„Copiii sunt o responsabilitatea prea mare pentru medicii de familie. Ei nu pot face față”
redactor
16 septembrie, 2015, 09:47
Vizualizări: 5011
Cred că diferă de la un specialist la altul. Eu personal am predat unor tineri care s-au specializat în medicina primară, dar care cunosc foarte bine și pediatria. Asta pentru că ei și-au dat interesul să o studieze suplimentar. O bună parte dintre ei au studiat pentru că au fost nevoiți, au copii mici și au vrut să știe singuri cum să-i îngrijească. Acestea însă sunt doar mici excepții.
Arunas Valiulis, președintele Societății de Pediatrie din Lituania, membru al Comitetului Executiv al Academiei Europene de Pediatrie și Președintele Comitetului de Armonizare a Asistenței Medicale Copiilor în Europa din cadrul Academiei Europene de Pediatrie
Domnule Valiulis, cât de bine cunosc medicii de familie pediatria. Sunt aceștia suficient de pregătiți pentru a se ocupa de sănătate și tratamentul copiilor?
Cred că diferă de la un specialist la altul. Eu personal am predat unor tineri care s-au specializat în medicina primară, dar care cunosc foarte bine și pediatria. Asta pentru că ei și-au dat interesul să o studieze suplimentar. O bună parte dintre ei au studiat pentru că au fost nevoiți, au copii mici și au vrut să știe singuri cum să-i îngrijească. Acestea însă sunt doar mici excepții. Dacă e să analizăm statistica generală, tabloul este foarte trist. Majoritatea medicilor de familie nu pot să stabilească diagnosticul și să trateze corect copiii, în special pe cei care încă nu au împlinit vârsta de șase ani. Anume din acest motiv în Europa, 80 la sută dintre copiii de vârstă preșcolară sunt consultați de medicii pediatri. În unele țări acest lucru este reglementat prin lege.
De ce se consideră că medicii de familie nu sunt suficient de pregătiți în domeniul pediatriei? Pentru că în Europa Centrală ei studiază acest domeniu doar la rezidențiat și doar patru luni. Asta este foarte puțin. Pentru comparație, pediatria de bază – care prevede doar cunoștințe generale în acest domeniu se studiază trei ani. E de înțeles că e o diferență mare între cunoștințele acumulate în patru luni de studii și trei ani.
Un alt aspect se referă la faptul că medicii de familie îngrijesc de sănătatea populației generale, iar asta presupune foarte multe cunoștințe medicale. Ei trebuie să cunoască începând cu neonatologia și terminând cu geriatria. Acum speranța de viață crește în multe țări, iar medicii de familie se axează, în mare parte, pe supravegherea oamenilor în vârstă, astfel că pediatria e lăsată în urmă. În Lituania mai mult de 10% din populație are peste 70 de ani, de aceea medicii de familie nu reușesc să țină pasul cu schimbările din medicină din toate subdomeniile. Nu cunosc foarte bine cum să trateze corect nou-născuții, adolescenții și bătrânii. Este un volum prea mare de informații pentru orice om, oricât de străduitor ar fi acesta. Astfel, în ultima perioadă în țările dezvoltate a apărut o nouă tendință – ca pediatrii să îngrijească de sănătatea oamenilor până la 21, 23 de ani. În unele țări acest lucru este deja reglementat prin lege.
În ce țări pediatrii îngrijesc de pacienți până la 21 de ani?
În Slovacia acest lucru se practică, în Israel, etc. În unele țări, această tendință ține doar de maladiile cronice, adică copiii cu maladii precum mucoviscidoză sau chistofibroză sunt monitorizați de medicii pediatri până la 23 de ani. Un plus în acest caz este că pediatrii cunosc istoria patologică a pacientului încă de când acesta s-a născut, iar aspectul este foarte important în tratament. În unele cazuri pacienții cu maladii rare sunt monitorizați de pediatri pe parcursul întregii vieți.
La ce capitole rămân în urmă medicii de familie sau ce greșeli comit cel mai frecvent atunci când tratează copiii?
