Cine în Moldova îi ajută pe bolnavii de tuberculoză să se trateze până la capăt. „M-a ajutat foarte mult doamna Polina. Acum sunt om în rând cu lumea”

Sursa Foto: Sanatate INFO

Silvia Rotaru

07 martie, 2019, 12:14

Vizualizări: 3545

În Moldova, bolnavii de tuberculoză sunt nevoiți să facă față nu doar medicației grele, dar și stereotipurilor, marginalizării, discriminării și chiar neacceptării de către oamenii apropiați. Fiind adesea din categoria celor vulnerabili, acești pacienți au nevoie, poate, cel mai mult de susținere și încurajare. Cine-i poate ajuta însă să treacă mai ușor tratamentul? În primul rând familia, oamenii apropiați. Dar dacă ei nu există? Atunci intervin specialiștii.

De regulă aceștia sunt medicii ftiziopneumologi, asistenții medicali, asistenții sociali, psihologi.

Astfel de echipe sunt formate pe lângă secțiile consultative ale spitalelor raionale. Rolul specialiștilor este să-i ajute pe pacienții cu TB să treacă cu brio tratamentul. La modul practic acest lucru înseamnă tot sprijinul medical, social și psihologic până la însănătoșire. Micile instituții se numesc Centre de suport al tratamentului pacienților cu tuberculoză în condiții de ambulatoriu și în Moldova sunt 42 la număr. Echipele sunt formate din medicul ftiziopneumolog, care este și coordonatorul cabinetului, asistentul medical, cel social și un psiholog. Experții le numesc echipe multidisciplinare. Bineînțeles că echipele pot fi mai extinse, mai ales că primii specialiști cu care intră în contact bolnavii de TB sunt medicii de familie. La nevoie, în ajutorul pacientului și al familiei poate veni și preotul, primarul sau polițistul.

Centrele sunt deschise cu ajutorul financiar al Fondului Global de combatere a HIV/SIDA, TB și Malariei și se regăsesc în fiecare raion. Primele 10 au fost inaugurate în 2011. Alte 32 – acum doi ani.

„Rolul acestor centre este enorm. Echipa centrului trebuie să consilieze nu doar pacientul, dar și membrii familiei. De fapt, ele trebuie să ajute cu diverse servicii toate persoanele care au fost în contact cu bolnavul, să-i convingă pe pacienți să nu întrerupă tratamentul, să le ajute și familia, dacă e necesar. De cele mai multe ori bolnavii de tuberculoză sunt marginalizați, iar membrii centrului trebuie să aibă grijă să-i integreze în societate. Spre exemplu, am avut un caz la Bender, unde doi tineri trăiau în concubinaj. Când concubinul a aflat că partenera lui are tuberculoză a dat-o afară din casă. Noi am ajutat-o, am încurajat-o și ea a terminat tratamentul. Acum a reușit chiar să se angajeze”, explică Ilona Burduja, consultant la Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) în timp ce ne îndreptam spre două Centre comunitare din nordul țării.

Printre acestea este și Centrul de la Șoldănești. Acum specialiștii de aici consiliază 33 de pacienți cu TB, iar printre ei este și Raisa, o tânără de doar 33 ani, diagnosticată cu TB anul trecut. Femeia are acasă trei copii și spune că cea mai mare motivație să urmeze cu strictețe medicamentele au fost anume ei. Spune însă că nu ar fi reușit fără ajutorul specialiștilor de la Centru.

„După ce am fost externată, ei singuri s-au apropiat și ne-au oferit tot suportul. M-au ajutat să obțin ajutorul social și bonuri pentru produse alimentare, chiar și haine pentru mine și copii. Practic m-au ajutat să deschid toate ușile ca să obțin și poliță medicală. Fără psiholog mi-ar fi fost foarte greu. Ca să mă susțină, mă suna foarte des și mă întreba cum mă simt. M-a încurajat mult”, mărturisește femeia.

Raisa speră că niciodată nu va mai fi bolnavă de tuberculoză și e fericită că a reușit să se țină de tratament. Partea proastă e că și fetița mai mică, de doar trei ani, a făcut boala și acum se străduiește să o trateze.

„Am depistat că și fetița mea de 3 ani are tuberculoză. Este în tratament. Dacă aud pe cineva prin casă tușind, intru în panică și mă tem ca și alții să nu aibă tuberculoză”, spune Raisa.

Ceea ce își dorește femeia de la oamenii din jur este să nu o judece și să o accepte, pentru că oricine poate fi în situația ei.

„Eu singură până să am această boală respingeam acești oameni. Pacienți cu care mai țin legătura îmi spun că mulți se întorc cu spatele, că îi evită”.

Silviu este un bărbat de 51 de ani, scund, uscățiv la chip, îmbătrânit prea devreme. A făcut 35 de kilometri până la Șoldănești. Era nedumerit că nu-și primește pensia de invaliditate din noiembrie și în ziua în care am ajuns în acest raion, bărbatul venise cu întrebări la asistenta socială, Polina Galațchi. Ne-a povestit istoria bolii cu ochii în lacrimi. „Ce zile am ajuns”, a mărturisit bărbatul.

