Olesea Savca, funcționar la Consiliul Europei: „Nimic nu este mai trist și injust într-o societate, decât copiii bolnavi. Instituțiile responsabile sunt impotente în fața problemelor lor”

Sursa Foto:

redactor

23 decembrie, 2014, 15:36

Vizualizări: 3368

Este una dintre femeile care a decis să lase Moldova în urmă, însă fără să producă o ruptură definitivă. A făcut studii, ca să-și poată transforma aspirațiile în realitate, iar acum muncește în cadrul Consiliului Europei, din Strasbourg, Franța, fiind co-secretar la Comisia de Monitorizare a Congresului Puterilor Locale și Regionale a Consiliului Europei. Deși s-ar părea că viața pe care o trăiește acum este dedicată muncii și oamenilor din jurul ei, nu este așa. Vorbim despre Olesea Savca, o moldoveancă stabilită în Franța care se implică în mai multe acte de caritate, încercând să ajute copiii bolnavi din țara în care s-a născut. Dacă termenul „caritate” pare prea sofisticat, tot ce trebuie să știți că este că ea încearcă să convingă străinii să-și împartă banii cu niște oameni bolnavi de care sistemul nostru a uitat. Ea nu este un simplu intermediar, este cea care redă poveștile lor, astfel ca ei să simtă că sunt de ajutor, dar și să o creadă, că totul se face cu un scop nobil – de a salva vieți.

Presa a tot scris, mai intens în ultimele săptămâni, despre Oleasea Savca, o moldoveancă stabilită de zece ani în Franţa. Deşi a trecut multă vreme, ea nu uită de Republica Moldova şi se implică în numeroase proiecte de caritate. Cum sunt cei peste zece ani departe de casă? Când a fost momentul decisiv că trebuie să lăsaţi Moldova în urmă pentru a merge mai departe?

Plecarea mea din Moldova nu a fost decisă de un moment anume, ci de dorința de a crește, de a învăța, de a cunoaște și descoperi locuri noi, oameni, culturi. Nu am plecat nicidecum din disperare, ci când am avut o șansă concretă să-mi realizez visul. Cei zece ani departe de casă sunt ani frumoși care mi-au oferit foarte mulți oameni buni în cale. Oamenii buni reprezintă cel mai mare noroc în viață, iar eu sunt o norocoasă. De asemenea, sunt ani care m-au construit, iar pe alocuri șlefuit.

V-aţi implicat în numeroase proiecte de caritate, majoritatea dintre activităţile realizate fiind îndreptate către persoane cu probleme de sănătate din Moldova – vorbim de copiii de la Corneşti (Ungheni), bolnavii de tuberculoză şi acum către bolnavii de fibroză chistică. Este domeniul medical unul vulnerabil în opinia dumneavoastră sau alte motive v-au determinat să vă îndreptaţi atenţia către cei cu probleme de sănătate?

Numeroase proiecte de caritate poate este prea mult spus. Mă implic pe măsura posibilităților. Mai mult în ultimii trei ani, timp în care am dezvoltat și o activitate de handmade, care îmi permite să susțin modest unele cauze pe care le dedic copiilor cu probleme de sănătate. Mă implic, pentru că nimic nu este mai trist și injust într-o societate, decât copiii bolnavi, dar și pentru că instituțiile în domeniu sunt impotente în fața problemelor și dificultăților pe care le pot avea acești copii și familiile lor.

Despre fibroza chistică în Moldova a început să se vorbească mai intens de câţiva ani încoace, oamenii care suferă de această maladie, fiind lăsaţi să se descurce pe cont propriu. Mă refer aici la autorităţi. Când aţi început să-i descoperiţi atât pe ei, cât şi poveştile lor?

Despre fibroza chistică am auzit acum câțiva ani, în Franța, când un tânar interpret, Gregory Lemarchal, a fost răpit de această boală. Cazul lui Gregory, de numai 23 de ani, a fost foarte mediatizat în Franța. După acest caz, am căutat informație despe fibroza chistică în Moldova. Pe atunci nu am găsit prea multe, dar cu timpul am observat că presa a început să scrie și acest lucru este pozitiv, pentru că presa are misiunea importantă de a informa și educa publicul, de a sensibiliza instituțiile statului pe probleme de acest gen, care rămân uitate sau ignorate.

