Rodica Comendant: „Nu poți interzice unei femei să facă avort. Ea îl va face oricum, chiar și cu prețul vieții sale”

Sursa Foto: Arhivă personală

Elena Cioina

28 mai, 2020, 21:06

Vizualizări: 10875

Femeile din Moldova care decid să întrerupă o sarcină încă mai sunt blamante. Sunt privite acuzator și chiar umilite pentru decizia luată. Se întâmplă într-o țară în care avortul, în general, e legal, iar alegerea de apăstra sau nu o sarcină aparține femeii. Această discriminare vine nu doar din mulțime, din societate, ci de multe ori și de la angajații sistemului medical.

În Moldova se mai crede că avort fac femeile singure, nemăritate, care nu prea au grijă de viața lor. Realitatea e însă mult mai dură, spune Rodica Comendant, directorul Centrului de Instruire în Domeniul Sănătății Reproductive. De foarte deseori, sarcina o întrerup femeile măritate sau care trăiesc în cuplu. Iar factorul determinant al deciziei este cel socio-economic. Femeile din Moldova și-ar dori, poate mai mulți copii, dar lipsa resurselor financiare le limitează și chiar le încalcă acest drept. Ce fel de metode de întrerupere a sarcinii în siguranță există în Republica Moldova? Când și cum au apărut? Și ce înseamnă avort medicamentos prin telemedicină? I-am adresat întrebările Rodicăi Comendant, în contextul Zilei Mondiale a acțiunilor pentru sănătatea femeii.

Doamna Comendant, se protejează sau nu femeile din Moldova de eventuale sarcini nedorite?

Pot să vă spun că este greu să monitorizezi utilizarea contracepției și să vezi tendințele. Noi știm ce le oferim femeilor, dar nu știm cum stăm la capitolul cerere. Poate, dacă va fi realizat studiul privind indicatorii multipli în cuiburi, poate vom ști și cum stăm la capitolul cunoștințe despre contracepție și la cel privind cererea de contraceptive. Dar noi încă mai avem de instruit, inclusiv medicii de familie să elibereze contraceptive.

Cât de variată este oferta de contraceptive și dacă femeile noastre au această ofertă pe piață?

Nu e problema cea mai gravă. Noi avem reprezentanți farmaceutici pentru diferite grupuri de contraceptive. Mai puțin avem contraceptive sub formă de implanturi. De fapt, sunt două tije îmbibate cu hormonul progestativ, se implantează sub pielea brațului și trei ani de zile femeia nu are nicio problemă cu contracepția.

Sigur că metode de contracepție moderne sunt multe și ni le-am dori pe piață, dar măcar pentru cele care sunt să existe cerere de la populație și să nu se teamă medicii să le ofere. Acum constatăm că oferta este mai mare decât cererea din partea populației. Apropo, pot să vă spun că suntem singura țară din spațiul CSI care oferim contracepția gratuit anumitor grupuri de populație și asta e foarte bine.

Când vorbiți despre întreruperea sarcinilor nedorite, vreau să vă întreb care sunt cele mai frecvente motive ale întreruperii sarcinii?

Știți, de obicei, noi nu întrebăm o femeie de ce vrea să întrerupă o sarcină, pentru că nu e etic, în primul rând. Considerăm că femeile care ajung la noi sunt mature și capabile să ia decizii. Acum însă, lucrând de la distanță, discutăm cu ele, vorbim despre decizia pe care au luat-o, dacă nu sunt impuse de anumite circumstanțe, poate vor să continuie sarcina. Facem acest lucru, pentru că circulă multe mituri și despre avort, și despre sarcină.
Cel mai des femeile noastre decid să întrerupă o sarcină din motive economice. Dacă au șase sau trei copii, pe al patrulea nu și-l pot permite anume din cauza problemelor materiale. Dacă au copil mai mic de un an, iarăși, poate fi un factor determinant de a întrerupe o sarcină.

Deci, e vorba de femei care trăiesc în cuplu...

