Diana Grosu: „Achizițiile de valoare mică în sănătate sunt cu riscuri mari de corupție. Agenții economici le adoră, pentru că nu există niciun control și nici nu pot fi contestate”

Sursa Foto: Arhivă personală

Irina Papuc

30 noiembrie, 2020, 20:03

Vizualizări: 4244

Pandemia Covid-19 a determinat organizarea mai multor licitații publice în domeniul sănătății decât într-un an obișnuit, întrucât nu eram pregătiți pentru ce avea să urmeze – spitalele nu aveau echipamente medicale și de protecție, consumabile, medicamente etc.

Pentru noi, jurnaliștii, dar și pentru societatea civilă a devenit foarte complicat să urmărim banul public, tocmai pentru că această pandemie a venit pe fundalul unei lipse cronice de transparență. Cât de corect se stabilesc prioritățile pentru achiziții la etapa planificării, cât de corect este aleasă cea mai bună ofertă, cum sunt, în cele din urmă, executate contractele – sunt întrebări care rămân de cele mai multe ori fără răspuns. Despre achizițiile din domeniul Sănătății, lipsa de transparență și riscurile pe care le implică, am discutat cu Diana Grosu, expert anticorupție, președinta organizației neguvernamentale „Lex XXI” din Bălți.

Republica Moldova se află deja de 10 luni în pandemie. În această perioadă s-au făcut foarte multe achiziții, pentru că noi nu eram suficient de pregătiți. Nu aveam suficient medicamente, nu aveam suficiente echipamente de protecție. Vreau să vă întreb, din ce ați reușit să monitorizați, cât de transparente sunt aceste achiziții în Republica Moldova?

Din păcate, este foarte greu de urmărit achizițiile publice pe domeniul sănătății. În ceea ce privește achizițiile pe care le organizează instituțiile la nivel local, de exdemplu Spitalul Clinic Republican din Bălți, noi urmărim mai bine, deoarece ei folosesc platforma Mtender care este transparentă. Putem să vedem și participanții și ofertele. Însă majoritatea achizițiilor sunt efectuate prin intermediul Centrului de Achiziții Publice Centralizate în Sănătate și este mai complicat de urmărit. Acum este o inițiativă foarte frumoasă din partea societății civile și s-a creat o nouă platformă Tenderhealth, care este mai ușor de utilizat și mai ușor de înțeles.

La toate evenimentele publice, la toate ședințele, auzim din partea directorilor de instituții – tot este, suntem pregătiți la 100%. Eu îmi desfășor activitatea în mare parte în Municipiul Bălți și aici la toate ședințele, directorul, vicedirectorii spun că sunt pregătiți, este tot. Asta este o mare problemă în Republica Moldova, un fel de frică, de a raporta pentru șefi. Nu se spune care este situația reală. Situația reală este pur și simplu deplorabilă. A fost clar că nu sunt medicamente, nici echipamente suficiente, nici medicii nu au condiții, nici pacienții. Am fost internată până la pandemie și cunosc foarte bine condițiile din spitale. La noi s-a spus că avem 4 aparate de respirație artificială, dar doar 3 lucrează. Este vorba de un spital republican. Foarte multe probleme. Eu cred că este un domeniu mai puțin monitorizat din partea societății civile. Este un domeniu cu puțină transparență, cu puțină concurență. Acum, la nivelul spitalului din Bălți, tendințele sunt pozitive. Deja vedem și testare, și mai multă informație, și planul este afișat, și contractele de locațiune sunt afișate. În spitalele raionale unde nu există societate civilă este rubrica „achiziții publice” în care nu este nimic. Sau este doar planul anual de achiziții, care este obligatoriu și acela nu este actualizat. Sunt foarte multe probleme la capitolul transparență.

Ați spus că este o anumită reticență sau o frică de a anunța că instituția medicală nu dispune de anumite echipamente sau medicamente. De unde vine această frică?

