ar insufla zi și noapte că acesta nu este copilul ei. Este vorba de instincte materne care se declanșează involuntar, susține psihologul Svetlana Tufti Arefniya. Mama-surogat din Ucraina, intervievată de jurnaliști, a confirmat legătura pe care ginecologii (pentru care maternitatea surogat e o afacere) se fac a nu o observa. Pe de altă parte, și mama genetică a copilului, care nu a trecut prin perioada gravidității și nu a născut se poate confrunta cu probleme mari – lipsa instinctelor materne și, în consecință, respingerea copilului.
„Când se naște copilul, sunt cazuri când instinctele materne nu se declanșează la mama genetică. În corpul ei nu s-au produs acele schimbări hormonale, ea nu a trăit emoția de a da viață... Deci, atitudinea ei față de acest copil e ca și cum ar fi unul străin. Nu are nici un fel de sentimente. Psihologic ea înțelege că acesta e copilul ei, dar sentimentele nu apar. Și în acest caz apare o mare problemă, pentru că au fost cazuri când părinții genetici s-au dezis de copilul lor.”
De partea cealaltă se întâmplă exact inversul. Mama surogat suferă – ea este nevoită să se dezică de copilul cu care a vorbit și l-a alintat 9 luni în pântec. Numai că nici medicii, nici juriștii nu le spun niciodată mamelor surogat că, după naștere, ele au la dispoziție o săptămână ca să decidă dacă să dea copilul ori nu.
Mama surogat, Ucraina:
„Tu porți sub inimă un copil, îl simți... Eu îmi doream ca perioada de sarcină să dureze cât mai mult, pentru că eu nu-mi imaginam cum aș putea să mă dezic de el. Și nici un psiholog nu te poate ajuta. Eu nu dormeam nopțile și mă gândeam – vroiam să inventez ceva ca să nu-l dau. Au fost momente cumplite.”
„Survine un moment când mama surogat încearcă să se consoleze. Ea își insuflă: „Eu te iubesc, dar din start eu mă dezic de tine”. Ea (mama surogat – n.n.), pe parcursul primei săptămâni, așa prevede legea, trebuie să decidă dacă să dea copilul sau nu. Și apar câteva momente: mama vede prima dată acestă mică minune care plânge, îi apare laptele... Din punct de vedere psihologic nu poti... Ai născut, l-ai dat și te-ai deconectat. Organismul mamei „strigă” la ea: „Tu tocmai ai născut!”. Laptele vine. Și nu poti să-i ordoni: „Ei, lapte, nu mai veni!”
„Eu oricum cred că el e o parte din mine. Nu trece o zi fără să mă gândesc la el. Deși eu nici măcar nu știu dacă e fetiță sau băiețel”.
„- Teoretic, ea își poate păstra copilul.
- Dar e legal?
- Da, de ce nu? Eu cred că există nuanțe juridice care i-ar permite să facă asta. Adică ea își poate păstra copilul.
- Chiar dacă a semnat contractul?
- Da. La anumite etape ea are posibilitate să renunțe. Dar în acest caz va trebui să întoarcă toți banii.”
„- Reporter: După operație, v-ați trezit la Reanimare și ați simțit că copilul nu e cu dumneavoastră...
- Eu am întrebat unde-i copilul. Mi-au spus că el este bine. Și gata. Mai mult nu mi-au spus nimic. I-am rugat să-mi spună măcar dacă e fată sau băiat. Nu! Cred că ei tot au semnat niște hârtii ca să nu divulge. Adică, cu mine, practic, nu discutau. Ca să înțelegeți – atitudinea e ca și cum ai fi un incubator. Până a naști, te poartă pe palme. După ce naști, ești ca un material uzat. Nu le mai trebuiești.”
„Atitudinea față de mamele surogat e ca și percepția societății. E vorba de atitudinea fiecărui individ. Ea se schimbă treptat. Această atitudine este diferită în funcție de clinică. Atunci când am început să primim nașteri de la mamele surogat cu vreo 10 ani în urmă, când au născut primele mame surogat, personalul nostru medical tot le percepea ca pe niște femei care își vând copiii. Erau infirmiere care nici nu vroiau să intre în salonul lor. Erau surori medicale care spuneau: „Iată, ea face bani născând copii... Cum a apărut această atitudine? Tradițional, infirmierele din toată lumea au o atitudine negativă față de femeile care își abandonează copiii. Femeia care a născut și și-a abandonat copilul, era percepută de infirmiere ca femeie de mâna a doua. Și iată această mentalitate, această atitudine, cu timpul, de la copiii abandonați a migrat spre mamele surogat. În realitate, mama surogat îndeplinește o misiune foarte importantă în viața unei alte familii. Ea îi oferă posibilitate acestei familii, care nu poate avea copii, să aibă propriii copii genetici”.
