Andrei Olaru, medic oncolog-ortoped: „Cred că lucrurile se pot schimba când vorbești deschis, și nu în anonimat”

Sursa Foto: Facebook//arhivă personală

Elena Cioina

13 aprilie, 2020, 22:22

Vizualizări: 9509

Andrei Olaru este medic oncolog-ortoped și cunoscut publicului pentru expunerile sale critice la adresa unor acțiuni ale autorităților. Zilele trecute, într-o postare pe rețelele de socializare, doctorul a spus că vina pentru situația degradantă în care a ajuns sistemul medical din țară o poartă inclusiv medicii.

„Suntem niște lași educați de un sistem cu rădăcini adânci în sovietic, cu multe frici și complexe. Cu mult moldovenism în noi”, scrie Andrei Olaru. Pentru că unii medici au început să vorbească mai deschis despre problemele cu care se confruntă la locul de muncă, acum în plină situație de criză, l-am întrebat, între altele, dacă medicii prin la curaj sau e o chestiune de conjuncture, care va dispărea imediat ce se va încheia criza. Iată ce ne-a răspuns.

Dle Olaru, dvs lucrați într-o instituție medicală nestrategică acum. Nu tratați pacienți cu Covid-19. Vreau să vă întreb cum vă protejați de infecție? Cum, în general, v-ați reorganizat munca, ca să nu aveți cazuri de Covid-19?

Noi avem un ordin intern, elaborat de celula de criză, care stabilește că pacienții programați nu se internează. Se internează doar pacienții cu tumori maligne și doar cei care decide Consiliul medicilor că trebuie să-i interneze.

Adică aveți acces restricționat în instituție...

Absolut. Nu intră în instituție nicio rudă și nicio persoană terță, în afară de pacientul propriu-zis și personalul medical.

Dar ca măsuri de protecție individuală?

Avem măști de unică folosință. Nu aș putea spune că sunt de calitatea de care ne dorim, dar ne descurcăm cu ceea ce avem. Mănuși de unică folosință avem, halate de unică folosință, de asemenea. În rest, ceea ce ține de echipamentul specific, care prevede izolarea totală a personalului medical, sunt și ele pentru cazurile suspecte. Din câte știu erau 4 sau 5 asemenea combinezoane.

Totodată, la fiecare serviciu de gardă, medicul superior de gardă merge la administrație, primește instructaj privind echiparea, dezechiparea, se raportează numărul de pacienți din secție. Pacienții noi internați stau în boxă, între 24 și 72 de ore. Sunt monitorizați. Dacă fac febră, anunțăm administrația. E adevărat că pacienții oncologici au specificul lor. Tumorile maligne pot manifesta și ele febră. Dacă febra nu ține de procesul oncologic, atunci anunțăm administrația, izolăm pacientul. Din ceea ce cunosc au fost 1 sau 2 cazuri suspecte la COVID-19. Un caz în secția de hematologie și unul în secția chimioterapie, dar ambele sunt negative.

Cât de grav ar fi fost, dacă se confirmau?

Ar fi o tragedie, pentru că acești pacienți sunt cu imunitatea compromisă și în momentul în care el vine în spital pentru tratament specific oncologic și Doamne ferește dă peste COVID-19, ar fi o tragedie enormă pentru tot spitalul. Ar muri foarte mulți.

Din acest motiv, cred că administrația a luat o decizie, din punct de vedere strategic, corectă, ca secția de hematologie să fie centralizată în blocul chirurgical, unde accesul este securizat, iar blocul hematologic de lângă strada Korolenko este izolat, chiar și din punct de vedere a distanței.

Asta înseamnă că aveți la intrare pază, care supraveghează cine intră, cine iese?

Este serviciul de pază care stă la intrare. Sunt doi polițiști și cineva din secția personal, care cunoaște personalul din instituție. Accesul este exclusiv prin legitimare. Suntem obligați să purtăm ecusoane.

Vă simțiți expuși riscului de a vă infecta?