Da. E un mit că avorturi fac femeile necăsătorite, care au o atitudine neserioasă față de sine. Nu-i adevărat. Cât ar părea de straniu, dar pe parcursul acestor luni, la serviciile noastre de întrerupere a sarcinii au apelat femei căsătorite, care au copii, care pur și simplu nu își pot permite încă unul, deși poate și-ar dori. Aici intrăm într-un alt drept al femeii. Poate unele și-ar dori mai mulți copii, dar din cauza stării materiale, nu și-i pot permite.

Oricum, noi vom cunoaște mai clar ce le determină pe femei să facă avort, abia când se vor face studii calitative în care va fi adresată această întrebare. Ceea ce vă spun, e din propriile observații de-a lungul experienței mele.

De curând ați lansat un proiect destul de curajos, aș spune pentru Republica Moldova, și anume avortul medicamentos la distanță sau prin telemedicină. În general, despre avort în societatea noastră încă se mai vorbește cu jumătate de gură, deși este un drept al femeii să decidă cum procedează... E o inițiativă lansată în contextul pandemiei COVID-19 sau era planificată de mai mult timp?

Știți, multe lucruri bune se pot întâmpla și pe timp de haos. În general, în medicină, în știință, multe lucruri frumoase se întâmplă datorită unor oameni curajoși, care nu s-au temut să treacă peste niște bariere și să-și depășească limitele de confort emoțional. Așa ne-am simțit și noi când am lansat acest ONG, că trebuie să facem lucruri mult mai mari, decât ceea ce puteam face în acel moment.

Dacă nu eram curajoși, în Moldova, în 2002, nu ar fi ajuns una dintre metodele de avort – aspirarea vacuum manuală, care atunci a devenit singura alternativă a chiuretajului. Dacă nu am fi fost curajoși, nu am fi făcut studii în care să arătăm că este nevoie de metode de avort moderne și de un acces mai mare la astfel de servicii.

Apoi, dacă nu eram curajoși nu am fi implementat în țară avortul medicamentos, ca o a doua alternativă a chiuretajului. Deci, femeile deja aveau o alegere. Este important ca femeile să aibă alegere între a continua sarcina și a o întrerupe. Femeile știu când e momentul potrivit să continue sarcina. Și cea de-a doua alegere este ca femeia să aibă alternativă să aleagă între mai multe metode de avort.

Și ideea despre întreruperea sarcinii la distanță când a venit?

Încă înainte de începutul epidemiei. De fapt, colegii noștri de la UNFPA și Centurl PAS au realizat un studiu interesantdespre sarcina și nașterea la adolescente. Și studiul a arătat clar că la acest capitol este o informare proastă a fetelor din sate, dar și a medicilor de familie, precum și accesul limitat la serviciile de întrerupere a sarcinii. Aceste cauze duc spre faptul că aceste fetițe nasc la 13-15 ani. Și atunci ne-am gândit cum le putem ajuta pe aceste adolescente, dar și pe femeile adulte de la sate, care pentru a face un avort, ar fi trebuit să ajungă la medicul specialist din centrul raional. Acest serviciu de avort la distanță este o continuare logică a tot ce am realizat până acum, din 2004. Bazându-ne pe experiența altor țări, precum SUA, recent Marea Britanie și Irlanda, care au legalizat avortul la distanță.

Între timp au apărut și publicații ale OMS, care au început să pună accentul pe așa-numitul self-care, adică eu singur am grijă de sănătatea mea reproductivă, doar medicul mă ghidează, îmi dă sfaturi. Iată în baza acestor decizii, am spus că vrem să încercăm să prestăm serviciul la distanță. Și dintr-un proiect pilot, aprobat de Comitetul național de etică, căruia i-a fost prezentat protocolul, toate datele, a și fost lansat serviciul.

Eu nu cred în coincidențe, dar noi preconizam să-l lansăm la începutul lunii martie, iar cei mai interesați de la minister au fost responsabilii de la medicina primară. Este o colaborare foarte binevenită – noi, ginecologii, de la distanță și medicul de familie, aproape de femeie.

Să înțeleg că epidemia, cumva, a avantajat proiectul...

Da. Când a început epidemia și femeile s-au pomenit în situația când nu aveau acces nicăieri, întâmplător sau nu, noi am fost colacul salvator. În momentul lansării, noi deja aveam site-ul gata. Mă refer la renumitul și criticatului site avort.md. Am lansat un compartiment avortul medicamentos prin telemedicină.

