Svetlana Popovici, coordonator ARV, Spitalul Dermatologie și Maladii Comunicabile: „Pot să vă spun că cel mai longeviv HIV-pozitiv din Moldova are 81 de ani”
redactor
19 mai, 2014, 12:22
Vizualizări: 5942
În acest interviu Svetlana Popovici ne-a vorbit despre evoluția HIV și SIDA în Moldova, cât de important este tratamentul ARV pentru HIV-pozitivi și poate sau nu o femeie HIV-pozitivă să nască copii sănătoși. Am mai aflat că „cea mai liniștită perioadă în Moldova a fost până în 1994, când erau înregistrate cazuri de HIV sporadice”. Dar anume această perioadă este considerată și începutul epidemiei HIV în Moldova.
Autor: Elena Cioina
Se află printre pacienții cu HIV mai bine de 10 ani. S-a obișnuit cu ei atât de mult, încât ar putea povesti istorii întregi. Cu toate acestea, are grijă să le respecte confidențialitatea și să-i încurajeze atunci când simte că își pierd sensul vieții. Spune că toți pacienții pe care îi tratează sunt ai ei și nicidecum ai spitalului. În acest interviu Svetlana Popovici ne-a vorbit despre evoluția HIV și SIDA în Moldova, cât de important este tratamentul ARV pentru HIV-pozitivi și poate sau nu o femeie HIV-pozitivă să nască copii sănătoși. Am mai aflat că „cea mai liniștită perioadă în Moldova a fost până în 1994, când erau înregistrate cazuri de HIV sporadice”. Dar anume această perioadă este considerată și începutul epidemiei HIV în Moldova.
Dna Popovici, pentru că suntem în săptămâna în care problema HIV/SIDA este din nou în atenția opiniei publice, iar la Chișinău sunt comemorate victimele acestei maladii, aș vrea să ne spuneți dacă, din punctul dumneavoastră de vedere, sunt organizate suficiente acțiuni pentru a sensibiliza oamenii și a-i face să înțeleagă mai bine ce reprezintă HIV și SIDA?
Eu cred că în prezent există foarte multe materiale informative, se fac diverse emisiuni unde se vorbește suficient de mult despre problema HIV și SIDA în Republica Moldova. Din păcate însă, dacă omul nu se confruntă cu această problemă, nu atrage atenția la o astfel de informație.
Și este o situație specifică doar pentru Republica Moldova sau putem generaliza?
Nu. Este valabil pentru toate țările. Cu toate că există unele particularități valabile doar Republicii Moldova. Dacă e să luăm populația generală, există un mic neajuns, dar care este foarte important. Oamenii noștri nu sunt obișnuiți, în general, să aibă grijă de sănătatea lor. Putem spune că este și problema statului, mai exact a sistemului de sănătate, pentru că moldovenii se adresează târziu la doctor și aproape deloc în scopuri profilactice. Deci, se întâmplă nu doar în cazul problemei HIV/SIDA, dar și când e vorba de alte infecții. De exemplu, foarte puțini oameni își fac un test HIV din proprie inițiativă. Asta în condițiile în care există o mulțime de materiale informative, testul HIV este accesibil pentru oricine, îl poți face gratis practic în orice policlinică, anonim, cu respectarea confidențialității. Și totuși, foarte puțini ajung să-și facă un astfel de test din proprie inițiativă.
Pe alocuri sunt de-acord cu dumneavoastră că vina o poartă și oamenii, că sănătatea e la coadă pe lista priorităților lor, dar pe de altă parte, dacă e să ne referim direct la problema HIV în Moldova și la testare, am văzut că acest serviciu, deși există și e necesar, este practic nefuncțional. Și nu din cauză că el nu ar fi necesar, ci pentru că există un soi de indiferență din partea sistemului. Mă întreb, cum poate un om să afle, să știe că poate să-și facă un test HIV gratis, confidențial, etc. dacă doctorii nu le vorbesc despre asta?