Riscurile asumate de mama surogat
Mama surogat intervievată de jurnaliști a fost la un pas să-și piardă viața în timpul nașterii. În final, ea a rămas fără uter, iar medicii au refuzat să-i spună ce anume i s-a întâmplat. Între timp, s-a recăsătorit, iar soțul nu știa încă, în momentul realizării interviului, că ea nu va mai putea avea copii.
„- Nu aș sfătui pe nimeni să facă asta. Dacă aș întoarce timpul înapoi, nu m-ar mai convinge nici un fel de bani. Pentru că sănătatea eu nu mi-o mai pot întoarce. Iar acum eu m-am recăsătorit. Soțul este mai tânăr decât mine. Când mă curta, atunci când veni vorba de copii, el spunea că nu vrea copii și, cumva, mie asta îmi convenea, dar iată că de un an jumătate el...
- El nu știe nici acum?
- Nu. Nu știe nimeni. Și asta e tot foarte greu, pentru că nici nu-ți poți deschide sufletul cuiva. Nici mama, nici fiica, nici soțul – ei nu știu. Și ce să-i spun eu lui acum? Eu nu știu, pentru că l-am mințit prea mult. El merge pe la medici, face investigații. La el e totul în regulă. Eu tot îi spun – eu am născut o fiică, înseamnă că și la mine e totul în regulă. Dar eu sunt conștientă că momentul adevărului se apropie. Pentru că nu se poate ca la ambii să fie totul bine, iar… Eu nu știu cum să-i spun, ce să-i spun? Da, el mă iubește, va înțelege, mă va ierta, dar el vrea un copil. … Cine se gândește acum să recurgă la asta – să se gândească încă de 150 de ori, să cântărească foarte bine totul.
- Dar ce v-au spus doctorii? Ce anume s-a întâmplat cu dumneavoastră atunci, în timpul nașterii?
- Mi-au spus că a început o hemoragie, că ceea ce au făcut ei - a fost necesar să facă, pentru că dacă nu m-ar fi operat, eu aș fi murit.
- Fiica dumneavoastră tot nu știe?
- Nu. Dacă ar fi știut, cred că nici nu mergea la studii cu acei bani.
- I-ați cheltuit pentru studiile ei?
- Da. Suma întreagă.”
Piața mamelor-surogat este una uriașă în Europa de Est. „E mai ușor să găsești donatoare și mame surogat în Ucraina decât să găsești o masă liberă la un restaurant din centrul Kievului”, se destăinuia Mann/Tochilovskyi, în 2009, jurnaliștilor sub acoperire. Această piață s-a extins în ultimii ani concomitent cu creșterea sărăciei în spațiul ex-sovietic.
Datorită legislației permisive, fenomenul a căpătat amploare în Ucraina după ce India a interzis surogația în scop comercial. Numărul cuplurilor care caută o mamă surogat în Ucraina a crescut în ultimii ani cu peste o mie de procente. În goană după profituri, clinicile de fertilizare asistată din Ucraina s-au transformat în adevărate fabrici de făcut copii. Unele au intrat în vizorul procurorilor.
„Astăzi aș vrea să vă atenționez asupra unui exemplu – este vorba de utilizarea ilegală a ucrainencelor din familii sărace în industria maternității surogat. Problema are legătură cu aceea că, după ce autoritățile indiene au decis să interzică surogația, Ucraina a devenit centrul acestei industrii – un domeniu cu reglementări foarte superficiale”, spune procurorul general al Ucrainei.
India legalizase surogația comercială în 2002, iar din 2012, speriat de efectele deciziei luate, Guvernul indian a început să impună diverse restricții. Mai întâi a interzis surogatul gestațional pentru homosexuali. La un moment dat, Guvernul indian a înțeles că femeile analfabete și sărace sunt transformate în „mașini de făcut copii” pentru străini. Astfel, în 2016, Guvernul a interzis clinicilor de fertilizare asistată să mai presteze servicii pentru străini. Vorbim de stoparea unei industrii care genera profituri de 2,3 miliarde de dolari anual în India.