În orice țară medicii de familie și pediatrii trebuie să prietenească, însă problemele trebuie privite obiectiv. Nu vreau să spun că doctorii de familie sunt mai puțin responsabili decât pediatrii sau mai puțin pregătiți. Vreau să spun că responsabilitatea pentru copiii mici este prea mare pentru ca medicii de familie să poată facă față. Mai complicat este în special cu micuții de vârstă preșcolară. De aceea, comunitatea de pediatri consideră că această categorie de pacienți trebuie să fie sub monitorizarea lor, dar nu a medicilor de familie. Dacă vorbim despre erorile comise de medicii de familie, jurnalele de specialitate arată că, din păcate, aceștia fac foarte multe greșeli – prescriu în exces antibiotice sau trimit copiii pentru spitalizare fără un motiv bine argumentat. Lor le este teamă ca copilul mic pe care îl supraveghează să nu pățească ceva rău și cu orice fleac îi trimit spre spitalizare. Așa are loc hiperspitalizarea, ceea ce înseamnă și cheltuială de bani fără rost. Dacă e să analizăm profilaxia rahitismului, datele arată că eficiența tratamentului cu vitamina D aplicat de către medicii de familie este mai mică decât în cazul pediatrilor.
Dacă e să analizăm ratele diagnosticării precoce și a vaccinării în țările cu un sistem primar mixt – acolo unde este medic de familie, dar și pediatru, acestea sunt la un nivel mai înalt decât în țările unde în medicina primară sunt angajați doar medici de familie. Astmul bronșic, de asemenea, mai greu este ținut sub control de către medicul de familie, decât de către un medic specializat în sănătatea copilului.
Pe de o parte vedem lipsa diagnosticării timpurii a copiilor, poate din motiv că doctorii de familie nu au timp suficient pentru a-i consulta, pe de altă parte vedem că medici de familie comit o hiperdiagnosticare – adică micuțul nu are probleme de sănătate grave, însă doctorii pun diagnostice grave. În astfel de cazuri deseori se indică antibiotice, pe când boala poate fi tratată prin alte metode. Toate aceste pot fi explicate prin faptul că medicii de familie nu au cunoștințe suficiente în pediatrie.
În Moldova, foarte mulți oameni consideră că cu cât mai multe medicamente administrezi, cu atât tratamentul este mai eficient. În opinia dvs, care sunt rădăcinile acestui mit și cum poate fi combătut?
Nu vreau să spun nimic rău, însă aceasta idee nu este corectă. Părinții trebuie să fie mai bine informați. Cu 50 de ani în urmă și la noi în Lituania se credea la fel, poate că problema se trage de la sistemul sovietic – atunci când se considera că dacă ai venit cu copilul la doctor și el nu a prescris niciun medicament acest doctor este incompetent. La noi acum însă e invers, dacă un doctor prescrie multe preparate părinții stau la îndoială și caută să consulte un al doilea specialist. Această schimbare a avut loc după ce populația a fost informată cum se cuvine, lucru pe care trebuie să îl facă, în mare parte, medicii.
Anterior s-au făcut studii care au constatat că în țările unde populația nu prea merge la teatru acolo se consumă cele mai multe antibiotice. Altfel spus, diferența o face nivelul de cultură al oamenilor.
Pentru a reuși să educi populația în direcția corectă trebuie acordate și surse suplimentare pentru acest obiectiv. Sănătatea publică ar trebui să se ocupe de aceasta. Este foarte important ca centrele de sănătate publică din regiuni să informeze populația cu privire la prevenirea patologiilor, dar și să explice oamenilor diferența dintre gripă și răceală, când trebuie administrate antibiotice și când nu e nevoie. Sănătatea Publică este foarte importantă.
Probabil cunoașteți multe lucruri despre sistemul medical din Moldova. În opinia dvs, la ce batem pasul pe loc, dacă e să vorbim în special de domeniul pediatric?
Am să menționez doar aspectele care, în opinia mea, trebuie dezvoltate în primul rând. Este nevoie de îmbunătățirea studiilor medicale pediatrice. Știu că sunt încercări, dar este nevoie de o dezvoltare continuă. Trebuie să se studieze trei ani pediatria de bază, trebuie aprobate subspecialitățile pediatriei, ca acestea să poată fi studiate corespunzător ulterior.
Moldova trebuie să restructureze sistemul de medicină primară, să opteze pentru cel mixt – medic de familie plus pediatru, astfel ca și copiii să beneficieze de asistență medicală calitativă. Cred că mai trebuie îmbunătățite condițiile de muncă a doctorilor, inclusiv a pediatrilor. Aici vorbesc și de specialiștii de la medicina primară, dar și de cei din secțiile consultative.
Cred că e nevoie de atenție deosebită secțiilor de prim ajutor din spitale. Acestea ar trebui să filtreze mai bine pacienții și să-i interneze doar pe cei care au nevoie de tratament în staționar. Acest lucru ar duce la micșorarea numărului de internări neargumentate.
Domnule Valiulis, vă mulțumim pentru interviu.
Categoria: Opinii
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
21 decembrie, 2017, 15:07
21 decembrie, 2021, 16:47
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %