Valentina Vilc: Sunt unii care spun că e mai bine să fii bolnav de cancer, decât de tuberculoză. Asta, deși tuberculoza este o maladie care se tratează

Sursa Foto: Arhivă personală//Facebook

Elena Cioina

24 martie, 2019, 09:30

Vizualizări: 4979

Astăzi în întreaga lume este marcată Ziua mondială de luptă cu una dintre cele mai vechi maladii ale lumii – Tuberculoza (TB). Este un motiv în plus ca oamenii să fie sensibilizați și să știe cum să se protejeze de boală, precum și ce trebuie să facă dacă s-au îmbolnăvit de ea. Moldova e una dintre țările cu povară înaltă a infecției, iar responsabili spun că deși sunt întreprinse diverse acțiuni pentru combaterea ei, de lucru mai este foarte mult.

Numărul celor afectați de TB este în scădere constantă, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Pe cine afectează tuberculoza în Moldova și de ce nu reușim să ieșim din zona gri, spune Valentina Vilc, coordonatorul Programului național de control al tuberculozei 2016-2020.

Doamna Vilc, în primul rând vreau să ne spuneți cum vă pregătiți de Ziua mondială de luptă cu tuberculoza, 24 martie?

Noi demult ne pregătim de 24 martie. De fapt, în fiecare an, cu ocazia Zilei mondiale de luptă cu tuberculoza, organizăm o serie de activități de sensibilizare a populației. Mie nu-mi place că oamenii își amintesc de tuberculoză doar în luna martie. Pentru că trece luna martie și apoi toți uită. Întotdeauna am spus că tuberculoză există mereu.

Apoi, este foarte important mesajul care-l transmite mass-media și cum sensibilizează ea populația. Ultimul exemplu despre care aș vrea să menționez este despre 4 copii din Bălți care s-au îmbolnăvit de tuberculoză. Mesajul a fost preluat de la unul la altul și fiecare a transmis așa cum a perceput.

Și din punctul Dumneavoastră de vedere care ar fi explicația? De ce efectul telefonului stricat funcționează mai bine decât informația corectă?

Pentru că primul mesaj a fost scris incorect și deja restul au preluat cum au scris primii, fără să verifice sau să întrebe specialiștii ce s-a întâmplat în realitate.

Ok, și Dumneavoastră ce ați făcut în momentul în care ați văzut că presa tirajează o informație greșită?

În primul rând i-am atenționat pe specialiștii de la Bălți să fie prudenți cum transmit mesajul. Dar alt moment este important. Din experiență știm ce consecințe pot avea mesajele greșite asupra acestor copii. Cel care aude că într-o școală niște copii s-au îmbolnăvit de tuberculoză, va percepe și el mesajul din perspectiva lui. Trebuie să ne gândim la acești copii, pentru că după ce vor fi externați din spital, vor reveni în aceeași școală. Iar un mesaj transmis greșit e un punct de început de discriminare și stigmă. Adică, pe de o parte noi încercăm să combatem, să luptăm cu TB, iar pe de altă parte discriminăm. Mesajul putea fi transmis altfel și trebuie să fim atenți la detalii.

Acum când vorbim despre sensibilizarea populației față de tuberculoză, chiar și ultimul studiu despre cunoștințe, atitudini și practici realizat anul trecut de Centrul PAS, a arătat că în realitate populația este destul de informată în ceea ce privește tuberculoza, mai ales ce ține de transmiterea ei. Însă grupurile cheie au cunoștințe mai bune despre TB. Aici mă refer la deținuți, consumatorii de droguri, persoanele infectate cu HIV, cărora le-au fost organizate training-uri și seminare pe tema acestei maladii.

Înseamnă că vidul de informație e mai mult în populația generală?

Cel mai puțin cunosc despre tuberculoză emigranții. Anul acesta am vrut să punem accent anume pe aceste persoane. Vom organiza pe 24 martie câteva flash-moburi. Este important unde vor fi organizate.

Și anul ăsta unde le organizați?

