Cât de mult ar trebui să ne alarmeze această situație? Depistarea unui număr mai mare de cazuri, înseamnă o depistare și o supraveghere mai bună sau din contra – o gestionare mai proastă a infecției? De ce avem atât de mulți lucrători medicali infectați și ar trebui sau nu să ne așteptăm la o creștere a numărului de infectați după alegeri. Sunt întrebări, pe care i le-am adresat lui Constantin Rîmiș, secretar de stat al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, într-un interviu text, în care funcționarul ne-a răspuns la o serie de întrebări pe marginea acestui subiect. Vom preciza că discuția a avut loc în preajma alegerilor prezidențiale.

Domnule Rîmiș, Moldova a înregistrat o scădere, apoi din nou o creștere a numărului de cazuri de Covid19 în ultimele săptămâni. Avem o oscilare. Variază și numărul de teste. Cum explicați aceste oscilații de la o săptămână la alta?

Dacă ne uităm la rapoartele săptămânale, atunci veți observa că în săptămâna 43 față de săptămâna 42 avem o reducere a numărului de cazuri de la 4.889 la 4.453, iar dacă vorbim de ultimele 4 săptămâni, când în săptămâna 28, adică pe 4 octombrie au fost înregistrate cele mai multe cazuri – 5.704, atunci observăm o descreștere a numărului de îmbolnăviri cu 9% și cu 17% - a deceselor. Un lucru bun este sporirea numărului de vindecați. Există mai multe ipoteze. În primul rând, în ultimele 2 luni au fost implicate activ în controlul pandemiei autoritățile publice locale.

Autoritățile locale sunt implicate în acest control al pandemiei de la început …

Potrivit hotărârii Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, în țară au fost instituite Coduri de alertă, au fost repartizați indicatori teritoriali. Conform acestei hotărâri au fost stabilite reguli generale, valabile pentru tot teritoriul Republicii Moldova. Însă de activitatea piețelor, monitorizarea transportului local, activitatea magazinelor, serviciilor publice, organizarea diferitor iarmaroace, care presupun aglomerări, se ocupă autoritățile publice locale. La modul practic, ele și-au creat echipe intersectoriale la nivel local prin care au intensificat monitorizarea și supravegherea măsurilor de sănătate publică.

Noi în fiecare săptămână ne convocăm online, luni la ora 9.00, pe platforma inter-ministerială, iar miercuri seara venim cu informații în briefing și spunem populației ce măsuri au fost luate și cum au fost ele respectate. Însă acest lucru se întâmplă la nivel central și nu era suficient ca să ajungem cu informația în fiecare teritoriu. Apoi, aici, la nivel central, echipa de epidemiologi ai Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP) calculează indicatorii privind infecția Sars-Cov-2. Acest lucru ne-a dat nouă posibilitatea ca și colegii din raioane să calculeze și să analizeze aceste date la nivel local. Noi avem o bază de date enormă. De exemplu, de curând în raionul Cimișlia am stabilit patru teritorii care au Cod roșu. Acest lucru le dă posibilitate administrațiilor raionale și locale să facă țintit intervenții antiepidemice. Asta înseamnă o supraveghere mai intensă a contacților, unele restricții de mobilitate. După ce au fost stabilite aceste coduri, în funcție de teritoriu, avem discuții permanente cu autoritățile publice locale. Prin această decizie, președinții de raioane, de exemplu și-au sporit responsabilitatea.

Dar revin la întrebare Dvs. Nu doar am intensificat implicarea autorităților publice locale. Am intensificat și supravegherea contacților. Cu câteva săptămâni în urmă noi nu aveam raioane care se aflau sub Cod verde. Acum noi ne apropiem de 60% dintre localități cu cod verde și ăsta e un indicator bun. Ca să înțelegeți ce e bine și ce e rău aici – dacă noi avem în supraveghere mai puțin de 10 persoane la un caz confirmat, acest lucru este insuficient, adică rău și noi suntem conștienți de acest lucru.

Când spuneți că ați intensificat supravegherea contacților, la ce vă referiți? Pentru că noi des auzim plângeri din partea pacienților, care spun că nimeni nu-i sună și nu verifică în ce stare sunt ei acasă. Noi cum ne dăm seama că monitorizarea tuturor pacienților, inclusiv contacților, se face eficient?

