Mihail Ciocanu: „Lipsa transparenței în sistemul de sănătate ține de tradiție. Noi încă nu am învățat să arătăm pe ce cheltuim banii publici, deși ca manageri avem această obligație”

Sursa Foto: Sănătate INFO

Elena Cioina

18 noiembrie, 2020, 10:40

Vizualizări: 4675

O instituție medicală, ca să se dezvolte, are nevoie în primul rând de oameni implicați conștient în activitățile ei. Dacă specialiștii lipsesc orice planificare riscă să eșueze. Resursa umană, mai ales în condițiile actualei pandemii de Covid19, este, în opinia directorului Institutului de Medicină Urgentă Mihail Ciocanu, resursa de aur a oricărei organizații din acest domeniu.

La fel de importante sunt tehnologiile, or, lipsa lor înseamnă stagnare și cheltuire irațională a banului public sau chiar a propriilor bani, câștigați din serviciile prestate contra plată. Mai mult, înseamnă suferință pentru pacient.

Toate aceste lucruri însă trebuie acoperite financiar, or, aceasta e una dintre cele mai dureroase probleme ale majorității managerilor instituțiilor medicale, mai ales când e vorba de negocierea contractelor cu finanțatorul principal al sistemului medical – Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM). Legislația deficitară nu permite o negociere adevărată a contractelor, ceea ce permite finanțatorului să nu țină cont de necesitățile reale ale instituțiilor medicale. De unde vin banii într-un spital, cum se formează bugetele, pe ce pot fi cheltuiți și pe ce nu, de ce transparența cheltuirii banului public nu e o prioritate pentru mulți dintre conducătorii de instituții medicale? Sunt doar câteva dintre întrebările, pe care i le-am adresat lui Mihail Ciocanu, de curând ales pentru încă un mandat de director la Institutul de Medicină Urgentă din Capitală.

Doamnule Ciocanu, ceea ce îmi propun să discut astăzi cu Dumneavoastră ține de managementul unui spital, în general. Pentru că nu sunteți pentru prima dată în această funcție și aveți experiență în gestionarea spitalelor, am zis că o să puteți să ne spuneți mai multe despre bucătăria internă a conducerii, inclusiv, financiare a unui spital public. Vreau să vă întreb pentru început de ce are nevoie un spital de genul Institutului de Medicină Urgentă din Moldova ca să se dezvolte conform normelor și cerințelor moderne ale sistemelor de sănătate?

În primul rând trebuie să aibă o echipă conștient implicată în realizarea obiectivelor care sunt puse în fața spitalului. Acest lucru înseamnă că resursele umane sunt definitive pentru orice instituție medicală, pentru că ele devin costisitoare și deficitare, fiindcă, din păcate, o parte dintre cei pe care noi îi pregătim migrează spre alte țări.

Aici o paranteză aș vrea. Covid-ul a mai oprit din această migrațiune?

Să știți că nu am prea văzut solicitări anul acesta, spre deosebire de alți ani, când primeam la lucru câte 10-15 medici anesteziologi în terapia intensivă și cam tot atâția plecau. Anul acesta nu avem acest fenomen și cred că acest lucru se datorează și faptului că anume această categorie de doctori au și o motivare mai bună.

Când spuneți că au o motivare mai bună, la ce vă referiți, mai exact?

Mă refer la faptul că un doctor, care lucrează în secția reanimare Covid are un salariu care variază între 35-45 de mii de lei. Este un salariu brut, dar este un salariu bun, care asigură, să zicem așa, un venit net superior, ceea ce nu era înainte de pandemie. Înainte salariul lor se ridica 10-11 mii și acum 35-40 de mii de lei. Este un salariu mult mai bun.

Dar bănuiesc că e vorba și de mai multă muncă...

Așa este. Efortul, și fizic și psihologic este mai mare acum în noile condiții de activitate. Permanent de supui unui risc de îmbolnăvire, s-au schimbat și condițiile de muncă. Dacă până acum trebuia să-ți pui o simplă mască, acum trebuie să îmbraci costumul. Pe timp de vară, evident, există situații când temperatura este foarte înaltă. Noi ne străduim să avem un control al fluxului de aer în aceste subdiviziuni, dar vara e mai complicat. Toate acestea duc la surmenajul personalului medical și, vrem nu vrem, trebuie să-i motivăm.