Vreau să menționez că un rol deosebit în această campanie l-a avut și jurnalista Nata Albot, de la care am auzit acum un an despre situația dificilă în care se găsesc acești copii și familiile lor. Mesajul Natei a fost ca un clopoțel care a trezit în mine o preocupare pe care o purtam de mai mult timp, dar pentru care nu reușisem să fac niciodată nimic.

Ce v-a durut cel mai mult din istoriile lor de viaţă?

Istoriile lor sunt în sine o durere.

Cu siguranţă puteţi face o comparaţie dintre posibilităţile de tratament şi facilităţile pe care le asigură autorităţile franceze şi cele moldoveneşti acestei categorii de bolnavi. Cât de diferite sunt realităţile?

Vreau să menționez că în timp ce sistemul de sănătate francez, care oferă asistență și îngrijiri corecte persoaneleor în cauză, este la stadiul de cercetare pentru a le îmbunătăți și a le prelungi viața, atunci sistemul nostru de sănătate, din păcate, este la etapa de familiarizare cu această maladie și foarte departe de a asigura îngrijiri corecte acestor pacienți.

În ce constă proiectul de caritate pe care l-ați inițiat la Strasbourg? De unde a venit ideea?

În ultimii trei ani am participat la fiecare Târg de Crăciun, în cadrul instituției în care activez, inițial pentru un proiect comun susținut de Consiliul Europei, ulterior pe proiecte pentru Republica Moldova. Nu a fost nevoie de o idee, este mai degrabă o continuitate a proiectelor de caritate în care m-am implicat până acum împreună cu alți moldoveni.

În ce privește această cauză, și pentru a rezuma ce presupune organizarea sa, pot să vă spun că am început cu mai multe întâlniri cu diferite persoane din instituția în care activez precum și din afară, ca să ne asigurăm de fezabilitatea acestuia. Am depus și două dosare, unul la Amicale și altul la Entraide-Solidarités (două entități ale Consiliului Europei) care s-au pronunțat favorabil în susținerea acestui proiect. În consecință, Amicale (structura a instituției fără buget, dar care promovează tot felul de evenimente) ne asigură vizibilitate, iar Entraide-Solidarités (care reprezintă o asociație de voluntari din rândul agenților Consiliului Europei) va face o donație în acest scop. Suma nu o cunosc, dar după 10 ianuarie vom informa publicul. De asemenea, am depus un dosar la bancă pentru deschiderea unui cont special pentru aceasta cauză, iar ulterior am deschis o linie de finanțare online pentru a facilita aportul donatorilor.

Pe 26 noiembrie, când aveam toate elementele strânse, am lansat campania în cadrul Târgului de Crăciun de la Consiliul Europei, unde am participat cu o colecție de bijuterii create de mine. Campania de colectare de fonduri durează până pe 30 decembrie, iar la mijlocul campaniei, adică pe 18 decembrie am organizat o Gală de Caritate. La Gală, am oferit publicului, într-o ambianță călduroasă, două prezentări de modă, muzică live, o tombolă cu surprize, aperitive și o degustare de vinuri moldovenesti. La evenimentul din 18 decembrie au participat două creatoare din Republica Moldova, Oxana Lungu (cu brandul Lia Fia) și Julia Allert, iar casa de vinuri BASAVIN din zona vitivinicolă, din Ștefan Vodă, ne-o oferit vinurile pentru acest eveniment.

Sunt receptivi străinii la problemele din Moldova? Sau contează cine şi cum le redă?

Străinii, obișnuiți cu un sistem de sănătate corect și axat pe nevoile cetățeanului, nu au de unde să știe despre problemele pe care le avem în sistemul nostru de sănătate. Evident, contează cum sunt prezentate și cine garantează pentru ele, deoarece una dintre dificultățile lansării unui proiect de caritate în strainatate este credibilitatea proiectului și finalitatea acestuia. Pentru ambele a trebuit să garantez personal.