Industria surogației s-a îndreptat spre Grecia, Laos și Ucraina. Femeile indiene care, din inerție, încă vedeau surogația ca pe o metodă de a face bani, mergeau, pentru această procedură, în Kenya. Au renunțat, însă, în scurt timp, deoarece, necunoscând limba, departe de țara care le putea apăra, ele erau exploatate și abuzate.
Mama surogat din Ucraina care a vorbit cu jurnaliștii a decis să-și închirieze pântecul tot din cauza sărăciei, a lipsurilor.
Mamă-surogat, Ucraina:
„- Așa s-a întâmplat că am divorțat. Bani nu aveam, fiica este adolescentă, are nevoie de resurse ca să învețe. Eu am început să caut și am dat de un anunț care viza donarea de ovocite. Am decis să încerc. Am mers și am donat…
- Dar unde?
- Într-o clinică din Kiev.
- La care?
- Nu am voie să spun. Am semnat contract.
- A, ok.
- Apoi mi-au propus să trec niște examene medicale și să devin mamă surogat.”
Legislația ucraineană ce reglementează domeniul este interpretată diferit, iar afacerea cu copii e lăsată la discreția pieței negre. Cel mai „delicat” moment apare atunci când cuplul de străini urmează să scoată copilul din Ucraina și să meargă cu el acasă.
„În ceea ce privește scoaterea acestui copil din țară - potrivit contractului, donatorii de ovocite și de spermă sunt declarați părinți. Sunt două modalități de soluționare a acestei probleme: fie iau certificatul de naștere al copilul de la clinică, în care se confirmă că mama surogat a fost doar ca un seif și aceasta este confirmat prin acel contract pe care ea l-a semnat. Unele agenții obișnuiesc să filmeze momentul în care mama surogat declară că face asta de bună voie, pentru bani. Copilul este transmis părinților, potrivit contractului. Sunt două căi: dacă este un proces mai complicat și a fost omis ceva în contract, prin judecată vor stabili paternitatea acestui copil. În Codul civil este stipulat că părinții biologici sunt cei care au oferit materialul genetic. În Lege nu este „cine a născut”. Legea spune doar „cine l-a făcut, acela este mama și tata”.
Altfel spus, părinții genetici pot scoate copilul din Ucraina doar dacă prezintă dovada că respectivul este copilul lor, în baza testelor ADN.
Albert Tochilovskyi, proprietarul clinicii „BioTexCom” - 19.07.2018):
„Pentru ca nou-născutul să poată fi pus la evidență peste hotare, atunci când este scos, părinții trebuie să facă testul ADN. Unii părinți sunt obligați să facă testul ADN și aici, până a ieși din Ucraina. De exemplu, SUA impune obligativitatea de a proba legătura genetică a părinților cu copilul. Asta înseamnă că părinții își fac mai întâi ei testul ADN, la Ambasadă, apoi și al copilului. După ce vine răspunsul din SUA, abia atunci copilul primește pașaport american și poate ieși din Ucraina. În Israel testul poate fi făcut la o singură clinică din apropiere de Tel Aviv. Practic, toate ambasadele verifică dosarele vizând nașterea copiilor de către mame surogat. La sosire, fiecare cuplu este verificat și investigat de Procuratură. Este imposibil să comiți ceva și să nu răspunzi pentru asta”.
Trafic cu copii ucraineni
Conform Ordinului 787 al Ministerului ucrainean al Sănătății, testele de compatibilitate ale copilului născut în Ucraina prin procedura surogației, trebuie să coincidă cel puțin cu rezultatele testelor genetice ale unuia dintre părinții genetici. Altminteri, este vorba de un copil ucrainean care pur și simplu este vândut, prin metode criminale, în altă țară.
Pe 16 iulie 2018, Poliția și Procuratura de la Kiev au anunțat un astfel de caz – un copil născut în Ucraina, în 2011, a ajuns în Italia, împreună cu un cuplu de italieni, care a apelat la serviciile clinicii „BioTexCom”. Procurorul general al Ucrainei, Iurii Luțenko, a spus că pentru a scoate copilul din Ucraina au fost folosite documente false, eliberate atât de clinică, cât și de autoritățile ucrainene.
Iurii Luțenko, procuror general al Ucrainei:
„Falsul vizând originea copilului a fost descoperit de organele competente din Italia. Au fost efectuate testele ADN și s-a constatat că rezultatele nu coincid cu indicii genetici ai cuplului italian. Nici unul din cei doi soți nu are același ADN ca și copilul. Astfel, în Italia, copilul a fost transferat la orfelinat, iar cei doi italieni, care l-au scos din Ucraina, au fost trași la răspundere”.