Avem deja a opta lună de când activăm în condiții de alteră de Covid și noi nu am avut probleme cu încadrarea personalului medical în gărzi. Acest lucru se explică prin crearea condițiilor de muncă bune, dar și a motivării materiale a personalului. Doctorii, asistentele medicale și infirmierele, dacă în alte spitale au două salarii, pentru că au salariu în plus de 100% de la stat, noi le-am mai dat 100% la salariu din fondurile noastre interne.

Totuși, să revenim la prima întrebare. Ați spus că resursa umană este foarte importantă pentru instituțiile medicale. Ce altceva ar trebui să mai facă un spital din Moldova ca să se dezvolte așa cum trebuie.

Să asigure cel puțin menținerea lui pe piață. Am în vedere că și ca guvernare, un spital trebuie să aibă instrumentele necesare pentru controlul calității serviciilor prestate. Ca toate activitățile să fie bazate pe niște proceduri foarte clar scrise, întărite, cunoscute de toată lumea care activează în această instituție medicală.

Pe de altă parte, ați menționat activitatea de finanțare, pentru că și ea este foarte importantă. Trebuie cunoscut și modelul de finanțare a serviciilor medicale. Toată lumea trebuie să înțeleagă că toți banii care vin de la CNAM, noi nu îi putem investi în altă parte, decât doar în prestarea serviciilor medicale. Procurarea de tehnologii, reparația și așa mai departe, nu pot fi făcute din aceste sume. Aceste sume trebuie să fie mobilizate din alte surse, cum ar fi, bugetul de stat, resursele centralizate ale MS, proiecte internaționale.

O instituție medicală, care se respectă, trebuie să cunoască în detalii, tendințele globale de dezvoltare pe diverse specialități, cum este – chirurgia, traumatologia, neurochirurgia, etc. Dacă nu dispun de acele tehnologii în acest moment, trebuie să știm că ele există. Spre asta trebuie să tindă întreaga echipă. Ele trebuie să fie aduse pentru beneficiul pacientului, dar și al instituției medicale. De multe ori tehnologiile medicale moderne, contribuie la micșorarea duratei de tratament și pe aceleași spații noi putem trata mai mulți pacienți, ceea ce aduce o economie de scară. Când o echipă prin tehnologie modernă poate aduce mai mulți bani în instituția medicală, prestând un număr mai mare de servicii medicale.

Cât de posibile sunt aceste oportunități pentru o instituție medicală din Republica Moldova?

Dacă nu acționezi în baza unui plan foarte bine definit, care a fost elaborat împreună cu întreaga echipă, cu siguranță nu vei reuși. Dacă există un astfel de plan, să știți că lucrurile merg foarte bine. Acest lucru noi l-am reușit în cadrul instituției noastre în diverse domenii.

Să luăm tratamentul invaziv în accidentul cerebral vascular ischemic acut. Parcă ar părea că nu este domeniul nostru, dar având în vedere că mai mult de jumătate de astfel de pacienți vin în instituția noastră, unde există întreaga gamă de servicii medicale - diagnosticare, aplicarea trombolizei și servicii de neurochirurgie, noi am decis să încheiem acest cerc de deservire a pacienților cu accidente vasculare cerebrale acute și să facem lucrul acesta.

Pentru aceasta evident că a fost nevoie de multe investiții. Cele mai mari investiții au fost la etapele inițiale, când a fost nevoie de instruirea echipei, trimiterea specialiștilor peste hotare. Căutarea resurselor pentru instruirea lor. Pentru că nu putem lua acești bani de la CNAM, ci doar din resursele contra plată proprii. Aceste lucruri necesită insistență, atât din partea conducerii, cât și a celor care doresc să realizeze aceste proiecte.

Pe de altă parte, este nevoie și înțelegerea finanțatorului. Spre exemplu, primele intervenții chirurgicale de tromboextracție, noi le-am făcut din banii noștri, ne-am dus la companie și le-am spus – Noi deja am realizat lucrul acesta, dar el costă foarte mult. Spre exemplu, o trombectomie costă de la 80 la 100 de mii de lei.

De ce a trebuit să procedați anume așa?

Pentru că altfel era de realizat acest proiect.

Era greu să convingeți compania?

Neefectuând nicio intervenție, da.

Haideți să le explicăm oamenilor cum este finanțat un spital public din Moldova. Care sunt sursele lui de finanțare. DVS ați pomeni un pic, dar haideți să le enumerăm...