Crede că s-a îmbolnăvit de tuberculoză, lucrând în cariera de piatră. Aerul umed, dar și alimentația proastă i-ar fi jucat festa. Silviu suferă de o formă de tuberculoză rezistentă la medicamente, de aceea va trebui să ia tratament doi ani de zile. Este la aproape jumătate de termen și e convins că va reuși să se însănătoșească.

„Primesc tratamentul în sat. Vin aici o dată pe lună și dau analizele. Am lucrat toată viața în construcții, la cariera de piatră și cred că de acolo m-am îmbolnăvit. Medicul mi-a zis că rezultatele nu sunt foarte bune, voi urma tratamentul până la doi ani. Cei de la Centru m-au ajutat foarte mult. Doamna Polina a făcut tot posibilul ca eu să primesc ajutorul social și pensia de invaliditate”, povestește Silviu.

Doamna Polina, cum îi spune Silviu, îl liniștește și-l convinge că va bate la toate ușile doar să-l ajute.

„E mai greu să lucrezi cu acești oameni. Jumătate dintre beneficiari fac abuz de alcool. Vă dați seama că nu este deloc ușor să lucrezi cu ei. Mai grav este că alcoolismul întinerește pe an ce trece. Mulți asistenți sociali nu vor să se apropie de acești bolnavi, pentru că sunt o sursă de infecție”, explică Polina Galațchi.

Cine este Polina Galațchi? De 14 ani e pensionară, însă toată viața a muncit în asistența socială. S-ar odihni ca toți bunicii de vârsta ei, dar nu vrea nimeni să-i ia locul. A decis că atâta timp cât poate să-și facă meseria, va ajuta oamenii care nu se pot descurca de unii singuri. Spune că o cunoaște fiecare primar din raion.

„Am avut la evidență un om al străzii. Anul trecut, prin ianuarie l-a adus Salvarea la spital. Era foarte grav, nu avea niciun document și fetele de la spital mi-au cerut ajutorul. I-am făcut adeverință de naștere, buletin ca să primească ajutor social. Am reușit și să-l îmbrac. Colaborez cu biserica baptistă. Ei îmi dau haine și eu le împart beneficiarilor noștri”, se laudă asistenta.

De fapt, omul străzii se numește Pavel. A stat la închisoare 14 ani și ca aproape fiecare deținut, după ispășirea pedepsei, s-a pomenit în stradă. Fără acte, fără casă, fără familie și bolnav de tuberculoză. Spune că a avut mare noroc de Polina, așa că acum vine la Centru să o viziteze chiar și atunci când vrea pur și simplu să-i spună bună ziua. O consideră sora mai mare.

„M-a ajutat foarte mult doamna Polina. Eram de pe drum și nu aveam nimic. Acum sunt și îmbrăcat, și încălțat. Mi-a făcut documentele. Pe 20 septembrie am terminat tratamentul și acum sunt om în rând cu lumea”, povestește Pavel.

Am întrebat-o pe Polina Galațchi cum reușește să-i țină pe acești oameni în preajma ei?

„Când le fac evaluarea îi întreb în primul rând dacă au familie, dacă au acoperiș deasupra capului, ce relații au cu copiii, care este venitul lunar. Cei care nu au niciun venit, primesc mai mult ajutor social. De exemplu, pe Pavel nu voia să-l ia nimeni. Toți frații s-au dezis de el, dar până la urmă i-am găsit acoperiș deasupra capului”, spune Polina Galațchi.

Lilia Aramă este asistentul medical al Centrului de suport al pacienților cu TB de la Șoldănești. Cea mai grea misiune pentru echipă, în opinia lucrătorului, este să-i convingă pe pacienți să nu renunțe la medicație.

„Cei care abandonează tratamentul au o fixație - să nu-l mai continue. E complicat să-i aduci înapoi. Dacă întrerup tratamentul, atunci împreună cu medicul de familie, primarul, ieșim în teritoriu, căutăm pacientul. Implicăm chiar și poliția. Avem sate în care primarii sunt foarte receptivi, merg cu noi în teritoriu. Of, și când mergem în satele în care pacienții nu vor să continue tratamentul îi găsim ori la bar, ori lenevind acasă”, mărturisește asistenta.

Lilia Aramă lucrează la Centru comunitar pe jumătate de salariu. E fericită că își împarte munca cu încă o colegă și astfel reușesc să țină mai bine evidența beneficiarilor.

„Omul care vrea să se trateze face tot ce-i spune medicul. El vrea să se trateze la vreme, să nu întrerupă tratamentul, să nu-și infecteze rudele. Avem foarte multe familii defavorizate. Dar știți că tuberculoza nu alege pacienții. Tot contigentul de pacienții au condiții de trai rele și mulți nu înțeleg că tratamentul e doar pentru binele lor. Mai ales că tuberculoza este o boală contagioasă”, a adăugat Lilia Aramă.