În cazul acestui proiect, străinii sunt receptivi și chiar am fost impresionată de ardoarea implicării multora care fac parte din grupul nostru de voluntari. Dar vreau să spun că până acum am avut susținerea și din partea Tatianei Pârvu, Ambsador în cadrul Reprezentanței Permanente a Republicii Moldova, pe lângă Consiliul Europei și a colectivului acestei misiuni diplomatice, a moldovenilor noștri din Strasbourg, SUA, Anglia, Germania și Italia care au fost receptivi și cărora le sunt foarte recunoscatoare.

Cât de receptivi au fost oamenii până acum? S-au implicat în donaţii?

Oamenii au fost foarte receptivi până acum și le mulțumesc enorm. Iar receptivitatea nu se rezumă doar la donații. Orice gest, orice detaliu, implicare și ajutor contează enorm într-o cauză de caritate. Au fost persoane care trei săptămâni au renuntat la pauzele de masă ca să stea cu mine la standul de colectare de fonduri, care și-au luat zile libere să mă ajute cu organizarea Galei de Caritate, care au rupt din timpul lor ca să se ocupe de transportarea lucrurilor din Moldova, oameni care au transportat gratuit lucruri spre Strasbourg, persoane care s-au deplasat din contul lor spre Strasbourg și astea sunt doar câteva detalii. Mulțumirile mele sunt infinite către toți acești oameni frumoși. Datorită lor și datorită donatorilor, astăzi avem adunați 3.666 de euro din cei 5.900 propuși.

Regăsiţi Moldova diferită de fiecare dată când veniţi acasă, aţi recunoscut-o anterior în cadrul unui interviu. E drept că (.) contrastele se adâncesc dintre cei bogaţi şi săraci, iar asta înseamnă că avem destui oameni realizaţi material care ar putea să se implice pentru o cauză nobilă. Cum credeţi, de ce nu se întâmplă acest lucru?

Moldova s-a schimbat enorm în ultimii ani. De fiecare dată când mă întorc o regăsesc schimbată în bine și acest lucru mă bucură. Este cert, mai avem multe de făcut, dar acest lucru depinde în mare măsură de fiecare dintre noi.

În ceea ce privește adâncirea contrastelor despre care vorbiți, nu cred că cei care au o situație materială mai bună poartă nemijlocit responsabilitatea creării acestor contraste. Într-o socitetate oricine trebuie să trăiască decent, iar dacă mulți nu reușesc este o problemă de sistem în primul rând și ulterior o problemă individuală. La ambele aspecte trebuie să mai lucrăm. În rest, mi-e dificil să operez cu termeni, precum sărac și bogat sau să divizez oamenii în aceste două categorii. Dacă știi să dăruiești, deja ești mai bogat decât cel ce nu știe să o facă.

Cât de înrădăcinat este în Moldova conceptul de filantropie/ binefacere?

Sunt convinsă că acțiunile filantropice în Moldova sunt bine înrădăcinate, pentru că oamenii noștri sunt cu suflet mare. Știu că foarte mulți oameni din Moldova fac acțiuni de caritate, dar aceste acțiuni, chiar dacă sunt multe, nu reușesc să acopere toate nevoile oamenilor cu dificultăți. Dacă cel puțin sistemul de securitate socială și de sănătate ar fi în serviciul oamenilor, lucrurile ar sta mult mai simplu.

Eu asociez nevoile și greutățile oamenilor cu un sac imens, din care curg bucăți și petici. Ceea ce facem noi, individual, este important, dar sunt doar cârpeli de sac. Sacul însă, trebuie schimbat complet.

5.900 de euro nu este o sumă atât de mare. Speraţi că veţi aduna mai mulţi bani şi pentru alte nevoi ale copiilor, având în vedere că mulţi se confruntă nu doar cu boala, dar şi cu sărăcia?

Eu nu-mi permit sa apreciez dacă este o sumă mare sau nu. Vreau doar să vă asigur că este o responsabilitate enormă să convingi oamenii să doneze.

Doamna Savca, vă mulțumim pentru acest interviu !

Corina ILIADI-TULBURE: Rezultatul bun în naștere înseamnă sănătate și experiență pozitivă

Prof. Ghazi Zaatari: Ban filters and flavors, control nicotine, stop social-media promotion to curb the tobacco epidemic

Zinaida SÂRBU: Protocolul postnatal urmărește îngrijirea mamei și a nou-născutului pentru reducerea riscurilor în lăuzie

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.