Noi avem în prezent 4 surse sigure de finanțare. 90 la sută dintre toate resursele revin din prestarea serviciilor medicale, în baza contractului, pe care îl avem cu CNAM. Ei pot fi utilizați pentru plata salariilor, contribuțiile la salarii, întreținerea instituției medicale, reparații curente, nu capitale, procurarea de medicamente și consumabile.

A doua sursă mare de finanțare sunt veniturile din prestări servicii contra plată. Aceste servicii vin de la persoanele tinere care au activități de muncă neformale, care nu-și procură polița de asigurare, cred că totul va fi bine, dar se întâmplă accidente de muncă, de circulație, îmbolnăviri subite, răceli. Din totalul resurselor financiare care vin la noi în bugetul instituției, aproximativ 7% sunt aceste venituri.

Anual mai avem între 12-18 milioane de lei. Aceste resurse, noi trebuie să le folosim în felul următor. Jumătate trebuie să le dăm la salarii, iar restul rămân pentru proiecte investiționale, de care v-am zis, pregătirea doctorilor, procurarea tehnicii, reparații capitale.

O altă sursă bună de finanțare, care s-a accentuat mai cu seamă anul acesta sunt resursele centralizate ale Ministerului Sănătății pentru diverse proiecte. Proiecte de investiții capitale, de procurare a tehnicii. Anul acesta numai pentru procurarea tehnicii medicale din diverse proiecte ale Ministerului, am beneficiat de venituri de aproximativ 23 de milioane de lei – ventilatoare, respiratoare, materiale de protecție, consumabile, medicamente. Avem în jur de 53 de milioane deja venite.

Să înțeleg că acest lucru s-a întâmplat din cauză că a venit Covid-ul peste noi?

În mare măsură, da.

De ce în alți ani acest lucru nu a fost posibil?

În alți ani tot aveam, dar nu într-o măsură atât de mare. Tot ce am avut de la Ministerul Sănătății anul acesta a fost în jur de 19 milioane de lei. Noi i-am utilizat pe toți. Restul banilor au venit prin Proiectul Băncii Mondiale care se numește – Răspuns urgent la Covid-29. Dacă mai avem 53 de milioane deja utilizate, restul au venit din acest proiect. Noi anual, de la Ministerul Sănătății, avem finanțate proiecte în valoare de 10-20 de milioane de lei.

A patra sursă de finanțare sunt proiectele mari investiționale, care vin direct din bugetul național, adică de la Ministerul Finanțelor. Chiar dacă sunt și venituri de la partenerii de dezvoltare, spre exemplu noi avem acum în derulare un proiect transfrontalier, de construcție a Departamentului Primiri Urgente, apoi acest proiect este finanțat de Comisia Europeană în proporție de 65% și Guvernul alocă alte 35% . 54 de milioane de lei sunt repartizați pentru 3 ani de zile și acești bani vin direct din bugetul public național.

Al doilea mare proiect ține de reconstrucția capitală a blocului operator. El costă în jur de 101 milioane lei. Anul acesta trebuie să asimilăm 15 milioane de lei, la anul viitor - 47 de milioane și încă peste un an - 39 de milioane. Aici noi trebuie să reconstruim total sălile de operație, pentru că ele nu mai corespund cerințelor noi. Sălile noastre de operații sunt construite cu 40 de ani în urmă. Sunt săli cu teracotă și cu ciment pe jos, care se spală cu substanțe făcute în căldare. Acesta a fost un argument foarte solid ca Guvernul să aloce bani, pentru că aici deja nu mai avem parteneri de dezvoltare. Toată suma este alocată de Guvern.

Mă gândesc dacă o instituție de nivel republican are atâtea de făcut pentru a atrage fonduri, ce se întâmplă cu instituțiile medicale raionale?

Ar trebui să se implice administrația publică locală, dar ea nu are așa resurse.

Cât de des ar trebui să investească un spital în echipamente, infrastructură?

În permanență. Noi avem o regulă în cadrul instituției noastre. Cel puțin 4% dintre toate veniturile noastre le dăm la investiții capitale. Am în vedere investiții capitale sau reparația utilajelor medicale. Este o medie asigurată practic de toate țările lumii. Când te uiți peste bugetele altor instituții medicale din alte țări, vezi același lucru, de fapt, în jur de 70% sunt cheltuieli de personal, aproximativ 20% sunt medicamentele, consumabilele, 3%-4% - întreținerea, 4% sunt investițiile capitale. Noi ne străduim să alocăm această ultimă sumă din resursele noastre.