Tendința de a arăta că la tine este totul bine, că ești un manager bun și totul este super bine, este o metodă de a te ține de funcție, de a te ține de fotoliu cu dinții. Nu avem echipament, nu avem minim necesarul și atunci și societatea se mobilizează, ceea ce am văzut în timpul pandemiei. Se găsesc soluții de a rezolva problema. Managerii spun că au totul și ne trezim cu morți și infectați. La Spitalul din Bălți se dă câte o mască pe zi. Sunt măști, dar se țin la depozite și nu se repartizează personalului medical.

Aș vrea să vă întreb și despre crearea Centrului de Achiziții Publice în Sănătate. A fost creată o instituție nouă în 2016. Rolul ei era de a schimba achizițiile în sănătate și de a le face mai transparente, mai ușor de realizat. Avem mai multă transparență la nivel centralizat?

Intenția a fost bună, întrucât atunci când se achiziționează mai mult, în mod centralizat, sunt șanse să se achiziționeze cu prețuri mai bune. Odată cu crearea acestei instituții societatea cunoaște mai puțin în comparație cu alte autorități, care organizează achiziții. Această instituție este mai puțin transparentă.

La nivel de instituție, care sunt etapele la nivel de achiziție, unde se constată, cel mai mult, lipsa de transparență. La ce etapă ne vine cel mai greu să găsim informații?

Prima etapă este cea de planificare. Din păcate și aici, noi observăm multe probleme. La nivel local, vedem că mai degrabă cabinetele administrative sunt mai bine amenajate, au echipament mai bun, decât ceea ce se întâmplă în saloanele pacienților. Eu cred că banul trebuie să meargă conform priorităților. Când se va urma scopul principal, atunci banul va fi valorificat, iar rezultatul final va fi mai bun.

În ceea ce privește raportarea, de fapt și la nivelul șefilor de secție, întotdeauna tabloul apare ca fiind cel mai corect. Pentru că există situația că atunci când soliciți mai mult, ești incomod administrației, pentru că aperi interesele secției. Democrația, libertatea de exprimare trebuie să fie primordiale, medicul trebuie să se simtă liber și să vorbească deschis și cu șefii, și cu societatea. Noi vedem cum sunt medicii în țările dezvoltate vorbesc, protestează, își spun punctul de vedere. În Franța au dat Guvernul în judecată.

Etapa de implementare a contractelor beneficiază de cea mai mică atenție. Mai ales atunci când este vorba de achiziționarea lucrărilor. Vedem în spitale condiții foarte proaste de foarte multe ori. La noi, la Bălți, s-a inițiat reparația holului, intrarea în Policlinică, în loc să se repare acolo unde se asigură serviciile medicale propriu-zis. Nu era așa problematic holul. Ar fi bine să se pună accent pe monitorizarea contractelor. De exemplu, noi am monitorizat procedura de evacuare a deșeurilor Covid. Nu este stipulat nimic în contract. Când trebuie să vină prestatorul de servicii, în ce condiții, cât de des, care sunt cantitățile, nimic.

Sunt niște contracte standarde, neclare, nu poți în baza acestor contracte să ceri executarea corectă a obligațiilor. Implementarea contractelor este problematică nu numai în domeniu sănătății, dar și în alte domenii. Nu există un control riguros atunci când nu se fac lucrările calitativ. Noi avem situații foarte neplăcute în Municipiul Bălți, dar datorită situației pandemice, a mass-mediei, deja au început anumite schimbări pozitive. Toată lumea a rămas cu gura căscată atunci când primarul orașul Bălți a fost în secția boli infecțioase și a văzut acele căldări, WC-uri biologice, care ne-au îngrozit pe toți. Acestea au fost realitățile pe care le-a aflat societatea. Până atunci se declara că totul este bine, suntem pregătiți și așa mai departe, când situația era foarte complicată.

Să înțeleg că există două probleme majore – în primul rând planificarea achizițiilor – cumpărăm ce credem că este bine, înfrumusețăm un hol, mai reparăm cabinetul directorului, pe când, de fapt, problemele reale rămân nerezolvate. Iar a doua problemă este verificarea modului în care se implementează contractele.