Rolul medicului de familie este să supravegheze medical pacientul. Supravegherea contactului ține de competența sănătății publice, adică a epidemiologului și a serviciului operațional. Noi acum ne propunem să dezvoltăm aceste echipe operaționale în cadrul ANSP, inclusiv în echipele teritoriale ale CSP.

Să înțelegem că monitorizarea eficientă nu s-a putut face până acum din cauza lipsei resurselor umane?

Exact, dar nu vreau să spun că monitorizare nu a fost. Că nu a fost făcută pe deplin, e una dintre probleme. Noi am implicat echipe de studenți și rezidenți în această monitorizare. Mai mult, colegii de la ANSP au reorientat specialiști din Inspectorat, la nivel de asistenți medicali, care au asigurat această muncă de monitorizare. Acum vrem să implicăm rezidenții în monitorizarea contacților, astfel încât alte domenii ale sănătății publice de care trebuie să se ocupe specialiștii noștri să nu aibă de suferit. Noi știm cum să organizăm acest proces, avem susținerea Universității și a Organizație Mondiale a Sănătății (OMS). Ne rămâne doar să-l punem în aplicare.

Să revenim la partea practică. Ce fac, de fapt, aceste echipe operaționale despre care vorbiți? Cum verifică, de exemplu, că acești oameni într-adevăr respectă condițiile de izolare?

Aici avem două categorii de pacienți, care sunt plasați în carantină și care sunt în autoizolare. Izolarea se aplică persoanei bolnave, iar carantina este impusă pentru persoana contact sau care vine de peste hotare, dintr-o zonă roșie. La frontieră, fiecare persoană completează fisa epidemiologică care este transmisă la ANSP, ulterior ajunge la CSP-urile teritoriale și merge și în Direcția operațională la MAI. Informația despre oamenii care au trecut frontiera ajunge la ei, iar ulterior și la autoritatea publică locală. Inițial, echipa operațională îi sună pe acești oameni și le monitorizează starea. În paralel acest lucru îl face și medical de familie.

De ce doi oameni trebuie să facă același lucru?

Pentru că medicul de familie trebuie să vadă dacă starea de sănătate a contactului nu s-a agravat. Dacă acest lucru se întâmplă, el trece sub alt statut și posibil are nevoie de tratament sau de internare. De acest lucru răspunde medicul de familie. Însă împreună cu Ministerul de Interne, adică poliția, noi monitorizăm dacă acest pacient nu răspândește boala.

Adică, dacă stă acasă…

Da. Și aici avem o problemă. Noi colaborăm cu MAI, dar nu putem pune polițist la fiecare poartă. La nivel de Municipiu această monitorizare este mai complicată, pe când în localități omul este mai responsabil. Mai rebeli sunt tinerii, care cred că pe ei Covid19 nu-i poate afecta. Deci, vom intensifica și mai mult această monitorizare.

Câte zile trebuie să stea un contact în autoizolare?

Persoanele care au venit din zona roșie și trebuie să stea în izolare 14 zile. Ceea ce ar trebui să intensificăm este supravegherea contacților legați de sursă. Și dacă la nivel de colectivități, adică la o întreprinde, epidemiologul împreună cu lucrătorul medical și patronul stabilește foarte bine lista contacților, din păcate, în populație, unde se atestă transmitere comunitară, acest lucru este mai dificil.

O să vă întreb și aș vrea să-mi răspundeți, dar mai scurt, de ce nu ați făcut acest lucru mai înainte ca să nu ajungem astăzi să avem atât de mulți oameni infectați? De ce după perioada de carantină nu ați introdus acest control atât de riguros?

Atunci, în perioada de carantină erau relativ puține cazuri și se reușea. În momentul în care a început răspândirea comunitară masivă, supravegherea contacților a devenit aproape imposibilă și acest lucru îl spun și experții OMS.

De ce în transmitere comunitară e dificil să supraveghezi contactul?

Pentru că nu știi sursa. Este dificil să faci chiar o anchetă epidemiologică, pentru că atunci când specialistul începe să depene de unde s-a infectat omul, constatăm că el a fost și acolo, și dincolo, și a avut contact și la serviciu, și cu prietenii, etc. O problemă este că se exagerează cu noțiunea de contact. Conform protocolului, corespunde acea persoană care a avut contact cu o persoană bolnavă sau a fost confirmată ulterior, timp de 15 minute, fără echipament de protecție, la o distanță mai mică de un metru jumătate. În multe situații însă acest lucru a fost exagerat, ceea ce a dus la sporirea numărului de monitorizări și la epuizarea capacităților.