În replică, șeful clinicii „BioTexCom”, Albert Tochilovskyi, susține că cineva dintre demnitarii ucraineni pur și simplu vrea să-i acapareze afacerea, dar admite o posibilă „greșeală tehnică” și recunoaște că italianul nici nu a venit în Ucraina pentru procedura de donare a spermei.
Albert Tochilovskyi, proprietarul clinicii „BioTexCom”:
„Eu nu cred că au făcut-o intenționat embrionologii – că nu au reușit să obțină embrionul și au băgat acolo altul. Eu cred că putea fi o greșeală tehnică. Sperma a venit din Italia în ambalaj special (vas Dewar) și, probabil, s-a produs o greșeală tehnică. Dar acuzația de trafic cu copii e o aiureală. S-a întâmplat în 2010 – cu 8 ani în urmă. Nimeni nu s-a ocupat de asta până acum și, brusc, acum au început să scotocească ciornele, să verifice semnăturile. Presimt că „BioTexCom”, cea mai mare companie din lume în domeniul maternității surogat, va aparține în curând vreo unui fiu de succes sau, poate, fiică sau soției vreunui renumit politician. Legat de povestea aceea cu cei 1.000 de copii ucraineni nimiciți pentru organe și mâncați – asta e foarte bine. Dar afacerea, vă rog, nu mi-o luați!”
Pe 16 iulie 2018, după ce jurnaliștii documentaseră deja situația maternității surogat în Ucraina, Procuratura din Ucraina a înștiințat „BioTexCom” despre inițierea unui dosar pentru trafic de copii, iar medicul-șef al clinicii este acuzat de falsificare de acte cu scopul scoaterii copiilor din țară.
Pe 20 iulie, Albert Tochilovskyi a fost la Judecătoria din Kiev împreună cu susținătorii săi, inclusiv deputați din Rada Supremă, iar la 15 august, din arest la domiciliu, oferea un interviu prin Skype unei televiziuni din Kiev. El spunea, în cadrul intervenției sale televizate, că este acuzat în baza Art. 212 din Codul penal al Ucrainei care se referă, însă, nu la traficul cu copii, ci la neachitarea unor taxe către stat.
În vizită la Albert Mann/Tochilovskyi
Jurnaliștii au mers la „BioTexCom” înainte ca autoritățile de la Kiev să înceapă acțiunile judiciare împotriva celor de la clinică. Am vrut să vedem dacă Albert Mann, despre care s-a scris în 2009, și cel care acum se numește Albert Tochilovskyi este aceeași persoană. Albert nu a binevoit să se întâlnească cu noi. La telefon, ne-a sugerat să discutăm cu Oleg Platonov, despre care, pe forumuri, femeile care au avut de a face cu clinica „BioTexCom” spun că ar fi director economic la „BioTexCom”.
Numele acestuia apare în diferite anunțuri legate de clinică, dar nu și pe site-ul acesteia în secțiunea „Echipa noastră”, acolo unde o găsim, în schimb, pe Nadia Stoianova, coordonator RUA responsabilă de clienții vorbitori de limbă română. Oleg este moldovean. Vorbește românește cu accent rusesc. Nadia vorbește românește și, cel mai probabil, este româncă. Nadia nu ne-a răspuns la solicitarea noastră de a ne vedea, transmisă la adresa de e-mail pe care o administrează.
Discuția telefonică cu Oleg Platonov a durat aproape 1 minut. Când a aflat că suntem jurnaliști și ne interesează subiectul mamelor surogat de la BioTexCom, lui Oleg i s-a descărcat brusc telefonul. Au trecut câteva luni de atunci, iar Oleg nu a mai răspuns la telefon, chiar dacă însuși Albert ne dădu numărul lui de telefon și reușisem să-i spunem asta.