Am observat un lucru, chiar dacă te duci la Ministerul Sănătății cu o propunere de proiect, de exemplu să procuri un microscop care costă 15 milioane de lei, când le spui că 4 milioane le dai tu și ceri 10 milioane de la ei, lucrurile merg mai bine.

În realitate, cât de des poate un spital să facă acest lucru?

Lucrul acesta trebuie făcut întru-n cadru planificat. Dacă nu ai un plan de achiziție și de dezvoltare a instituției măcar pentru 3 ani înainte, cam ce vrei să faci, unde vrei să ajungi sau cum trebuie să arate această instituție peste 5 ani de zile, ce trebuie să faci pentru asta, pentru diverse tipuri de activități, și în guvernare și în prestarea serviciilor, finanțarea și în generarea de resurse, atunci lucrurile nu se vor mișca din loc.

Este nevoie ca în paralel cu dezvoltarea infrastructurii să pregătim și cadrele, așa se pune problema. Nu se pune problema pe care am avut-o eu în primii ani când am venit aici la muncă. Doi ani de zile angiograful nostru, care costă un milion și o sută de mii de euro, practic a lucrat pentru realizarea procedurilor de diagnosticare, dar nu pentru tratament, pentru că nu aveam doctori care să poată lucra și pentru tratament. Într-un an noi am pregătit doctorii care fac aceste intervenții chirurgicale.

Dacă ne întoarcem la CNAM, care este principala sursă de finanțare pentru instituțiile medicale din Republica Moldova ca ele să poată să presteze servicii, noi știm că toate bugetele anuale se negociază. Cel puțin legea așa prevede. Foarte des am auzit directori care spun că această procedură este una mai mult formală. Domnul Ciocanu ce ne poate spune din acest punct de vedere, este adevărat sau nu?

Eu trebuie să vă spun că această procedură trebuie dezvoltată. Și ea trebuie să fie foarte transparentă. Această procedură trebuie să se facă într-un cadru organizat. Cu părere de rău, legislația în țară presupune clar numai negocierile tripartite, se petrec numai o singură dată pe an, între patronate, sindicate și CNAM cu MS. Iată acolo pot fi realizate în plan legal aceste negocieri, nu excluderea totală a Asociațiilor profesionale.

De ce Asociația Medicilor de Familie, de exemplu, nu ar putea să participe la negocieri și în baza rezultatelor la aceste negocieri să se facă contractarea pentru anul viitor, cum se face în Germania? Noi am putea să instituim o formă de negocieri, care ar trebui realizate pe parcursul întregului an. În realitate este modalitatea actuală de contractare, prin care trebuie să oferim CNAM o ofertă, și în baza ei comisia de contractare din cadrul CNAM ne propune unele variante de contractare.

Evident, în unele cazuri instituțiile medicale vor o contractare mai mare, dar resursele sunt limitate. Noi, spre exemplu, în ultimii 5 ani de zile, am obținut un lucru esențial în contractare - luarea în considerare a indicelui de complexitate. S-a făcut acest lucru în baza unei prescripții a Curții de Conturi, care ne-a controlat și noi am vorbit despre această problemă. Noi nu ne putem compara cu o instituție municipală. Sumele pe care le avem noi aici pentru tratamentul unui pacient sunt mult mai mari, chiar dacă pacienții sunt aceeași și e aceeași procedură.

Am să vă zic de ce. În comparație cu alte spitale, noi avem linii de gardă pentru chirurgie, traumatologie, urologie. Noi avem oameni care și noaptea și ziua și în zilele de sărbători și odihnă fac intervenții chirurgicale. Aceste cheltuieli nu sunt luate în considerare în acest moment la contractare.

De ce?

Pentru că nu avem statut de instituție de urgență, cu toate că ne numim Institut de Medicină Urgentă. Nu este reglementat acest lucru. Da, instituția noastră și SCR au cele mai mari tarife pentru cazurile contractate, peste 5 mii de lei pentru un caz, înmulțit cu indicele de complexitate, care la noi este 2,3 și asta este costul, în medie, a unui caz tratat, care se contractează în baza rezultatelor anului precedent. Lucru acesta nu presupune evaluarea cheltuielilor reale, pe care le are o instituție medicală pentru prestarea acestor servicii.

Una este să prestezi aceste servicii de la ora 8.00 la 16.00 și alta este să lucrezi 365 de zile în regim de alertă. La noi ceea ce se face în Departamentul de Primiri Urgențe este alertă permanentă. În primul rând, trebuie să ai oameni care să accepte acești pacienți în spital, să-i clasifice, să vadă dacă au nevoie de internare.