Apoi, deja erau procurate loturi de medicamente pentru avort. De asemenea, deja discutasem cu farmaciile să elibereze aceste medicamente în baza prescripției expediate prin telefon. Desigur nu toți au acceptat, dar au început să fie mai receptivi. Deci, serviciul a fost foarte bine gândit și nicidecum nu a fost lansat, pentru că iată a venit epidemia. Noi am pilotat proiectul în două raioane și medicii ne-au ajutat cu foarte multe idei bune.

Acum, comunicarea la distanță, prin telefon, e deja chiar o metodă mai agreată de lucrătorii medicali...

Acum e tocmai momentul potrivit să punem pe roate anume această metodă de comunicare dintre pacient și medic, având în vedere că situația ne cere să ne întâlnim fizic cât mai rar. Medicul de familie sau asistenta medicală din sat pot consilia aceste femei de la distanță și le pot expedia contraceptivele, pentru că le au în stocuri. Femeia nu trebuie, cu acest prilej, să meargă în centrul raional la ginecolog.

Cum a fost primită lansarea serviciului de către public?

Am fost și criticați, dar au fost și comentarii pozitive la adresa noastră. Am oferit mai multe răspunsuri și am explicat de ce am considerat necesar să facem acest lucru. Chiar avem o surpriză neplăcută, o scrisoare a unui ONG adresată premierului în care se cere să renunțăm la acest serviciu. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru. Adresarea vine din partea unui ONG, care se poziționează drept organizație care pledează pentru viață. Sub lozincile lor însă maschează un singur lucru – mișcarea împotriva femeii de a decide ce să facă cu propriul corp.

Însă eu, colegii mei știm din proprie experiență cu ce se soldează barierele puse în fața femeilor, când ele au nevoie de avort. Vreau să vă spun că nu este nicio conferință mondială dedicată sănătății reproductive, unde să nu se aducă exemplul României din secolul trecut, când Ceaușescu a interzis avorturile și au murit sute de mii de femei, încercând să-și întrerupă sarcina în mod clandestin.

Mortalitatea maternă a crescut atunci, în câțiva ani, de la 20 de mii la 180 de mii. Erau cifre similare cu cele din Africa astăzi sau în țările în care avortul este interzis. Asta a fost experiența cea mai tristă din zona geografică apropiată nouă și imediat cum a căzut regimul Ceaușescu și avortul a fost legalizat, s-a diminuat mortalitatea maternă. Legitatea e simplă. Dacă interzici unei femei să facă avort, ea îl va obține cu prețul vieții sale. Astea sunt statisticile din România secolului trecut, iar în țările în care avortul este interzis și care până acum contribuie, anual, la cele 13% de mortalitate maternă globală. Acesta este primul lucru, pe care vreau să-l spun.

Apoi, mortalitatea maternă prin avort poate fi prevenită și acest lucru e posibil datorită accesului la servicii de avort, care nu distrug sănătatea femeii. De aceea, să-i interzici acest lucru, nu faci altceva decât să contribui la complicații pentru sănătate și chiar la decesul femeilor. Noi suntem țara în care problema accesului a fost soluționată și noi nu avem decese provocate de avort.

Ce susținere aveți de la Ministerul Sănătății, având în vedere că e un serviciu care trebuie să aibă reglementări foarte clare în ceea ce privește eligibilitatea femeilor care vor să beneficieze de el?

Știți, la noi în țară demult se fac unele intervenții chirurgicale ghidate de la distanță, iar reglementările diferă de la domeniu la domeniu. În obstetrică și ginecologie sunt foarte multe protocoale.

Acum despre noi – în momentul în care a început epidemia, am contactat Ministerul Sănătății și am spus ce vrem să facem și că avem aprobarea Comitetului de Etică de la ei.

Am primit răspuns că este o abordare nouă, mai deosebită, dar condițiile de azi impun să existe și un asemenea serviciu. Apoi am fost invitați la minister să instruim online medicii de familie despre contracepție și să-i informăm despre acest proiect al nostru, astfel ca ei să refere pacientele pentru consult la noi, să viziteze site-ul nostru.