Am început de joi. Colegiul de Medicină a mers la gara feroviară. Flashmobul a fost organizat în intervalul de timp când vine și pleacă trenul spre și dinspre Moscova. Astăzi vom organiza altă activitate în fața magazinului UNIC. E un loc aglomerat, e piața centrală și pe aici trec mulți oameni. Vom avea și o instalație radiologică mobilă și orice persoană poate să treacă un examen radiologic. Va fi și un medic pulmunolog care va oferi consultație.

Un alt flashmob va fi organizat la aeroport, unde de asemenea este un punct fierbinte și vom încerca să avem o activitate asemănătoare la mall.

Dumneavoastră vedeți eficiență în organizarea unor asemenea evenimente?

Eu cred că da. Cred că asemenea acțiuni trebuie organizate chiar mai des. Orice sensibilizare a populației este binevenită.

Poate aveți dreptate, dar noi avem destul de mulți bolnavi de TB la sate, unde știm că informația ajunge mai greu și unde abandonul tratamentului e mai mare...

Nu sunt atât de mulți, dacă îi raportăm la 100 de mii populație. Totuși mai mulți bolnavi sunt în urbe.

Aici densitatea e mai mare...

Așa este. Noi am cerut de la responsabilii din raioane să ne prezinte un plan de acțiuni care vor fi organizate de Ziua Mondială de combatere a Tuberculozei. Am înțeles că la Nisporeni va fi organizat un flashmob, vor fi organizate diverse seminare prin școli, vor face ca și noi tombolă și un concurs cu întrebări despre TB.

Doamna Vilc, și totuși, noi organizăm atâtea acțiuni de sensibilizare, de promovare a cunoștințelor despre TB, dar oricum avem un număr mare de oameni care încă mai cred în mituri despre boală, care discriminează aceste persoane. De ce batem pasul pe loc, dacă tot spunem că facem informare constant?

Asta nu este caracteristic doar pentru Moldova. Stigmatizarea bolnavilor de tuberculoză este caracteristică în toată lumea. Ține de istoricul maladiei, dar știți că istoricul se schimbă foarte mult. Dacă în secolul 18 toți voiau să arate ca un bolnav de TB, în secolul nostru sper că deja nu mai avem așa ceva. Într-o discuție cu reprezentanții unui ONG care apără drepturile romilor, iar acolo avem suficientă tuberculoză, i-am întrebat de ce nu spun deschis că TB este o problemă pentru comunitatea lor? Ei ne-au răspuns că TB este boala săracilor. Cum să spună romii că sunt săraci? Pentru societatea lor sărăcia e un lucru rău.

Exact așa e și cu restul societății – oamenii mai cred că TB este boala sărăciei și e ceva rușinos. Însă de tuberculoză se poate îmbolnăvi oricine. Sunt unii care spun că e mai bine să fii bolnav de cancer, decât de tuberculoză. Asta în condițiile în care tuberculoza este o maladie care se tratează, iar în cazul cancerului nu se știe ce rezultat va fi.

Acest lucru vorbește, de fapt, despre necunoaștere...

Eu așa percep lucrurile.

Doamna Vilc, mulți vor crede în continuare că TB este o boală a sărăciei, mai ales că noi suntem o țară cu foarte mulți oameni săraci. Din păcate. Dacă nu mai este o boală a săracilor, unde se întâlnesc cel de mai des cazurile de tuberculoză, care sunt straturile sociale cele mai afectate?

Știți de ce nu îmi place această întrebare?

Nu știu...

Pentru că atunci când vorbesc despre grupurile social-vulnerabile, și asta e realitatea, aceste grupuri fac mai des tuberculoză. Sunt oamenii cu venituri mici. Tb se întâlnește frecvent și printre emigranți. În ultimii ani avem mai mult de 8% din cazurile de TB înregistrate printre persoane cu HIV și deja printre cele cu imunitatea scăzută. Oricum toate sunt persoane social-vulnerabile. Adică persoane vulnerabile sunt în toate straturile sociale. De asta nu-mi place mie această întrebare. Pentru că în momentul în care folosim termenul vulnerabil, toți se gândesc la sărăcie, iar în realitate nu este așa. Oricine poate face tuberculoză.

Care sunt factorii de risc de îmbolnăvire?

Sunt trei factori – un bolnav cu TB, care elimină bacilul Koch, un organism cu imunitatea scăzută (nu a mâncat, e răcit, e stresat, etc) și o încăpere închisă, supraaglomerată, în care oamenii petrec mai mult timp.