Pe urmă noi avem gărzi. Cele mai mari gărzi sunt pentru chirurgia generală, unde avem permanent 5 oameni și 4 rezidenți, care stau și fac operațiile de urgență. Aceste cheltuieli nu sunt luate în calcul atunci când noi negociem cu CNAM.

Bun, dar nu vă puteți resemna cu ideea că nu sunt luate în calcul. Înțeleg că mergeți cu propunerea să se producă anumite schimbări în legislație, astfel încât instituțiile să fi finanțate conform necesităților...

Acum sper că vor lua în calcul, pentru că suntem la o etapă foarte avansată de definitivare a criteriilor de contractare, acolo participă și mediul de afaceri și instituțiile medicale private și noi. Eu cred că va fi luat în calcul, în sfârșit, acest lucru

Cum calculează un spital bugetul sau banii pe care îi vrea de la CNAM? Ce stă la baza acestor calcule?

În linii generale, evident totul se bazează pe istoric. Cu toate că niciun document nu presupune acest lucru, ca să te uiți ce ai cheltuit instituția.

O instituție de mărimea noastră, atunci când este contractată trebuie să se țină cont și de cheltuielile de anvergură. Atunci când ai de întreținut 2.800 – 3.000 de angajați, trebuie să te gândești ca anul viitor să ai un buget nu mai mic ca cel pe care l-ai avut anul acesta. Noi, în ultimii 5 ani de zile, am avut un buget de creștere în medie de 20 la sută, în fiecare an. Terminând cu 2019, noi avem o creștere anuală cam de 20 la sută a bugetului.

Bun, dar înțeleg că nu este cea mai bună idee, să negociezi în baza istoricului instituției.

Nu, nu se negociază, se ține cont. Se negociază în baza numărului de cazuri tratate și aici intervine indicele de complexitate. Dacă ai un indice de complexitate foarte jos, evident că nu vei face față necesităților care cresc. Ceea ce înseamnă că chiar dacă menții numărul cazurilor contractate de CNAM la același nivel, ai speranța să majorezi veniturile numai prin creșterea complexității.

Nu există riscul ca intenționat să fie majorat acest indice al complexității, pentru a obține o finanțare mai mare de la CNAM?

Noi așa și facem. Noi intenționat introducem tehnologii noi. De fapt, se și observă în momentul în care introduci în tratament o tehnologie nouă. Spre exemplu, noi am procurat sisteme de neuronavigare. Asta înseamnă că poți face intervenții chirurgicale cu o acuratețe cu mult mai mare decât înainte. Să micșorezi chiar și cheltuielile pentru tratamentul acestor pacienți, pentru că rata de spitalizare este mai mică.

Noi avem o creștere de la 1,8 indicele de complexitate la 2,3. Ăsta e un salt mare. Totodată, dacă vă uitați peste buget, veți observa că o creștere s-a înregistrat acolo unde sunt implementate tehnologii noi. Deci, trebuie să aduci tehnologie și în cazul acesta, la al doilea an, acest indice este inclus în contract. Sumele sunt destul de mari. Evident că este o balansare și ea depinde de posibilitățile și fondurile, pe care le are compania în gestiune. În ultimii 3 ani de zile, în contractul cu CNAM, nu este inclus doar numărul de cazuri tratate, dar și indicele de complexitate.

Din discuțiile cu alți directori, finanțarea unui spital, în general, depinde de ce culoare politică este directorul...

Cel puțin, eu nu am observat asta. Sincer vă zic, eu lucrez demult în sistemul de sănătate. Pentru proiectele investiționale poate să fie așa ceva.

De ce acolo ar fi un interes mai mare?

Pentru că acolo deciziile se iau arbitrar, în baza unor regulamente de evaluare a proiectelor. Eu, spre exemplu, am scris de vreo trei ori proiecte investiționale și niciodată nu am câștigat. Am fost uimit cine a câștigat după asta și pentru ce proiecte.

Explicația DVS în acest caz care ar fi?

A fost influența politică atunci, fără îndoială. Și acum așa este pentru proiecte, dar pentru contractarea serviciilor medicale, nu cred.

Dar este sau nu interesat CNAM-ul să negocieze foarte bine aceste contracte?

Da, eu cred că ei sunt deja.

Ce i-ar fi determinat să se schimbe?