Și săptămâna trecută, la Comisia pe probleme de obstetrică și ginecologie, au fost prezentate standardele naționale în domeniul avortului, au fost, de fapt, revăzute, în care compartimentul avort medicamentos prin telemedicină, se regăsește. Documentul a trecut de prima aprobare. A fost creat un grup de lucru pentru elaborarea acestor standarde și următoarea etapă va fi aprobarea reglementărilor de către Comisia de probleme de obstetrică și ginecologie din cadrul Ministerului. Și atunci avortul medicamentos prin telemedicină devine parte componentă al documentului normativ al Ministerului Sănătății.

În acest document sunt listate criteriile de eligibilitate, în ce situații se permite această metodă de avort, în ce situații ne abținem și trimitem pacienta la o instituție medicală, care sunt etapele, pașii.

Ca să înțelegeți că protocolul acestei metode de avort este exact așa ca și cum ar fi să vină persoana la medic, doar că diferența este că nu e în fața ta. Se face aceeași consiliere, este contactată peste o săptămână, este întrebată dacă mai are simptomele sarcinii, dacă totul s-a terminat bine și se efectuează un test de sarcină peste un timp. În orice moment, când avem suspiciuni că ceva nu este în regulă, pacienta va trebui să meargă la ultrasonografie. Deci, este o listă întreagă de precauții, ca să înțelegeți că lucrurile sunt foarte bine gândite.

Doamna Comendant, ce riscuri ar putea să apară în acest proces de întrerupere a sarcinii prin telemedicină?

Riscul este mai mare, atunci când femeia rămâne singură cu această problemă. Atunci când apelează la specialiști, o femeie care a luat decizia să facă avort, va fi ajutată și susținută. Dacă va avea nevoie de avort chirurgical, atunci o vom referi către acești specialiști. Dacă sarcina nu poate fi întreruptă din cauza termenului prea mare, atunci va fi convinsă să o păstreze, să ia o altă decizie, decât dacă va fi lăsată singură cu problema ei.

Adică, astăzi când avem acces în farmacii la medicamente pentru avort, dacă o femeie nu e ghidată de un medic, există riscul de complicații, riscul ca ea să ia medicamente având un termen mai mare de sarcină, decât cel eligibil. Prin comparație, ghidarea de la distanță de către un medic este mult mai benefică, decât să lași singură femeia să își rezolve problema.

Mai există discriminare față de femeile, care decid să întrerupă sarcina?

Există. Vreau să vă spun că femeile, care decid să întrerupă o sarcină sunt femei ok, cu ele totul e bine, și nicidecum nu trebuie considerate de alt soi, doar pentru că fac un avort. Straniu, dar stigmatizare există și din partea colegilor medici, într-o țară în care avortul este legal de foarte multă vreme. E un fel de putere asupra cuiva.

Nu știu de ce unii medici consideră că ei au dreptul să influențeze decizia unei persoane, iar această influență să o facă umilind pacienta, o fac să se simtă prost, citindu-i morală. Deci, acest fenomen al stigmatizării vine din lipsă de cultură, din necunoaștere, din lipsă de respect pentru această femeie, din lipsă de încredere în capacitatea ei de a lua decizii.

Este, din păcate, un fenomen urât în sistemul medical din acest punct de vedere. Dacă nu vrei să faci avort, pur și simplu referă pacienta unui alt doctor. Am avut femei, care au fost purtate din clinică în clinică și umilite pentru decizia pe care au luat-o.

Întreruperea unei sarcini, în condiții sigure, nu înseamnă că această femeie nu va mai putea avea copii. Dimpotrivă. Ea a luat această decizie în anumite circumstanțe.

De ce depinde reușita unui avort medicamentos?

Este foarte important ca femeia, pe lângă condiția de sănătate, să aibă și o condiție psihică bună. Reușita unui avort depinde foarte mult de acest al doilea aspect. Ea trebuie să fie sigură de decizia pe care a luat-o și trebuie să fie liniștită. Și atunci corpul ei va reacționa normal la „comanda” care i-o vor da pastilele. Dacă ea va simți în sufletul ei că face un lucru rău, plus a mai și acuzat-o cineva pentru decizia luată, cum credeți că se va simți în tot acest proces? Evident că va trece greu și însăși procedura va trece mai prost.