Asta înseamnă că lucrătorii medicali au fost insuficient instruiți?

Nu neapărat. E valabil și pentru populație, și pentru cei care lucrează pentru a preveni răspândirea. Dezvoltarea capacităților resurselor umane în sistemul de sănătate și dezvoltarea capacităților sistemului de supraveghere, testarea, identificarea și izolarea și monitorizarea, toate aceste lucruri se fac, dar e loc de mai bine. Reiterez însă că implicarea autorităților publice locale și implicarea echipelor intersectoriale la nivel local au dat roade.

Foarte mulți oameni cred că această diminuare pe care ne-o prezentați s-ar datora alegerilor și acest lucru s-ar face pentru ca oamenii să nu se teamă să iasă la vot. Puteți să-I contraziceți pe cei care cred astfel?

Nu poate fi vorba de o diminuare intenționată a incidenței cazurilor. Ar fi o infracțiune. Evoluția procesului epidemic are legitățile sale. Dacă e să vă răspund la întrebare – atunci oamenii nu au niciun motiv să se teamă să meargă la vot, și în primul și în al doilea tur, pentru că noi am luat toate măsurile de protecție necesare.

Ce ține de evoluție, în ultimele 6 săptămâni noi stabil facem 3000-3500 de teste. Asta înseamnă că nu am diminuat din numărul de investigații. Dar măsurile de sănătate publică își au rolul lor și evoluția procesului epidemic a demonstrat că la noi, oricât de mic ar fi teritoriul acestei țări, totuși situația diferă de la raion la raion. E vorba și de interesul administrației, și de posibilitățile care le are raionul, etc.

De exemplu cu 4 săptămâni în urmă Sudul țării era foarte afectat - Comratul, Cimișlia. Acum s-a intensificat Nordul. La fel, a crescut numărul de cazuri în ultimele luni, în regiunea transnistreană. Pe de altă parte, ne bucurăm că primim de la ei această informație. Noi considerăm că descreșterea numărului de cazuri are o evoluție logică și poate fi explicată.

Creșterea numărului de cazuri, înregistrată în septembrie poate fi legată de revenirea elevilor la școală?

Nicidecum nu revenirea copiilor la școală. Luna august ne-a „oferit” infectați. Au fost vacanțe. Mulți au fost în Turcia. Acum încep să meargă în Egipt. Modelele propuse de Ministerul Educației le dă posibilitatea managerilor să gestioneze situația. Regulamentul e clar și toată lumea știe ce trebuie să facă într-un caz sau altul. Potrivit ultimelor informații noi avem în jur de 11 școli, 6 mii de elevi și în jur de 300 de profesori în izolare. Din 40 de mii de elevi câți avem în Moldova, e o cifră mică. Și cred că anume acest model a permis ca procesul educațional să aibă loc.

Domnule Rîmiș, în a doua decadă a lunii octombrie trendul deceselor provocate de Covid19 a fost negativ. Dar în fiecare zi mor între 10-20 de oameni. De ce avem un număr atât de mare de decese?

În primul rând, pentru că acești oameni au diverse comorbidități și acest lucru se vede în analizele pe care le facem în fiecare zi.

Asta înseamnă că avem o populație foarte bolnavă fizic?

Nu. Asta înseamnă că, având o comorbiditate, ei sunt expuși unui risc mai mare de infectare. Cu toate acestea, fatalitatea la Covid19 în Moldova este de 2,4 la 100.000 de infectați. Uitați-vă la Franța, Spania, Cehia, Belgia. Stăm mult mai bine la capitolul fatalitate, în comparație cu țări mult mai puternice decât noi. Asta înseamnă că medicii noștri fac tot posibilul să salveze oamenii și pentru asta „jos pălăria”. Sistemul de sănătate chiar face tot posibilul să țină situația sub control.