Sunt perioade când anumite medicamente lipsesc. De ce nu se livrează conform contractului? Nu am văzut contracte în care să fie penalizați cei care nu execută corespunzător. Există și o frică, o teamă a autorităților contractante. Ele trebuie să apere interesele pacienților și calitatea serviciilor la cel mai înalt nivel. Pentru aceasta trebuie mult curaj și sinceritate. Problema trebuie să fie exteriorizată ca oamenii să cunoască, autoritățile să cunoască. Și astfel vor fi găsite soluțiile. Să tindă să meargă acolo unde pacientul are necesitatea și personalul medical, ca acesta să fie motivat și la cel mai înalt nivel să-și facă treaba. Lucrătorul medical trebuie plătit la timp, să i se asigure cursuri de perfecționare. Sunt aceste cursuri, noi le vedem în planul anual, dar am vrea să vedem de ce schimb de experiență beneficiază. În afară de salarii, medicii mai au nevoie și de atmosferă la locul de muncă, posibilitate de creștere profesională, concurență reală la concursuri pentru anumite funcții, concurență loială. Noi vedem că nu se respectă lucrurile elementare.

Și atunci dacă nu vedem cum se execută un contract la mod real, de unde aflăm că nu există medicamente într-o anumită instituție medicală?

Pentru aceasta trebuie să avem grupuri de pacienți. Cetățenii trebuie să fie mai activi, să declare lipsurile și la administrație, și la ministerul de resort pentru a soluționa problema. Există acum primele încercări de a crea unele asociații obștești. În perioada pandemiei s-a văzut foarte clar rolul sindicatelor. Sindicatele din domeniul medicinei sunt instituții, poate nu toate, sunt și excepții, de colectare a cotizațiilor sindicale, fără transparență. Dar Sindicatul trebuie să fie o instituție care să muște incisiv, să ceară insistent respectarea drepturilor – să existe medicamente, echipamente, Aceste lucruri trebuie cerute foarte și foarte insistent.

Noi comunicăm foarte activ cu medicii și aflăm lucruri care ne îngrozesc. Lipsesc echipamente, unele medicamente sunt în plus, cele care sunt necesare lipsesc și așa mai departe.

Ce alte informații vă mai spun medicii din practica lor de zi cu zi?

Nu sunt echipamente. Unii ne-au spus că suntem la nivelul ... ciocanului. Nu suntem deloc în pas cu tehnologiile. Nu avem tomografe în spitale, echipament foarte și foarte necesar. Se continuă colaborarea cu instituțiile private, astfel că ele se dezvoltă foarte bine din banii publici, își cresc gama de servicii, pentru că ei sunt constant conectați la banii publici. Și astfel se dezvoltă spitalele private și laboratoarele private, în loc să se dezvolte instituțiile publice. Nu zic că spitalele private nu trebuie să existe. Trebuie, dar pacientul trebuie să poată avea posibilitatea de a alege.

Noi știm din experiența noastră că medicii se tem să vorbească public despre neajunsurile din practica lor de zi cu zi. Chiar dacă le explicăm că lucrul acesta este important, totuși acest proces se derulează greu. Credeți că această lipsă de transparență în achizițiile public și alimentează frica medicilor de a vorbi deschis?

Eu știu foarte clar cum cei care vorbesc sunt foarte dur sancționați. Nu există o libertate de exprimare în breasla medicală. Medicul este imediat pedepsit, consecințele sunt foarte grave pentru cei care vorbesc. Noi am observat mai multe cazuri. Administrația are întotdeauna pârghii pentru a minimaliza acel angajat, pentru a nu-i oferi posibilitatea de dezvoltare profesională, de a aplica sancțiuni administrative. Se începe o monitorizare a medicului care vorbește și el nu este tratat potrivit calităților sale profesionale. Medicii care vorbesc sunt foarte dur sancționați. Libertatea de experimare în domeniul medicinii costă foarte scump. Și cu pacienții este la fel. Dacă pe alte domenii pot să mai vorbească, atunci pe domeniul medicinii, mai puțin. Nu mai vorbim despre asistente medicale și personalul auxiliar. Drepturile asistenților medicali sunt mai puțin apărate. (...) Nici la nivel de percepție nu se înțelege că toți sunt egali, că fiecare are dreptul la opinie, iar să vorbești despre probleme este o normalitate.