Asistenta explică că tratamentul împotriva tuberculozei este individual. Fiecare pacient are schema sa pe care trebuie să o urmeze cu strictețe, dacă nu vrea să-și agraveze starea de sănătate. De obicei, ei trebuie să meargă zilnic la medicul de familie din localitate și să-și ia tabletele colorate. O dată pe lună ajung la ftiziopneumolog. Medicul Svetlana Rusu, care coordonează echipa Centrului comunitar de la Șoldănești spune însă că oricât de mult s-ar strădui să-i țină în tratament, există și bolnavi care refuză cu desăvârșire.

Când pacienții renunță la tratament, intervin psihologii. Anume lor le revine rolul de consilier. Au tehnicile lor de convingere. De multe ori sunt altele decât cele descrise în cărți. Dar teoria și practica se completează, așa că psihologul de la Șoldănești știe că scopul lui este să-l convingă pe bolnav și pe familia lui să nu renunțe la tratament.

„Sunt pacienți care nu acceptă să mergem cu întreaga echipă la ei. Sunt pacienți care singuri aleg să vină la consiliere. Îmi explică de ce au întrerupt tratamentul. Din discuție putem descoperi și alte probleme cu care se confruntă familia. Acest cabinet a auzit istorii întregi. Pe cei mai mulți reușesc să-i conving că pot scăpa de tuberculoză doar tratându-se. Dar am avut și eșecuri”, povestește Ina Braga.

Centrul comunitar de suport al tratamentului pacienților cu tuberculoză în condiții de ambulatoriu de la Șoldănești are în acest moment 33 de beneficiari. Doar de la începutul anului au luat în evidență 14 persoane. Anul trecut, specialiștii de aici au reușit să consilieze și să țină în tratament 77 de bolnavi.

Un alt raion, un alt Centru comunitar pentru suportul bolnavilor de TB. Ocnița e la 186 de km nord de Capitală. Coordonatoarea Centrului este Eleonora Smochină, de profesie medic ftiziopneumolog. Ne-a spus că până la deschiderea acestuia, trebuia să facă față bolnavilor de una singură. Acum povara o împarte cu colegii.

„Înainte să apară centrul eram mai mult pe drumuri, la asistența socială, în teritoriu, nu reușeam să fac lucrul pe deplin. Acum suntem 4 și lucrăm în echipă. Pacienții văzând că sunt stimulați din toate punctele de vedere și sunt protejați, reușesc să treacă mai ușor tratamentul. De la deschiderea acestui centru, în 2017, pe doi dintre pacienți i-am pierdut din supraveghere. Un pacient este de origine romă și nu am reușit să-l convingem să se trateze până la capăt, iar al doilea consumă alcool și tot nu se ține de tratament. Am fost de nenumărate ori la el, dar nu putem face nimic”, spune Eleonora Smochină.

Situații cu pacienții sunt diverse. Asistenta Lilia Chilat povestește că un pacient, care a început să se trateze, trebuia să ia 18 tablete o dată și psihologic nu era pregătit pentru aceasta.

„Astăzi a venit un pacient care a început tratamentul și avea de înghițit 18 tablete. Îmi spunea că s-a pregătit moral, dar oricum nu a putut dintr-o dată să le bea pe toate. Mulți nu au tăria de caracter pentru a continua tratamentul și de asta abandonează”, afirmă asistenta.

Specialistele mai spun că fiecare om contează, indiferent de categoria socială din care face parte. Atunci când vrei să ții tuberculoza sub control, faci tot posibilul să nu pierzi din vizor pacienții. E bine pentru ei, și e bine pentru cei din jurul lor, adaugă specialistele.

Anul trecut, Centrul comunitar din Ocnița a reușit să ofere servicii sociale, medicale și de consiliere pentru 50 de pacienți și familiile lor. Anul acesta deja sunt 24, iar 7 au fost luați în evidență în primele două luni ale anului.

Rolul celor 42 de centre comunitare este să ajute sistemul medical să țină pacienții în tratament. Practicile internaționale arată că luând medicația acasă este mai eficient și mai economic pentru stat. Potrivit estimărilor studiului Optimizarea Investițiilor în controlul Tuberculozei în Moldova, realizat în 2017, tratamentul în ambulatoriu ar fi cu 24% mai ieftin față de tratamentul în spital. În bani, ar însemna o economie de 2,8 milioane de euro anual pentru bugetul statului. Cercetarea a fost realizată de către Centrul PAS împreună cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, Programul Național de Controlul al TB, Banca Mondială, Burnet Institute și University College London.

Tratamentul preventiv al tuberculozei este gratuit în Republica Moldova

Fă-ți testul gratuit.Tuberculoza, o problemă globală care afectează 1 din 4 oameni

Republica Moldova cheltuiește 1 miliard de lei pentru lupta cu Tuberculoza. Cât de bine ne reușește până acum

Tag: centre comunitare tuberculoza

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.