Care sunt prognozele Dvs pentru perioada de după alegeri? Vom avea o situație epidemiologică mai proastă? Oamenii se întreabă dacă se vor închide din nou grădinițele, școlile, că va fi oprit din nou comerțul …

Nivelul de pregătire și măsurile pe care le-am întreprins îmi permite să spun că am făcut tot posibilul să asigurăm buna desfășurare a alegerilor. Dacă inclusiv colegii de la CEC vorbesc în limbaj epidemiologic, vă dați seama câtă instruire am făcut. Răspunsul la întrebarea Dvs dacă ne așteptăm la o creștere a numărului de infectări după alegeri este – nu.

Domnule Rîmiș, la mjlocul lunii octombrie în Chișinău a fost hram, s-au adunat oameni. A determinat acest eveniment o creștere a numărului de infectați?

Chișinăul are stabil 300 de cazuri și nu aceste evenimente au influențat această cifră. Dacă ne uităm la statistici, noi înregistrăm o scădere a numărului de cazuri în Chișinău și acest lucru se întâmplă, pentru că și aici s-au întreprins multe măsuri de prevenire a infecției. Preturile au făcut echipele lor intersectoriale. Sigur că e loc de mai bine, dar intensificarea măsurilor pe platformele intersecotriale și monitorizarea la nivel local, dă rezultate.

Ce vă scapă, totuși? Noi vedem că nu se respectă regulilele antiepidemice în trasportul public, că la piață oamenii poartă masca sub barbă ori în cel mai bun caz sub nas.

Într-adevăr, ceea ce ne scapă este transportul, în mod special cel suburban. Aici e nevoie de instruirea șoferilor. De obicei, când un șofer vede inspectorul de poliție sau cel de la ANTA (n.r. Autoritatea Națională de Transport Auto) își pune masca și după ce trece de ei, o scoate. Aceste instruiri trebuie continuate ca șoferii să înțeleagă că nu fac acest lucru pentru ANTA, pentru cei de la minister, dar o fac pentru protecția lor. Printre altele, OMS a făcut un studiu privind cunoștințele, atitudinile și practicile populației privind măsurile de protecție împotriva COVID19. 90% din populație cunoaște măsurile de protecție, dar când e vorba de practică doar 60%-70% le aplică. Diferența dintre „să știi” și „să aplici” este destul de mare.

Și ce explicație au specialiștii în această situație?

Oamenii trebuie informați. Nici nu se discută. Dacă oamenii nu înțeleg un lucru, înseamnă că probabil nu ai explicat suficient de clar și trebuie să mai repeți.

Cred că o parte mare din vină o au fake-news-urile sau poate faptul că informația nu a ajuns la toți oamenii sau nu a a fost prezentată pe înțelesul lor. De exemplu, noi analizam dacă informația despre măsurile de protecție a ajuns la transportatori și am constatat că a ajuns doar până la un anumit nivel. Apoi mai există percepția, mai ales printre tineri, că lor nu li se poate întâmpla.

Ce credeți că v-a reușit cu această pandemie și ce nu?

În fond, noi am îmbunătățit comunicarea pe toate platformele, mai ales pe cele intersectoriale. De asemenea, s-a îmbunătățit capacitatea sistemului de sănătate. În ultimul timp au fost cumpărate 1 mie de concentratoare de oxigen. Sper ca indicatorul de mortalitate să descrească. La nivel de țară au fost luate măsuri direcționate foarte țintite. Printre altele, în acest val doi, dacă ne uităm în regiunea europeană, el se caracterizrază printr-un număr de decese mai scăzut, în comparație cu luna aprilie.

De asemenea, s-a îmbunătățit capacitatea sistemului de supraveghere. Dacă vorbim despre capacitatea de efectuare a testelor de laborator, atunci putem spune că dacă laboratorul de la Cahul făcea la început doar 50 de teste pe zi, acum face 300, cel de la Bălți, dacă făcea 100, acum face 500 de teste pe zi, Centrul Republican de Diagnosticare Medicală, dacă făcea 100, acum face 500. Urmează să extindem rețeaua de laboratoare, care vor putea efectua teste la Covid19. Este vorba de laboratoarele de la Comrat, Soroca, Bălți și Chișinău. Pe parcursul lunii noiembrie urmează să finalizăm procesul de dotare a celor de la Comrat și Soroca. Vrem să intrăm în noul an cu o capacitate de testare mai mare.

Cum cât credeți că veți putea spori numărul de teste zilnic?