De exemplu, când oamenii pleacă cu microbuzul spre Rusia sau spre țările europene petrec în aceste mijloace de transport 24-36 de ore. Dacă acolo se află un bolnav de tuberculoză, riscul de apariție a bolii este destul de mare. Și dacă el pleacă din Moldova să muncească peste hotare, deja înseamnă că el pleacă acolo nu de viață bună. Ajuns acolo, acest om nu se adresează la medic, pentru că e scump. Așteaptă să revină în Moldova, iar aici revine de maxim 2 ori pe an. Avem destul de multe cazuri de acest fel. Chiar în toamnă foarte des ne anunțau colegii medici din Franța, Germania, Olanda că iată există asemenea bolnav și el e la noi la evidență.

Apropo, în transportul public urban și cel interurban este riscul să te îmbolnăvești de tuberculoză?

Dacă ar fi atât de simplu să transmiți tuberculoza, atunci acum ar trebui să fim toți bolnavi. Moldova este mică, iar densitatea populației este mare. Vrem nu vrem, noi contactăm cu bolnavi de TB. În afară de factorii pe care i-am enumerat este importantă durata contactului. Dacă durata contactului cu un bolnav de tuberculoză este mai mică de jumătate de oră, nu se întâmplă nimic. Cantitatea de micobacterii pe care trebuie să o inspire persoana, trebuie să fie destul de mare. Asta nu se întâmplă că cineva a trecut pe alături, a respirat o dată și s-a îmbolnăvit de tuberculoză.

Vă mai dau un exemplu – virozele. De ce iarna sunt atât de mulți copii bolnavi de viroză? Pentru că noi ne străduim să facem în încăperi cald, să închidem ușile, să nu aerisim, ca să nu pierdem căldură. Și atunci viroza are toate condițiile să se răspândească repede. Noi suntem tentați să facem incubatoare, doar că pentru diferite infecții.

Vreți să spuneți că ferestrele celea vechi prin care mai trecea vântul erau mai bune pentru a ține infecțiile sub control decât termopanele de astăzi?

Da. S-a constatat că cele din lemn erau mai bune, anume pentru că mai pătrundea aer prin ele.

Ce rol are cultura noastră sanitară în controlul TB? Vă întreb, pentru că am observat la un eveniment despre TB că pe oameni nu-i prea interesează subiectul. Nu-l văd relevant pentru viața lor, deși avem epidemie de tuberculoză. Poate nu vorbim despre boală acolo unde trebuie sau cu cine trebuie?

Eu aș spune că educația trebuie să înceapă din familie. Aceeași igienă a tusei trebuie să fie învățată în familie, pentru că în clasa a I, la 6-7 ani, deja este târziu să formăm asemenea deprinderi. Copilul trebuie învățat să aibă șervețel de o singură folosință, că atunci când tușește, trebuie să întoarcă puțin capul, ca să nu-i tușească cuiva în față. Dacă nu știm ce reprezintă igiena tusei, atunci e dificil să vorbim despre căile de transmitere a TB, iar transmiterea se face pe calea aerului.

Evident că următorul pas trebuie să fie la școală. Trebuie să fie măcar o dată făcută o lecție despre igiena tusei și după aceasta le vorbești despre profilaxie, ce înseamnă tuberculoza și cum se transmite.

Doamna Vilc, haideți să trecem și prin programul de control al tuberculozei. Este al cincilea pe care-l avem din 1999 încoace. Mai sunt aproape 2 ani până îl terminăm. Cu ce ne putem lăuda până în acest moment și unde ar trebui să ne mai turnăm cenușă pe cap?