În general, noi vedem pe internet că medicii dansează, organizează flash-moburi. La noi ei sunt mult mai încorsetați. Cine nu este „cuminte” este verificat în fiecare zi. Este verificată toată procedura și i se găsește ac de cojoc.

Vreau să vă întreb și despre achizițiile de valoare mică. Acestea sunt cele mai problematice licitații, pentru că este foarte greu să urmărești banii.

Într-adevăr, în acest domeniu este lipsă totală de transparență. Spitalele, instituțiile contractante au dreptul să achiziționeze de la orice furnizor. Și nu se știe în ce condiții și la ce prețuri. Cei care nu au reușit să trimită oferta, nu au posibilitatea să conteste aceste achiziții. Dacă celelalte proceduri pot fi contestate la ANSC, atunci achizițiile de valoare mică nu pot fi contestate. Și atunci are loc o lipsă totală de transparență. Dacă nimeni nu cunoaște cum s-au organizat, nimeni nu poate monitoriza calitatea acestor lucrări și servicii. Acum, de exemplu, la nivelul primăriilor noi nu știm practic nimic ce se achiziționează. Din cauză că totul se achiziționează în baza contractelor de valoare mică. Și Centrele Medicilor de Familie organizează foarte multe licitații de valoare mică. Acolo nu există concurență. Consiliul Concurenței ar trebui să asigure o concurență mai mare și să fie posibilă folosirea Mtenderului. Utilizarea acestui instrument nu este obligatorie, dar nu este interzisă, din contra - ar fi foarte bine ca să fie folosit mai mult și astel să se asigure transparența. Este posibil pentru cine vrea.

Eu cred că noi nu greșim când spunem că atunci când se apelează la achiziții de valoare mică probabil se încearcă a ascunde anumite lucruri. Voluntar probabil că nu vor putea determina autoritățile să fie mai transparente. Cum am putea descuraja apelarea la aceste achiziții de valoare mică?

O etapă ar fi obligarea autorităților să folosească platforma Mtender. O altă etapă ar fi să descurajăm cât mai mult folosirea acestui tip de procedură. Pentru că la acest tip de achiziție se apelează numai când este nevoie de ceva de urgență și, într-adevăr, de valoare foarte mică, și este nevoie rapid de acest bun și acestea ar fi motivele pentru care birocrația obișnuită nu ar fi necesară. Dar se face excel de zel și la nivel de raioane se folosesc foarte des aceste proceduri și aici sunt riscurile majore de corupție. În general, agenții economici adoră aceste tipuri de achiziții, pentru că aici sunt cele mai mari marje de profituri, se știe că societatea civilă nu poate verifica nimic, e o libertate totală. Și acolo unde este întuneric și nu-i lumină, deseori se întâmplă lucruri incorecte și neetice.

În achizițiile publice noi vedem o tărăgânare aproape permanentă. Termenii se extind de multe ori, licitațiile au loc cu întârziere. Despre ce ne vorbește acest lucru?

Aș spune că nu este întotdeauna vorba despre corupție, dar din observațiile mele autoritatea contractantă poate elimina pe cineva (n.n – incomod), se elimină participanți, se contestează. De foarte multe ori tărăgănările au loc atunci când un participant contestează deciziile grupului de lucru. Astfel se procedează mai ales la lucrări. Dacă contestă unul dintre participanți, procedura este suspendată până la clarificarea situației. Și de multe ori ANSC anulează procedura și totul se reia de la început. Și totuși, dacă se vrea, un participant poate fi eliminat din rea intenție, pentru a favoriza un altul. Mai ales că la început de an se știe ce licitații vor fi organizate și se poate totul organiza corect, pentru a asigura transparență maximă.