Știți cum se întâmplă în Moldova? În multe cazuri se întrece măsura. Acum șase ani, au fost create cabinete specializate pentru testarea HIV. Atunci mulți doctori au început să le recomande pacienților să treacă prin cabinetul de consiliere și testare voluntară. De multe ori pacienții refuză. Acum noi vrem să schimbăm situația și să explicăm că există două posibilități de testare – unul la inițiativa lucrătorului medical, care-i recomandă să facă acest test alături de altele la sânge, iar cealaltă posibilitate ține de testarea voluntară în cabinetul de consiliere și testare. Vrem să lărgim astfel accesul oamenilor la testul HIV. Dacă, de exemplu, din discuțiile cu pacientul doctorul a înțeles că acesta s-a aflat în situații de risc - a făcut sex neprotejat - îi poate recomanda să-și facă testul în cabinetul de testare sau ca oricare altă analiză. Astăzi există bază normativă pentru ambele metode de testare. Mai există și posibilitatea de ați afla statutul printr-un test de salivă. E indicat în special pentru grupurile de risc, consumatorilor de droguri injectabile, bărbații care practică sex cu alți bărbați și lucrătorii sexului comercial.
Specialiștii spun că acum infecția a luat o altă direcție. Dacă anterior cel mai vulnerabil grup de oameni erau considerați consumatorii de droguri, acum HIV se răspândește mai mult pe cale sexuală
Cred că e o opinie confuză. Corect ar fi să zicem că ea se răspândește în grupurile de risc, dar pe o altă cale. Adică infecția este concentrată în aceste grupuri, dar anume aceste grupuri răspândesc pe cale sexuală virusul. Adică dacă înainte HIV se răspândea prin seringile nesterile pe care le foloseau consumatorii de droguri, atunci acum cele mai multe cazuri, într-adevăr, se transmit pe cale sexuală. Și această cale sexuală de unde vine? De la cei care consumă droguri, de la partenerii lor, lucrătorii sexului comercial. Adică să vorbim astăzi că infecția s-a răspândit în rândul populației generale a Moldovei și avem o epidemie de HIV generală, nu este corect. Deci, nu mai avem situația HIV-ului din anii ‘90.
Dar apropo, cum a evoluat maladia în Moldova, de la depistarea primului caz până în prezent?
Putem împărți epidemia HIV în Moldova în trei etape. Cea mai liniștită perioadă a fost până în 1994, când au fost înregistrate cazuri sporadice. Asta deși testarea HIV o treceau și câte 700 de mii de oameni, adică a cincea parte a populației. Atunci erau înregistrate cazuri de transmitere a virusului pe cale sexuală printre studenții străini. Anume această perioadă este considerată și începutul epidemiei. Din 1994 până în 2002 situația s-a schimbat, numărul celor afectați de HIV a crescut brusc și anume printre consumatorii de droguri. Peste 96 la sută din cazuri se infectau, pentru că foloseau seringi nesterile. Din 2002 situația a luat din nou o întorsătură și virusul a început să se transmită din nou pe cale sexuală. Astfel statisticile anului trecut arată că doar 5% dintre cazurile de HIV înregistrate au fost transmise prin injectarea drogurilor, restul sunt cazuri transmise pe cale sexuale.
Dumneavoastră lucrați de zece ani în acest spital. Câți pacienți vă trec pragul în fiecare an?
Dacă e să vorbim despre ultimii ani, atunci putem spune că este o situație constantă. Oficial, în fiecare an depistăm în medie 700-800 de oameni. Pe de o parte ne bucură că nu există o sporire bruscă, pe de altă parte însă nu putem spune că numărul cazurilor noi s-a redus.
Cați fac anual SIDA?
În Moldova, cea mai răspândită infecție care favorizează dezvoltarea SIDA este tuberculoza. De exemplu anul trecut, peste 330 de persoanele cu HIV au dezvoltat SIDA după ce s-au îmbolnăvit de tuberculoză.
Foarte mulți oameni mai cred și astăzi că persoanele care au dezvoltat SIDA, mor de boala SIDA și nu din cauza unei maladii asociate cu SIDA?