Avem încă foarte mult de lucru. Incidența TB este în scădere și mortalitatea la fel. Ceea ce vedeți aici este incidența globală și mortalitatea, începând cu 1990. Precum vedeți în ultimii ani noi avem o scădere. Creșterea cea mai mare a cazurilor de TB a început în 2005 și a continuat în 2006-2007. De ce în anii 90 am avut o incidență atât de mică? Pentru că atunci a fost perioada de criză și TB pur și simplu nu era depistată. Și atunci în societate s-a format o sursă de infecție destul de mare. Începând cu anul 2001 a fost implementată Strategia DOTS, asta înseamnă tratament direct observat din partea lucrătorilor medicali și în plus orice persoană care tușea mai mult de 2-3 săptămâni era examinată prin metoda microscopică. Tot atunci a început fortificarea serviciilor de laborator și acum noi avem unul dintre cele mai performante servicii de laborator din Europa, pentru că face diagnosticare TB prin toate metodele de depistare posibile și în afară de aceasta avem personal calificat. Tot în perioada anilor 2005-2006 a fost instruită asistența medicală primară cum să depisteze tuberculoza. O altă cale pe care am mers în acea perioada a fost informarea populației. Pentru că toate aceste 4 componente au început să lucreze, am avut cea mai mare incidență de TB. Pur și simplu am început să depistăm bolnavii.

Acum, deși în Moldova tuberculoza este în descreștere în ultimii 10 ani (de la peste 5 mii în 2008 la peste 3 mii – în 2018), putem spune că e un rezultat bun. Dacă însă ne uităm la mortalitate, vedem și aici descreștere, dar e o descreștere mai lentă. (în 2018 – 275 de decese din cauza TB față de 713 – în 2008). Deci numărul deceselor a scăzut de aproximativ 2,5 ori.

De ce avem atâtea decese, dacă tot avem și metode de diagnosticare bune, și medicamente pentru tratament?

Ar trebui să ne întoarcem în anii 90. Atunci s-a format o sursă de infecție cu TB rezistentă la medicamente. Era perioada când țara nu avea preparate anti-tuberculoase și medicii indicau ceea ce aveau. Putea fi un singur preparat, puteau fi două sau trei, apoi o perioadă putea să nu fie deloc preparate. Și atunci s-a format un rezervor foarte mare de bolnavi cu rezistență la medicamente. Și din cauza aceasta noi intrăm acum în categoria țărilor cu povară înaltă de tuberculoză multi-drog rezistentă.

Mă bucur că acum oamenii au început să înțeleagă că TB nu este o maladie atât de simplă. Este una dintre cele mai vechi care există în lume și dacă ar fi fost simplă, acum practic nu ar fi trebuit să existe nu doar în țările noastre. Tuberculoza este și în Europa, mai multă sau mai puțină, urmează să vedem. Acum incidența va crește din cauza emigranților și a refugiaților. În general pentru TB este caracteristică o evoluție ondulantă, crește și descrește.

Un alt moment important este aderența la tratament, pentru că TB rezistentă la medicamente apare la bolnavii care nu se tratează până la capăt, întrerup tratamentul.

De ce-l întrerup?

Sunt mai mulți factori. În primul rând problema e în depistarea tardivă. Cu cât mai târziu depistezi boala, cu atât mai greu e să o tratezi. Uneori nici nu mai putem interveni, pentru că pacientul practic nu mai are plămâni. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că TB nu începe cu durere sau tuse, simptomele sunt foarte discrete și nu prea le atragi atenția – oboseală, subfebrilitate. Cine măsoară temperatura în fiecare seară? Cazurile sunt unice. Un simptom mai evident este pierderea progresivă în greutate. E important să atragem atenția aici și să ne adresăm la medicul de familie. Abia după aceasta apare tusea seacă, fără spută. Astfel oamenii încep să se autotrateze. Deci durează mai mult până ajunge la medicul de familie. Și asta e o variantă optimă, dacă pacientul s-a dresat. Însă nu toți se adresează chiar dacă tusea persistă. TB nu doare. Dacă ar fi durut, atunci omul ar fi ajuns la medicul de familie mai repede. Durerile apar atunci când boala e deja destul de avansată. Deci, problema e în depistarea târzie.

Bun. Și ce facem? Medicină de familie avem, dar nu avem suficienți medici. Informație e mai multă, dar iarăși, nu la toți ajunge. Deci veriga cea mai slabă e în depistare la timp. Cum rezolvăm cu ea?