Evident. De ce nu ne-am considera? Noi nu știm cu cine a avut sau n-a avut contact pacientul care ni se adresează. Unii pacienți ascund acest lucru sau poate nici nu știu cu cine au contactat. Elementar a intrat în magazin după produse. Deci, niciodată nu știi de unde poți lua virusul. Din acest motiv ar fi fost bine să se facă testări în masă, ceea ce din păcate nu se întâmplă. Ne-am dori ca personalul medical să fie testat măcar o dată pe săptămână, dar legea este cum este și poate vor fi teste și le vom putea face și noi.

Dar în general, ați propus să fiți testați măcar și în laboratoarele private?

Da. Și unii colegi s-au și testat la privați.

Apropo, dacă rămânem pe segmentul de protecție individuală a lucrătorilor medicali. Sunt destul de mulți infectați și din declarațiile autorităților, vina le-ar aparține tot medicilor. Nu așa s-au îmbrăcat, nu așa s-au dezbrăcat din echipamente. Dvs ce credeți? E factorul uman la mijloc? De ce sunt atât de mulți lucrători infectați?

În primul rând pentru că instituțiile medicale au fost dotate prost cu echipamentele necesare. Nimeni nu s-a așteptat la o asemenea amploare, deși încă din ianuarie unii experți în sănătate deja trăgeau clopotele. Însă nu s-a auzit sau nu s-a dorit să se audă, sau ne-am gândit că va trece. Nu neg că inclusiv eu așa m-am gândit și mulți alții ca mine.

Analizând statistica unei infecții gripale non-Covid, nu vezi mari diferențe între rata mortalității, incidență, etc. Practic e foarte greu să scoți în evidență anumite particularități, pentru că diferite țări au oferit diferite concluzii și acum trebuie să fii un înțelegător foarte bun de studii clinice, ca să poți vedea diferențele și cât de periculos este.

Oamenilor nu li s-a explicat suficient. Li s-a spus că e o situație de criză și toți au urmat recomandările OMS. În fine, cred că oamenii au încercat să folosească tot ce au în dotare, dar dotările noastre întotdeauna au lăsat de dorit.

Dar iată zilele trecute, ministra Sănătății declara că s-au făcut instruiri cu medicii, cu asistenții....

Am întrebat mai mulți colegi de la Urgență. Unii mi-au spus că da, alții că nu. Mi-e greu să spun. Noi ne-am instruit în baza ordinelor interne. Nu a venit nimeni să ne învețe din afară cum se îmbracă un costum. De exemplu, eu am deschis youtube și acolo am găsit explicații foarte minuțioase cum trebuie să te echipezi și cum să te dezechipezi. Se explică pe pași mărunți fiecare manipulare și ordinea acestora. Eu cred că acum toată lumea are acces la youtube. Până la urmă, cred că e și o eroare umană. Atunci când nu vine nimeni să te instruiască, pune mâna pe sursele de informare și informează-te. Greșeala statului a fost că nu i-a asigurat în mare parte pe lucrătorii medicali cu cele necesare.

Domnule Olaru, sunteți printre puținii medici, care își expun critic punctul de vedere privind situația din sistemul medical. Nu vă temeți să vorbiți despre lucrurile care nu vă plac în acest sistem?

Of, Doamne. Sunt multe lucruri pe care ai vrea să le spui, dar ca toată lumea, te gândești dacă merită. De multe ori noi încercăm să ajungem cu nemulțumirile noastre direct în mass-media, dar uneori trebuie să încerci să bați în ușa de-acasă, ca să te audă administrația proprie. Dacă nu te aude, atunci e altă treabă. De obicei, din diferite motive, poate din cauza conflictelor, ajungem să vorbim despre nemulțumirile noastre direct în presă.

Poate nu se merge la administrație, pentru că de cele mai deseori administrația nu aude medicii? Poate așa se rezolvă mai repede anumite probleme? să luăm exemplul asistentului medical de pe ambulanță, care se plângea pe calitatea proastă a măștilor...