Cred că vom putea face câte 7 mii de teste zilnic.

Dle Rîmiș, noi avem cazuri de reinfectare cu COVIDF19 în Moldova? Speculații sunt mai multe.

Noi nu avem cazuri de reinfectare confirmate, am avut câteva cazuri suspecte. Probele au fost prelevate și trimise la Copenhaga pentru confirmare. Ipotetic pot fi, confirmate nu avem. Acum circulă în jur de 4 tulpini de Sars-Cov-2, diferite forme. Noi ne putem infecta cu o formă, iar mai târziu cu alta, dar asta nu se numește reinfecție, ci infectare cu altă tulpină. Ca să demonstrezi însă acest lucru trebuie să faci secvențierea, ceea ce noi nu putem face.

Câte teste pentru depistarea Covid19 avem acum în țară și pentru cât timp de ajung?

Acum avem 100 de mii de teste. Au intrat recent. Odată cu extractoarele, care ne-au venit donație, au venit și câte 25 de mii de teste anexate. Urmează să mai cumpărăm 100 de mii de teste. Pe de altă parte, EuroCDC, DGSante (directoratul general pentru sănătate și alimente al Comisiei Europene) și experții internaționali ne recomandă să utilizăm testul rapid antigen. Însă, e adevărat, acest test de antigen va trebui reconfirmat prin testul PCR, deoarece specificitatea acestuia este de aproximativ 93%, iar la PCR – de 99,9%.

Ne propunem să cumpărăm tot 100 de mii de teste, pe care vrem să le folosim la testarea contacților, ca să nu așteptăm acele câteva zile de incubație și astfel vom putea face mai rapid triajul.

Ce sensibilitate au testele rapide deja existente?

Sunt cu o sensibilitate de 80%, sunt de 90% și noi înțelegem că marja este destul de mare.

Domnule Rîmiș, de ce avem atât de mulți lucrători medicali infectați cu COVID19? Sunt deja peste 8 mii și în fiecare zi ne anunțați că cel puțin 30-50 sunt infectați.

Din peste 72 de mii de cazuri înregistrate, numărul lucrătorilor medicali infectați ajunge la 10%, iar din 22 de mii de investigații efectuate printre lucrătorii medicali – atunci ajungem la 31%. Medicii sunt cel mai mult expuși riscului și noi suntem conștienți că medicul e și el om, mai obosește și mai îi mai scapă unele măsuri de precauție. Noi suntem „bătuți” din primăvară că avem mulți lucrători medicali infectați. La început spuneau că nu există echipament de protecție. Însă nu mai putem spune că lucrătorii medicali nu sunt asigurați, pentru că echipamente au fost cumpărate multe și pentru toate gradele de protecție. Problema, pe care am constat-o pe parcurs, ține de management.

La nivel de minister au fost elaborate protocoale, ordine pentru instituirea Comitetului de Calitate, Comitetului de control al infecției, proceduri, protocoale. Am instituit o comisie, în care sunt implicați profesori de la Universitate, care verifică situația sub multe aspecte – motivarea financiară, arderea profesională, etc. Am constatat că epidemiologii, care trebuie să asigure controlul infecției, nu sunt în instituțiile noastre medicale. Nu mai vorbim de lipsa lor din asistența medicală primară.

Rolul epidemiologului de spital era și continuă să fie evaluarea riscului de infectare prin prisma a trei categorii de control a infecției și pe care punem accent – administrativ, tehnico-ingineresc și protecție personală.

Dacă la nivel de conducere, de minister au fost elaborate și unele documente prin prisma Consiliului de Evaluare și Acreditare, atunci procedurile operaționale specifice fiecărei instituții lipsesc. Nu poți face copy paste la procedură, pentru că ele sunt diferite și variază în funcție de fiecare instituție în parte. Parcă igiena mâinilor e o măsură generală, dar ea trebuie să fie specifică fiecărei instituții.

Apoi, circuitele de pacienți, de personal, de deșeuri, de lenjerie sau circuitele de material steril, tot acest spectru de măsuri trebuie elaborat de către fiecare instituție medicală în parte. Să luăm de exemplu Spitalul de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă” – acolo tot personalul știe ce trebuie să facă.