Am mers la „BioTexCom” fără a-i anunța pe șefii de acolo. De jur împrejurul clinicii – garduri înalte din beton și porți netransparente din metal. Ne-am pomenit cu mașina exact în spatele unui taxi care ducea un client la clinică. Paza a deschis poarta și noi am intrat imediat după mașina pentru care s-a permis accesul. Am oprit în curtea firmei, am coborât și imediat am fost luați la întrebări de cei de la pază. Am invocat necesitatea de a verifica niște informații pe care le avem. Am cerut să discutăm cu Albert Tochilovskyi, iar paza l-a sunat. Albert a refuzat să se întâlnească cu noi, dar în scurt timp și-au făcut apariția juriștii clinicii - Denis Gherman și Veaceslav Samsonenko. La început păreau iritați de vizita noastă inopinată, dar după ce le-am spus că vom publica articolul și fără punctul lor de vedere, am fost invitați într-o încăpere pentru oaspeți.
Chinezi cu gemeni, blocați în aeroport
Am aflat de la ei că au mai avut surprize în acea zi de aceea erau agitați. Îi vizitase poliția în legătură cu un alt caz legat de un cuplu de chinezi blocat de poliție la aeroport în momentul în care încerca să plece acasă împreună cu doi gemeni născuți de o mamă surogat la „BioTexCom”. Le-am propus să ne relateze această istorie în fața camerei.
Veaceslav Samsonenko, avocatul „BioTexCom”:
„Bună seara stimați prieteni, colegi. Vreau să vă vorbesc despre un subiect delicat cum este cel legat de maternitatea surogat în Ucraina și despre problemele care apar foarte des, deoarece autoritățile, în special organele de drept, își îndeplinesc sarcinile abuzând de atribuțiile ce le revin, pun presiune și încalcă drepturile clinicii. Iată un exemplu proaspăt din septembrie (2017 – n.n.): Poliția și Procuratura din Lvov – eu cred că aici e vorba de corupție – din motive inventate au înregistrat o cauză penală în baza Art.149 CP „Tentativă de trafic cu persoane”. În baza acestei cauze penale au fost desfășurate o serie de acțiuni procesuale – au făcut percheziție la clinică.
În timpul perchezițiilor au fost ridicate acte vizând procedura de surogație în privința unui cuplu – este vorba de cetățeni ai Republicii Populare Chineze. Organele de drept consideră că mama surogat care a născut cei doi copii nu i-a născut prin procedura de surogație, ci i-a născut în mod obișnuit și a decis să-i vândă.
Cetățenii Chinei au încercat să plece acasă cu copiii, dar, pe Aeroportul „Borispil” au fost opriți și le-au fost confiscate actele de tranzit a copiilor și certificatele de naștere. Acele documente au fost anexate la dosar. Noi ne-am implicat, am încercat să-i apărăm. Judecata a decis, pe 27 noiembrie 2017 anularea sechestrului pus pe acele acte și ele au fost returnate cetățenilor chinezi.
Dar, astăzi, cetățenii chinezi au încercat din nou să meargă cu copiii acasă și iarăși organele de drept le-au confiscat acele documente.”
Am solicitat Poliției din Lvov detalii în legătură cu acest dosar. Poliția ne-a răspuns că nu ne poate oferi nici o informație până când nu va fi definitivată ancheta.
L-am rugat pe avocatul „BioTexCom” Veaceslav Samsonenko să-l convingă pe Albert Tochilovskyi să accepte întâlnirea cu noi. Samsonenko a spus că va discuta cu șeful clinicii, iar noi să-l sunăm a doua zi pe Albert și, dacă el va binevoi să ne vadă, ne va invita la el. L-am sunat a doua zi pe Albert Tochilovskyi și a refuzat din nou întâlnirea.
Aflându-ne la clinică, am rugat avocatul să ne permită să discutăm cu câteva mame-surogat. Samsonenko a refuzat, argumentând prin faptul că „mamele surogat nu au plăcere să vadă jurnaliști”.
Moldoveni cu pașapoarte germane la „BioTexCom”
Maternitatea surogat este interzisă în Moldova și România. În 2012, în Parlamentul de la Chișinău au avut loc dezbateri aprinse asupra unui proiect de legalizare a „maternității de substituție”. Potrivit acestuia, mama purtătoare urma să fie rudă de gradul I, II sau III cu femeia pentru care va naște copilul. În cele din urmă, proiectul, promovat de liberali, a fost respins. Liberalul Gheorghe Brega, menționa la acea ședință că anual, aproximativ 5.000 de femei din Republica Moldova pleacă peste hotare, în țările unde este permisă maternitatea surogat, pentru a putea deveni mame.
În 2013, în Codul penal al Republicii Moldova (Art. 165 – „Trafic de ființe umane”) a fost introdus un amendament care pedepsește astfel de activități cu 6-12 ani de închisoare (în special dacă se constată că mama surogat a fost plătită).