E adevărat că se rezolvă mai repede. În plus, ar fi bine ca administrațiile instituțiilor medicale să nu ia personal aceste mesaje de nemulțumire, pentru că încercările astea de a ieși în public, uneori fac bine întregului sistem. Și în administrații nu întotdeauna sunt cele mai competente persoane. Ca în orice domeniu, noi avem acum un deficit nu doar de cadre medicale, dar și de creiere.

Dar în general, medicii obișnuiesc să ceară administrației lucrurile de care au nevoie? Noi permanent auzim că voi nu aveți una sau alta, salariile sunt mici, dotările nu sunt corespunzătoare...

Înțelegeți, dacă ar depinde totul de administrație, ar fi o chestie. Noi însă depindem de o mulțime de structuri paramedicale, cum ar fi CNAM, AMDM, CAPCS sau Minister, care în mare parte pun piedici birocratice în dezvoltarea instituțiilor medicale.

Acum , în situația asta de criză, încă timizi, dar doctorii încearcă puțin câte puțin să vorbească. Pe unde cu nume, pe unde sub protecția anonimatului. Din punctul Dvs de vedere, oamenii fac lucrul ăsta, deoarece chiar simt nevoia că vor să vorbească, prind la curaj sau e o chestiune de conjunctură și fiecare se gândește la propria piele?

În primul rând eu nu prea înțeleg persoanele care fac acest lucru anonim. Dacă ai ceva de spus, atunci spune public. Dacă nu ai suficient curaj, atunci măcar în discuția cu administrația spune lucrurilor pe nume. Dacă nu administrației, măcar superiorului tău. Dacă nu îți permite caracterul, atunci e o altă problemă, însă în general eu nu sunt adeptul declarațiilor anonime. Spui ce ai de spus și, evident, îți asumi și riscurile. Cel puțin eu așa cred că se pot schimba lucrurile, când vorbești deschis și nu în anonimat.

Ce explicați ați avea pentru un asemenea comportament?

Oamenii se tem.

De ce se tem?

Se tem pentru locul lor de muncă, pentru ceea ce urmează să se întâmple în viitor. În primul rând medicina este excesiv de mult politizată, începând de la locuri de muncă da-te pe linie de partid și terminând cu locuri de directori de spitale da-te după aceleași criterii. Ăsta ar fi un motiv. Apoi, nu există practic nicio solidaritate medicală.

Voiam să ajung și la acest subiect....

Nu avem o solidaritate sănătoasă între medici și asta e o mare problemă. Dacă o să-mi spuneți că există sindicate, atunci vă spun că această structură nu mai este actuală în formula actuală. Nu are absolut nicio funcționalitate și vorbesc în cunoștință de cauză și din situații concrete cu care s-au confruntat colegii mei medici. Nu am văzut în ultimii ani ca sindicatele să se expună public imediat. S-a întâmplat, dar după ce problema practic s-a consumat.

Această solidaritate nu există din cauza fricii sau pentru că nu există o cultură a solidarității?

Nu există cultură și ea nu a fost educată. Ea nu a fost educată nici de școala de medicină post-sovietică. Cine să ne transmită această cultură, dacă ea nu a fost educată? Mai avem noroc că mai ieșim, unii dintre noi, peste hotare și vedem cum se face acolo, cum se adresează colegii unii altora. Când ajungi acasă și vrei să aplici în practică, devii cioara albă.

Pe de altă parte, Dl doctor, noi avem un deficit enorm de cadre medicale în țară. Medicii, dar și asistenții pleacă „într-o veselie” din această țară...

Și vom mai pleca, inclusiv după ce se încheie perioada asta de criză. Dacă ministerul nu le va permite, oamenii pur și simplu se vor recalifica și vor merge chiar și la munci necalificate.

Și atunci mă întreb, de ce se tem medicii să vorbească deschis despre probleme, dacă sistemul depinde foarte mult de prezența lor fizică? Fără oameni instituțiile medicale nu își au rostul...