Da, dar acesta e un spital de profil și acolo cadrele medicale au mâna bătută…Sunt obișnuiți să lucreze în asemenea condiții…

Corect. Să luăm Spitalul Clinic Republican. Da, sunt cazuri de infectare, dar, relativ, procedurile și circuitele sunt stabilite. Spitalul din Soroca a „ars” la început de epidemie. Amintiți-vă că Spitalul de la Ștefan Vodă a fost închis atunci. Spitalul din Soroca, după această situație, a stabilit foarte bine circuitele în instituție. Unde vreau să ajung, spunându-vă aceste lucruri? Noi vom lucra în acest domeniu mai mult.

Dintre toate cele trei elemente – control administrativ, tehnico-ingineresc și protecție personală s-a intensificat protecția personalului. Și din punct de vedere psihologic au fost organizate o serie de instruiri. Au venit experți ai OMS de la Copenhaga, doi experți de la Sankt-Petersburg, diverși experți din Bulgaria și Olanda, care ne-au întrebat ce se întâmplă și concluzia a fost că e nevoie ca procedurile interne trebuie să fie bine stabilite și instruirile să fie permanente. Dar trebuie să înțelegeți și Dvs și toată lumea că peste noapte nu poți să schimbi sistemul.

Să vă întreb altfel: ceea ce se întâmplă acum e o consecință a reformelor făcute de-a îndoaselea în ultimii ani? Să ne amintim de felul în care s-a produs reforma în Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice, cum au fost comasate instituții care nu își aveau locul în ANSP, cum au fost dați afară epidemiologi, alți specialiști pe care îi căutați acum.

Sănătatea publică a fost ignorată, cu regret. Din capacitățile pe care le avea acest serviciu, multe au fost reduse. Salariile au fost mereu mici, iar din acest motiv sunt și insuficienți specialiști. Din acest motiv și controlul infecțiilor nu este la nivelul așteptat. Din acest motiv am propus să instituim acest Comitet de control al infecțiilor nosocomiale la nivel național, care există în documente normative încă din 2009. Doar e în documente, nu și în realitate.

De altfel, infecțiile nosocomiale sunt legate doar de spital, iar noi vrem să numim această structură – Comitetul de control al infecțiilor asociate asistenței medicale, ca să-i dăm un spectru de acțiune mai larg și să vorbim acolo și despre aspectul de rezistență la antibiotice, despre administrarea necontrolată a antibioticelor, despre conceptul „One Health”, să implicăm și colegii veterinari. Vrem să existe mai mulți specialiști care gândesc sub aspect de sănătate publică. Mai vrem să avem capacități de comunicare cu populația, să putem vorbi despre riscuri, să dezvoltăm acest centru operational pentru care am reușit să punem la punct infrastructura, dar trebuie să asigurăm și operaționalizarea. Vrem ca cele 10 centre de sănătate publică din țară să fie interconectate, să existe și acolo echipe de intervenție mobile.

Domnule Rîmiș, insist pe acele proceduri interne pe care nu le au multe instituții medicale. La mijlocul lunii octombrie, Ministerul a emis un ordin prin care a pus responsabilitatea de prevenire și control a infecției pe seama managerilor. Ce nu au instituțiile bine organizat în interior, astfel încât noi avem o cifră destul de mare de lucrători infectați?

Dacă vorbim de aspectul administrativ, atunci conducătorii nu trebuie să ia un ordin al Ministerului Sănătății, să schimbe câteva componente în el, să-l aprobe la nivel instituțional ca fiind valabil pentru instituția lor. Documentul trebuie adaptat, ajustat în funcție de instituție.

Mai exact? Dacă ne referim la circuitul pacienților. Ce trebuie să conțină un document în care se explică pe unde trebuie să se deplaseze pacienții în in spital?

Asta se poate vedea la fața locului, însă procedura operațională trebuie să arate că e pus la punct, cel puțin, triajul pacienților. Asta înseamnă să stabilești toate procedurile. Toate necesitățile trebuie prevăzute în procedura operațională. Ele trebuie scrise, apoi să le arăți responsabililor cum acest lucru se întâmplă practic. Deci, personalul trebuie să fie instruit unde merge pacientul, la cine ajunge și cum iese din instituție. Respectiv, nu doar distribui procedura angajaților și ei semnează că au primit-o, dar persoana responsabilă trebuie să monitorizeze și să facă instruirile de rigoare. Din acest motiv atragem atenția că instituția trebuie să aibă epidemiolog, așa cum e scris în ordin.