Corect ați spus că avem asistență medicală primară. Nu ajung medici de familie și asistente medicale, mai ales în localitățile rurale. La nivel de municipiu lucrurile stau mai bine. Știind că este o problemă, în 2017 noi am implicat ONG-urile locale în activități de depistare a bolnavilor greu accesibili. Aceste ONG-uri au implicat și administrația publică locală și chiar s-a reușit ca persoanele depistate să fie examinate radiologic. În raioanele în care au lucrat aceste ONG-uri imediat a crescut incidența și numărul bolnavilor de TB depistați.

Deja de anul trecut, din august, a început campania „Un doctor pentru Tine” și instalațiile radiologice mobile merg în teritoriu. Până la sfârșitul anului trecut am reușit să acoperim 6 raioane, acum încercăm să acoperim toată țara. Dar, le-am explicat lucrătorilor din asistența medicală primară că nu înseamnă că este examinată toată populația. Nu are rost și nu este argumentat din punct de vedere al cost-eficienței. Sunt examinate grupurile de oameni greu accesibile pentru asistența medicală primară, adică grupurile social-vulnerabile, care nu se vor adresa la medic, șomeri, emigranții. Adică facem o examinare țintită. Eu cred că după această campanie vom avea din nou o creștere a indicatorilor, ceea ce nu este rău. Dimpotrivă. Dacă tot în acest timp va crește mortalitatea sau formele distructive, înseamnă că depistarea se face tardiv și aici avem o problemă.

Bolnavii de TB nu trăiesc singuri. Ei intră în contact cu familia, prietenii, vecinii. Ei intră în categoria celor care trebuie examinați de medic?

Da. Se face examinarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavul. Acum facem un studiu operațional-științific pentru depistarea unor marcheri și având în vedere că în elaborarea cercetării sunt implicați colaboratorii noștri și cuprinde toată țara, grupurile de contacți sunt examinați mai minuțios.

Dacă mă opresc la ultimii doi ani, la capitolul depistare s-au făcut foarte multe. În afară de implicarea ong-urilor locale în 2017, acum când mergem cu această campanie a ministerului, la ședințele cu asistența medicală primară sunt invitații și primarii. Depistarea TB depinde foarte mult și de cât de receptivi sunt administrațiile locale. Asociația bolnavilor de TB, doar anul trecut în cadrul proiectului TB-REP, a avut mai multe ședințe la nivel de Consilii raionale și specialiștii noștri din departament de coordonare obligatoriu erau acolo, pentru ca efectul sensibilizării să fie mai mare.

Doamna Vilc, în raioane există și centre comunitare, pe lângă secțiile consultative ale spitalelor raionale, care vin în ajutorul bolnavilor de TB. Sunt ele importante pentru depistarea timpurie a bolnavilor sau nu?

Nu atât pentru depistarea precoce. Ele ne ajută să ținem bolnavii în tratament. Orice activitate care se face pentru controlul TB cred că este importantă. Sunt importante și centrele comunitare. Știu că vă interesează subiectul și multă lumea știe punctul meu de vedere.

Vreau să-l aud și eu.

Am spus de mai multe ori că așa cum a fost înainte nu va fi. Banii Fondului Global pleacă. Noi avem planul de sustenabilitate și majoritatea activităților sunt preluate din bugetul de stat și foarte bine trebuie să ne gândim ce facem și cum facem. Și din cauza aceasta Programul trece prin cea mai dificilă perioadă care a fost până acum. Am învățat nu doar să fim medici, dar și să socotim banii. Sunt foarte multe activități care până acum nu au fost niciodată acoperite din bugetul de stat. În plus, introducem acum scheme noi de tratament a TB, recomandate de OMS. Sunt preparate antituberculoase noi, care sunt mult mai scumpe. La unele încă nici nu știm ce preț de piață vor avea.

De asemenea s-a schimbat algoritmul de diagnosticare și metoda de prelevare a culturilor. Acesta trebuie să fie făcută lunar, pe parcursul întregii perioade de tratament. De asemenea, trebuie să fie făcute teste de sensibilitate la toate preparatele anti-tuberculoase. Și aici avem creștere de costuri. Dacă mai adăugăm și mentenanța echipamentului din laborator, asta înseamnă destul de mulți bani. Și când facem planul de activități facem prioritizarea – ce trebuie în primul rând acoperit cu bani, care este activitatea de bază fără de care nu putem merge mai departe, dacă nu o facem acum.