Probabil că mulți se gândesc că în momentul în care vor deschide gura și vor vorbi despre probleme, vor fi cerințe și față de ei. Se va cere implicare. Probabil că mulți înțeleg că o parte din vină pentru această situație degradantă din sistem o poartă și ei și e mai comod să tacă.

Adică intervine comoditatea?

Sau se ghidează de ideea că pe ei nu-i afectează.

Cum vi se pare acest balamuc cu indemnizațiile unice pentru lucrătorii infectați cu COVID-19. E oportun? Nu era clar din start că vor fi mulți medici infectați?

Da, dar nu în asemenea proporții. Acum imaginați-vă dacă s-ar face teste la COVID-19 în masă. Cred că am avea un tablou mai sumbru. Cred că e ok să se plătească indemnizații, doar că apar alte dedesubturi – de unde se iau banii, din fondul de rezervă al statului, din donații sau de la CNAM. Aici cred că statul un pic manipulează. Înțeleg că ar urma să se ia banii din donații și nu mi se pare un lucru bun. Statul ar fi trebuit să-și asume această cheltuială, nu agenții economici care au făcut aceste donații.

Urmărind cum se luptă țara noastră cu COVID-19 dintr-o instituție nestrategică, ce lucruri bune se văd și ce nu merge așa cum ar trebui?

Problema mare cred că ține de testarea în masă. Apoi, din discuțiile cu colegii, înțeleg că unele instituții au probleme cu aprovizionarea de medicamente. Apoi o altă problemă ține de cultura sanitară a populației. Uneori ea nu lasă de dorit, dar te lasă fără cuvinte.

Uitați-vă, noi asistăm în această perioadă de criză la situații foarte contradictorii, când anumite decizii luate de către specialiștii din sistemul de sănătate sunt pur și simplu anulate de către cei din afara sistemului... Are sau nu autoritate sistemul sănătății asupra primelor persoane din stat, destul de vocale în această perioadă?

Dacă ar fi avut autoritate, cred că nu am fi ajuns în această situație critică pentru sistem. Mă refer și la dotări, și la asigurare cu resurse umane. Sistemul medical a fost lăsat în derivă. Fiecare a făcut ce a considerat de cuviință și nu ceea ce trebuie. Nu a fost sistemul o structură organizată. Dacă e să ne ghidăm de logica medicală, atunci toată această criză ar fi trebuit să fie condusă de către medicul-șef sanitar de stat sau cum îi spunem acum secretarul de stat responsabil de sănătatea publică. Acest om ar fi trebuit să fie acum persoana numărul unu și cel care dictează regulile de joc, iar cei de mai sus ar fi trebuit să tragă cu urechea. La noi însă e pe dos.

Însăși instituția directoratului în spitale s-a transformat în amatorism, pentru că regulile nu sunt impuse de cine trebuie.

Sper că după ce se încheie epopeea cu COVID-ul vom trage concluziile și vom face un bilanț. Nu m-aș mira ca după această perioadă să apară și dosare penale, inclusiv pe numele unor medici și inclusiv pe numele celor care vor deveni vocali. Cineva deja ne-a arătat din deget.

S-au făcut niște promisiuni în ultimele zile. Sănătatea urmează să devină prioritate pentru Guvern, iar salariile ar trebui să crească substanțial, dacă e să-l credem pe premier. Ce speranțe aveți?

Ne vom bucura. Așteptări sunt multe, doar că realizările sunt cu întârziere sau deloc.

Credeți că lucrurile în sistemul medical se vor schimba după această pandemie?

Cred că se va reveni la status quo. Nu poți schimba într-o lună, ceea ce nu s-a făcut zeci de ani.

Domnule Olaru, vă mulțumim pentru acest interviu.

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

INTEGRARE EUROPEANĂ//Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Va fi interzis fumatul țigărilor electronice, narghilelei și tutunului încălzit” Partea II

Prof. Mircea Cinteză, Ex-ministru al Sănătății în România despre politicile adoptate odată cu aderarea la UE în cardiologie: „Am reușit să reducem în jumătate decesele cauzate de infarctul miocardic”

Tag: COVID-19, Moldova, criză

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.