Câți epidemiologi ne lipsesc în spitale?

Pot să vă spun că din 40 de epidemiologi care muncesc acum în spitale, 27 cumulează această funcție. Doar câteva spitale raionale au epidemiologi angajați pe funcție deplină. Majoritatea sunt din Centrele de Sănătate Publică și cumulează și la spital. Este important ca fiecare spital să aibă epidemiolog cu normă deplină care să fie responsabil de controlul infecțiilor.

Un alt aspect al problemei este percepția riscurilor. Acolo unde erau secții COVID19 vigilența era sporită. Cu regret, în momentul în care medicul ieșea din secție, gradul de protecție scădea. Lucrătorul nostru percepe, de multe ori, că pacientul cu COVID19 e periculos, iar colegul cu care discută fără mască nu este. Și apoi să nu uităm că personalul medical nu este expus riscului de infectare doar la locul de muncă.

Ce categorii de lucrători medicali sunt cei mai afectați de COVID?

Pe parcursul evoluției epidemiei, categoriile au evoluat. La început se îmbolnăveau lucrătorii din asistența medicală prespitalicească. Apoi au început să se îmbolnăvească lucrătorii din spitale, în mod special din secțiile de internare. Apoi, pentru că mulți pacienți ajugeau în terapie intensivă, au început să se îmbolnăvească lucrătorii medicali din aceste secții, chiar dacă erau echipați corespunzător. Cele mai multe cazuri de infectare se produc în momentul în care lucrătorii își scot echipamentul. Acum se îmbolnăvesc mai mulți din AMP.

Dacă în spitale cadrele medicale deja și-au format aceste deprinderi de îmbrăcare-dezbrăcare, cei de la ambulanță deja sunt profesioniști, chiar dacă se mai înregistrează câte un caz și acolo, în asistența medicală primară, cazurile persistă. Mulți medici activează în sate. Din acest motiv, probabil că unele instruiri trebuie repetate. Dacă la nivel de raioane online au fost cuprinși toți specialiștii, aceste instruiri nu au ajuns la nivel de sate.

De ce?

Idea instruirilor a fost în cascadă. Au fost instruite initial persoanele responsabile, șefii de secție, medicii, etc. Instruirile sunt continue, pentru că mereu vin lucrători noi. Avem rezidenți care se angajează și trebuie și ei instruiți. Însă acest lucru ține de fiecare conducător de instituție medicală, pentru că ei au primit de la noi toate procedurile, doar trebuie să le adapteze situației instituției lor și să repete aceste instruiri mereu.

Dle Râmiș, revenind la epidemiologi. Acum, când e atât de mare necesitatea de epidemiologi, ce fac spitalele? De unde îi iau?

Se consultă cu epidemiologii din Centrele de sănătate Publică…

Și în acest caz, cine verifică situația privind infecțiile nosocomiale în spitale? La nivel internațional acest lucru se discută intens. La noi cine le monitorizează și dacă le monitorizează?

Dacă vorbim la modul general, atunci ANSP este responsabil de acest control. Ca să demonstrezi că un pacient a contractat infecția nozocomială în spital trebuie să faci arborele genetic al secvențierii. De aceea, acum Ancheta epidemiologică include analiza factorilor probabili ai infectării.

Domnule Râmiș, ați fost criticați și mai sunteți, că nu ați reușit să țineți sub control această pandemie. Ce răspundeți acum, la această etapă?

Ceea ce ne-a reușit nouă la început, în pofida faptului că eram criticați având 2 mii de cazuri, este faptul că impunerea carantinei a stopat răspândirea, care i-a permis sistemului de sănătate să se pregătească. Această restricție, în epidemiologie se numește mitigarea procesului epidemic, adică noi nu am avut o accelerare. Sigur că lucrurile pot fi interpretate – nu am testat, deci nu am avut cazuri. Dacă țineam cont doar de un singur criteriu, atunci spitalele ar fi fost pline, indiferent câți am fi testat.  Și ar fi fost mult mai multe decese, pentru că ele nu depind de câte teste ai făcut. 

Domnule Rîmiș, vă mulțumesc pentru interviu.