Noi am spus și în cadrul diferitor întruniri la nivel internațional că atunci când implementezi scheme noi de tratament și alt algoritm de diagnostic, iar unul dintre donatorii internaționali importanți pleacă, pentru Republica Moldova, care nu are suport financiar din altă parte, este o povară foarte mare. În alte țări mai este MSF, USAID, medicii fără frontiere. Noi avem doar Fondul Global, care în actualul grant, ne oferă o sumă mică.

Dar este problema noastră că avem ca sursă de finanțare externă doar Fondul Global. Doar nu avem tuberculoză de azi sau de ieri...

Vreau să vă spun că în comparație cu alte țări din regiune, Moldova are cele mai multe activități de control a TB acoperite din bugetul de stat. Și noi oricum preluăm gradual finanțarea, așa cum e scris în planul de sustenabilitate.

Care este proporția finanțării interne față de cea externă?

În 2020 trebuie să fie o proporție de 40% (FG) la 60% (de la stat), pentru unele dintre activități. Acum avem o proporție de finanțare de 50% la 50%, dar nu pentru toate activitățile. De exemplu, preparatele antituberculoase din linia întâi sunt finanțare sută la sută din bugetul de stat, cele de linia II – până acum au fost 50% la 50% și urmează să crească finanțarea din partea statului. Dacă ne referim la serviciile de laborator, atunci acestea sunt în totalitate finanțate de către stat. De asemenea, genexpertul (n.r. test rapid de depistare a TB) este și el preluat gradual de stat. De asemenea, statul acoperă 100% stimulentele de care beneficiază bolnavii cu TB sensibilă. Este preluată treptat și finanțarea stimulentelor pentru bolnavii cu TB multi-drog rezistentă. Cred că avem o acoperire financiară mult mai bună din partea statului, în comparație cu alte țări.

Dacă revenim la centrele comunitare, care acum sunt menținute din banii FG, statul trebuie să preia toate aceste activități. Ca să nu creăm atâtea centre, noi am propus ca serviciile pe care le prestează Centrul să fie incluse în serviciul de ftiziopneumologie. Toți colaboratorii care muncesc acum în centrul comunitar să treacă în serviciul de ftiziopneumologie, inclusiv psihologul și alți specialiști care muncesc în centru. Și atunci cred că vom avea condiții egale pentru mai mulți bolnavi de TB. Așa vom asigura o continuitate a serviciului, indiferent de reformele care se vor face.

A fost acceptată propunerea Dumneavoastră?

Acum după reformarea asistenței medicale primare, este mai clar unde trebuie să fie incluse serviciile centrelor comunitare. Având în vedere că centre de sănătate vor fi mai multe și ele vor fi autonome, centrele trebuie atribuite secțiilor consultative, așa cum e în prezent.

Doamna Vilc, revenind la incidență, potrivit Programului până în 2020 noi trebuie să atingem o diminuare de 25%. Reușim?

Nu vom reuși și acest lucru și nu e specific doar pentru Moldova. Dacă privim ce se întâmplă în Europa, toate strategiile aprobate în domeniul TB, nu se va reuși cu ele.

Adică noi ne-am propus să obținem niște rezultate prea ambițioase?

Da.

Nu am măsurat cum trebuie ce ar putea să se întâmple în acești cinci ani și cum ar putea să evolueze incidența TB?

Nu aș putea să vă spun. Poate ceva se întâmplă în acești cinci ani de zile, dar TB nu este o boală simplă. Acum OMS pune accent nu doar pe infecția tuberculoasă activă, dar și pe cea latentă, pentru că și acești oameni sunt un potențial rezervor care mâine poate dezvolta tuberculoză activă pe fon de scădere a imunității sau pur și simplu se repetă un contact cu un bolnav de TB. Și asta e o provocare pentru toate țările că pe lângă depistarea TB activă, trebuie să ne ocupăm și de depistarea celei latente.

Real cu cât ar putea să scadă incidența prin TB în Moldova?