La conferința de presă din 16 iulie 2018, procurorul general al Ucrainei a vorbit despre „BioTexCom” ca despre o afacere administrată de niște moldoveni cu pașapoarte germane. Iurii Luțenko nu a dat nume, dar la conferința de presă, susținută la 6 aprilie 2018 (la care șeful clinicii denunța confiscarea, de către autorități, a pașapoartelor a 20 de cetățeni străini, clienți ai „BioTexCom”), Albert Tochilovskyi s-a afișat ca cetățean german (FOTO: Albert Mann în 2009 este Albert Tochilovski din 2018).
Probabil că procurorii ucraineni au mai multe probe în acest sens. Noi le-am solicitat detalii și încă le așteptăm.
Specificul moldovenesc transpare însă chiar din varianta în limba română a site-ului mamasurogat.net, care are ca țintă potențiali clienți din România și Republica Moldova, dar și urmărind pagina de Facebook în limba română a clinicii.
Site-ul este doldora de îmbinări de cuvinte nespecifice limbii române, folosite doar de moldoveni, calchieri din limba rusă și filmulețe promoționale sonorizate stângaci în grai moldovenesc.
Majoritatea site-urilor „BioTexCom”, utilizate pentru atragerea clienților din lumea întreagă, sunt găzduite de servere de la trei adrese din Chișinău. Numărul de telefon al lui Igor Rusu, care, potrivit profilului de Facebook, este director executiv al firmei „TopHost” (administrator: Maxim Carțîn) l-am găsit în timp ce căutam informații despre un site mai vechi care aparținea cândva lui Albert Mann „leihmutterschaft.com” locația serverului fiind la o adresa de pe strada Paris din Chișinău. Căutând informații despre un alt site, tot despre copii (adozioneinetiopia.com/ - cu secțiuni pentru numeroase țări) am dat tot peste Igor Rusu. Tot serverele firmei lui Rusu găzduiesc și site-ul principal al „BioTexCom” mother-surrogate.info. Igor Rusu ne-a spus că firma sa este registrator de domenii și hostinguri, nu știe cine este Albert Tochilovskyi, nu are nimic cu industria mamelor surogat și că are mai mulți clienți din Rusia și Ucraina.
Alte site-uri care deservesc clinica din Kiev sunt localizate, ca hosting, în apartamentul de pe strada Dimo din Chișinău (vezi mai sus extrasul de la Cadastru), deținut de Tatiana Tochilovski și Svetlana Voroneț, iar ca registrator al site-urilor apare Leonid Voroneț, trecut de 69 de ani. Este aceeași adresă la care era înregistrat, în 2010, site-ul russurrogate.com, care a fost punctul de pornire în investigația jurnalistică din 2009 - un site dispărut după investigația din 2009, dar care, în 2017, încă era înregistrat pe numele lui Albert Tochilovskyi.
Românii, clienți în prima linie
Nici în România, legal, nu poți apela la o mamă surogat. În 2005, Parlamentul român a adoptat un proiect de lege cu privire la sănătatea reproductivă care ar fi permis existenţa mamelor purtătoare neplătite. Fostul președinte Traian Băsescu l-a respins însă. În 2013, mai mulți parlamentari PSD au lansat o inițiativă legislativă menită să legalizeze maternitatea surogat (Legea privind reproducerea umană asistată medical). Proiectul a fost semnat de Gabriela Firea, Rodica Nassar, Liviu Pop, Daniel Savu, etc. Documentul a trecut de Senat, dar s-a blocat în Camera Deputaților.
Conform informației de pe site-ul „BioTexCom”, numărul pacienților (clienților) români care au apelat la clinica din Kiev a crescut constant din 2014 încoace – de la 115 pacienți români în 2014 la 282 de pacienți români în 2017.
Postaci plătiți pentru a lăuda BioTexCom pe forumurile de specialitate
Mai multe cupluri de români apar elogiind clinica din Kiev în secvențele video promoționale afișate pe site-ul „BioTexCom”.
Potrivit unui anunț diseminat de clinică, pentru un astfel de mesaj, cu durata de 5 minute, cuplurile primesc 1.000 de euro.
Mai mult, angajeză „scriitori freelanceri” din România și Moldova care să se dea drept „clienți fericiți” ai clinicilor din Ucraina și să recomande, pe forumuri, serviciile acestora potențialelor cupluri din spațiul românesc. De fapt, este vorba nu de „scriitori”, ci de postaci. Aproape în toate anunțurile de angajare a „scriitorilor” apar coordonatele clinicii „BioTexCom”.