Presiunea care este asupra lor. De fapt, eu nu înțeleg de ce ei nu publică integral contractele pe care le au cu prestatorii de servicii medicale. Noi publicăm, și contractele, și cheltuielile și rapoartele pe care le facem. Care este problema?

Deciziile consiliilor de administrare tot trebuie publicate?

Da, absolut toate.

Dvs ce credeți, de ce nu sunt transparente aceste decizii pe care le iau, inclusiv consiliile de administrare a CNAM?

Eu mă gândesc că mai mult este o consecință a tradițiilor care persistă la noi. Nu e vorba de nedorință sau de ceva intenționat. Eu nu cred că aceasta este ceva intenționat – nepublicarea. Lasă să vadă toată lumea unde se duc sursele financiare, pentru că acestea sunt din bugetul public.

Ce suspiciuni planează asupra acestei instituții în condițiile în care ea nu publică aceste contracte?

Nu cred că au alte intenții decât prestarea serviciilor medicale. Ați găsit vreodată utilizarea resurselor utilizate în scopuri nestatutare? Nu cred.

Păi nu avem de unde să știm, pentru că multe decizii noi nu le vedem. Nu știm de ce o anumită instituție a primit o sumă de bani suplimentară, de ce nu a primit alta. Deci, ele nu sunt publice, prin urmare nu ai cum să știi de ce deciziile s-au luat într-un anume fel...

Este greu de spus.

Apropo. Nici instituțiile medicale, la modul practic, nu sunt suficient de transparente, la capitolul cheltuirea banului public. Transparența este un subiect prioritar pentru administrațiile instituțiilor sau nu? Și dacă nu, de ce?

Eu consider că transparența este cel mai important lucru în utilizarea și implicarea nu doar a angajaților în realizarea obiectivelor instituției, dar și a societății. De fapt, o societate informată, îți alocă mai ușor cotizațiile pentru sănătate, dacă știe unde se duc acești bani. De aceea, cred că aceste informații trebuie să fie transparente, dar de ce noi nu am publica. Eu bănuiesc că la noi în instituție nu este o procedură scrisă cum ar trebui să fie publicate aceste contracte.

De ce nu faceți o procedură scrisă?

Am să fac deja.

În cazul Dvs nu aveți o procedură, dar în general, de ce acest capitol este lăsat pe ultimul loc?

Ține de tradiție. Nu este vorba de ascunderea surselor cheltuite în cazul unor instituții, pentru că acum nu prea ai mare manevră de lucru. Nu știu unde ar putea fi interesele personale ale conducătorului, pentru ca să nu publice aceste contracte. Nu le văd. Ține de tradiție. De cultura care o avem în sistemul de sănătate. Noi avem și angajamentele noastre. Chiar și în contractul de management este stipulat că conducătorul trebuie să asigure publicarea contractelor, dar nu se face. Trebuie de insistat și de făcut o procedură prin care toate documentele să fie publicate.

Tot din discuțiile cu directorii, aceștia ne spun că și întreținerea site-rilor este mare provocare. Nu au nici resurse financiare cu care să le dezvolte, nici resurse umane.

Într-o măsură oarecare au dreptate aici. Ca să gestionezi o pagină, îți trebuie și un specialist în comunicare, și unul în IT. Acest lucru pentru o instituție mică, cu un buget mic, poate fi costisitor. Totodată, de cumpărat aceste servicii de la o instituție din afară, nu e prea posibil, pentru că această piață este încă subdezvoltată.

Noi nu putem cumpăra acum servicii de întreținere a unei pagini, de gestionare a ei, cu prezența specialistului în comunicare care să fie în permanență lângă director. Pentru noi nu ar fi o problemă. Noi avem o echipă de 11 specialiști în tehnologii informaționale, care mențin sistemul informațional intern și ei, de fapt, fac aceste plasări. De ce nu publică aceste documente? Pentru că aceasta nu intră în funcție a lor. Eu trebuie să-i rog permanent să facă asta. Ar trebui de făcut o procedură, prin care s-ar realiza această sarcină.

Domnule Ciocanu, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Acest material apare cu sprijinul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova. Informațiile prezentate în această publicație aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Fundației.

Diana Grosu: „Achizițiile de valoare mică în sănătate sunt cu riscuri mari de corupție. Agenții economici le adoră, pentru că nu există niciun control și nici nu pot fi contestate”

Tag: spital, buget, finanțe, bani publici, transparență

Categoria: PodCast

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.