Nu pot să spun și explic de ce. Vreau să văd rezultatele examinării radiologice la sfârșitul anului 2019. Dacă noi acoperim prin această campanie Un Doctor pentru Tine, toate teritoriile, și dacă ne reușește țintit să examinăm anume grupurile de risc, atunci e posibil că numărul bolnavilor de TB va crește. Cred că anume anul 2019 ne va arăta care este tendința de mai departe.

De exemplu, datele pentru anul trecut m-au pus puțin în gardă. A scăzut incidența îmbolnăvirilor, inclusiv printre copii, a scăzut mortalitatea. La prima vedere numărul real al bolnavilor este în scădere, dar la sfârșitul acestui an vom avea cifre mai exacte. Dar dacă ne uităm la regiuni, atunci avem în continuare mai puțini bolnavi de TB în nord, mai mulți în sud și la centru. Și e un pic suspicios acest lucru.

Se consideră că la nord oamenii trăiesc mai bine. Poate e o explicație.

Trăiau.

Este o mobilitate mai mare, oamenii fac comerț, mănâncă mai bine, etc...

Iată dacă la sfârșit de an toate astea se vor adeveri, atunci eu voi crede că anume așa și este. Și voi fi liniștită. Dar, uitați-vă, avem ba un caz, ba altul depistat în nord. Înseamnă că nu e chiar bine.

Un alt obiectiv al programului este reducerea ratei mortalității cu 30%, până în 2020. Aici măcar reușim?

Datele preliminare pentru 2018 arată că se reduce numărul cazurilor de decese depistate post-mortem și cazurile care sunt depistate după un an de la diagnosticare. Deci, noi, totuși, reușim să depistăm cazurile de TB precoce. Chiar și aceste examene radiologice care se fac acum sunt pentru depistarea formelor de TB incipiente. Dacă vom reuși să depistăm tuberculoza în formele ei incipiente și vom reuși să ținem bolnavii în tratament, atunci va crește rata de succes a tratamentului și respectiv vom micșora numărul cazurilor de deces. Aici ar putea să ne țină pe loc pacienții care au co-infecții, cum ar fi HIV-ul. Iarăși, datele ne arată că anume acolo rata de succes a tratamentului este destul de mică și depistarea dificilă. La fel și diagnosticarea. Dar și aici noi reușim să asigurăm cu tratament. Cei care vor, fac tratament preventiv cu izoniazidă.

Dar bătaia de cap cea mai mare este ținerea în tratament a pacienților cu TB rezistentă la medicamente. Ei ne strică nu doar statistica, dar sunt și sursă de infecție. Pe ei cum îi convingem să se trateze până la capăt?

Problema e în conștientizare, pentru că peste 2-3 săptămâni de tratament pacientul se simte mai bine, iar peste 2-3 luni – foarte bine. Și atunci consideră că s-a vindecat. Eu cred că așa cum facem noi acum, le oferim tot suportul necesar ca să-i ținem în tratament, nu știu dacă se mai face undeva în lume. Ei toți primesc stimulente financiare, bani pentru drum, dacă se tratează în condiții de ambulatoriu și are nevoie să meargă la medic. În spital au condiții foarte bune. Dacă ați merge să vedeți cum sunt alimentați în spital, atunci nu știu dacă mai există vreo instituție medicală care oferă asemenea hrană în Moldova. Și totuși un anume procent renunță.

De ce renunță?

Uneori e vorba de indiferență. Omul nu vrea să se trateze. Ca să-l convingi că e important să se trateze până capăt, cine numai nu se implică în procesul de convingere? Și medicul ftiziopneumolog, și asisnta medicală, și psihologul, și ong-urile și poliția. La Soroca deja îi căutau ca cu lumânarea. Timp de o lună au internat 5 pacienți, dintre cei care au întrerupt tratamentul și au reușit să-i readucă în tratament. Se implică și administrația publică locală. Uneori nu mai știi ce poți face ca să-l convingi să rămână în tratament.

Deci să înțeleg că partea de implicare socială este foarte importantă și vine ca o mănușă în ajutorul medicilor, care nu au timp să-i caute?