Jurnaliștii au încercat să se angajeze ca „postaci” (scriitori freelancer). Adresa de mail free.promovare@gmail.com, asociată anunțurilor, este asociată și cu numărul de telefon al reprezentantului BioTexCom pentru România și Republica Moldova. O simplă căutare pe google duce la acest rezultat.
După ce ne-am oferit disponibilitatea de pe un mail proaspăt creat, răspunsul a fost că este vorba despre postări în sfera medicinei:
„Bună! Avem nevoie de freelancer în domeniul medicinei. Credeți că reușiți?”
Am răspuns pozitiv, dar reprezentantul BioTexCom nu a mai răspuns, chiar și după alte mail-uri trimise.
Forumurile legate de infertilitate sau dedicate mamelor surogat sunt însă pline de recenzii 100% favorabile companiei din Ucraina. Unele conțin doar recomandări către BioTexCom, altele doar povești de succes despre această companie.
Unde e permis, unde e interzis, unde e ambiguu
Și în Rusia un proiect de lege care prevede prohibiția surogației materne (gestația pentru altul) a fost introdus în Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului federal, fiind susținut de Biserica Ortodoxă Rusă. Proiectul a apărut urmare a mai multor scandaluri legate de surogație: mame care refuză să dea copilul, transferul copilului la cupluri homosexuale, separarea gemenilor, etc.
În unele țări din UE, Austria, Germania, Suedia, Franța, Ungaria și Italia maternitatea surogat este interzisă în totalitate. Marea Britanie, Olanda, Belgia, Danemarca si Grecia permit procedeul, dar nu în scop comercial. Surogația mai este interzisă în Filipine, Africa de Sud, Canada, Spania, Elveţia, Noua Zeelandă, Australia, Japonia, China, Mexic. Recent, Tailanda şi Nepal au interzis maternitatea surogat din cauza exploatării femeilor. Această practică încă mai este legală în Statele Unite (parțial), Georgia, Rusia, Kenya şi Laos. În Suedia nu sunt legi care să reglementeze surogatul gestațional.
Moldovencele caută canale de acces spre industria surogației
Din cauza sărăciei, multe moldovence caută modalități de a-și oferi serviciile de mamă surogat în străinătate. Fac asta chiar cu riscul de a face pușcărie din cauza interdicțiilor din legislația națională. Nici legea ucraineană nu permite clinicilor și agențiilor din Ucraina să accepte mame surogat din afara țării. Echipa de investigație a abordat, incognito, majoritatea clinicilor din Ucraina care prestează servicii de maternitate-surogat în încercarea de a verifica disponibilitatea acestora de a lucra cu femei din Moldova și România pe post de mame-surogat. Toate, cu excepția uneia, au refuzat.
De disponibilitatea moldovencelor profită traficanții, intermediarii și clinicile din alte zone, cu regimuri semilegale. La aceste coridoare de trafic ne vom referi în partea a doua a investigației.
În schimb, clinicile din Ucraina acceptă, fără nici o problemă, clienți din România și Republica Moldova.
Medicii din Moldova trimit cuplurile infertile în Ucraina
Unii medici din Moldova cu care ne-am întâlnit ne-au confirmat că deseori sfătuiesc cuplurile din Moldova, care nu pot avea copii, să apeleze la clinicile din Ucraina. Cele mai recomandate de către medicii moldoveni sunt „BioTexCom” și „Nadia”, ambele din Kiev. Am mers și la clinica „Nadia” din Kiev, dar administrația acesteia a refuzat să vorbească despre subiectul mamelor surogat.
Site-urile specializate sunt pline cu anunțuri postate de moldovence dispuse să nască contra cost. Pe parcursul documentării, ne-am întâlnit, sub acoperire, inclusiv cu o fostă polițistă de frontieră a cărei contact l-am găsit pe unul dintre site-urile de anunțuri. Negocierile au durat luni de zile. Se temea să nu i se întindă o cursă ca să fie arestată. Anterior, ea postase anunțuri în care își oferea serviciile de dădacă. Mai întâi ne-a spus că nu poate naște pentru noi (ne-am prezentat ca fiind un cuplu infertil), dar a acceptat să ne întâlnim ca să ne dea sfaturi. S-a convins că nu suntem din organele de drept, ci „un cuplu ce-și dorește copii” și s-a răzgândit: a fost de acord să „ne poarte copilul”.