De fapt, SIDA însemnă o anumită etapă a bolii. Maladia are câteva etape. Din momentul infectării și timp de 7-10 ani, omul nu are niciun simptom. După asta începe să scadă imunitatea. Pe fonul imunității scăzute, apar alte infecții. Anume la această etapă se consideră că pacientul este în stadiul SIDA. În principiu, omul nu moare din cauză că are imunitatea scăzută, ci pentru că a dezvoltat alte infecții din cauza cărora poate muri.
În ce stadiu al infecției ajung oamenii la spital?
Din păcate, aproape jumătate dintre cei care își află statutul sunt depistați în stadiul când deja au nevoie de tratament. E mai ușor cu cei care au fost diagnosticați la timp. Avem timp să-i pregătim.
Ce înseamnă moment oportun, diagnosticați la timp?
Când e doar purtător, când încă nu are imunitatea scăzută. Vorbim despre celule imunitare CD4, care ajută în lupta contra bolii. Cantitatea normală de astfel de celule trebuie să depășească cifra de 500. Atâta timp cât ele depășesc această cifră omul nu dezvoltă infecții oportuniste. Acesta se consideră stadiul de purtător. Când imunitatea scade până la aproximativ 200 de celule, pacientul deja se află în stadiul SIDA și riscă să dezvolte tot felul de boli infecțioase. Anume când omul ajunge la limita de 500 de celule imunitare trebuie să înceapă tratamentul ARV. Primind acest tratament, omul își întărește imunitatea peste limita de 500 de celule și poate trăi până la adânci bătrâneți.
Ce reprezintă la modul practic un tratament ARV?
Trebuie să spunem că datorită tratamentului ARV, această maladie nu mai este una mortală, ci una cronică. Omul care beneficiază de acest tratament poate trăi foarte mulți ani. Tratamentul nu este greoi. Dacă în 2003 pacienții din Moldova erau nevoiți să ia pastilele la fiecare 6 ore, câte 4-6 pe zi, acum tratamentul s-a redus la o singură pastilă pe zi. Este mult mai ușor. Singura condiție este să le iei la una și aceeași oră. Poți mânca orice, nu există restricții. Poți avea o viață normală, obișnuită.
Deci, tot ce trebuie să facă un om care a aflat că e HIV-pozitiv este să se prezinte periodic la doctor și să-și ia pastila?
Da. După ce își află statutul omul trebuie să dea un șir de analize pentru a ști care este starea imunității și încărcătura virală. Dacă analizele sunt bune, el se prezintă din nou la control medical peste trei luni și așa până în momentul în care analizele vor arăta să este momentul să înceapă tratamentul. În momentul în care-l începe, se reduce încărcătura virală în sânge, imunitatea se restabilește. Omul care nu știe că e HIV-pozitiv, bineînțeles, că nu se tratează. Mai există pacienți, care deși știu că sunt HIV-pozitivi și au nevoie de tratament, refuză să-l înceapă. Din fericire, din aceștia sunt tot mai puțini.
Apropo, cel fel de reguli trebuie să respecte un HIV-pozitiv ca să aibă o viață lungă?
În general, acum tratamentul nu este foarte complicat. Trebuie să primești o pastilă sau două pe zi. Singura condiție este să le administrezi la una și aceeași oră. Adică acest orar trebuie respectat cu multă strictețe. Dacă pastila e luată la ora 8.00, atunci cealaltă se ia la fix 8.00 seara, dacă e la 8.15, atunci în fiecare zi la 8.15 trebuie administrată. Respectarea acestui orar nu permite virusului să se dezvolte.
Și pacienții moldoveni cât sunt de disciplinați în acest sens?
Sunt pacienți care respectă cu strictețe tratamentul. Pe pacienți îi sperie însă responsabilitatea, pentru că tratamentul trebuie să-l iei toată viața, să nu sari peste nicio pastilă și să o iei la aceeași oră. Sunt însă optimistă și le spun pacienților mei că nu vor fi nevoiți să se trateze toată viața, ci până în momentul în care va fi descoperit medicamentul ce-i va trata până la capăt.
De obicei, cine nu respectă tratamentul sau renunță în general?
Din păcate majoritatea pacienților cu HIV au un statut social și economic vulnerabil. Unii nu au bani nici măcar să ajungă la policlinică. Mai sunt cei care pleacă la muncă peste hotare. Întrerup tratamentul, iar acest lucru le influențează calitatea vieții.