Așa este. Spun asta de ani de zile că tuberculoza nu trebuie privită doar ca problemă medicală. Adică este o problemă a societății și toată societatea trebuie să fie implicată în controlul ei. Implicarea nu înseamnă doar pe perioada cât omul este bolnav, pentru că el se tratează și e trimis acasă. Dar ce face după tratament, unde nimerește? Boala poate reveni în orice moment. Pentru că dacă ne referim la TB la copii, de unde credeți că vine? Din familie, acolo unde sunt condiții ca ea să apară. Doar pe ce se bazează profilaxia TB? Chiar dacă ai făcut copilului vaccinul BCG, nu înseamnă că ești protejat sută la sută. Vaccinul te protejează de formele grave, de tuberculoza la nivelul meningelui. Deși multe țări au exclus vaccinul BCG din programul obligatoriu, acum au fost introduse reglementări în care scrie că dacă copiii sunt născuți de părinți care au venit din țări cu incidența mare de TB, atunci să li se facă vaccinul. Deci, pentru noi este foarte important să vaccinăm copiii împotriva tuberculozei, pentru că el te protejează de formele grave. Profilaxia se face foarte simplu – prin alimentație sănătoasă, mod de viață sănătos, activitate fizică și condiții de trai adecvate.

La noi percepția rămâne una învechită că de TB trebuie să se ocupe medicina. Chiar unii primari ne întreabă uneori „da ce avem noi cu tuberculoza voastră?” E dureros să auzi așa ceva și rămâi fără replică în fața unor asemenea funcționari.

Putem vorbi în acest caz de o consolidare a capacităților pentru managementul eficient al Programului?

Cred că acum încă nu putem spune ce s-a schimbat. Percepția multora este că responsabili de implementarea programului sunt doar cei din departamentul de coordonare. Nu este așa. Responsabili suntem toți și dacă îi invit să deschidă și să citească programul, atunci vor vedea că de realizarea programului este responsabil și Ministerul Justiției, și cel al Finanțelor, Ministerul Educației, bugetul de stat, bugetul public, CNAM, structurile teritoriale.

Pot să vă dau un exemplu, dacă ne referim la administrația publică locală. În 2017-2018 au fost doar 4 raioane care s-au implicat și au oferit suport pentru controlul tuberculozei. Deci, doar 4 raioane au oferit suport financiar pentru serviciul de ftiziopneumologie. În majoritatea cazurilor nu vor să se implice.

Avem suficienți ftiziopneumologi în serviciu?

Practic toate raioanele sunt acoperite. Avem un singur raion unde medicul e angajat pe jumătate de salariu și vine din alt raion. Bine, mulți au vârsta înaintată, dar nu pot să spun că ei nu sunt. Și dacă ne uităm că numărul pacienților cu TB este în scădere, atunci cadrele nu sunt o problemă pentru serviciul de ftiziopneumologie.

În concluzie, din punctul DVS de vedere, sunt acum serviciile de profilaxie și tratament a TB axate pe pacient, așa cum ne propunem sau nu prea?

În principiu, în Moldova, dacă luăm în comparație cu alte țări, din start serviciile erau orientate pe necesitățile pacienților. Noi am mers pe direcția corectă – am pregătit asistența medicală primară, laboratorul pentru diagnosticarea tuturor formelor de TB, chiar au fost prevăzute și modele de tratament inovative pe care noi acum le implementăm. DOTS (tratament direct observat) sau VOT (n.r. tratament video observat) sunt modele create pentru necesitățile pacientului. Poate acum e important să punem accent pe necesitățile persoanelor care au contactat cu bolnavii de TB. Atunci vom putea vorbi că punem accent nu doar pe necesitățile bolnavilor de TB, dar și a persoanelor care-i înconjoară. Dar în ultimii doi ani, ceea ce încercăm să facem, este să-ți ținem pe toți în vizor, mă refer la cei depistați cu TB și cei care au intrat în contact cu bolnavii. Eu cred că noi mergem în direcția bună și corectă.

Doamna Vilc, vă mulțumesc pentru acest interviu.

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Fața ascună a migrației//„Ne sacrificam și plecăm pentru tine”. Ce nu trebuie sa le spună părinții copiilor, atunci când decid să meargă la muncă peste hotare. Sfaturile psihologului

INTEGRARE EUROPEANĂ//Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Va fi interzis fumatul țigărilor electronice, narghilelei și tutunului încălzit” Partea II

Tag: TB, epidemie, povară, Moldova

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.