Mai funcționează clinica „BioTexCom”?
În cadrul conferinței de presă din 16 iulie, procurorul general al Ucrainei a cerut Radei Supreme să adopte o lege clară care să reglementeze maternitatea surogat. În scurt timp, pe site-ul „BioTexCom” a apărut un anunț în care clinica își informa clienții în legătură cu suspendarea, pentru 3 luni, a procedurii de semnare a noilor contracte pentru programul de surogat gestațional „în legătură cu dezbaterea noului proiect de lege în domeniul maternității surogat”, care va interzice surogația comercială în Ucraina. Clinica își asigura clienții că-și vor primi banii înapoi dacă noua lege va fi adoptată.
Iar Albert Tochilovskyi, a imprimat o adresare către clienți în care încearcă să amortizeze prejudiciul de imagine în legătură cu scandalurile din ultima vreme.
„Bună. Eu sunt Tochilovskyi Albert. Noi lucrăm în regim obișnui. Totul e ca înainte, deși asupra noastră se exercită presiuni. Voi luptați cu infertilitatea – noi luptăm cu sistemul nostru strâmb. La ora actuală, organele de drept încearcă să dovedească faptul că voi nu sunteți părinții genetici ai copiilor voștri. Voi trebuie să știți 100% că ceea ce fac este un fals, pentru că voi știți că atunci când intrați în Europa sunteți verificați, voi singuri faceți aceste teste, pentru a vă asigura că acesta e copilul Dvs. Așa că nu vă emoționați – mai devreme sau mai târziu vom proba totul conform legii, că voi sunteți părinți genetici. Legea e de partea noastră, așa că eu cred că indiferent de funcțiile demnitarilor care luptă împotriva noastră, noi oricum vom învinge”.
Unii exponenți ai societății civile din Ucraina contestă amestecul statului în deciziile asumate de femeile ucrainence care acceptă să fie mame surogat. Aceștia susțin că surogația nu ar trebui interzisă în Ucraina, ci lăsată la discreția pieței.
Maria Gurieva - Amnesty International Ucraina:
„Maternitatea surogat este firească în mai multe țări și, ca și avortul, este o chestiune pe care femeia trebuie să o decidă singură. Și nimeni, în afară de ea, nu este în drept să decidă dacă poate ea să devină mamă-surogat ori nu. Nici statul nu ar trebui să instituie vreun control asupra organismului femeii sau în genere asupra cetățenilor.
- Dar nu vi se pare că această chestiune (surogația) s-a transformat în business?
- Acesta poate fi considerat business. Dar haideți să delimităm drepturile omului de business. Business din surogație nu e ceva negativ. Dar e de competența statului să vegheze ca acest tip de afaceri să nu încalce drepturile omului.
- Avem afaceri în diferite domenii și în toate domeniile se comit ilegalități, pentru că sunt oameni care vor să se îmbogățească ilegal, ocolind normele legale. Dar noi nu interzicem vânzarea autoturismelor, nu interzicem mașinile în general. De ce în acest caz, dacă cineva comite abuzuri, noi încercăm să rezolvăm problema instituind control asupra organismului femeii?”
Autori: Vitalie Călugăreanu și Andrei Aștefănesei
Editare VIDEO: Manuela Preoteasa - EurActiv.ro
Au mai contribuit: Olga Ceaglei, Ana Poenariu și Paula Căbescu
* NOTĂ: Articolul poate fi preluat de alte organizații media doar cu link activ către articolul original din Report.md
NOTE This research was enabled by „Reporters in the Field", a program by the Robert Bosch Foundation hosted together with the media NGO n-ost.
Scurgere de date medicale la un laborator din Moldova: Rezultatele analizelor a mii de pacienți, disponibile pe site
Cum a fost posibil ca un complet de judecată să permită fumatul narghilelei în spațiile interzise. Modificarea legislației este urgentă
De ce a plecat un secretar de stat de la Ministerul Sănătăţii
Tag: mame surogat, cupluri din moldova, trafic de copii
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
21 decembrie, 2017, 15:07
21 decembrie, 2020, 17:56
21 decembrie, 2021, 16:47
21 decembrie, 2016, 17:18
21 decembrie, 2016, 12:47
21 decembrie, 2016, 13:40
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
Votează
Acest website folosește cookie-uri. Prin continuarea navigării, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Accept