Republica Moldova are un Plan de acţiuni anticorupţie în domeniul sănătăţii şi asigurării obligatorii de asistenţă medicală care expiră în 2020. Acel Plan de acțiuni prevedea multe măsuri pentru asigurarea transparenței în achiziții, printre care monitorizarea anuală a costurilor pentru medicamentele achiziționate din banii publici, în comparație cu prețurile înregistrate de sursele internaționale de referință pentru achiziții, Elaborarea și publicarea unui raportul anual consolidat privind stabilirea costurilor și cheltuielilor din fondurile publice. De ce credeți că s-a reușit să se facă atât de puține lucruri?

Astfel de planuri au fost aprobate și în domeniul vamal, și în domeniul medical, dar din păcate ele au fost aprobate doar declarativ și nu se întreprinde nimic pentru implementarea reală a acestor planuri. Mai ales în domeniul medical, unde există o foarte mare nemulțumire din partea pacienților, atât în ceea ce privește corupția, cât și practicile neetice. Sunt foarte multe probleme. Directorii instituțiilor trebuie să-și intruiască angajații în așa fel încît să existe toleranță zero față de corupție. La noi nu este așa ceva. Directorii cunosc foarte bine ce se face sub ochii lor, se tolerează, se cunoaște, iar aceste planuri se prăfuiesc pe rafturi, nimeni nu cunoaște conținutul lor. Angajații care trebuie să implementeze standardele de etică și integritate nu cunosc despre aceste plan, nu este adus la cunoștința lor. Vreau să vorbesc și despre instituția avertizorului de integritate. Deși avem lege foarte bună și trebuie să fie aplicată protecția avertizorilor de integritate, și pentru o simplă exprimare a opiniei asupra anumitor fenomene, ei nu au niciun fel de protecție din partea statului. Și ne pare rău că instituția avertizorului de integritate nu funcționează așa cum ar trebui, societatea nu are curaj să se implice mai mult în acest domeniu, se discută mai mult la bucătărie, pacienții discută între ei, dar la nivelul Ministerului Sănătății nu se dorește o schimbare. Acest plan spune lucrurilor pe nume, dar el nu a fost implementat și iată că expiră.

Și atunci ce trebuie să facem pentru a determina o schimbare? Societatea civilă trebuie să se implice mai mult? Presa trebuie să fie mai atentă?

Vedeți, presa este foarte atentă acum, jurnaliștii îi invită pe medici să spună lucrurilor pe nume, însă există o interdicție totală. Ei sunt anunțați să nu vorbească. Iar dacă apar excepții, atunci demonstrativ se pedepsește, astfel ca ceilalți să nu vorbească. La nivel local, societatea civilă este slabă, există puține voci independente. Dar instituțiile de drept? Nu se depun declarațiile de avere și interese. Și investigația jurnalistică de la Ziarul de Gardă a demonstrat că nu toți respectă legea. Există grupurile de pacienți, dar ei nu au încredere în instituțiile de drept. Există și aceste tradiții înrădăcinate... Avem lege, nașterea în Republica Moldova este gratuită, dar în realitate ce se întâmplă? De ce nu se aplică legea? Sunt întrebări deschise.

Sunt întrebări deschise, pentru că la un moment dat există un beneficiu din ambele părți – cum ar fi nașterile: există cerere, există și ofertă. Eu vă mulțumesc pentru acest interviu și sper că vom reveni în viitor la acest subiect și vom avea discuții mult mai optimiste.

Platforma Dvs este unică, noi urmărim, și medicii urmăresc și chiar aveți posibilitatea să schimbați lucruri. Jurnaliștii au o putere mare. Și în domeniul Sănătății la fel.

Acest material apare cu sprijinul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova. Informațiile prezentate în această publicație aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția Fundației.

Olesea Doronceanu, avocată: „90% dintre medicii care au sesizat încălcarea dreptului la sănătate în timpul pandemiei COVID19 au dorit să rămână în anonimat”

Mihail Ciocanu: „Lipsa transparenței în sistemul de sănătate ține de tradiție. Noi încă nu am învățat să arătăm pe ce cheltuim banii publici, deși ca manageri avem această obligație”

Tag: transparență, sănătate, achiziții, bani publici

Categoria: PodCast

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.