Foarte mulți oameni se întreabă dacă o mamă HIV-pozitivă poate naște un copil sănătos sau un cuplu, unde unul dintre parteneri este HIV-pozitiv, poate avea relații sexuale fără prezervativ…Care este explicația?
E o întrebare destul de răspândită.
Răspândită printre cine?
Chiar și printre pacienți. Când o femeie află că e HIV-pozitivă cea mai complicată întrebare pentru ea este dacă va avea sau nu copii sănătoși. Noi putem oferi asigurări 99 la sută că dacă o femeie respectă toate recomandările noastre, atunci ea cu siguranță va naște un copil sănătos. Mai mult de 1.000 de femei gravide HIV-pozitive au născut copii sănătoși. Este vorba de peste 98%. Este un indicator foarte bun. De aceea, trebuie să vorbim deschis și mult anume despre acest lucru.
Dar când e vorba de cuplu. E vorba totuși de relații sexuale…Există sau nu vreun risc pentru ei?
În prezent, tratamentul antiretroviral reprezintă un tratament de profilaxie. De ce? Ca și în cazul tuberculozei, dacă omul a început tratamentul, practic peste o lună încărcătura virală în sânge și în lichidul seminal este atât de redusă încât în 98% din cazuri virusul nu poate transmis partenerului. Adică nu devine infecțios pentru celălalt. Ei pot avea relații sexuale fără prezervativ și chiar copii sănătoși. Iarăși, dacă partenerul infectat urmează cu strictețe tratamentul antiretroviral.
În Moldova există încă o mare frică față de persoanele HIV-pozitive, din păcate. Se fac campanii de informare, sunt broșuri, oamenii au de unde se informa, dar oricum unii chiar se tem să dea mâna cu o persoană HIV-pozitivă. De ce există atâta reticență?
Aveți dreptate. Există încă multă discriminare și marginalizare a persoanelor HIV-pozitive, dar situația s-a schimbat totuși și trebuie să spunem că tot mai mulți oameni înțeleg că HIV nu este o pecete. Totul depinde de mentalitatea oamenilor, convingerile se schimbă greu mai ales la oamenii mai în vârstă. Probabil ne mai trebuie timp să schimbăm această mentalitate și nu e vorba de un an sau doi. Foarte mulți ani, despre HIV și SIDA s-a spus că este „ciuma secolului”. Atât de mult a fost băgat în capul oamenilor această frică, încât acum e foarte complicat să-i convingi că lucrurile nu sunt atât de grave. Dacă ați observat în ultima perioadă tot mai mulți oameni cu HIV recunosc public despre statutul lor.
Nu aș fi de-acord…
Cel puțin eu am văzut în țările vecine chiar bannere cu oameni care recunosc că sunt HIV-pozitivi și că sunt la fel ca toți ceilalți. Cred că foarte mulți nu au văzut pe viu un astfel de om ca să poată înțelege că el nu se deosebește de ceilalți oameni. Astăzi vedem că tinerii sunt mai toleranți față de persoanele HIV-pozitive. Dacă noi am ști cu exactitate cum să facem așa încât să schimbăm mentalitatea oamenilor, am fi făcut-o demult.
În final, îmi puteți spune câți ani are cel mai longeviv HIV-pozitiv?
Da. Pacienții mei m-au întrebat recent pe Facebook despre un pacient care are 75 de ani și este HIV-pozitiv. Au vrut să știe, dacă ei vor ajunge să trăiască 75 de ani. M-am uitat în datele statistice și am constatat că printre pacienții mei este unul care are 81 de ani. Și în general pot să spun astăzi că pacienții cu HIV pot avea o viață lungă datorită tratamentului ARV. Unii au fost diagnosticați la 40 sau 50 de ani, deci dacă facem un calcul ei acum au 50 sau 60 de ani. Viața merge înainte.
Doamna Popovici, vă mulțumim pentru interviu.
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
13 noiembrie, 2018, 17:22
13 noiembrie, 2019, 14:18
13 noiembrie, 2016, 21:29
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,56 %