Ce reacții ați avut de la femeile care au apelat deja la serviciul de avort prin telemedicină?

Am avut reacții foarte bune. Ne-au spus că „decât să merg la medic, să fiu privită acuzativ, să mi se citească morală, să mă simt prost, mai bine fac asta de la distanță, ghidată. Nimeni nu știe și eu mă simt bine”. Deci, de fapt, femeile au scos în evidență din nou o latură nu neapărat cea mai frumoasă a sistemului nostru medical. Ceea ce aș vrea să se înțeleagă este că noi nu promovăm avorturile. Noi vrem ca femeii să i se respecte acest drept și ea apeleze la această procedură în condiții de maximă siguranță pentru sănătatea ei.

Doamna Comendat, cum stă, în general, Moldova la capitolul sănătatea reproductivă a femeii, acum în secolul 21? Există date complexe despre acest lucru în țara noastră sau doar statistici împrăștiate?

Pot să încep cu aceea că nu prea stăm bine cu statisticile. Poate n-o să credeți, dar ultimul studiu despre sănătatea reproducerii în țară a fost în 1997. Ulterior a mai fost un studiu demografic, care a cuprins și sănătatea reproducerii, în 2005, care ar fi putut să ne spună cum stăm, într-adevăr, la capitolul sănătății și să comparăm cu alte cifre. Mai avem studii periodice, care le facem cu ajutorul partenerilor externi, studii cu indicatori multipli în cuiburi, dar nici ele nu prea reflectă dinamica. Deci, mi-ar fi greu să vă spun obiectiv acum cum stau femeile la capitolul sănătatea reproducerii.

Totuși, prin comparare cu anii precedenți, s-au făcut progrese la unele capitole, cum ar fi cancerul de col uterin. Și dacă astăzi marcăm Ziua mondială de acțiuni pentru sănătatea femeii, nu putem să nu vorbim despre cancerele ginecologice. Moldova, totuși, a înregistrat niște progrese la capitolul prevenire, s-au introdus niște screening-uri mai eficiente, s-au făcut multe campanii de informare a femeilor și sper că în câțiva ani, poate, obținem niște indicatori mai buni la capitolul depistarea precoce, deoarece cancerul de col uterin poate fi tratat foarte simplu. Trebuie doar să-l depistezi la timp. Iar depistarea e și ea atât de simplă și cost-eficientă, încât e nevoie doar ca femeia să fie suficient de informată și motivată să facă acel test gratuit, testul Papanicolau.

Mai puțin ne putem lăuda la capitolul cancerului de sân, pentru că încă nu am reușit să atingem acel nivel de sreening, ca în cazul cancerului de col uterin.

Ne-am dori să avem o calitate mai bună a acestor teste, dar măcar cu ceva am început. Afirm acest lucru, deoarece după ce în 2015 s-a finalizat Programul Național privind sănătatea reproducerii, acum în țară avem un alt program privind sănătatea și drepturile sănătății sexual-reproductive și pentru prima dată în istoria Moldovei, cel puțin un compartiment din planificarea familiei, este finanțat din bani publici. Astfel s-au cumpărat loturi impunătoare de contraceptive, distribuite la medicii de familie și se oferă gratuit.

De curând am avut un seminar la Ministerul sănătății cu medicii de familie în care le-am spus că indiferent că e epidemie sau nu, toate metodele de contracepție pot fi utilizate absolut sigur și fără probleme. Suntem mai bine la profilaxia sarcinilor nedorite. Și noi acest lucru în vedem în fiecare an, urmărind indicatorii. Se efectuează cu mii de avorturi mai puține.

Doamna Comendant, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Juozas Galdikas: „Sistemul de despăgubire fără dovada va reduce stresul printre lucrătorii medicali, iar pacienții vor simți că statului îi pasă de ei și de sănătatea lor”

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Tag: avort, telemedicină, întrerupere de sarcină, Moldova

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.